1ra-514/2018 — art. 287 alin. 1 CP

1ra-514/2018 — art. 287 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-514/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

27 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2017, declarat

de către inculpatul

Rusu Valentin Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în mun. Xxxxx, str. Xxxxx, ap. xx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T AT:

Valentin Xxxxx a fost recunoscut vinovat în comiterea contravenției prevăzute de

art. 354 Cod contravențional, fiind încetată procedura contravențională, pe motivul

intervenirii prescripției răspunderii contravenționale

Rusu V., a fost pus sub învinuire pentru faptul, la 09 septembrie 2016, în jurul orei

12.10 aflându-se lângă edificiul cu nr. 7 din str. Petricani mun. Chișinău, sub

pretextul pedepsirii lui Goloman A. pentru maniera de a conduce, aflându-se într-un

loc public din intenții huliganice, s-a apropiat de autoturismul de model Renault

Clio cu n/î XXXXX, unde l-a numit pe Goloman A. cu cuvinte necenzurate,

aplicându-i 2-3 lovituri cu pumnul în partea stângă a capului. Dorind să evite

loviturile ce îi erau aplicate, Goloman A. a ridicat geamul portierei șoferului, drept

urmare Rusu V. a mai aplicat câteva lovituri în geamul portierei stânga față a

automobilului de model Renault Clio cu n/î XXXXX, în urma loviturilor geamul s-a

spart, iar în direcția capului lui Goloman A. au ajuns mai multe cioburi de sticlă,

1

cauzându-i tăieturi minore, astfel a acostat jignitor în loc public persoana fizică

Goloman A., comițând contravenția de huliganism nu prea grav.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, respectivele acțiuni au fost încadrate de

către organul de urmărire penală în baza de art. 287 alin. (1) Cod penal, însă prima

instanță a reîncadrat acțiunile inculpatului în baza art. 354 Cod contravențional -

huliganismul nu prea grav, adică acostarea jignitoare în locuri publice a persoanei fizice, ce

încalcă normele morale, tulbură ordinea publică și liniștea persoanei fizice.

acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Rusu V. să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287

alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime de 250 unități convenționale.

În motivarea apelului a invocat că:

- instanța nu a respectat prevederile art. 101 Cod de procedură penală și a pus

la baza sentinței declarațiile inculpatului, care nu a recunoscut vina, însă a

recunoscut aplicarea loviturilor și spargerea geamului;

- vinovăția lui Rusu V. în cele incriminate se demonstrează prin probele

materiale și anume plângerea lui Goloman A., procesul-verbal de cercetarea la fața

locului din 09.09.2016.

- instanța eronat a calificat acțiunile lui Rusu V. din 09.09.2016 conform

prevederilor art. 354 Cod Contravențional, deoarece respectiva componență nu

prevede aplicarea violenței față de victimă;

- lipsa raportului de expertiză medico-legale în privința părții vătămate

Goloman A. a fost motivat de declarațiile părții vătămate care a declarat, că leziunile

erau minore și a decis să nu se adreseze la medicul legist, însă a menționat că a avut

dureri în regiunea feței unde a fost lovit, precum și prezența unor tăieturi minuscule

în urma spargerii geamului cauzate de cioburile de sticlă;

- faptul aplicării loviturilor părții vătămate au fost confirmate prin declarațiile

inculpatului și a martorului acuzării.

2017, a fost admis apelul declarat, fiind casată sentința și pronunțată o nouă

hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Rusu V. a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, la amendă în

mărime de 500 unități convenționale, ce constituie suma de 10.000 lei.

fond a constatat în mod eronat necesitatea recalificării acțiunilor inculpatului Rusu

V. din cadrul art. 287 alin. (1) Cod penal în baza art. 354 Cod contravențional, ca

huliganism nu prea grav, la fel nu a aplicat corect prevederile art. 101 alin. (1) Cod

de procedură penală și a dat o apreciere improprie probelor din punct de vedere

pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor.

Instanța de apel ținând cont de prevederile art. 27, 99-101 ale Codului de

procedură penală, cercetând sub toate aspectele probele administrate, verificând

2

minuțios, dându-le apreciere prin prisma pertinenței, concludenței, utilității

veridicității lor, care în ansamblu confirmă dovedită, vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, după semnele

calificative - huliganismul, acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea,

publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, precum și acțiunile care

prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită.

În viziunea instanței de apel, necătând la faptul că inculpatul nu recunoaște

vina în comiterea infracțiunii incriminate, vinovăția acestuia este dovedită prin

declarațiile părții vătămate Goloman A., martorului Rusu L. și prin materialele

cauzei și anume: plângerea lui Goloman A. prin care solicită atragerea la răspundere

penală a persoanei necunoscute care la 09.09.2016 în jurul orei 12.10, pe str. Petricani,

9 mun. Chișinău, a deteriorat geamul portierei stânga față a automobilului Renault

Clio cu n/î XXXXX, cauzându-i vătămări corporale; procesul-verbal de cercetarea la

fața locului din 09.09.2016, conform căruia automobilul de model Renault Clio cu n/î

XXXXX parcat pe carosabilul str. Petricani, mun. Chișinău la care este deteriorat

geamul de la portiera stângă față, iar în salonul autoturismului sunt cioburi de sticlă.

Instanța de apel a constatat, că instanța de fond, deși în partea dispozitivă a

sentinței recunoaște vinovăția lui Rusu V. în comiterea contravenției prevăzute de

art. 354 Cod contravențional - huliganism nu prea grav, totuși nu a constatat fapta,

nu a descris fapta, nu a indicat care anume acțiuni ale inculpatului constituie

componență de contravenție, astfel încălcând prevederile art. 394 alin. (1) Cod de

procedură penală.

În viziunea instanței de apel, prin cercetarea probelor în instanța de judecată, s-

a dovedit cu certitudine că, Rusu V., la 09 septembrie 2016, în jurul orei 12.10,

aflându-se lângă edificiul cu nr. 7 din str. Petricani, mun. Chișinău, sub pretextul

pedepsirii lui Goloman A. pentru maniera de a conduce, aflându-se într-un loc

public din intenții huliganice, s-a apropiat de autoturismul de model Renault Clio cu

n/î XXXXX, unde l-a numit pe Goloman A. cu cuvinte necenzurate, aplicându-i 2-3

lovituri cu pumnul în partea stângă a capului. Dorind să evite loviturile ce îi erau

aplicate Goloman A. a ridicat geamul portierei șoferului, drept urmare Rusu V. a

mai aplicat câteva lovituri în geamul portierei stânga față a automobilului Renault

Clio cu n/î XXXXX, în urma loviturilor geamul s-a spart, iar în direcția capului lui

Goloman A. au ajuns mai multe cioburi de sticla, cauzându-i tăieturi minore. Astfel,

Rusu V. a încălcat grosolan ordinea publică, exprimată prin acțiuni ce atentează la

regulile sociale și morale de conviețuire, însoțite de comportare batjocoritoare față de

persoane, prin înjosirea onoarei și demnității persoanei, precum și însoțite de

aplicarea violenței asupra persoanei, exprimate prin aplicarea de lovituri care au

cauzat dureri fizice lui Goloman A.

Instanța de apel a indicat că declarațiile inculpatului Rusu V. privind

nevinovăția sa în comiterea faptei penale încriminate se combate prin totalitatea de

probe pertinente, concludente, utile și veridice cercetate în ședința de judecată și

3

anume prin declarațiile părții vătămate Goloman A., care a menționat „După care

Rusu a mers după el, s-a oprit, i-a invocat că în automobil se afla copilul său care s-a speriat,

după care i-a aplicat lovituri de câteva ori, i-a spart geamul și a plecat” și declarațiile

martorului Russu L., care a relatat că „apoi oricum a ieșit și s-a dus la geamul acelui șofer

și a început să-l lovească. Partea vătămată se apăra, a vrut

să închidă geamul și soțul a lovit cu pumnul în geam”. Totodată inculpatul singur a

declarat că „A ieșit din mașină, s-a apropiat de geamul șoferului unde era domnul Goloman

și i-a spus, că din cauza lui copilul s-a lovit și i-a aplicat o lovitură în partea stângă a

maxilarului.”

La fel, instanța de apel a reținut că instanța de fond incorect l-a recunoscut

vinovat pe Rusu V. în comiterea contravenției prevăzute de art. 354 Cod

contravențional și a încetat procesul penal în privința acestuia, constatând greșit că

fapta comisă constituie o contravenție, fără a motiva din care considerente a ajuns la

concluzia că în acțiunile lui Rusu V. sunt prezente elementele contravenției

prevăzute de art. 354 Cod contravențional și nu ale infracțiunii prevăzute de art. 287

alin. (1) Cod penal, fapt dovedit incontestabil de ansamblul de probe cercetate în

ședința de judecată.

Instanța de apel la individualizarea, stabilirea categoriei și termenului pedepsei

inculpatului Rusu V. a ținut cont de prevederile art. art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78 Cod

penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana inculpatului, care anterior nu

a fost judecat, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, se

caracterizează pozitiv la locul de trai, de lipsa circumstanțelor agravante și a

concluzionat că scopul legii penale la caz poate fi atins prin stabilirea unei pedepse

sub formă de amendă.

care solicită casarea acesteia cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului invocă:

- instanța de apel eronat a constatat existența în acțiunile sale a elementelor

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal;

- Goloman A. fiind în interiorul automobilului, în loc de scuze, i-a arătat cu

mâinile niște semne indecente, fapt ce l-a înfuriat, drept rezultat a încercat să-l

lovească, prin fereastra întredeschisă a portierei șoferului, Goloman închizând

geamul și-a prins mâna stângă, fiind nevoit să spargă geamul pentru a-și elibera

mâna;

- situația de conflict a generat din acțiunile părții vătămate Goloman A.,

deoarece el nu a avut motive și intenții huliganice la declanșarea acțiunilor, a dorit

numai să discute cu el referitor la modalitatea sa de conducere a automobilului în

trafic și la consecințele care puteau surveni;

- prin acțiunile sale nu a fost periclitată ordinea publică, or precum rezultă din

declarațiile părții vătămate Goloman A., careva persoane în apropiere nu erau, însu-

și conflictul a durat o perioadă scurtă de timp, iar acțiunile sale nu erau menite

4

publicului. Totodată, însuși Goloman A. n-a invocat nimic despre faptul înjosirii

demnității sale prin acțiunile acestuia, dimpotrivă, Goloman A. a recunoscut

comiterea unui șir de încălcări a securității în trafic, care i-au pus în pericol viața și

sănătatea atât a sa, cât și a familiei și l-au provocat la acțiunile date;

- deteriorarea sticlei portierei automobilului, a avut drept scop eliberarea

mâinii, deoarece în caz că Goloman A. începea deplasarea, viața și sănătatea sa erau

din nou puse în pericol. Totodată, acțiunile sale nu pot fi încadrate în noțiunea de

„obrăznicie deosebită”, or acuzarea n-a dezvăluit și n-a adus în acest sens careva

probe în vederea justificării unui asemenea calificativ;

- stabilirea calificativului „aplicarea violenței” și consecințele acesteia, necesită

în mod imperativ efectuarea unei expertize medico-legale, care în cadrul acestui

dosar nu a fost efectuată;

- în acțiunile sale lipsește obiectul și latura subiectivă a infracțiunii de

huliganism, ce denotă lipsa componenței de infracțiune.

În drept, inculpatul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

8), 12) Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat,

considerând că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, deoarece recurentul își

motivează recursul cu dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, or

motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală. Instanța de apel corect a admis apelul declarat de

procuror, constantând că prima instanță a aplicat incorect normele de drept material

și nu a respectat individualizarea faptelor conform prevederilor art. 100-101 Cod de

procedură penală. La stabilirea pedepsei, instanța de apel a luat în considerație

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor

comise, persoana inculpatului și comportamentul acestuia până și după comiterea

infracțiunii, corect stabilind în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, pedeapsă sub formă

de amendă în mărime de 500 unități convenționale.

lărgit concluzionează, că acesta urmează a fi respins, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța

de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca inadmisibil, cu

menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat

cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat

legal (este nefondat). Recursul este nefondat în cazul când hotărârea atacată este

legală, întemeiată și motivată.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

5

Din cuprinsul recursului declarat de către inculpat se reține, că aceasta invocă

ca temei de drept pct. 8) și 12) din alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și

anume, că nu au fost întrunite elementele infracțiunii; faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită.

Totodată, instanța de recurs reține, că recurentul în argumentarea temeiurilor

pentru recurs prevăzute la pct. 8), 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

invocă faptul că instanța de apel eronat a constatat existența în acțiunile sale a

elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal,

greșit încadrându-i acțiunile.

Analizând circumstanțele și materialele cauzei, în raport cu temeiurile invocate

pentru recurs de către inculpat, Colegiul consideră, că în prezenta speța criticile

ultimului sânt nefondate, iar la stabilirea componenței concrete consumate în urma

acțiunilor întreprinse de acesta, instanța de apel just și legal a constatat și reținut

starea de fapt și de drept, care justifică elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal.

Prin urmare, la criticile invocate de inculpat, precum că prin acțiunile sale nu a

fost periclitată ordinea publică, acțiunile sale nu erau menite publicului, instanța de

recurs menționează, că potrivit teoriei penale latura obiectivă a infracțiunii

prevăzute de art. 287 Cod penal, constă în fapta prejudiciabilă exprimată în acțiunile

care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra

persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea

de rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă

actele huliganice, ori în acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un

cinism sau obrăznicie deosebită.

Din această noțiune se desprinde, că fapta prejudiciabilă cunoaște patru

modalități normative cu caracter alternativ. De asemenea doctrina menționează, că

infracțiunea specificată la art. 287 Cod penal este o infracțiune formală și se

consideră consumată din momentul realizării acțiunilor specificate în latura

obiectivă.

Colegiul penal relevă, că totuși obligatoriu este modul public al infracțiunii de

huliganism, adică actele huliganice sunt săvârșite în prezența unor persoane sau

rezultatul acțiunilor huliganice devin inevitabil cunoscut altor persoane.

În acest context, de menționat sânt și prevederile art. 131 lit. b) și e) Cod penal,

conform cărora, prin faptă săvârșită în public se înțelege fapta comisă: în orice alt loc

accesibil publicului dacă în momentul săvârșirii faptei erau de față două sau mai multe

persoane; prin orice mijloace recurgând la care făptuitorul își dădea seama că fapta ar putea

ajunge la cunoștința publicului. Raportând aceste prevederi legale, la circumstanțele

constatate de către instanța de apel din materialul probator, se atestă că în speța

dată, s-a confirmat că acțiunile comise de inculpat au avut într-un loc public,

accesibil, adică lângă edificiul cu nr. 7 din str. Petricani, mun. Chișinău, fiind prezent

în autoturismul de model Renault Clio partea vătămată Goloman A., iar în celălalt

6

automobil, inculpatul, soția acestuia Rusu L. și copilul lor, în prezența cărora Rusu

V. a coborât din mașină și a aplicat lovituri părții vătămate, ulterior a lovit în geamul

automobilului de model Renault Clio, în urma cărora acesta s-a spart.

Tot aici, instanța de recurs remarcă, că ordine publică înseamnă o totalitate de

relații sociale ce asigură o ambianță liniștită de conviețuire în societate, de

inviolabilitate a persoanei și a integrității patrimoniului, precum și activitatea

normală a instituțiilor de stat și publice, fapt prevăzut și în pct. 3 al Hotărârii

Plenului Curții Supreme de Justiție RM, Cu privire la practica judiciară în cauzele penale

despre huliganism nr. 4 din 19.06.2006 (Buletinul Curții Supreme de Justiție a Republicii

Moldova, 2007, nr.1, pag.11).

Prin acțiuni care încalcă ordinea publică, se înțelege fapta săvârșită în public,

îndreptată împotriva ordinii publice, care se concretizează în acostarea jignitoare a

persoanelor, în alte acțiuni similare ce încalcă normele etice, tulbură ordinea publică

și liniștea persoanelor.

Așadar, din declarațiile martorului ocular Rusu L. audiată în cadrul instanței de

judecată rezultă, că aceasta împreună cu soțul său Rusu V. și copilul acestora, se

deplasau cu automobilul pe str. Petricani, când în față le-a apărut brusc o mașină de

culoare albă, la care soțul său a frânat, ca să evite accidentul rutier, iar copilul

acestora era stresat, astfel soțul acesteia a blocat mașina în cauză, a ieșit din

automobil și s-a dus la geamul acelui șofer și a început să-l lovească, partea

vătămată, apărându-se a vrut să închidă geamul, însă soțul acesteia a lovit cu

pumnul în geam. Aceste declarații au fost confirmate și de către partea vătămată, iar

din spusele inculpatului, la fel reiese, că acesta a ieșit din mașină, s-a apropiat de

geamul automobilului unde era Goloman A. și i-a spus că din cauza lui copilul s-a

lovit și i-a aplicat o lovitură în partea stângă a maxilarului, ulterior dat fiind faptul că

partea vătămată s-a retras în mașină, a apăsat pe buton să închidă geamul și i-a

strâns mâna, nu a putut să-l lovească și a lovit în geam, după care s-a spart. Aceste

acțiuni, în opinia Colegiului penal, pot fi calificate ca acțiuni ce au încălcat normele

etice și au tulburat ordinea publică și liniștea persoanelor, prin urmare de către

inculpat au fost admise acțiuni care încalcă ordinea publică, acestea în cele din urmă

reprezentând și fapta prejudiciabilă a laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art.

287 Cod penal, din care considerent instanța de recurs respinge argumentul

recurentului precum, că acesta a dorit numai să discute cu partea vătămată referitor

la modalitatea sa de conducere a automobilului în trafic și la consecințele care

puteau surveni.

Ce ține de critica recurentului, precum că deteriorarea sticlei portierei

automobilului, a avut drept scop eliberarea mâinii, totodată, acțiunile sale nu pot fi

încadrate în noțiunea de „obrăznicie deosebită”, or acuzarea n-a dezvăluit și n-a

adus în acest sens careva probe în vederea justificării unui asemenea calificativ,

Colegiul penal lărgit o respinge ca neîntemeiată. Astfel, din însăși declarațiile

inculpatului reiese faptul că acesta aplicat o lovitură în partea stângă a maxilarului,

7

ulterior dat fiind faptul că partea vătămată s-a retras în mașină și a apăsat pe buton

să închidă geamul și i-a strâns mâna, astfel nu a putut să-l lovească și a lovit în geam,

după care s-a spart. Astfel, conform teoriei penale, putem privi distrugerea sau

deteriorarea bunurilor ca o posibilă manifestare fie a încălcării grosolane a ordinii

publice și a exprimării unei vădite lipse de respect față de societate, fie a cinismului

sau obrăzniciei deosebite.

Cu referire la argumentele privind lipsa în acțiunile inculpatului a laturii

subiective și a motivului săvârșirii infracțiunii, instanța de recurs relevă că, latura

subiectivă a infracțiunii de huliganism se caracterizează, în primul rând prin intenție

directă, iar motivele acestei infracțiuni sunt huliganice.

Doctrina juridică menționează că, în nici un caz nu poate fi admisă posibilitatea

de a raporta huliganismul la infracțiunile săvârșite fără motiv. Deși motivul nu este

indicat în textul legii penale ca semn obligatoriu al laturii subiective a

huliganismului, el decurge din însăși esența acestei infracțiuni.

Din circumstanțele speței, rezultă că inițiatorul acțiunilor huliganice este

inculpatul, care primul a lovit partea vătămată, pentru a se răfui cu aceasta pentru

maniera de a conduce, după care partea vătămată în scop de a se apăra a vrut să

închidă geamul, iar inculpatul a lovit cu pumnul în acesta până la deteriorat. După

cum rezultă din împrejurările faptelor comise de inculpat și probele administrate, în

special declarațiile părții vătămate și a martorului ocular, desconsiderarea ordinei

publice o demonstrează dorința făptuitorului de a profita de un pretext pentru

răfuială cu victima, la caz, pe fundalul modului de a conduce mijlocul de transport

de către partea vătămată. În speța dată, Colegiul penal constată, conflictul între

inculpat și partea vătămată a durat rapid, ceea ce se apreciază ca o trăsătură a

motivelor huliganice și anume: capacitatea de actualizare fulminantă și spontană,

precum și ușurința cu care a fost săvârșită infracțiunea.

Totodată, la criticile invocate de inculpat, precum că în acțiunile ultimului

lipsește obiectul infracțiunii de huliganism, instanța de recurs menționează, că

potrivit teoriei penale, obiectul juridic principal îl constituie relațiile sociale cu privire

la ordinea publică, apărate împotriva acțiunii de huliganism. Obiectul material al

infracțiunii prevăzute de art. 287 Cod penal, îl reprezintă corpul persoanei sau

bunurile mobile sau imobile.

Astfel reieșind din probele administrate în cauză se atestă faptul, că inculpatul a

aplicat lovituri părții vătămate, ulterior a lovit în geamul automobilului de model

Renault Clio, în urma cărora acesta s-a spart, fapt ce confirmă atentarea acestuia la

corpul părții vătămate și bunul mobil al acestuia, astfel faptul neefectuării expertizei

medico-legale pentru stabilirea leziunilor corporale la caz, nu constituie impediment

la calificarea faptei în baza art. 287 Cod penal, deoarece aplicarea violenței și

deteriorarea bunului a fost confirmată prin declarațiile părții vătămate, a martorului

Rusu L., a inculpatului și prin procesul-verbal de cercetare la fața locului din

09.09.2016.

8

Prin urmare, conținutul probelor enunțate în pct. 5 al prezentei decizii, care au

fost amplu analizate și obiectiv apreciate de instanța de apel, confirmă cu certitudine

că acțiunile inculpatului întrunesc elementele infracțiunii de huliganism.

Totodată, Colegiul reține faptul, că argumentele invocate de inculpat în ce

privește prezența în acțiunile acestuia a elementelor infracțiunii, prevăzute de art.

287 alin. (1) Cod penal, de care a și fost învinuit, au fost obiect de studiu la judecarea

cauzei în instanța de apel, asupra cărora această instanță la acest capitol s-a expus

just și întemeiat.

În concluzie, Colegiul penal lărgit statuează, că în cauza dată critica

inculpatului sub aspectul temeiurilor de casare, invocate în recursul declarat, este

nefondată, fiind axată pe mențiuni de ordin general, ce poartă caracter de dezacord

și în esență nu conține o motivare suficientă pentru a convinge instanța de recurs de

a interveni în hotărârea atacată.

Generalizând cele expuse, instanța de recurs concluzionează, că recursul

declarat de către inculpat, este neîntemeiat și urmează a fi respins ca inadmisibil.

Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către inculpat, cu

menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie

2017, în cauza penală privindu-l pe Rusu Valentin Xxxxx.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 24 aprilie 2018.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

9