1ra-1093/2018 — art. 264 alin. 1 CP

Dosarul 1ra-1093/18

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

01 august 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Nicolae Gordilă,

judecătorii – Constantin Alerguș, Ion Guzun,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Harti Vladislav, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

21 martie 2018, în cauza penală în privința lui

Nistor Ion XXXXX,

născut la XXXXXX, originar din s. XXXXX, r-nul XXXX,

domiciliat în r-nul XXXXX, or. XXXXX, str. XXXXXX, nr.

XX, ap. XX.

Date referitoare la termenul de examinare a cauzei:

ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

pronunțată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, Nistor I. a

fost condamnat în baza art. 264 alin.(1) Cod penal, la 130 ore muncă neremunerată

în folosul comunității.

Solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea de la Nistor I. a cheltuielilor

judiciare în sumă de 1920 lei pentru expertizele judiciare, a fost respinsă.

14 iulie 2017, aproximativ la orele 0730, deplasându-se la volanul automobilului de

model „VW Passat” cu n/î QZI 807, pe șos. Balcani km. 11 din direcția com. Cricova

spre com. Grătiești, mun. Chișinău, nu a manifestat prudență sporită la trafic, unde

ignorând cerințele pct. 45 și 49 din Regulamentul Circulației Rutiere și ca urmare

a tamponat din spate autovehiculul de model „Mercedes Sprinter” cu n/î IE WW

404 care se deplasa în aceiași direcție și era condus de cet. Popescu P. În urma

accidentului pasagerului autovehiculului de model „VW Passat” n/î QZI 807,

cet. Nistor V., i-au fost cauzate conform raportului de expertiză medico-legală nr.

1750/D din 17.08.2017 vătămări corporale medii, iar pasagerilor din autovehiculul

1

„Mercedes Sprinter” cu n/î IE WW 404 Moraru N. conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 1647/D din 01.08.2017 vătămări corporale neînsemnate, lui

Chirilov S. conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1648/D din

31.07.2017 vătămări corporale neînsemnate, lui Ivanova M., conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 1649/D din 01.08.2017 vătămări corporale

neînsemnate, lui Iliev M. conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1651/D

din 02.04.2017 vătămări corporale care nu pot fi supuse aprecierii medico-legale,

lui Portărescu D. conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1650/D din

01.08.2017 vătămări corporale care nu pot fi supuse aprecierii medico-legale.

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit căreia să fie încasate din contul

inculpatului cheltuielile de judecată în sumă de 1920 lei.

În argumentarea soluției a indicat că instanța de fond eronat a interpretat

norma art.227 alin.(2) pct.5) Cod de procedură penală, or, cheltuielile judiciare sunt

cheltuieli suportate în legătură cu efectuarea expertizelor medico-legale în vederea

stabilirii gravității vătămărilor corporale cauzate părților vătămate.

2018, apelul declarat de acuzatorul de stat a fost respins, ca nefondat.

probelor și circumstanțelor cauzei din punctul de vedere a utilității și veridicității

lor, corect ajungând la concluzia de vinovăție a inculpatului Nistor I. în săvârșirea

infracțiunii incriminate.

Totodată, a menționat că argumentele invocate în apel sunt neîntemeiate,

deoarece cheltuielile judiciare au fost suportate în legătură cu efectuarea

expertizelor medico-legale, care în speță, în conformitate cu prevederile art. 143

alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, se efectuează obligatoriu. În concluzie

Colegiul penal a conchis, că efectuarea expertizelor s-a dispus de către organul de

urmărire penală și în asemenea circumstanțe plățile necesare pentru efectuarea

expertizelor se vor achita din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat, dar nu

din contul inculpatului.

contestat-o cu recurs ordinar solicitând casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării

cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată.

Recurentul consideră neargumentată soluția instanței privind trecerea în

contul statului a cheltuielilor de judecată în mărime de 1920 lei.

2

Totodată, autorul în textul recursului a făcut referire și a desfășurat

dispoziția art. 227 Cod de procedură penală, care reglementează cheltuielile

judiciare. Consideră că, legislatorul a expus clar în art. 229 Cod de procedură

penală obligativitatea suportării cheltuielilor judiciare de către condamnat.

La fel a indicat, că instanța de apel examinând cauza nu a ținut cont de faptul

că alin. (2) din art. 143 Cod de procedură penală, care prevedea obligația statului

de a suporta cheltuielile pentru efectuarea expertizelor în cauzele penale, au fost

abrogate.

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în

recurs sunt vădit neîntemeiate.

Prevederile art.424 alin. (2) Cod de procedură penală, stipulează că instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie indicate de recurent,

fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților.

Drept temei pentru recurs procurorul a invocat prevederile art. 427 alin.(1)

pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot

fi atacate cu recurs când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, solicitând casarea hotărârii contestate în partea cheltuielilor

judiciare cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de

judecată.

În esență, recurentul critică decizia instanței de apel în latura civilă, indicând

că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția în partea

încasării cheltuielilor de judecată, însă Colegiul penal constată că instanța de apel

a motivat cerințele acuzatorului de stat ce ține de cheltuielile judiciare, fiind expusă

soluția în decizie (f.d. 220-221).

Astfel, autorul invocând prevederile art.227 și 229 alin.(1) Cod de procedură

penală, solicită încasarea cheltuielilor suportate pentru efectuarea expertizelor,

motivând că legea prevede ca inculpatul să suporte cheltuielile judiciare.

La cele invocate, instanța menționează, că aceste argumente ale recurentului

sunt neîntemeiate, deoarece dispozițiile art.143 alin.(1) Cod de procedură penală,

3

prevăd că expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru

constatarea circumstanțelor enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul

când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză, totodată fiind relevante

și alin.(2) ale normei date, care stipulează că, plata expertizelor judiciare efectuate

în cazurile prevăzute la alin.(1) se face din contul bugetului de stat.

Drept urmare celor nominalizate, se indică că în cazurile când expertiza a

fost dispusă de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată

la solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor

fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat, dar nu a inculpatului,

după cum indică procurorul.

Totodată, instanța remarcă că prin Legea nr. 316 pentru modificarea și

completarea unor acte legislative din 22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018, alin.(2)

al art. 143 Cod de procedură penală a fost abrogat, însă aceasta nu are nici o

aplicabilitate în speța dată, deoarece expertizele medico-legale efectuate la caz, au

avut loc până la modificările parvenite.

Astfel, Colegiul penal consideră că instanța de apel în mod just și echitabil a

stabilit că cheltuielile judiciare solicitate de acuzatorul de stat în sumă totală de

1920 lei pentru efectuarea expertizelor medico-legale în vederea stabilirii gravității

vătămărilor corporale suportate de părțile vătămate Nistor V., Moraru N.,

Chirilov S., Ivanova M., Iliev M. și Portărescu D. nr. 1647/D din 01.08.2017, nr.

1648/D din 31.07.2017, nr. 1649/D din 01.08.2017, nr. 1651/D din 02.04.2017 și nr.

1650/D din 01.08.2017 în prezenta cauză, sunt cheltuieli efectuate în cadrul

urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea

vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt

trecute în contul statului, iar normele procedurale nu prevăd achitarea din contul

condamnatului a cheltuielilor judiciare care constituie cheltuieli de expertiză.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei

în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.

414 - 419 Cod de procedură penală, iar temeiul invocat de recurent prevăzut în art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare din punctul

de vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de

recurs în decizia instanței de apel, în sensul casării hotărârii judecătorești și prin

urmare, se impune inadmisibilitatea recursului declarat, ca fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

4

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura

de Circumscripție Chișinău, Harti Vladislav, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 21 martie 2018, în cauza penală în privința lui

Nistor Ion ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 01 august 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecătorii Constantin Alerguș

Ion Guzun

5