1ra-429/2018 — Art. 172 alin. 3 lit. a CP

1ra-429/2018 — Art. 172 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-429/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

18 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte: Toma Nadejda,

judecători: Țurcan Anatolie și Cobzac Elena

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de

inculpatul Salagor Igor, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 24 noiembrie 2016, în cauza penală privindu-l pe

Salagor Igor XXXXX, născut la XXXXX,

originar din r-nul XXXXX, com.

XXXXX, domiciliat în or. XXXXX, str.

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 18.02.2016 – 18.07.2016;

Instanța de apel: 11.08.2016 – 24.11.2016;

Instanța de recurs: 25.01.2018 – 18.04.2018;

A C O N S T A T AT :

de procedură penală, Salagor Igor și Bogos Ruslan au fost recunoscuți vinovați

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal și în

baza acestei legi și art. 70 alin. (3) Cod penal a fost stabilită pedeapsa sub formă

de 5 (cinci) ani închisoare pentru fiecare.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 5 (cinci) ani pentru flecare, dacă în

termenul de probă fixat lui Salagor Igor și Bogos Ruslan, aceștia nu vor comite o

nouă infracțiune și prin comportare exemplară vor îndreptăți încrederea ce li

s-a acordat.

În privința inculpatului Bogos Ruslan hotărârile nu se contestă.

02 iunie 2015, aproximativ la ora 12.30 min, minorul Salagor Igor având scopul

satisfacerii poftei sexuale în formă perversă cu minorul XXXXX a. n. XXXXX

profitând de imposibilitatea lui de a se apăra și de a-și exprima voința din cauza

vârstei fragede, despre care cunoștea cu certitudine că nu a atins vârsta de 14

1

ani, aflându-se în mahala „bozu” și anume în extravilanul or. Ialoveni aplicând

asupra minorului constrângerea psihică exprimată prin amenințarea cu

aplicarea forței fizice și-a satisfăcut pofta sexuală cu minorul XXXXX a. n. XXXXX

în formă perversă manifestată prin act sexual oral și anume prin introducerea

membrului viril în cavitatea bucală a victimei.

Prin acțiunile sale inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art. 172

alin. (3) lit. a) Cod penal, după indicii calificativi: satisfacerea poftei sexuale în

formă perversă săvârșită prin constrângere psihică a persoanei și profitând de

imposibilitatea de a se apăra și de a-și exprima voința, săvârșită asupra unei

persoane despre care se cunoștea cu certitudine că nu a atins vârsta de 14 ani.

Ialoveni, Vasilenco Angela, solicitând casarea sentinței atacate, cu pronunțarea

unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin care

minorii Bogos Ruslan și Salagor Igor să fie recunoscuți culpabili de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal și să le fie stabilită, în

conformitate cu prevederile art. 79 Cod penal, 3641 Cod de procedură penală,

pedeapsa sub formă de 5 ani închisoare pentru fiecare, cu ispășirea pedepsei în

penitenciar pentru minori.

În motivarea apelului declarat, a indicat că sentința de condamnare a

minorilor Salagor Igor și Bogos Ruslan este ilegală în partea stabilirii pedepsei

penale, urmând a fi casată, din motiv că pedeapsa aplicată este mult prea blândă

și contravine condițiilor generale de stabilire a pedepsei.

Apelantul a invocat că instanța de fond a dat o apreciere obiectivă

circumstanțelor cazului dat și a încadrării corecte a acțiunilor inculpaților în

baza art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, bazându-se de pe probele prezentate de

procuror și aduse în învinuirea inculpaților, însă aplicarea față de inculpați a

pedepsei cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal este ilegală.

Infracțiunea de comiterea căreia sunt învinuiți minorii Salagor Igor și Bogos

Ruslan sunt calificate conform art. 16 alin. (6) Cod penal drept una excepțional

de gravă. Totodată, în conformitate cu prevederile art. 90 alin. (4) Cod penal, în

privința persoanelor care au săvârșit infracțiuni deosebit de grave și excepțional

de grave, precum și în cazul recidivei, condamnarea cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei nu se aplică.

Acuzarea consideră că instanța de judecată a stabilit inculpaților o

pedeapsă ilegală și vădit prea blândă, care nu poate fi considerată legală și din

motiv că aceasta nu va aduce la corectarea inculpaților și nu restabilește

echitatea socială.

2016, a fost admis apelul declarat de procuror, casată parțial sentința în partea

stabilirii pedepsei, pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, după cum urmează.

Salagor Igor, recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, i-a fost stabilită în baza acestei legi și art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală pedeapsa în formă de închisoare pe un

termen de 5 ani cu ispășirea pedepsei în penitenciar pentru minori.

2

de fond a stabilit corect starea de fapt și de drept ce corespunde probelor din

dosar, care au fost apreciate corect, instanța de fond încadrând just acțiunile

inculpatului Salagor Igor în baza prevederilor art. 172 alin. (3) lit. a) -

satisfacerea poftei sexuale în formă perversă săvârșită prin constrângere

psihică a persoanei și profitând de imposibilitatea de a se apăra și de a-și

exprima voința, săvârșită asupra unei persoane despre care se cunoștea cu

certitudine că nu a atins vârsta de 14 ani.

Instanța de apel a reținut că, deși inculpatul a recunoscut pe deplin vina în

cele incriminate, culpa acestuia în comiterea infracțiunii imputate este dovedită

și prin următoarele probe, administrate în cadrul urmăririi penale și cercetate

de către instanța de fond, și anume prin: plângerea depusă de XXXXX la data de

16.06.2015 la IP Ialoveni (f.d. 11), procesul-verbal de cercetare la fața locului

(f.d. 12-13, 14-15), referatul presentențial întocmit de către Biroul de

probațiune Ialoveni în privința învinuitului minor XXXXX (f.d.32-37), referatul

presentențial întocmit de către Biroul de probațiune Ialoveni în privința

învinuitului minor Salagor Igor XXXXX (f.d.52-59), procesul-verbal de audiere a

martorului Nepliuevschii Vladimir (f.d. 60), ordonanța și procesul-verbal de

ridicare unui CD cu trei fotografi și trei înregistrări video de la martorul

Nepliuevschii Vladimir (f.d.61), ordonanța de recunoaștere a corpului delict un

CD video cu fotografii și filmări ridicate de la martorul Nepliuevschii Vladimir,

care se păstrează la materialele cauzei penale (f.d.62-63), procesul-verbal de

examinare a fotografiilor și filmărilor de pe CD ridicat de la martorul

Nepliuevschi Vladimir (f. d. 64 – 65), raportul de expertiză psihiatrico-legală

ambulatorie nr. 67a-2015 din 07 august 2015 al lui Salagor Igor (f. d. 76 – 79),

raportul de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr. 675a-2015 din

07.08.2015 al lui Bogos Ruslan (f. d. 87 – 89), raportul de expertiză psihiatrico-

legală ambulatorie nr. 901a-2015 a lui XXXXX a.n. XXXXX (f. d. 118 – 122).

Astfel, instanța de apel a constatat că, în acțiunile lui Salagor Igor și Bogos

Ruslan sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de

art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal - satisfacerea poftei sexuale în formă perversă

săvârșită prin constrângere psihică a persoanei și profitând de imposibilitatea

de a se apăra și de a-și exprima voința, săvârșită asupra unei persoane despre

care se cunoștea cu certitudine că nu a atins vârsta de 14 ani.

A menționat instanța de apel că, pedeapsa se consideră echitabilă când

aceasta impune inculpatului lipsuri și restricții ale drepturilor lui proporționale

cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității

sociale, adică a drepturilor și intereselor statului și întregii societăți perturbate

prin infracțiune.

În cauza deferită judecății, potrivit sentinței adoptate, Salagor Igor a fost

recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 172 alin. (3) lit. a)

Cod penal și în baza acestei legi și art. 70 alin. (3), art. 79 Cod penal i-a fost

stabilită pedeapsa sub formă de 5 (cinci) am închisoare, cu suspendarea

executării pedepsei pe un termen de 5 (cinci) ani în baza art. 90 Cod penal, dacă

3

în termenul de probă fixat lui Salagor Igor, nu va comite o nouă infracțiune și

prin comportare exemplară va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Instanța de apel a remarcat că, una din condițiile expuse expres în alin. (1)

al art. 90 din Cod penal privind aplicabilitatea acestei norme, se referă la aceea

că instanța de judecată urmează să formuleze o concluzie precum că nu este

rațional ca inculpatul să execute în penitenciar pedeapsa stabilită.

Adică este prerogativa instanței de judecată să aprecieze dacă scopul

pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea

acestei convingeri, instanța de judecată urmează să țină cont de totalitatea

condițiilor expres prevăzute de legea penală - art. 90 Cod penal care îngrădește

libertatea instanței de judecată de a-și forma convingerea cu privire la

posibilitatea făptuitorului de a se îndrepta fără executarea efectivă a pedepsei,

deoarece art. 90 al. (4) Cod penal, prevede expres că persoanelor care au

săvârșit infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave, precum și în cazul

recidivei, condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei nu

se aplică.

La caz, instanța de apel, efectuând o analiză complexă a circumstanțelor

cauzei și a personalității inculpatului, urmărind în acest sens comportamentul

lui în viața socială, la locul de muncă, precum și cel din înainte și după

săvârșirea infracțiunii incriminate, a găsit întemeiate alegațiile titularului

dreptului de apel în partea excluderii art. 90 Cod penal și a constatat că

concluzia primei instanțe precum că corijarea inculpatului este posibilă și prin

aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, este una incorectă,

deoarece Salagor Igor a comis o infracțiune excepțional de gravă în privința

unui copil de doar 8 ani, iar circumstanța ca minoratul inculpatului și

recunoașterea vinovăției, la caz, sunt luate în calcul la stabilirea mărimii

pedepsei, însă nici de cum nu duce la aplicarea unei sancțiuni non-privative de

libertate, prin prisma prevederilor art. 90 alin. (4) Cod penal.

Subsidiar la cele ce preced, instanța de apel a considerat că prima instanță

greșit și-a motivat soluția de individualizare a executării pedepsei în privința

inculpatului și nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, susținând o

poziție eronată în ce privește aplicarea față de inculpat a dispoziției art. 90 Cod

penal. Discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al

circumstanțelor cauzei, precum și ignorarea unor aspecte evidente, au avut

drept consecință pronunțarea unei concluzii premature și greșit motivate în

privința aplicării pedepsei cu suspendarea condiționată a executării ei.

În acest context, instanța de apel a reținut că potrivit prevederilor art. 75

Cod penal, prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg

cerințele stabilite de lege de care este obligată să se conducă instanța de

judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în

parte. Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare

în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei

penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite,

de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau

4

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Luând ca bază aceste prevederi și soluționând chestiunea cu privire la

vinovăția inculpatului, de jure și de facto, instanța de judecată urmează să

constate dacă s-au confirmat sau nu temeiurile prevăzute de legea penală

pentru a-l supune pe inculpat răspunderii penale și decide asupra cuantumului

pedepsei care urmează a i se stabili.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată corect, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze

scopurile legii penale și pedepsei penale, prevăzute de art. 61 Cod penal, și

potrivit prevederilor art. 75 Cod penal în strictă conformitate cu dispozițiile

părții generale a Codului penal și în limitele fixate în partea specială a acestuia.

Instanța de apel a considerat că principalele elemente de care judecătorul

(sau completul de judecată), trebuie să țină seama de fiecare dată când

soluționează cauza penală și când alege categoria de pedeapsă conform

normelor generale prevăzute în art. 62-71 Cod penal, sunt termenul și mărimea

acesteia conform limitelor fixate în articolul respectiv al Părții speciale a

Codului penal.

Limitele pedepsei, prevăzute în partea specială, sunt determinate de

încadrarea juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii săvârșite.

Gravitatea acesteia constă în modul și mijloacele de săvârșire a faptei și depinde

de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmările

produse sau care s-ar fi putut produce. Termenul pedepsei, în afară de

gravitatea infracțiunii săvârșite, se stabilește având în vedere persoana celui

vinovat, care include date privind gradul de dezvoltare psihică, situația

materială, familială sau socială, prezența sau lipsa antecedentelor penale,

comportamentul inculpatului până sau după săvârșirea infracțiunii.

Analizând circumstanțele cauzei, instanța de apel a reținut că, Salagor Igor

este născut la data de XXXXX, iar infracțiunea a fost comisă la 02.06.2015, ceea

ce semnifică că la momentul comiterii infracțiunii inculpatul era minor, Salagor

Igor având vârsta de XXXXX ani.

Instanța de apel a mai reținut că, în conformitate cu prevederile art. 70 alin.

(3) Cod penal, la stabilirea pedepsei închisorii pentru persoana care, la data

săvârșirii infracțiunii, nu a atins vârsta de 18 ani, termenul închisorii se

stabilește din maximul pedepsei, prevăzute de legea penală pentru infracțiunea

săvârșita, reduse la jumătate.

În baza art. 79 Cod penal minoratul persoanei care a săvârșit infracțiunea

se consideră circumstanță excepțională.

Potrivit prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, conform cărora

inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a

solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute

de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă neremunerată în folosul

5

comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de

lege în cazul pedepsei cu amendă.

Sancțiunea prevăzută de art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, în baza căruia

inculpatul a fost recunoscut vinovat, prevede pedeapsa sub formă de închisoare

de la 10 la 20 de ani sau cu detențiune pe viață, nefiind prevăzute careva

pedepse alternative în afară de închisoare.

Prin aplicarea prevederilor art. 70 alin. (3) Cod penal, maximul pedepsei cu

închisoarea ce poate fi stabilită inculpatului Salagor Igor care a comis

infracțiunea în minorat este de 10 ani.

Prin reducerea limitelor minime și maxime de pedeapsă cu o treime în

baza art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală se stabilește o nouă limită

maximă de pedeapsă ~ până la 7 ani 6 luni închisoare.

Totodată, instanța de apel a considerat relevant argumentul apelantului

precum că la caz, este necesar a se ține cont de prevederile art. 90 alin. (4) Cod

penal, potrivit cărora persoanelor care au săvârșit infracțiuni deosebit de grave

și excepțional de grave, precum și în cazul recidivei, condamnarea cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei nu se aplică.

În speță, reieșind din soluția adoptată de instanța de fond, se constată că la

stabilirea și aplicarea pedepsei în privința inculpatului, prima instanță nu a

ținut cont de scopul și criteriile de individualizare a acesteia, prevăzute de

art. 61 și 75, 90 alin. (4) Cod penal, nu a ținut seama de circumstanțele reale ale

cauzei, circumstanțe care fiind analizate, per ansamblu, nu permit instanței

stabilirea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării ei. Colegiul

Penal apreciază că modalitatea de executare a pedepsei aleasă de către prima

instanță în privința inculpaților, nu este în acord cu principiul proporționalității

având în vedere fapta comisă, urmările produse și valența valorilor sociale

lezate.

Mai mult, instanța de apel a specificat că, așa cum rezultă din textul

sentinței primei instanțe, aceasta și-a motivat dispunerea suspendării

condiționate a executării pedepsei aplicate, menționând că inculpatul este

minor, se caracterizează pozitiv, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu

se află, concluzionând că inculpații se pot îndrepta fără a executa real pedeapsa

închisorii, ceea ce se consideră de către instanța de apel drept o soluție eronată,

care nu poate fi menținută.

De asemenea, prima instanță în mod irelevant indică că „pentru săvârșirea

unei infracțiuni ușoare sau mai puțin grave, pedeapsa se aplică minorului numai

dacă se apreciază că luarea măsurii cu caracter educativ nu este suficientă

pentru corectarea minorului”, fără a fi clar în ce mod această prevedere legală

se regăsește în cauza penală de învinuire a inculpaților minori în comiterea unei

infracțiuni excepțional de grave.

O situație identică în sentință de a face trimitere la „potrivit § 3 al

Capitolului II ai Ghidului cu privire la aplicarea pedepsei, faptul săvârșirii

infracțiunii de către un minor, indiferent de gravitatea ei și de faptul că el,

anterior, a fost condamnat sau a săvârșit mai multe infracțiuni se consideră ca

6

circumstanță ce atenuează răspunderea penală și trebuie luată în vedere la

aplicarea pedepsei minorului”, or, în primul rând, o asemenea regulă de aplicare

a pedepsei nu există, iar în al doilea rând, la caz, inculpatul anterior nu a fost

judecat.

În partea descriptivă a sentinței, instanța de fond a indicat că la aprecierea

modului și a măsurii de aplicare a pedepsei, se iau în considerație asemenea

aspecte ca vârsta minorului, gradul de dezvoltare intelectuală, condițiile în care

trăiește, influența adulților sau a altor minori asupra minorului, cauzele și

condițiile care au contribuit la săvârșirea infracțiunii, însă nu a desfășurat

analiza individualizării pedepsei penale, nu a motivat care anume factori

determină aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului,

rezumându-se la enumerarea formală a criteriilor stabilite de lege, fără a le

adapta la caz.

A conchis instanța de apel că, nu este clar din care considerente instanța de

fond a stabilit anume această categorie de pedeapsă, anume în această mărime,

care împrejurări și circumstanțe au condiționat adoptarea acestei soluții și, prin

urmare, sentința instanței de fond nu este motivată în partea stabilirii și

individualizării pedepsei, fiind afectat calitatea actului de justiție prin încălcarea

obligației de motivare a sentinței.

Instanța de apel a subliniat gravitatea infracțiunii comise de Salagor Igor,

care a comis o infracțiune excepțional de gravă, valența semnificativă a relațiilor

sociale lezate și anume inviolabilitatea sexuală a unui minor, vârsta extrem de

fragedă a părții vătămate - 8 ani, comportamentul inculpatului în timpul și după

comiterea infracțiunii, atitudinea acestuia față de cele comise.

Instanța de apel la individualizarea, stabilirea categoriei și termenului

pedepsei inculpatului Salagor Igor, a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 16, 61,

70, 75, 76, 77, 78, 79 Cod penal, art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, a

ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite - inculpatul a comis o infracțiune

care face parte din categoria infracțiunilor excepțional de grave, conform

prevederilor art. 16 Cod penal, de motivul acesteia - satisfacerea poftei sexuale,

de faptul că infracțiunea a fost comisă cu intenție, de personalitatea

inculpatului, care anterior nu a fost condamnat (f. d. 29), la locul de trai se

caracterizează pozitiv (f. d. 51), la evidența medicului narcolog sau psihiatru nu

se află (f. d. 49), conform raportului de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie

nr. 674a- 2015 din 07.08.2015 - nu suferă de maladii psihice cronice, dereglări

temporare nu manifestă, în perioada săvârșirii infracțiunii avea capacitatea de

prevedere și deliberare a acțiunilor sale (f. d. 76-79), potrivit referatului

presentențial întocmit de către Biroul de probațiune Ialoveni, are devieri de

comportament, are un cerc vicios de prieteni, perspectivele de integrare în

societate sunt medii (f. d. 52-59).

Ca circumstanțe atenuante în privința inculpatului, s-a reținut săvârșirea

infracțiunii de către un minor, recunoașterea vinovăției.

Circumstanțe agravante nu au fost stabilite.

S-a reținut circumstanța excepțională minoratul persoanei.

7

06 noiembrie 2017, declară recurs ordinar inculpatul Salagor Igor, prin care

solicită să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă.

În motivarea recursului, neinvocând nici un temei de drept prevăzut de

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente:

- recunoaște cele săvârșite și se căiește sincer;

- nu conștientiza ce infracțiune comite, deoarece era minor.

recursului pe motiv, că pedeapsa stabilită de instanța de apel este în

dependență de circumstanțele atenuante și agravante prevăzute de art. 76 - 77

Cod penal , precum și efectele acestora prescrise în art. 78 Cod penal, 3641 Cod

de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că, recursul este declarat peste

termen.

Dispozițiile art. 422 Cod de procedură penală, prevăd expres că termenul

de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Din materialele dosarului, rezultă că dispozitivul deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău a fost pronunțat la 24 noiembrie 2016, inclusiv în

prezența inculpatului Salagor Igor, fapt confirmat prin procesul-verbal al

ședinței de judecată din 24 noiembrie 2016 (f. d. 202 – 206), din care rezultă că

Salagor Igor a fost înștiințat despre ziua pronunțării deciziei motivate pentru

data de 22 decembrie 2016, însă din motive necunoscute nu s-a prezentat.

Potrivit art. 231 alin. (1) Cod de procedură penală, termenele stabilite de

prezentul cod se calculează pe ore, zile, luni și ani. Alin. (2) prevede că la

calcularea termenelor procedurale se pornește de la ora, ziua, luna și anul

indicate în actul care a provocat curgerea termenului, afară de cazurile în care

legea dispune altfel. Alin. (3) prevede că la calcularea termenelor pe ore sau pe

zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora

sau ziua în care acesta se împlinește.

Astfel, în speță, termenul de 30 zile se calculează, începând cu 23

decembrie 2016 și se epuizează la 23 ianuarie 2017 (inclusiv), însă recursul

ordinar a fost declarat de către inculpatul Salagor Igor, prin intermediul

oficiului poștal (f. d. 232), la data de 06 noiembrie 2017, înregistrat la Curtea

Supremă de Justiție la data de 09 noiembrie 2017, cu numărul de intrare 3135

(f. d. 231).

Din cele expuse supra, instanța de recurs conchide, că recursul ordinar

declarat de inculpatul Salagor Igor este depus peste termenul legal de 30 zile,

prevăzut în art. 422 Cod de procedură penală.

8

Potrivit prevederilor art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în

care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului

efectuat peste termen.

Unul dintre scopurile legii procesual penale este asigurarea egalității pentru

toate părțile interesate în procesul penal, însă acest deziderat impune

disciplinarea activității procesuale, inclusiv și prin stabilirea unor termene

peremptorii.

În acest sens, art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală impune obligația

îndeplinirii în termen a actelor de procedură, sub sancțiunea decăderii din

exercițiul dreptului. Astfel, neexecutarea în termen a unui drept procesual,

conform sancțiunii menționate, duce la pierderea acestuia.

Prin urmare, Colegiul penal, constatând încălcarea de către recurent a

prevederilor art. 422 Cod de procedură penală a ajuns la concluzia

inadmisibilității recursului declarat de către inculpatul Salagor Igor, din motiv că

este depus peste termen.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat inculpatul Salagor Igor,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 noiembrie

2016, în cauza penală în privința lui Salagor Igor XXXXX, ca fiind declarat peste

termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 mai 2018.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

9