1ra-1093/2018 — Art. 264 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 06 decembrie 2017, pronunțată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, Nistor I. a fost condamnat în baza art. 264 alin.(1) Cod penal, la 130 ore muncă neremunerată în folosul comunității. Solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea de la Nistor I. a cheltuielilor judiciare în sumă de 1920 lei pentru expertizele judiciare, a fost respinsă.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a constatat că, Nistor I. la 14 iulie 2017, aproximativ la orele 0730, deplasându-se la volanul automobilului de model „VW Passat” cu n/î QZI 807, pe șos. Balcani km. 11 din direcția com. Cricova spre com. Grătiești, mun. Chișinău, nu a manifestat prudență sporită la trafic, unde ignorând cerințele pct. 45 și 49 din Regulamentul Circulației Rutiere și ca urmare a tamponat din spate autovehiculul de model „Mercedes Sprinter” cu n/î IE WW 404 care se deplasa în aceiași direcție și era condus de cet. Popescu P. În urma accidentului pasagerului autovehiculului de model „VW Passat” n/î QZI 807, cet. Nistor V., i-au fost cauzate conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1750/D din 17.08.2017 vătămări corporale medii, iar pasagerilor din autovehiculul 1 „Mercedes Sprinter” cu n/î IE WW 404 Moraru N. conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1647/D din 01.08.2017 vătămări corporale neînsemnate, lui Chirilov S. conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1648/D din 31.07.2017 vătămări corporale neînsemnate, lui Ivanova M., conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1649/D din 01.08.2017 vătămări corporale neînsemnate, lui Iliev M. conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1651/D din 02.04.2017 vătămări corporale care nu pot fi supuse aprecierii medico-legale, lui Portărescu D. conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1650/D din 01.08.2017 vătămări corporale care nu pot fi supuse aprecierii medico-legale.

Împotriva sentinței a declarat apel procurorul care a solicitat, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit căreia să fie încasate din contul inculpatului cheltuielile de judecată în sumă de 1920 lei. În argumentarea soluției a indicat că instanța de fond eronat a interpretat norma art.227 alin.(2) pct.5) Cod de procedură penală, or, cheltuielile judiciare sunt cheltuieli suportate în legătură cu efectuarea expertizelor medico-legale în vederea stabilirii gravității vătămărilor corporale cauzate părților vătămate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 martie 2018, apelul declarat de acuzatorul de stat a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel a constatat că instanța de fond a dat o apreciere corectă probelor și circumstanțelor cauzei din punctul de vedere a utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia de vinovăție a inculpatului Nistor I. în săvârșirea infracțiunii incriminate. Totodată, a menționat că argumentele invocate în apel sunt neîntemeiate, deoarece cheltuielile judiciare au fost suportate în legătură cu efectuarea expertizelor medico-legale, care în speță, în conformitate cu prevederile art. 143 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, se efectuează obligatoriu. În concluzie Colegiul penal a conchis, că efectuarea expertizelor s-a dispus de către organul de urmărire penală și în asemenea circumstanțe plățile necesare pentru efectuarea expertizelor se vor achita din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat, dar nu din contul inculpatului.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, acuzatorul de stat a contestat-o cu recurs ordinar solicitând casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată. Recurentul consideră neargumentată soluția instanței privind trecerea în contul statului a cheltuielilor de judecată în mărime de 1920 lei. 2 Totodată, autorul în textul recursului a făcut referire și a desfășurat dispoziția art. 227 Cod de procedură penală, care reglementează cheltuielile judiciare. Consideră că, legislatorul a expus clar în art. 229 Cod de procedură penală obligativitatea suportării cheltuielilor judiciare de către condamnat. La fel a indicat, că instanța de apel examinând cauza nu a ținut cont de faptul că alin. (2) din art. 143 Cod de procedură penală, care prevedea obligația statului de a suporta cheltuielile pentru efectuarea expertizelor în cauzele penale, au fost abrogate.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art.432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate. Prevederile art.424 alin. (2) Cod de procedură penală, stipulează că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie indicate de recurent, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților. Drept temei pentru recurs procurorul a invocat prevederile art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, solicitând casarea hotărârii contestate în partea cheltuielilor judiciare cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată. În esență, recurentul critică decizia instanței de apel în latura civilă, indicând că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția în partea încasării cheltuielilor de judecată, însă Colegiul penal constată că instanța de apel a motivat cerințele acuzatorului de stat ce ține de cheltuielile judiciare, fiind expusă soluția în decizie (f.d. 220-221). Astfel, autorul invocând prevederile art.227 și 229 alin.(1) Cod de procedură penală, solicită încasarea cheltuielilor suportate pentru efectuarea expertizelor, motivând că legea prevede ca inculpatul să suporte cheltuielile judiciare. La cele invocate, instanța menționează, că aceste argumente ale recurentului sunt neîntemeiate, deoarece dispozițiile art.143 alin.(1) Cod de procedură penală, 3 prevăd că expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea circumstanțelor enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză, totodată fiind relevante și alin.(2) ale normei date, care stipulează că, plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin.(1) se face din contul bugetului de stat. Drept urmare celor nominalizate, se indică că în cazurile când expertiza a fost dispusă de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat, dar nu a inculpatului, după cum indică procurorul. Totodată, instanța remarcă că prin Legea nr. 316 pentru modificarea și completarea unor acte legislative din 22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018, alin.(2) al art. 143 Cod de procedură penală a fost abrogat, însă aceasta nu are nici o aplicabilitate în speța dată, deoarece expertizele medico-legale efectuate la caz, au avut loc până la modificările parvenite. Astfel, Colegiul penal consideră că instanța de apel în mod just și echitabil a stabilit că cheltuielile judiciare solicitate de acuzatorul de stat în sumă totală de 1920 lei pentru efectuarea expertizelor medico-legale în vederea stabilirii gravității vătămărilor corporale suportate de părțile vătămate Nistor V., Moraru N., Chirilov S., Ivanova M., Iliev M. și Portărescu D. nr. 1647/D din 01.08.2017, nr. 1648/D din 31.07.2017, nr. 1649/D din 01.08.2017, nr. 1651/D din 02.04.2017 și nr. 1650/D din 01.08.2017 în prezenta cauză, sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în contul statului, iar normele procedurale nu prevăd achitarea din contul condamnatului a cheltuielilor judiciare care constituie cheltuieli de expertiză. Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414 - 419 Cod de procedură penală, iar temeiul invocat de recurent prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare din punctul de vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în decizia instanței de apel, în sensul casării hotărârii judecătorești și prin urmare, se impune inadmisibilitatea recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție 4 DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Harti Vladislav, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 martie 2018, în cauza penală în privința lui Nistor Ion ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 01 august 2018. Președinte Nicolae Gordilă Judecătorii Constantin Alerguș Ion Guzun 5