1ra-1427/19 — art. 217 al.2 CP

Prima instanță: 16.10.2018 - 28.12.2018;

Instanța de apel: 22.01.2019 - 26.02.2019;

Instanța de recurs: 05.06.2019 - 23.10.2019. Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, C O N S T A T Ă : 1. Prin sentința Judecătoriei Comrat sediul central din 28 decembrie 2018, inculpatul Popov Ivan a fost recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii, prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal fiindu-i stabilită pedeapsa sub forma de munca neremunerată în folosul comunității în volum de 100 (o sută) de ore. Demersul procurorului privind încasarea de la Popov Ivan în beneficiul bugetului de stat a cheltuielilor judiciare în mărime totală de 5040 lei, suportate în cadrul efectuării urmăririi penale în legătura cu achitarea serviciilor pentru efectuarea expertizelor judiciare nr. 34/12/3-R-375 din 30.10.2017, nr. 34/12/3-R- 389 din 06.11.2017 și nr. 34/12/3-R-8 din 04.01.2018 - a fost respins ca neîntemeiat. Prin aceiași sentință a fost soluționată soarta corpurilor delicte. 2. Pentru a pronunța sentința instanța de fond a constatat că, Popov Ivan, având intenția de a păstra substanțele narcotice, fără a urmări scopul înstrăinării acestora, în perioada de vară a anului 2017 a recoltat plantele de cânepă sălbatică, care le-a uscat, le-a mărunțit și le-a păstrat până la 19.10.2017 până la momentul când la 19.10.2017, aproximativ la orele 16:55, aflîndu-se în automobilul de model Volvo S40 cu xxxxx în raionul semnului de frontieră 0766/01 la o distanță de 10 metri de la frontieră de stat, avînd cu sine un pachet de polietilenă cu substanța narcotică, văzînd că la dînsul se apropie automobilul de serviciu al colaboratorilor de Poliția de Frontieră, a aruncat sub automobilul său pachetul sus indicat și a plecat de la locul opririi. În acest moment colaboratorii de poliție de frontieră care s-au apropiat la locul unde a fost automobilul lui Popov Ivan, au depistat pachetul de polietilenă în 2 care se afla substanța vegetală uscată de culoare verde care seamănă cu plantă de cânepă. Reieșind din raportul expertizei nr. 34/12/3-R-389 din 06.11.2017 s-a stabilit că ambele mase vegetale uscate, presate și grosier mărunțite cît și masa vegetală uscată și fin mărunțită de culoare verde-cafenie, depistate și ridicate la 19.10.2017 în jurul orelor 16:55 în preajma semnului de frontieră 0706/01, care se află în apropierea localității „Stația Vulcănești” - reprezintă marijuana care se atribuie la substanțele stupefiante. Cantitatea substanței stupefiante (marijuana - materia uscată) constituie 8.791 g. Tot el, Popov Ivan, având intenția de a păstra ilegal substanțele stupefiante, fără a urmări scopul înstrăinării acestora, în perioada de vară a anului 2017 a recoltat plantele de cânepă sălbatică, care le-a uscat, le-a mărunțit și le-a păstrat pe teritoriul domiciliului său pe adresa xxxxx până la 14 decembrie 2017, până la momentul când la 14 decembrie 2017 la orele 08:20 în urma percheziției, precum și în cadrul cauzei penale nr. 2017872078, la locul de trai lui Popov Ivan xxxxx în domiciliul pe adresa xxxxx, colaboratorii de Poliție de Frontieră care au efectuat percheziția au depistat și au ridicat pachetul în care se conținea substanța vegetală uscată de culoare verde închisă cu miros specific de cînepă. Conform rezultatelor expertizei judiciare nr. 34/12/3-R-70 din 07.02.2018 s-a stabilit că masele vegetale uscate și grosier mărunțite de culoare verde-cafenie, prezentate la examinare, depistate și ridicate la data de 14.12.2017 în cadrul efectuării percheziției la domiciliul cet. Popov reprezintă marijuană, care se atribuie la substanțele stupefiante. Cantitatea substanței stupefiante (marijuană - materie uscată) constituie 266,2 g. În total în cadrul urmăririi penale în circulația ilegală a lui Popov Ivan au fost depistate și ridicate 274.991 g (8.791 + 266.2 g) de marijuană care se atribuie la substanțele stupefiante. Conform prevederilor art. 1341 alin. (1) Cod penal, „Listei nr. 1 substanțelor stupefiante, psihotrope și precursorilor acestora, supuse controlului”, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1088 din 05.10.2004 și „Listei substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora” aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 79 din 23.01.2006” este stabilit că marijuană uscată de la 2,0 g la 500 g constituie cantitatea mare de substanțe stupefiante. Acțiunile susmenționate ale inculpatului Popov Ivan au fost calificate de către acuzatorul de stat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal - prelucrarea și păstrarea, drogurilor, săvîrșită în proporții mari și fără scop de înstrăinare. 3. Sentința menționată a fost atacată cu apel de către procurorul procuraturii UTA Găgăuzia sediul Vulcănești, Selemet A., a depus cererea de apel în care a solicitat casarea sentinței judecătoriei Comrat sediul central din 28 decembrie 2018 emise în privința inculpatului Popov Ivan, în partea ce ține de cheltuielile de judecată cu emiterea unei noi hotărâri prin care de a fi încasate de la inculpatul Popov Ivan în venitul statului cheltuielile judiciare în suma de 5040 lei în legătura cu efectuarea expertizelor judiciare. În rest a solicitat menținerea sentinței fără modificări. 3 În motivarea cererii de apel apelantul a indicat că necontestând calificarea infracțiunii, precum și pedeapsa stabilită inculpatului, consideră că instanța de judecată neîntemeiat a respins demersul procurorului privind încasarea de la inculpatul Popov Ivan, în venitul statului a cheltuielilor judiciare în mărime de 5040 lei. Astfel, în cadrul urmăririi penale a fost stabilit că Popov Ivan, a recoltat plantele de cînepă, care conțin substanțe stupefiante, și pe care ulterior le-a păstrat. În legătura cu acest fapt, pentru determinarea conținutului substanțelor stupefiante în plantele, organul de urmărire penală a stabilit expertizele conform cărora (raportul nr. 34/12/3-R-389 din 06.11.2017 și nr. 34/12/3-R-70 din 07.02.2018) prin care s-a stabilit că plantele depistate sunt marijuană care se atribuie la substanțele stupefiante. Așadar, apelantul făcând trimitere la art. 227 alin. (1) pct. 2), alin. (2) pct. 5), alin. (3) Cod penal menționează că legislatorul direct a indicat despre necesitatea obligării condamnatului de a achita cheltuielile judiciare. În opinia apelantului la emiterea acestei sentințe în privința lui Popov Ivan, instanța de judecată trebuia să-l oblige pe inculpat la achitarea cheltuielilor de judecată, întrucât, organele de stat au suportat anumite cheltuieli cu scopul efectuării cercetării și pedepsirii vinovatului. Cheltuielile prezente nu ar fi apărute în caz dacă Popov Ivan, nu ar fi săvârșit acțiunile infracționale. După cum rezultă din materialele dosarului, inculpatul și-a recunoscut vinovăția în învinuirea înaintată, sincer s-a căit în cele săvârșite și la demersul lui cauza penală a fost examinată în procedura simplificată, prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală. La soluționarea chestiunii privind distribuirea cheltuielilor judiciare, instanța de judecată este în drept dar nu este obligată să se conduce de starea materială la dispunerea sentinței de condamnare și este în drept să-1 obligă pe condamnatul să recupereze cheltuielile de judecată suportate. Reieșind din cele expuse, precum și din sarcinile procesului penal și principiul umanismului, ținând cont de faptul că inculpatul Popov Ivan, este persoană majoră, având capacitate de a lucra, precum și nu există careva date despre incapacitatea lui de plată, apelantul consideră că cheltuielile de judecată în mărime de 5040 lei urmează a fi încasate de la inculpatul. Partea acuzării de stat, la fel, consideră că dacă persoana intenționat a săvârșit infracțiunea, atunci în afară de procedura judiciară și pedeapsa stabilită, condamnatul trebuie să suporte toate cheltuielile financiare legate cu cercetarea judecătorească a infracțiunii săvârșite de către dânsul, pe care le suportă statul.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 26 februarie 2019 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de apel a procurorului și menținută fără modificări sentința judecătoriei Comrat sediul central din 28 decembrie 2018 în privința lui Popov Ivan, învinuit în săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal. 4.1 În motivarea soluției adoptate instanța de apel a constatat că, instanța de fond, examinând cauza în procedura prevăzută de art. 364/1 Cod de procedură 4 penală, corect a concluzionat asupra vinovăției inculpatului Popov Ivan în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. 2) Cod penal și anume „prelucrarea și păstrarea, drogurilor, săvîrșite în proporții mari și fără scop de înstrăinare”. Verificând aspectele de drept operate de prima instanță la individualizarea și stabilirea pedepsei inculpatului Popov Ivan, Colegiul judiciar a constatat că, prima instanță corect a luat în vedere faptul că și-a recunoscut vinovăția și sincer s-a căit în cele săvârșite, precum și ținând cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 75 Cod penal și prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală i-a stabilit pedeapsa. La fel, instanța de apel a constatat că, prima instanța întemeiat a ajuns la concluzia de a respinge demersul procurorului privind încasarea de la Popov Ivan, în venitul statului a cheltuielilor de judecată în mărime de 5040 lei, suportate în legătura cu efectuarea în cadrul urmăririi penale a cercetării tehnico-științifice, deoarece reieșind din sensul legii, această alegere a legislatorului este stipulată prin caracteristica personalității inculpatului și în primul rând prin starea lui materială.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar de către acuzatorul de stat, procuror în Procuratura UTA Găgăuzia oficiul Central – Sîrbu Lilia în care a invocat ca temei de casarea a deciziei prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei în latura cheltuielilor de judecată, cu adoptarea unei noi hotărîri prin care să fie dispusă încasarea din contul lui Popov Ivan în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în mărime de 5040 lei făcând trimitere la art.227-229 Cod procedură penală.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recurs ordinar în termen în conformitate cu art.422 Cod de procedură penală. Conform art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de recurent. Recurentul în recursul ordinar declarat, indică temeiul de casare a hotărârii instanței de apel, prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței. Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat. 5 Lecturând textul deciziei instanței de apel, Colegiul penal constată, că decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, fiind legală și întemeiată, în legătură cu ce nu se constată prezența erorilor prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală. 6.1.Referitor la temeiul de recurs invocat de recurent prin prisma pct.6) alin. (1) art.427 Cod de procedură penală Colegiul penal constată că, acesta nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art.414 alin.1), 5), 417 alin.8) Cod de procedură penală, hotărârea cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată. Instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor relevante invocate în apelul procurorului motivarea soluției corespunde dispozitivului hotărârii atacate, dispozitivul fiind expus clar și instanța de apel nu a admis nici o eroare gravă de fapt. Colegiul penal constată că argumentele din recursul declarat de către acuzatorul de stat, procuror în Procuratura UTA Găgăuzia oficiul Central – Sîrbu Lilia sunt neîntemeiate, iar motivele aduse în susținerea temeiurilor invocate nu pot fi reținute, hotărârile instanțelor corespunzând tuturor prevederilor legii de procedură penală, fiind legale și întemeiate. Instanța de recurs, respinge argumentele recurentului, precum că cheltuielile de judecată suportate de către stat în cauza penală de învinuire a lui Popov Ivan urmează să fie încasate din contul acestuia or, hotărîrile instanțelor de fond sunt legale și motivate în acest sens, fiind respinse toate argumentele din apel. Procurorul solicită în baza art.227-229 Cod de procedură penală, încasarea cheltuielilor judiciare în mărime totală de 5040 lei. Astfel, se reține că efectuarea expertizelor nr. 34/12/3-R-389 din 06.11.2017, nr. 34/12/3-R-70 din 07.02.2018 în sumă de 5040 lei, a fost ordonată de către organul de urmărire penală, fiind acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina părții acuzării. În sensul dat, Colegiul penal constată faptul că cheltuielile suportate în cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, prin numirea efectuării expertizelor, reprezintă cheltuieli judiciare ce au fost achitate din bugetul statutului, conform prevederilor art.143 al.2 Cod de procedură penală pînă la modificările din 09 februarie 2018). Instanța de recurs relevă dispoziția alin.(2) art.229 Cod de procedură penală potrivit căreia, instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare... Prin urmare, se atestă că norma dată nu poartă un caracter imperativ, ci unul facultativ, lăsând la discreția instanței de a hotărî asupra chestiunii plății cheltuielilor judiciare, ținând cont de împrejurările cauzei și suportării acestor cheltuieli. Aceste norme procedurale invocate de acuzatorul de stat și menținute de instanțele de fond nu reglementează încasarea obligatorie din contul inculpatului a mijloacelor bănești, cu titlu de cheltuieli pentru efectuarea expertizei, care sunt achitate din bugetul de stat. 6 Astfel, sunt apreciate ca fiind corecte concluziile instanței de apel referitoare la respingerea solicitării înaintate de către acuzatorul de stat privind încasarea de la inculpat a sumei de bani menționate mai sus, cu titlu de cheltuieli suportate. În această ordine de idei, Colegiul penal consideră că instanța de apel corect a respins solicitarea procurorului privind încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare, ca fiind nefondată. Prin urmare, argumentele recurentului sunt neîntemeiate, decizia instanței de apel fiind bine argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art. 394 Cod de procedură penală. Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel, Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea hotărârii judecătorești contestate. În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiul invocat de către procuror nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar da temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate și potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, de către acuzatorul de stat, procuror în Procuratura UTA Găgăuzia oficiul Central – Sîrbu Lilia, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 26 februarie 2019, în cauza penală privindu-l pe Popov Ivan xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 23 octombrie 2019. Președinte Timofti Vladimir Judecătorii Cobzac Elena Țurcan Anatolie