ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 08.08.2018

1ra-1160/2018 — art.152 alin.1 CP

HOTĂRÂRE
08.08.2018
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art.152 alin.1 CP
Temei legal
art.427 alin.1 pct.6 CPP
RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
1ra-1160/2018 — art.152 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul 1ra-1160/18

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

08 august 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Nicolae Gordilă,

judecătorii – Constantin Alerguș, Ion Guzun,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, oficiul Central, Gheorghieva Fedora,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat

din 06 februarie 2018, în cauza penală în privința lui

Iachimenco Deonis XXXX,

născut la xxxx, originar și domiciliat în XXXX, r-nul

Xxxx, s. Xxxx, str. Xxxx.

Date referitoare la termenul de examinare a cauzei:

fond);

apel);

recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală legal

executată.

în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în temeiul art. 364 1

CPP, Iachimenco Deonis a fost condamnat în baza art. 152 alin.(1) Cod penal la

muncă neremunerată în folosul comunității pe un termen de 160 de ore.

Demersul acuzatorului de stat privind încasarea din contul lui Iachimenco

respinsă, ca neîntemeiată.

Deonis la 22 aprilie 2017, aproximativ la ora 1600, aflându-se în casa de locuit a

cet. Cernaev N., situată în s. Xxxx, str-la Xxxx, fiind în stare de ebrietate,

conștientizând caracterul infracțional al acțiunilor sale și acționând intenționat,

în urma certei apărute între el și cet. Sarandi Vladimir, în baza relațiilor apărute

1

anterior, a început să-l lovească în cap și față, în rezultatul căruia i-a cauzat

ultimului leziuni corporale medii.

sentinței cu pronunțarea unei hotărâri și dispunerea încasării din contul

inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 768 lei.

În argumentarea soluției s-a invocat că instanța de fond urma să încaseze

cheltuielile de judecată din contul inculpatului în beneficiul statului, or aceste

cheltuieli au fost suportate în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în

prezenta cauză.

Consideră că cheltuielile suportate în legătură cu efectuarea expertizei

medico-legale judiciare în sumă de 448 lei și 320 lei pentru aprecierea gradului

gravității vătămărilor corporale urmau a fi încasate de la inculpat în conformitate

cu prevederile art. 229 Cod de procedură penală, deoarece acestea constituie

cheltuieli judiciare.

2018, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de procuror.

cheltuielilor judiciare, soluția instanței de fond este întemeiată și corectă, iar

temei de casare a sentinței din motivele invocate de procuror nu au fost stabilite.

Astfel, instanța de apel a considerat ca fiind nefondate argumentele

procurorului privind încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor de judecată,

deoarece aceste cheltuieli au fost efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea

acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în

comiterea infracțiunii imputate, cheltuieli ce sunt trecute în contul statului, iar

normele procedurale penale nu prevăd expres achitarea din contul inculpatului a

cheltuielilor judiciare, ceea ce constituie cheltuieli pentru efectuarea expertizei,

iar prevederile legale la care face trimitere procurorul, nu prevăd astfel de

cheltuieli, ce pot fi încasate din contul acestuia.

Totodată, potrivit art.229 alin.(3) Cod de procedură penală, instanța poate

elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul dacă plata

acestora poate influența substanțial asupra situației materiale a acestuia.

Prin urmare, ținând cont de starea materială a inculpatului care nu este

angajat în câmpul muncii din cauza dizabilității, având un nivel mediu de 55%

capacitatea de muncă, instanța a conchis că cheltuielile de judecată suportate în

speță nu pot fi încasate de la inculpat.

În sensul dat, instanța de apel a constatat faptul că, cheltuielile suportate în

cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în

2

comiterea infracțiunii incriminate, prin numirea efectuării expertizelor judiciare,

reprezintă cheltuieli judiciare ce sunt achitate din bugetul statutului.

care invocând prevederile art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală,

solicită casarea parțială a deciziei în partea refuzului încasării cheltuielilor

judiciare în beneficiul statului de la inculpatul Iachimenco D. în sumă de 768 lei

pentru efectuarea expertizei medico-legale, menționând în acest sens prevederile

art.229 alin.(1) Cod de procedură penală, conform cărora cheltuielile judiciare

sunt suportate de condamnat, responsabil de aceste cheltuieli în legătură cu

comiterea infracțiunii.

Totodată, a indicat că prin Legea nr.316 din 22.12.2017, în vigoare din

09.02.2018, a fost exclus alin.(2) al art. 143 Cod de procedură penală, care

prevedea că plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin.(1)

se face din contul mijloacelor bugetului de stat. Această modificare de asemenea

sugerează că cheltuielile judiciare în cauzele penale urmează a fi încasate din

contul inculpatului.

Iachimenco D., care a solicitat inadmisibilitatea recursului declarat, ca fiind

neîntemeiat, considerând soluția instanței de apel una legală și întemeiată.

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în

recurs sunt vădit neîntemeiate.

Prevederile art.424 alin. (2) Cod de procedură penală, stipulează că

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie indicate

de recurent, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a

agrava situația condamnaților.

Drept temei pentru recurs procurorul a invocat prevederile art. 427 alin.(1)

pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, solicitând casarea hotărârii contestate cu dispunerea încasării

din contul inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de

768 lei.

3

În esență, recurentul critică decizia instanței de apel în latura civilă,

indicând că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

în partea încasării cheltuielilor de judecată, însă Colegiul penal constată că

instanța de apel a motivat cerințele acuzatorului de stat ce ține de cheltuielile

judiciare, fiind expusă soluția în decizie (f.d. 130-133).

Astfel, autorul invocând prevederile art.227 și 229 alin.(1) Cod de

procedură penală, solicită încasarea cheltuielilor suportate pentru efectuarea

expertizelor, motivând că legea prevede ca inculpatul să suporte cheltuielile

judiciare.

La cele invocate, instanța menționează, că aceste argumente ale

recurentului sunt neîntemeiate, deoarece dispozițiile art.143 alin.(1) Cod de

procedură penală, prevăd că expertiza se dispune și se efectuează în mod

obligatoriu pentru constatarea circumstanțelor enumerate în aliniatul

nominalizat, inclusiv și în cazul când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul

în cauză, totodată fiind relevante și alin.(2) ale normei date, care stipulează că,

plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin.(1) se face din

contul bugetului de stat.

Drept urmare celor nominalizate, se indică că în cazurile când expertiza a

fost dispusă de către organul de urmărire penală sau de către instanța de

judecată la solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea

expertizei vor fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat, dar nu

a inculpatului, după cum indică procurorul.

Totodată, instanța remarcă că prin Legea nr. 316 pentru modificarea și

completarea unor acte legislative din 22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018,

alin.(2) al art. 143 Cod de procedură penală a fost abrogat, însă aceasta nu are nici

o aplicabilitate în speța dată, deoarece expertizele medico-legale efectuate la caz,

au avut loc până la modificările parvenite.

Astfel, Colegiul penal consideră că instanța de apel în mod just și echitabil

a stabilit că cheltuielile judiciare solicitate de acuzatorul de stat în sumă totală de

768 lei pentru efectuarea raportului de constatare a leziunilor corporale părții

vătămate Sarandi V. nr.87 din 27.04.2017 și expertizei medico-legale nr. 136D din

08.06.2017 în prezenta cauză (f.d.10-11, 32-34), sunt cheltuieli efectuate în cadrul

urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru

demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate,

cheltuieli ce sunt trecute în contul statului, iar normele procedurale nu prevăd

achitarea din contul condamnatului a cheltuielilor judiciare care constituie

cheltuieli de expertiză.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei

4

în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de

art. 414 - 419 Cod de procedură penală, iar temeiul invocat de recurent prevăzut

în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare din

punctul de vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi temei de implicare a

instanței de recurs în decizia instanței de apel, în sensul casării hotărârii

judecătorești și prin urmare, se impune inadmisibilitatea recursului declarat, ca

fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura

UTA Găgăuzia, oficiul Central, Gheorghieva Fedora, împotriva deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 06 februarie 2018, în cauza

penală în privința lui Iachimenco Deonis, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 08 august 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecătorii Constantin Alerguș

Ion Guzun

5

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2018-07-18
0,96
1ra-1029/2018 — art.201-1 alin.1 CP
Dosarul 1ra-1029/18 C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ţ i e D E C I Z I E 18 iulie 2018 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: preşedinte – Nicolae Gordilă, judecătorii – Constantin Alerguș, Ion Guzun, a examinat admis
CSJ 2021-01-29
0,95
1ra-1383/20 — art. 264 alin. 2 CP
Dosarul nr. 1ra-1383/20 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 15 decembrie 2020 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit în următoarea componență: Președinte: Timofti Vladimir Judecătorii: Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena și Boico
CSJ 2018-08-01
0,95
1ra-1093/2018 — art. 264 alin. 1 CP
Dosarul 1ra-1093/18 C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ţ i e D E C I Z I E 01 august 2018 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: preşedinte – Nicolae Gordilă, judecătorii – Constantin Alerguș, Ion Guzun, a examinat admi
CSJ 2018-07-18
0,94
1ra-1156/2018 — art.217 alin.2 CP
Dosarul nr.1ra-1156/2018 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 20 iunie 2018 mun.Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte Nicolae Gordilă, Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, examinând admisibilitatea în princi
CSJ 2018-10-03
0,94
1ra-1342/2018 — art.217 alin. 2 CP
Dosarul nr.1ra-1342/2018 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E D E C I Z I E 03 octombrie 2018 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte Vladimir Timofti Judecători Anatolie Țurcan Elena Co
Sursă