1ra-1160/2018 — art.152 alin.1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.152 alin.1 CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.6 CPP
1ra-1160/2018 — art.152 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul 1ra-1160/18
C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e
D E C I Z I E
08 august 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte – Nicolae Gordilă,
judecătorii – Constantin Alerguș, Ion Guzun,
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, oficiul Central, Gheorghieva Fedora,
prin care se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat
din 06 februarie 2018, în cauza penală în privința lui
Iachimenco Deonis XXXX,
născut la xxxx, originar și domiciliat în XXXX, r-nul
Xxxx, s. Xxxx, str. Xxxx.
Date referitoare la termenul de examinare a cauzei:
de la 04.07.2017 – până la 06.12.2017 (instanța de
fond);
de la 05.01.2018 – până la 06.02.2018 (instanța de
apel);
de la 14.05.2018 – până la 08.08.2018 (instanța de
recurs ordinar).
Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală legal
executată.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Comrat din 06 decembrie 2017, examinată
în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în temeiul art. 364 1
CPP, Iachimenco Deonis a fost condamnat în baza art. 152 alin.(1) Cod penal la
muncă neremunerată în folosul comunității pe un termen de 160 de ore.
Demersul acuzatorului de stat privind încasarea din contul lui Iachimenco
D. în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 768 lei, a fost
respinsă, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a constatat că, Iachimenco
Deonis la 22 aprilie 2017, aproximativ la ora 1600, aflându-se în casa de locuit a
cet. Cernaev N., situată în s. Xxxx, str-la Xxxx, fiind în stare de ebrietate,
conștientizând caracterul infracțional al acțiunilor sale și acționând intenționat,
în urma certei apărute între el și cet. Sarandi Vladimir, în baza relațiilor apărute
1
anterior, a început să-l lovească în cap și față, în rezultatul căruia i-a cauzat
ultimului leziuni corporale medii.
Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, care a solicitat casarea
sentinței cu pronunțarea unei hotărâri și dispunerea încasării din contul
inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 768 lei.
În argumentarea soluției s-a invocat că instanța de fond urma să încaseze
cheltuielile de judecată din contul inculpatului în beneficiul statului, or aceste
cheltuieli au fost suportate în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în
prezenta cauză.
Consideră că cheltuielile suportate în legătură cu efectuarea expertizei
medico-legale judiciare în sumă de 448 lei și 320 lei pentru aprecierea gradului
gravității vătămărilor corporale urmau a fi încasate de la inculpat în conformitate
cu prevederile art. 229 Cod de procedură penală, deoarece acestea constituie
cheltuieli judiciare.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 06 februarie
2018, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de procuror.
În motivarea deciziei adoptate instanța a menționat că, în latura încasării
cheltuielilor judiciare, soluția instanței de fond este întemeiată și corectă, iar
temei de casare a sentinței din motivele invocate de procuror nu au fost stabilite.
Astfel, instanța de apel a considerat ca fiind nefondate argumentele
procurorului privind încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor de judecată,
deoarece aceste cheltuieli au fost efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea
acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în
comiterea infracțiunii imputate, cheltuieli ce sunt trecute în contul statului, iar
normele procedurale penale nu prevăd expres achitarea din contul inculpatului a
cheltuielilor judiciare, ceea ce constituie cheltuieli pentru efectuarea expertizei,
iar prevederile legale la care face trimitere procurorul, nu prevăd astfel de
cheltuieli, ce pot fi încasate din contul acestuia.
Totodată, potrivit art.229 alin.(3) Cod de procedură penală, instanța poate
elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul dacă plata
acestora poate influența substanțial asupra situației materiale a acestuia.
Prin urmare, ținând cont de starea materială a inculpatului care nu este
angajat în câmpul muncii din cauza dizabilității, având un nivel mediu de 55%
capacitatea de muncă, instanța a conchis că cheltuielile de judecată suportate în
speță nu pot fi încasate de la inculpat.
În sensul dat, instanța de apel a constatat faptul că, cheltuielile suportate în
cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în
2
comiterea infracțiunii incriminate, prin numirea efectuării expertizelor judiciare,
reprezintă cheltuieli judiciare ce sunt achitate din bugetul statutului.
Împotriva deciziei nominalizate a declarat recurs ordinar procurorul,
care invocând prevederile art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală,
solicită casarea parțială a deciziei în partea refuzului încasării cheltuielilor
judiciare în beneficiul statului de la inculpatul Iachimenco D. în sumă de 768 lei
pentru efectuarea expertizei medico-legale, menționând în acest sens prevederile
art.229 alin.(1) Cod de procedură penală, conform cărora cheltuielile judiciare
sunt suportate de condamnat, responsabil de aceste cheltuieli în legătură cu
comiterea infracțiunii.
Totodată, a indicat că prin Legea nr.316 din 22.12.2017, în vigoare din
09.02.2018, a fost exclus alin.(2) al art. 143 Cod de procedură penală, care
prevedea că plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin.(1)
se face din contul mijloacelor bugetului de stat. Această modificare de asemenea
sugerează că cheltuielile judiciare în cauzele penale urmează a fi încasate din
contul inculpatului.
Referință a depus avocatul Ormanji I. în numele inculpatului
Iachimenco D., care a solicitat inadmisibilitatea recursului declarat, ca fiind
neîntemeiat, considerând soluția instanței de apel una legală și întemeiată.
Examinând admisibilitatea în principiuu a recursului ordinar declarat, în
raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune
inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.
Potrivit dispoziției art.432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat
împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă
inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în
recurs sunt vădit neîntemeiate.
Prevederile art.424 alin. (2) Cod de procedură penală, stipulează că
instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în
art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie indicate
de recurent, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a
agrava situația condamnaților.
Drept temei pentru recurs procurorul a invocat prevederile art. 427 alin.(1)
pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel
pot fi atacate cu recurs când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluția, solicitând casarea hotărârii contestate cu dispunerea încasării
din contul inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de
768 lei.
3
În esență, recurentul critică decizia instanței de apel în latura civilă,
indicând că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția
în partea încasării cheltuielilor de judecată, însă Colegiul penal constată că
instanța de apel a motivat cerințele acuzatorului de stat ce ține de cheltuielile
judiciare, fiind expusă soluția în decizie (f.d. 130-133).
Astfel, autorul invocând prevederile art.227 și 229 alin.(1) Cod de
procedură penală, solicită încasarea cheltuielilor suportate pentru efectuarea
expertizelor, motivând că legea prevede ca inculpatul să suporte cheltuielile
judiciare.
La cele invocate, instanța menționează, că aceste argumente ale
recurentului sunt neîntemeiate, deoarece dispozițiile art.143 alin.(1) Cod de
procedură penală, prevăd că expertiza se dispune și se efectuează în mod
obligatoriu pentru constatarea circumstanțelor enumerate în aliniatul
nominalizat, inclusiv și în cazul când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul
în cauză, totodată fiind relevante și alin.(2) ale normei date, care stipulează că,
plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin.(1) se face din
contul bugetului de stat.
Drept urmare celor nominalizate, se indică că în cazurile când expertiza a
fost dispusă de către organul de urmărire penală sau de către instanța de
judecată la solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea
expertizei vor fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat, dar nu
a inculpatului, după cum indică procurorul.
Totodată, instanța remarcă că prin Legea nr. 316 pentru modificarea și
completarea unor acte legislative din 22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018,
alin.(2) al art. 143 Cod de procedură penală a fost abrogat, însă aceasta nu are nici
o aplicabilitate în speța dată, deoarece expertizele medico-legale efectuate la caz,
au avut loc până la modificările parvenite.
Astfel, Colegiul penal consideră că instanța de apel în mod just și echitabil
a stabilit că cheltuielile judiciare solicitate de acuzatorul de stat în sumă totală de
768 lei pentru efectuarea raportului de constatare a leziunilor corporale părții
vătămate Sarandi V. nr.87 din 27.04.2017 și expertizei medico-legale nr. 136D din
08.06.2017 în prezenta cauză (f.d.10-11, 32-34), sunt cheltuieli efectuate în cadrul
urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru
demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate,
cheltuieli ce sunt trecute în contul statului, iar normele procedurale nu prevăd
achitarea din contul condamnatului a cheltuielilor judiciare care constituie
cheltuieli de expertiză.
Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei
4
în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de
art. 414 - 419 Cod de procedură penală, iar temeiul invocat de recurent prevăzut
în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare din
punctul de vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi temei de implicare a
instanței de recurs în decizia instanței de apel, în sensul casării hotărârii
judecătorești și prin urmare, se impune inadmisibilitatea recursului declarat, ca
fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura
UTA Găgăuzia, oficiul Central, Gheorghieva Fedora, împotriva deciziei
Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 06 februarie 2018, în cauza
penală în privința lui Iachimenco Deonis, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 08 august 2018.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecătorii Constantin Alerguș
Ion Guzun
5