1ra-322/2019 — art. 361 alin. 2 lit. b, c CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 361 alin. 2 lit. b, c CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-322/2019 — art. 361 alin. 2 lit. b, c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 1ra-322/2019
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
30 ianuarie 2019 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Cobzac Elena
Țurcan Anatolie
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Cebotari Vitali, prin care se
solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 04 octombrie
2018 și a sentinței Judecătoriei Cahul, sediul Central din 15 iunie 2018, în cauza
penală privindu-l pe
Bozbei Piotr Xxxxx, născut la xxxxx, originar și
domiciliat Xxxxx, or. Xxxxx str. Xxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 21.12.2017-15.06.2018
instanța de apel: 13.07.2018-04.10.2018
instanța de recurs: 13.12.2018 - 30.01.2019
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central din 15 iunie 2018, în
procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,
Bozbei Piotr Xxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 361 alin. (2)
lit. b), c) Cod penal, la 130 ore de muncă neremunerată în folosul comunității.
A fost respinsă solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea de la Bozbei
P., a cheltuielilor judiciare în beneficiul statului, în sumă de 9.600 lei, ca fiind
neîntemeiată.
Potrivit sentinței s-a constatat, că Bozbei P. având scopul deținerii și
folosirii unor documente oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de
obligații, acționând de comun acord cu alte persoane nestabilite de organul de
urmărire penală, cu scopul conducerii unităților de transport, a confecționat pe
numele său, permisul de conducere fals a unităților de transport cu categorii
admise „B, C, E”, eliberat de autoritățile Federației Ruse cu seria xxxxx, nr. xxxxx,
eliberat la 27 august 2010 pe numele său.
1
În continuarea acțiunilor sale criminale, cu scopul traversării frontierei de stat
a Republicii Moldova, fiind la volanul automobilului de model „Mercedes 408DT”,
înmatriculat în Republica Italia, cu n/î XXXXX, la 21 septembrie 2017 aproximativ la
ora 09:30, la punctul de trecere „Giurgiulești – Galați”, pe sensul de ieșire, a
prezentat permisul de conducere perfectat pe numele său, falsificat, fapt care a fost
descoperit de către colaboratorii poliției de frontieră.
Conform raportului de expertiza judiciară nr. 515 din 15 noiembrie 2017, s-a
constatat că, blancheta permisului de conducere nr. xxxxx, eliberat la 27 august
2010 pe numele Bozbei Piotr, anul nașterii xxxxx (Federația Rusă) este confecționată
din hârtie laminată pe ambele părți, fără careva elemente de protecție, cu folosirea
imprimantei jet de cerneala color - la imprimarea plasei de fond, numărul
documentului, textului din rubrici și imaginii titularului, nu corespunde metodei
de confecționare a blanchetei autentice a permisului de conducere a Federației
Ruse. Imaginea fotografică din permisul de conducere a Federației Ruse cu nr.
xxxxx, eliberat la 27 august 2010 pe numele Bozbei Piotr, anul nașterii xxxxx și
imaginea facială a lui Bozbei Piotr, obținută din Registrul de Stat al populației al
Republicii Moldova, reprezintă una și aceiași persoană.
Pe baza stării de fapt expuse mai sus, respectivele acțiuni a lui Bozbei P. au
fost calificate de drept în baza art. 361 alin. (2) lit. b), c) Cod penal - deținerea,
folosirea documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de obligații,
săvârșite referitor la un document de importanță deosebită, de două sau mai multe persoane.
Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, prin care a solicitat
casarea parțială a acesteia, în latura civilă, în partea încasării cheltuielilor judiciare
și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,
prin care să fie dispusă încasarea cheltuielilor judiciare în sumă totală de 9.600, 66
lei de la inculpatul Bozbei Piotr în beneficiul statului.
În motivarea apelului a invocat:
- în ședința de judecată, a solicitat încasarea cheltuielilor judiciare de la
inculpat în beneficiul statului în suma totală de 9.600,66 lei;
- la materialele dosarului a fost anexată informația prin care se confirmă că,
pentru efectuarea raportului de constatare nr. 439 din 11.09.2016, cheltuielile
constituie 430,66 lei, iar pentru efectuarea și întocmirea raportului de expertiză nr.
515 din 15 noiembrie 2017, cheltuielile constituie 9.170 lei, iar 40, 66 lei sunt
cheltuieli suportate de către organul de urmărire penală pentru efectuarea
acțiunilor de urmărire penală întru instrumentarea prezentei cauze penale, în total
constituind suma de 9.600,66 lei;
- argumentul instanței prin care s-a refuzat încasarea cheltuielilor judiciare de
la inculpat precum că, statul are obligația de a demonstra vinovăția persoanei, nu
este plauzibil, în situația în care, statul și-a onorat această obligație, a demonstrat
prin acțiuni de procedură legale vinovăția persoanei, iar pentru asigurarea bunei
desfășurări a procesului penal a suportat cheltuieli, astfel art. 229 Cod de procedură
2
penală, indică direct că, condamnatul poate fi obligat la recuperarea cheltuielilor
judiciare;
- dacă inculpatul Bozbei P. nu comitea infracțiunea, atunci statul nu avea să
suporte cheltuieli judiciare prin intermediul organelor de urmărire penală, pentru
efectuarea acțiunilor de urmărire penală și numirea expertizelor, deci odată ce
inculpatului i-a fost dovedită vinovăția, instanța de judecată urma să-l oblige pe
inculpat să achite cheltuieli judiciare suportate de către organul de urmărire penală
la instrumentarea cauzei penale;
- instanța la refuzul de a fi încasate cheltuielile judiciare din contul
inculpatului nu a stabilit că încasarea acestora poate influența substanțial asupra
situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea inculpatului.
Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 04 octombrie
2018, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.
În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat, că prima
instanță, corect a stabilit situația de fapt și de drept, întemeiat recunoscându-l
vinovat pe Bozbei P. de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b), c)
Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă echitabilă în baza probelor administrate în
cauză, apreciate în mod corespunzător.
Verificând aspectele de drept, operate de instanța de fond la stabilirea și
individualizarea pedepsei inculpatului Bozbei P., instanța de apel a reținut, că
prima instanță la recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 361
alin. (2) lit. b), c) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa penală sub formă de muncă
neremunerată în folosul comunității în mărime de 130 ore și just a respins
solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea de la inculpat a cheltuielilor
judiciare în beneficiul statului, în sumă de 9.600 lei, ca fiind neîntemeiată.
Cu referire la cele expuse, la caz instanța de apel a indicat că, raportul de
constatare nr. 439 din 11.09.2016, cât și raportul de expertiză nr. 515 din 15
noiembrie 2017 au fost dispuse de către organul de urmărire penală în vederea
acumulării probelor care confirmă vinovăția inculpatului, fiind acțiune procesuală
ce ține de administrarea probatoriului în vederea posibilității formulării învinuirii
și atragerea persoanei la răspundere penală, acțiune care este pusă în sarcina părții
acuzării. Iar suma de 40, 66 lei sunt cheltuieli suportate de către organul de
urmărire penală pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală, întru
instrumentarea prezentei cauze penale.
În această ordine de idei, instanța de apel a constatat că, cheltuielile suportate
în cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în
comiterea infracțiunii incriminate, prin numirea efectuării expertizelor judiciare,
reprezintă cheltuieli judiciare ce sunt achitate din bugetul statului.
Totodată, instanța de apel a menționat că, urmărirea penală a început la data
de 02 octombrie 2017, acțiunile procedurale pentru care se solicită încasarea
cheltuielilor de judecată au fost petrecute până la data de 18 decembrie 2017, timp
în care în legislația procesual penală nu au survenit modificări ce ar permite
3
admiterea cererii procurorului de a încasa de la inculpat cheltuielile de judecată, iar
practica uniform aplicată de către instanțele judecătorești naționale de toate
nivelele determină necesitatea respingerii cerințelor înaintate de către procuror.
Respectiv, în viziunea instanței de apel, argumentele procurorului că statul
pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal a suportat cheltuieli, care
urmează a fi recuperate din contul inculpatului, urmează a fi respinse ca
neîntemeiate.
Hotărârile adoptate în cauză sunt atacate cu recurs ordinar de către
procuror, prin care solicită casarea acestora, în partea ce ține de cheltuielile
judiciare, cu dispunerea rejudecării cauzei și pronunțării unei noi hotărâri privind
încasarea de la Bozbei P. a cheltuielilor judiciare în beneficiul statului, în sumă de
9.600, 66 lei.
În motivarea recursului invocă:
- în hotărârile adoptate lipsește dispoziția privind trecerea cheltuielilor
judiciare pe contul statului;
- chestiunea cine suportă cheltuielile judiciare, trebuie soluționată reieșind din
prevederile art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, care pune sarcina pe
condamnat, responsabil de aceste cheltuieli în legătură cu comiterea infracțiunii și
doar dacă condamnatul nu este în stare să le achite din diferite motive, invaliditate,
incapacitate juridică, etc., cheltuielile sunt trecute în contul statului;
- instanța de apel o dată ce a respins cererea procurorului, privind încasarea
cheltuielilor judiciare, nu a dispus trecerea acestora în contul statului, astfel instanța
nu a soluționat corect chestiunea legată de cheltuielile judiciare.
În drept, procurorul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1)
pct. 6) Cod de procedură penală.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, din
următoarele considerente:
Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs
examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă
asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
Reieșind din criticele expuse de procuror, se constată că acesta contestă
hotărârile adoptate, în exclusivitate din considerentul că instanțele de fond au
respins solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea de la Bozbei P. a
cheltuielilor judiciare în beneficiul statului, în sumă de 9.600, 66 lei
Contrar celor invocate de recurent, Colegiul penal consideră ca nefondate
criticile procurorului referitor la pretinsa încălcare admisă de instanța de apel,
stipulată la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, precum că nemotivat
nu au fost încasate cheltuielile judiciare din contul inculpatului.
Așadar, în privința acestor alegații se constată, că au constituit obiect de
discuție în instanța de apel și asupra cărora această instanță s-a expus întemeiat,
4
respectiv nu există raționamente ca instanța de recurs să se îndepărteze de la
concluziile la care a ajuns instanța ierarhic inferioară.
În susținerea celor menționate, instanța de recurs relevă dispoziția alin. (2) art.
229 potrivit căreia, instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze
cheltuielile judiciare... Prin urmare, se atestă că norma dată nu poartă un caracter
imperativ, ci unul facultativ, lăsând la discreția instanței de a hotărî asupra
chestiunii plății cheltuielilor judiciare, ținând cont de împrejurările cauzei și
suportării acestor cheltuieli.
Prin urmare, se reține că procurorul solicită încasarea de la Bozbei P. a
cheltuielilor judiciare în beneficiul statului, în sumă de 9.600,66 lei, dintre care 430,
66 lei, în legătură cu efectuarea raportului de constatare nr. 439 din 11.09.2016, 9.170
lei în legătură cu efectuarea și întocmirea raportului de expertiză nr. 515 din 15
noiembrie 2017, iar 40, 66 lei, cheltuieli suportate de către organul de urmărire
penală pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală întru instrumentarea
prezentei cauze penale.
Astfel, Colegiul penal atestă că raportul de constatare nr. 439 din 11.09.2016 și
raportul de expertiză nr. 515 din 15 noiembrie 2017, au fost ordonate de către
organul de urmărire penală în vederea stabilirii circumstanțelor cauzei, constituind
acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului și formularea învinuirii,
astfel constituie cheltuieli ce urmează a fi achitate, conform prevederilor art. 143
alin. (2) Cod de procedură penală (până la modificările din 09 februarie 2018), din
contul mijloacelor bugetului de stat, ținând cont de prevederile art. 3 Cod de
procedură penală, care stipulează, că în desfășurarea procesului penal se aplică
legea care este în vigoare în timpul urmăririi penale sau al judecării cauzei în
instanța judecătorească.
În asemenea împrejurări, Colegiul penal statuează, că cheltuielile suportate în
cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în
comiterea infracțiunii imputate, prin numirea efectuării expertizelor, precum și
cheltuieli suportate de către organul de urmărire penală pentru efectuarea
acțiunilor de urmărire penală întru instrumentarea prezentei cauze penale,
reprezintă cheltuieli judiciare ce urmează a fi achitate din bugetul de stat.
Astfel, sunt apreciate ca fiind corecte concluziile instanțelor de fond referitoare
la respingerea solicitării înaintate de către acuzatorul de stat privind încasarea de la
inculpat a sumei de bani menționate mai sus, cu titlu de cheltuieli suportate.
Cu referire la argumentul procurorului, prin care menționează exemple de
practică judiciară a Curții de Apel Cahul, de recuperare de către inculpați a
cheltuielilor judiciare, Colegiul penal reține că, aceasta nu poate constitui temei de
recurs, or reieșind din prevederile art. 427 alin. (1) pct. 16) Cod de procedură
penală, temei pentru recurs poate constitui faptul că norma de drept aplicată în
hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme date anterior de
către Curtea Supremă de Justiție, dar nu de către instanța de apel, după cum invocă
recurentul în speța dată.
5
În cele din urmă, Colegiul penal, consideră că nu este incident în speță cazul
de casare invocat de către procuror, ce ar servi drept temei de implicare a instanței
de recurs, în sensul casării deciziei contestate, în partea dispoziției referitoare la
cheltuielile judiciare.
Din considerentele expuse, Colegiul penal apreciază, că argumentele invocate
de recurent sânt nefondate, ceea ce impune concluzia privind inadmisibilitatea
recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1)-(2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în
Procuratura de circumscripție Cahul, Cebotari Vitali, împotriva deciziei Colegiului
judiciar al Curții de Apel Cahul din 04 octombrie 2018, în cauza penală în privința
lui Bozbei Piotr Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia pronunțată integral la data de 30 ianuarie 2019.
Președinte Timofti Vladimir
Judecător Cobzac Elena
Judecător Țurcan Anatolie
6