1ra-461/2018 — art. 201-1 alin. 1 lit. a CP

Dosarul 1ra-461/2018

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

04 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău Scutelnic Cătălin, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02

noiembrie 2017, în cauza penală în privința lui

Marușceac Constantin XXXX,

născut la XXXXXX, originar din s. XXXXX, r-nul XXXXX,

domiciliat în s. XXXXX, r-nul XXXXX

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1.de la 26 iulie 2017 - până la 30 august 2017 (instanța de fond);

apel);

recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

examinată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, Marușceac

Constantin a fost condamnat în baza art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal, la 120 ore

muncă neremunerată în folosul comunității.

Cererea acuzatorului de stat privind încasarea din contul lui Marușceac C. în

beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 1044 lei, a fost respinsă ca

neîntemeiată.

11 iunie 2017, aproximativ la 1310, aflându-se în stradă în s. XXXXX, r-nul XXXXX,

în rezultatul unui conflict spontan apărut în familie, fiind în stare de ebrietate, i-a

aplicat concubinei sale Prodan Anastasia lovituri peste diferite părți ale corpului.

Ulterior, Marușceac Constantin împreună cu concubina sa, s-a deplasat în s.

Tîrșiței, r-nul Telenești, unde ajungând în gospodăria lui Marușceac Iurii la 12

iunie 2017, orele 0040, fiind în stare de ebrietate, i-a aplicat din nou lui Prodan

Anastasia lovituri cu palmele peste față, cauzându-i conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 120/D din 12.07.2017, vătămări corporale ușoare.

1

parțială a acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri cu dispunerea încasării din

contul inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de

1044,58lei.

În argumentarea soluției solicitate s-a invocat că prima instanță urma să

încaseze cheltuielile de judecată din contul inculpatului în beneficiul statului, or

aceste cheltuieli au fost suportate în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în

prezenta cauză.

Consideră că cheltuielile suportate în legătură cu efectuarea expertizei

medico-legale, acordarea asistenței juridice garantate de stat și cheltuieli ale IP

Șoldănești urmează a fi încasate de la inculpat în conformitate cu prevederile art.

229 Cod de procedură penală, deoarece acestea constituie cheltuieli judiciare în

sensul art. 227 Cod de procedură penală.

2017 apelul declarat a fost respins ca nefondat.

corect a ajuns la concluzia că în cadrul urmăririi penale nu au fost suportate careva

cheltuieli judiciare ce ar putea fi încasate de la inculpat, or în conformitate cu

prevederile ar. 143 Cod de procedură penală, pentru a fi stabilit gradul de leziuni

corporale cauzate părții vătămate, organul de urmărire penală a dispus efectuarea

expertizei medico-legale. Astfel, Colegiul a menționat, că cheltuielile judiciare

solicitate de acuzatorul de stat care au fost necesare pentru efectuarea expertizei

medico-legale sunt cheltuieli trecute în contul statului, or normele procesuale nu

prevăd achitarea din contul condamnatului a cheltuielilor judiciare ce constituie

cheltuieli pentru efectuarea expertizei, care în speță este obligatorie.

Instanța de apel a reținut că este lipsită de temei pretenția procurorului

privind încasarea din contul lui Marușceac C. a sumei de 700 lei în calitate de

cheltuieli judiciare pentru acordarea asistenței juridice garantate de stat, or

asigurarea dreptului la apărare este o obligație a statului, în conformitate cu art. 6

CEDO, iar cheltuielile suportate în acest sens nu pot fi puse pe seama inculpatului.

contestat-o cu recurs ordinar solicitând casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării

cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată argumentând că, instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor argumentelor invocate în apel, iar hotărârea

contestată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, deoarece concluzia

instanței de respingere a solicitării privind încasarea din contul inculpatului în

2

beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în sumă de 1044 lei, este

neargumentată. Consideră, că ținând cont de prevederile art.227, 229 alin. (1) Cod

de procedură penală aceste cheltuieli urmau a fi încasate din contul inculpatului,

dat fiind faptul că efectuarea cheltuielilor într-o cauză penală este provocată de

săvârșirea unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi și a judecării

cauzei pentru aplicarea legii penale celui care a comis-o, ca urmare cheltuielile

sunt imputate persoanei condamnate pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic

fiind vinovăția infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de

cheltuieli nu s-ar fi efectuat.

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de

fond ori de apel.

Recurentul în recurs a invocat temei de casare a deciziei instanței de apel

art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

Analizând temeiurile respective în raport cu motivele invocate în recursul

declarat, Colegiul penal constată că acestea nu și-au găsit confirmare la

examinarea recursului.

Motivele recurentului, precum că instanța de apel eronat a respins cererea în

vederea compensării cheltuielilor judiciare, încălcând astfel prevederile art.227 și

229 Cod de procedură penală, sunt neîntemeiate.

Astfel, potrivit art.227 alin.(1) și (3) și 229 alin.(1) Cod de procedură penală,

cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea

nu prevede altă modalitate.

La caz, recurentul nu a ținut cont că cheltuielile pentru efectuarea expertizei

medico-legală nr. 120/D din 12.06.2017, sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi

penale întru acumularea probatoriului necesar și că acestea sunt trecute, de fapt, în

contul statului și nu urmează a fi puse pe seama inculpatului, or, aceste acțiuni țin

de activitatea organului de urmărire penală, care are un rol activ în procesul de

3

depistare a diferitor circumstanțe care dovedesc infracțiunea și identifică

făptuitorul, pentru aducerea învinuirii de stat. Trecerea cheltuielilor judiciare în

procesul penal în contul statului își are temeiul în necesitatea desfășurării

procesului penal din oficiu, pentru ca nici un infractor să nu rămână nepedepsit.

Or, într-o situație contrară, acest principiu nu-și mai are valoarea.

Totodată, solicitarea procurorului referitor la încasarea cheltuielilor pentru

asigurarea apărării corect a fost respinsă de către instanțele ierarhic inferioare, or

în conformitate cu prevederile art. 17 Cod de procedură penală, precum și cu

prevederile art. 6 CEDO, asigurarea dreptului la apărare a inculpatului reprezintă

o obligație a statului, astfel că cheltuielile suportate în acest sens nu pot fi puse în

sarcina persoanei care a beneficiat de asistență juridică garantată de stat.

Cu referire la argumentul recurentului, precum că hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, Colegiul remarcă că recursul

repetă textul apelului, argumentele expuse de recurent fiind anterior invocate în

apel, iar instanța de apel s-a pronunțat argumentat asupra acestora, examinându-

le în ansamblu, le-a dat o apreciere corespunzătoare, conform art.414 Cod de

procedură penală, pronunțându-se argumentat și detaliat asupra lor.

Subsecvent, Colegiul conchide că decizia instanței de apel cuprinde fondul

apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului,

precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417

Cod de procedură penală.

Prin urmare, argumentele recurentului sunt neîntemeiate, decizia instanței

de apel fiind bine argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art.394

Cod de procedură penală.

Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel atacată,

Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea

hotărârii judecătorești contestate.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul

în care constată că este vădit neîntemeiat.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiul invocat de către

procuror nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care

ar da temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate

și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursului,

ca fiind vădit neîntemeiat.

4

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

Circumscripție Chișinău Scutelnic Cătălin, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 02 noiembrie 2017, în cauza penală în privința lui

Marușceac Constantin, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 aprilie 2018.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

5