1ra-432/19 — Art. 186 alin. 2 lit. b, c, d Cp
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Art. 186 alin. 2 lit. b, c, d Cp
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
1ra-432/19 — Art. 186 alin. 2 lit. b, c, d Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 1ra-432/2019
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E
15 mai 2019 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte: Timofti Vladimir,
judecători: Toma Nadejda și Boico Victor,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de
avocatul Bîrcă Ludmila în numele inculpatului Holban Igor, prin care se solicită
casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 octombrie
2018, în cauza penală privindu-l pe
Holban Igor XXXXX, născut la XXXXX,
originar și domiciliat în XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 07.07.2017 – 26.04.2018;
Instanța de apel: 07.06.2018 – 23.10.2018;
Instanța de recurs: 16.01.2019 – 15.05.2019;
A C O N S T A T AT :
Prin sentința Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni din 26 aprilie 2018, în
conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală, Holban Igor, a fost
recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit.
b), c) și d) Cod penal și i-a fost stabilită pedeapsa închisorii pe un termen de 2
(doi) ani.
În temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin
cumularea parțială a pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei Chișinău,
sediul Central din 06.07.2017, i-a fost stabilită lui Holban Igor pedeapsa
definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani și 1 (una) lună,
cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut, că la 13 mai 2017
spre 14 mai 2017, Scutelinic Andrei (decizie în privința căruia nu se contestă),
fiind în stare de ebrietate alcoolică, având scopul sustragerii pe ascuns a
bunurilor altei persoane, prin înțelegere prealabilă și de comun acord cu Holban
Igor și o persoană în privința căreia cauza a fost disjunsă într-o procedură
separată, s-au deplasat la gospodăria cet. Slobodeniuc Constantin situată în or.
XXXXX, unde au deteriorat lacătul de la ușa beciului și din interior au sustras
două vase din inox cu volumul de 250 litri fiecare, la prețul de 4000 lei cu care
1
s-au ascuns, cauzându-i astfel părții vătămate un prejudiciu material
considerabil, ulterior folosind bunurile sustrase după propria dorință.
Astfel, prin acțiunile sale inculpatul Holban Igor a comis infracțiunea
prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. b), c) și d) Cod penal – furtul, adică
sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșită de două persoane,
prin pătrundere în alt loc de depozitare, cu cauzarea de daune în proporții
considerabile.
Sentința a fost atacată cu apel de către inculpatul Holban Igor și de către
avocatul Bubuioc Svetlana în numele inculpatului Holban Igor.
3.1. Inculpatul Holban Igor, declarând apel a solicitat casarea sentinței în
partea stabilirii pedepsei, cu stabilirea a unei pedepse mai blânde pe motiv că a
recunoscut vina și se căiește de cele săvârșite, partea vătămată nu are careva
pretenții de ordin material sau moral.
3.2. Avocatul Bubuioc Svetlana în numele inculpatului Holban Igor, declarând
apel a solicitat casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei, cu numirea în
privința lui Holban Igor a unei pedepse non-privative de libertate, invocând
următoarele argumente:
- Sentința este nefondată și neîntemeiată în partea stabilirii pedepsei nu au
fost luate în considerație prezența circumstanțelor atenuante și anume:
recunoașterea vinovăției și căința sinceră; înaintarea către instanța de judecată
a cererii privind examinarea cauzei prin prisma prevederilor art. 3641 Cod de
procedură penală, recuperarea prejudiciului cauzat prin infracțiune și din
aceste motive consideră că instanța de fond nu a dat o apreciere completă și
deplină acestor circumstanțe, pe care le consideră întemeiate la aplicarea unei
pedepse non-privative de libertate.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 octombrie
2018, au fost respinse ca nefondate apelurile inculpatului Holban Igor și a
avocatului acestuia Bubuioc Svetlana, cu menținerea sentinței fără modificări.
În motivarea deciziei adoptate instanța de apel a menționat, că instanța de
judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la
concluzia că inculpatul a săvârșit anume infracțiunea imputată.
Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la
cauza penală, care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101
Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,
utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al
coroborării lor.
Astfel, vina inculpatului Holban Igor, se dovedește integral de întreaga
sistemă de probe, materiale și documente anexate la dosar, cât și de declarațiile
inculpaților Holban Igor și Scutelnic Andrei; declarațiile părții vătămate
Slobdeniuc Constantin, (f. d. 10); declarațiile martorului Slobodeniuc Andrian
(f. d. 12); procesul-verbal de cercetare la fața locului din 14.05.2017, prin care se
descrie locul faptei (f. d. 7).
Instanța de apel a menționat că s-a constatat cu certitudine că Holban Igor a
comis infracțiunile imputate, prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c) și d) Cod
penal, după indicii calificativi, furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor
altei persoane, săvârșită de două persoane, prin pătrundere în alt loc de
depozitare, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.
2
Instanța de apel a conchis că instanța de fond, la stabilirea categoriei și
termenului pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și, în conformitate cu
prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite,
de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei
care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate
asupra corectării și reeducării vinovatului.
Totodată, instanța de apel a specificat că, la stabilirea categoriei și
termenului pedepsei, instanța de judecată la fel a ținut cont de gravitatea
infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care
atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra
corectării și reeducării inculpatului Holban Igor, precum și de condițiile de viață
ale familiei acestuia. Infracțiunea comisă de inculpatul Holban Igor este
atribuită, conform art.16 Cod penal, la categoria infracțiunilor mai puțin grave,
inculpatul a recunoscut pe deplin vina și sincer regretă în cele comise, a solicitat
examinarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și
n-a solicitat administrarea de probe noi, circumstanțe pe care Colegiul penal le-a
considerat atenuante. Circumstanțe agravante nu au fost stabilite.
La fel, instanța de apel a considerat că în privința inculpatului nu pot fi
aplicate nici prevederile art. 90 Cod penal, suspendarea condiționată a executării
pedepsei, or, deși legea nu îngrădește libertatea instanței de judecată de a-și
forma convingerea cu privire la posibilitatea făptuitorului de a se corija fără
executarea efectivă a pedepsei, ea obligă instanța să-și motiveze hotărârea de
suspendare condiționată a executării pedepsei, indicând precis acele motive pe
care s-a întemeiat convingerea ei.
Împotriva deciziei instanței de apel, la 09 decembrie 2018, prin
intermediul oficiului poștal, în termen, declară recurs ordinar avocatul Bîrcă
Ludmila în numele inculpatului Holban Igor, prin care solicită admiterea
recursului, casarea sentinței și a deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi
decizii prin care să-i fie aplicată pedeapsa conform art. 90 Cod penal.
În motivarea recursului, invocând temei de drept prevăzut de pct. 10) art.
427 alin. (1) Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente:
- Instanțele ierarhic inferioare nu au individualizat pedeapsa potrivit
prevederilor art. 61, 75 Cod penal și practicii judiciare constante, ce a dus la
stabilirea unei pedepse neechitabile;
- Având în vedere că inculpatul vina a recunoscut-o pe deplin, regretă cele
săvârșite și se căiește sincer și activ, a conștientizat gravitatea faptelor sale,
rezonanța acestora fapte pentru situația sa juridică, pentru societate în general,
corectarea inculpatului este posibilă fără a fi lipsit de libertate, deoarece nu
prezintă pericol social și nici nu ar fi rațional ca instanța să aplice o pedeapsă
atât de aspră.
Procurorul prin referința depusă a solicitat declararea inadmisibilității
recursului pe motiv, că pedeapsa stabilită de instanța de apel este în
dependență de circumstanțele atenuante și agravante prevăzute de art. 76 - 77
Cod penal , precum și efectele acestora prescrise în art. 78 Cod penal, 3641 Cod
de procedură penală.
3
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din
următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul
normei vizate.
Potrivit art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra
inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
Colegiul penal de asemenea menționează, că temeiurile pentru recurs pot fi
invocate doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în
instanța de apel, fapt stipulat de alin. (2) art. 427 Cod de procedură penală.
Instanța de recurs subliniază, că potrivit practicii judiciare constante,
erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept
material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea
la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate
cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
Potrivit recursului, recurentul își exprimă dezacordul doar cu faptul că
pedeapsa aplicată este prea aspră, astfel instanța de recurs ordinar supune
verificării decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept prevăzută de
pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală care prevede, că hotărârile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise
de instanțele de fond și de apel atunci când: s-au aplicat pedepse individualizate
contrar prevederilor legale.
Analizând decizia instanței de apel, în raport cu argumentele recursului
privind aplicarea față de inculpat a unei pedepse individualizate contrar
prevederilor legale, Colegiul constată, că astfel de temei nu și-a găsit confirmarea
la examinarea recursului declarat, acestea fiind invocate și în cererea de apel și
asupra căruia instanța de apel s-a expus, motivare pe care instanța de recurs
ordinar o susține și repetarea căreia nu o consideră necesară.
În acest sens Colegiul penal reiterează, că potrivit prevederilor art. 7 Cod
penal, la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al
infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care
atenuează ori agravează răspunderea penală.
Potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de
constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și,
respectiv, are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,
precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului,
cât și a altor persoane.
În conformitate cu art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată de
săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în
Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții
generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,
instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul
acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori
4
agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și
reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O
pedeapsă mai aspră din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea
infracțiunii se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din
numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.
Conform sentinței instanței de fond, menținută prin decizia instanței de
apel, inculpatul a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2)
lit. b), c) și d) Cod penal, a cărui sancțiune prevede pedeapsă cu amendă în
mărime de la 650 la 1350 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în
folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 4 ani.
La aplicarea pedepsei cu închisoarea inculpatului, instanța de judecată a
ținut cont de personalitatea inculpatului, de gravitatea infracțiunii săvârșite și
anume de faptul că a comis o infracțiune mai puțin gravă, de motivul acesteia, de
personalitatea inculpatului, de faptul că inculpatului nu se află la evidența
medicului psihiatru și nici la evidența medicului narcolog. La locul de trai se
caracterizează negativ, iar anterior a săvârșit infracțiuni și a fost atras la
răspundere penală.
Totodată, ținând cont de faptul, că examinarea cauzei a avut loc pe baza
probelor administrate în faza de urmărire penală conform procedurii prevăzute
de art. 3641 Codul de procedura penală, deoarece inculpatul a recunoscut vina și
nu a solicitat să fie administrate probe noi, astfel încât instanța a concluzionat că
din probele administrate rezultă că faptele inculpatului sunt constatate și că
sunt suficiente date cu privire la persoana inculpatului pentru a permite
stabilirea unei pedepse, prin urmare, inculpatul a beneficiat de reducerea
pedepsei cu 1/3 a limitelor de pedeapsă.
Astfel, Colegiul penal consideră, că instanțele de fond, individualizând
pedeapsa inculpatului au ținut cont de prevederile legale expuse supra și au
motivat aplicarea față de inculpat a pedepsei închisorii în baza tuturor
circumstanțelor constatate în speță, determinante pentru stabilirea pedepsei,
ținând cont și de faptul că, inculpatul anterior a fost condamnat, însă nu a făcut
concluziile corespunzătoare, prin urmare, Colegiul consideră, că instanțele
corect au concluzionat că o pedeapsă mai blândă din numărul celor menționate
în sancțiunea normei incriminate inculpatului, nu va asigura scopul pedepsei.
Potrivit prevederilor art. 90 Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu
închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu
intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență,
instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui
vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa
stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei
aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu
suspendare condiționată a executării pedepsei și termenul de probă. În acest
caz, instanța de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate, dacă în
termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă
infracțiune și, prin comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți
încrederea ce i s-a acordat.
Astfel, referitor la argumentele recurentului privind neaplicarea în privința
inculpatului a prevederilor art. 90 Cod penal, instanța de recurs remarcă că
5
textul art. 90 alin. (1) Cod penal, prin sintagma „poate”, oferă posibilitatea și nu
obligația instanței de judecată de a aplica prevederile acestei norme, în speță
nefiind stabilite careva circumstanțe care ar face posibilă aplicarea în privința
inculpatului a suspendării executării pedepsei închisorii stabilite de către
instanțele de judecată, cu atât mai mult că inculpatul anterior a mai săvârșit
infracțiuni.
În contextul celor expuse mai sus, Colegiul penal reține, că la stabilirea
pedepsei inculpatului Holban Igor, pentru infracțiunea comisă, prima instanță și
cea de apel nu au comis erori de drept, pedeapsa aplicată inculpatului este una
corectă, deoarece la stabilirea acesteia au fost respectate exigențele legii, iar
argumentele recursului în acest sens sunt neîntemeiate.
Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiul invocat de
recurent prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu și-a
găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de eroare de drept în speța
examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și
întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit
neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Bîrcă Ludmila în
numele inculpatului Holban Igor, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Chișinău din 23 octombrie 2018, în cauza penală privindu-l pe Holban Igor
XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 iunie 2019.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Toma Nadejda
Boico Victor
6