1ra-1029/2018 — art.201-1 alin.1 CP

Dosarul 1ra-1029/18

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

18 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Nicolae Gordilă,

judecătorii – Constantin Alerguș, Ion Guzun,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, oficiul Central, Gheorghieva F., prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 30

ianuarie 2018, în cauza penală în privința lui

Chireacov Ivan XXX,

născut la xxxx, originar și domiciliat în XXXX, r-nul

Xxxx, s. Xxxx, str. Xxxx.

Date referitoare la termenul de examinare a cauzei:

fond);

apel);

recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală legal

executată.

C O N S T A T Ă :

în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în temeiul art. 364 1

CPP, Chireacov Ivan a fost condamnat în baza art. 2011 alin.(1) lit.a) Cod penal la

muncă neremunerată în folosul comunității pe un termen de 110 de ore.

Cererea acuzatorului de stat privind încasarea din contul lui Chireacov I.

în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 248 lei, a fost respinsă, ca

neîntemeiată.

Ivan la 27 februarie 2017, aproximativ la ora 1600, în timp ce se afla la domiciliul

din s.XXX, str.Xxxx, în urma unei certe cu mama sa Chireacova Sofia, a.n.1951,

intenționat i-a aplicat acesteia violență, și anume o lovitură în ceafă cu sticla din

plastic cu volumul de 1,5 l., cauzându-i potrivit raportului de expertiză judiciară

nr.100D din 06.04.2017, vătămări corporale ușoare.

sentinței cu pronunțarea unei hotărâri și dispunerea încasării din contul

inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 248 lei.

1

În argumentarea soluției s-a invocat că instanța de fond urma să încaseze

cheltuielile de judecată din contul inculpatului în beneficiul statului, or aceste

cheltuieli au fost suportate în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în

prezenta cauză.

Consideră că cheltuielile suportate în legătură cu efectuarea expertizei

medico-legale judiciare în sumă de 164 lei și 84 lei pentru aprecierea gradului

gravității vătămărilor corporale urmau a fi încasate de la inculpat în conformitate

cu prevederile art. 229 Cod de procedură penală, deoarece acestea constituie

cheltuieli judiciare.

2018, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de procuror.

cheltuielilor judiciare, soluția instanței de fond este întemeiată și corectă, iar

temei de casare a sentinței din motivele invocate de procuror nu au fost stabilite.

Astfel, instanța de apel a considerat ca fiind nefondate argumentele

procurorului privind încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor de judecată,

deoarece aceste cheltuieli au fost efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea

acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în

comiterea infracțiunii imputate, cheltuieli ce sunt trecute în contul statului, iar

normele procedurale penale nu prevăd expres achitarea din contul inculpatului a

cheltuielilor judiciare, ceea ce constituie cheltuieli pentru efectuarea expertizei,

iar prevederile legale la care face trimitere procurorul, nu prevăd astfel de

cheltuieli, ce pot fi încasate din contul acestuia.

În sensul dat, instanța de apel a constatat faptul că, cheltuielile suportate în

cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în

comiterea infracțiunii incriminate, prin numirea efectuării expertizelor judiciare,

reprezintă cheltuieli judiciare ce sunt achitate din bugetul statutului.

care invocând prevederile art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală,

solicită casarea parțială a deciziei în partea refuzului încasării cheltuielilor

judiciare în beneficiul statului de la inculpatul Chireacov I. în sumă de 248 lei

pentru efectuarea expertizei medico-legale, menționând în acest sens prevederile

art.229 alin.(1) Cod de procedură penală, conform cărora cheltuielile judiciare

sunt suportate de condamnat, responsabil de aceste cheltuieli în legătură cu

comiterea infracțiunii.

Totodată, a indicat că prin Legea nr.316 din 22.12.2017, în vigoare din

09.02.2018, a fost exclus alin.(2) al art. 143 Cod de procedură penală, care

prevedea că plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin.(1)

2

se face din contul mijloacelor bugetului de stat. Această modificare de asemenea

sugerează că cheltuielile judiciare în cauzele penale urmează a fi încasate din

contul inculpatului.

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în

recurs sunt vădit neîntemeiate.

Prevederile art.424 alin. (2) Cod de procedură penală, stipulează că

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie indicate

de recurent, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a

agrava situația condamnaților.

Drept temei pentru recurs procurorul a invocat prevederile art. 427 alin.(1)

pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, solicitând casarea hotărârii contestate în partea cheltuielilor

judiciare cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de

judecată.

În esență, recurentul critică decizia instanței de apel în latura civilă,

indicând că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

în partea încasării cheltuielilor de judecată, însă Colegiul penal constată că

instanța de apel a motivat cerințele acuzatorului de stat ce ține de cheltuielile

judiciare, fiind expusă soluția în decizie (f.d. 123-126).

Astfel, autorul invocând prevederile art.227 și 229 alin.(1) Cod de

procedură penală, solicită încasarea cheltuielilor suportate pentru efectuarea

expertizelor, motivând că legea prevede ca inculpatul să suporte cheltuielile

judiciare.

La cele invocate, instanța menționează, că aceste argumente ale

recurentului sunt neîntemeiate, deoarece dispozițiile art.143 alin.(1) Cod de

procedură penală, prevăd că expertiza se dispune și se efectuează în mod

obligatoriu pentru constatarea circumstanțelor enumerate în aliniatul

nominalizat, inclusiv și în cazul când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul

în cauză, totodată fiind relevante și alin.(2) ale normei date, care stipulează că,

plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin.(1) se face din

contul bugetului de stat.

Drept urmare celor nominalizate, se indică că în cazurile când expertiza a

fost dispusă de către organul de urmărire penală sau de către instanța de

3

judecată la solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea

expertizei vor fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat, dar nu

a inculpatului, după cum indică procurorul.

Totodată, instanța remarcă că prin Legea nr. 316 pentru modificarea și

completarea unor acte legislative din 22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018,

alin.(2) al art. 143 Cod de procedură penală a fost abrogat, însă aceasta nu are nici

o aplicabilitate în speța dată, deoarece expertizele medico-legale efectuate la caz,

au avut loc până la modificările parvenite.

Astfel, Colegiul penal consideră că instanța de apel în mod just și echitabil

a stabilit că cheltuielile judiciare solicitate de acuzatorul de stat în sumă totală de

248 lei pentru efectuarea raportului de constatare a leziunilor corporale părții

vătămate Chireacova S. nr.41 din 28.02.2017 și expertizei medico-legale nr. 100

din 06.04.2017 în prezenta cauză (f.d.22-23, 31-32), sunt cheltuieli efectuate în

cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru

demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate,

cheltuieli ce sunt trecute în contul statului, iar normele procedurale nu prevăd

achitarea din contul condamnatului a cheltuielilor judiciare care constituie

cheltuieli de expertiză.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei

în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de

art. 414 - 419 Cod de procedură penală, iar temeiul invocat de recurent prevăzut

în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare din

punctul de vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi temei de implicare a

instanței de recurs în decizia instanței de apel, în sensul casării hotărârii

judecătorești și prin urmare, se impune inadmisibilitatea recursului declarat, ca

fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura

UTA Găgăuzia, oficiul Central, Gheorghieva F., împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Comrat din 30 ianuarie 2018, în cauza penală în privința

lui Chireacov Ivan, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 iulie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecătorii Constantin Alerguș

Ion Guzun

4