1ra-464/2018 — art.145 alin.1 CP

Dosarul nr. 1ra-464/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

14 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte Ursache Petru

judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

adjunctul procurorul-șef al Procuraturii de circumscripție Chișinău, Bolduratu Vasile,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

07 noiembrie 2017, în cauza penală în privința lui

Gusleacov Nicolae XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

Gusleacov Nicolae a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 145 alin. (1) Cod Penal.

A fost constatat că Gusleacov Nicolae a săvârșit o faptă prejudiciabilă prevăzută

de art. 145 alin. (1) Cod penal, în stare de iresponsabilitate și în conformitate cu

prevederile art. 23 Cod penal, Gusleacov Nicolae a fost absolvit de răspunderea

penală.

Conform prevederilor art. 99-100 Cod penal, au fost aplicate în privința lui

Gusleacov Nicolae măsuri de constrângere cu caracter medical, internându-l în

instituția psihiatrică, cu supraveghere riguroasă.

într-o perioadă nestabilită de timp de către organul de urmărire penală, aproximativ

la sfârșitul lunii noiembrie - începutul lunii decembrie anul 2013, fiind în stare de

ebrietate și având intenția de a-l lipsi de viață pe Cara Mihail, aflându-se în domiciliul

acestuia din XXXXX, în cadrul unei cerți apărute spontan, fără careva motive

adecvate, a aplicat violență fizică asupra ultimului, cauzându-i multiple lovituri cu un

obiect contondent dur, posibil cu mâinile și picioarele pe diferite părți ale corpului,

1

provocându-i leziuni corporale, exprimate prin trauma închisă a cutiei toracice cu

multiple fracturi costale și echimoze pe diferite părți ale corpului care conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 007/d din 27 ianuarie 2014, se atribuie la

categoria leziunilor grave în rezultatul cărora Cara Mihail a decedat.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 145 alin. (1) Cod penal,

potrivit elementelor constitutive: omorul intenționat a unei persoane.

partea ce ține de respingerea cererii procurorului privind încasarea cheltuielilor

judiciare, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în această parte cu

obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare exprimate în costul expertizelor

psihiatrico-legale în sumă de 9263 lei și medico-legale în sumă de 140 lei.

În motivare apelantul a indicat că, instanța de judecată la adoptarea sentinței

nu a luat în considerație faptul, că în cadrul cauzei penale de către stat au fost

suportate cheltuieli, ce urmau a fi încasate de la inculpat în beneficiul statului,

conform prevederilor art. 227-229 Cod de procedură penală, iar instanța, contrar

acestor prevederi, nu a dispus acest fapt.

2017 a fost respins ca nefondat apelul declarat de procuror, cu menținerea hotărârii

atacate.

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de

probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra

vinovăției inculpatului Gusleacov Nicolae de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 145 alin.(1) Cod penal.

Instanța de apel a indicat, că vinovăția acestuia este dovedită pe deplin prin

cumulul de probe administrate de către organul de urmărire penală, examinate de

către instanța de fond și verificate de către instanța de apel, astfel, reținând că,

instanța de fond a făcut o analiză amplă a probelor cercetate, iar concluziile făcute de

instanța de fond privind vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor reținute în

sarcina lui rezultă din probele administrate, cărora le-a fost dată a apreciere legală

sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Totodată, instanța de apel a considerat corectă concluzia primei instanței, care

în conformitate cu prevederile art. 499 Cod de procedură penală, art. 99 și art. 100

alin. (2) Cod penal, l-a absolvit de răspunderea penală pe Gusleacov Nicolae cu

aplicarea măsurilor cu caracter medical pentru tratament prin constrângere în

Instituție psihiatrică cu supraveghere riguroasă, ținând cont de raportul de expertiză

judiciară nr. 5sn din 31 martie 2017, efectuat de către Spitalul Clinic de Psihiatrie,

prin care s-a stabilit că Gusleacov Nicolai suferă de XXXXX, care l-a lipsit de

capacitatea de a delibera și prevedea acțiunile sale și la momentul comiterii

infracțiunii se afla în stare de iresponsabilitate. Din motiv că Gusleacov Nicolai suferă

de maladie psihică cronică și evolutivă - XXXXX, el prezintă pericol social sporit din

motiv că nu conștientizează maladia sa, manifestă XXXXX, dereglări

comportamentale.

2

Referitor la alegațiile procurorului în partea ce ține de încasarea cheltuielilor

judiciare, instanța de apel a considerat că sunt nefondate, reținând lipsa de temei

pentru intervenirea în sentința instanței de fond în această parte, și în acest sens a

notificat prevederile art. 143 alin. (1) Cod de procedură penală, potrivit căruia

expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea

circumstanțelor enumerate în aliniatul nominalizat.

Tot aici, instanța de apel a considerat necesar de a face trimitere la prevederile

alin. (2) art. 143 Cod de procedură penală, care stipulează că plata expertizelor

judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul bugetului de

stat, fiind reținută ca corectă concluzia primei instanțe potrivit căreia, inculpatul a

fost eliberat de la plata cheltuielilor judiciare pentru expertiza psihiatrică realizată în

sumă de 9263 lei, deoarece în speță a fost efectuată o expertiză psihiatrică în vederea

stabilirii stării de responsabilitate a inculpatului la momentul comiterii infracțiunii.

Totodată, instanța de apel a subliniat că nu poate fi acceptată solicitarea

procurorului privind încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului a

cheltuielilor pentru efectuarea expertizei medico-legale în sumă de 140 lei, deoarece

prima instanță a ajuns la concluzia de-a fi încasată din contul inculpatului această

sumă, potrivit art. 227 Cod de procedură penală, stabilind legătura cauzală între

fapta penală comisă de inculpat și cheltuielile suportate din bugetul de stat, care în

opinia instanței de apel este corectă.

parțială a acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, invocând

prevederile de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală – instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, indică aceleași motive ca și în

instanța de apel (pct.3 din decizie), considerând că soluția instanței de apel

contravine normelor procesual penale în vigoare.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Analizând decizia atacată, Colegiul penal consideră că sunt nefondate alegațiile

acuzatorului de stat privind menținerea de către instanța de apel a hotărârii primei

instanțe în ce privește respingerea cererii procurorului privind încasarea

cheltuielilor judiciare pentru expertiza psihiatrică realizată în sumă de 9263 lei din

contul inculpatului, deoarece la judecarea apelului declarat de procuror, a verificat

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală, respectând prevederile art. 414

alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând

motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 5 din

3

prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia

nu o consideră necesară.

Mai mult ca atât, instanța de recurs reține faptul, că argumentele invocate de

recurent au constituit obiect al examinării la judecarea cauzei în prima instanță și

instanța de apel, și asupra acestora instanțele judecătorești s-au expus argumentat în

hotărârile pronunțate (f.d.54, 83-84, vol. III).

Totodată, Colegiul penal consideră necesar de a notifica prevederile art. 227

Cod de procedură penală, potrivit cărora: alin. (1) cheltuieli judiciare sunt

cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului

penal. Alin. (2) cheltuielile judiciare cuprind sumele: pct. 1) plătite sau care urmează a

fi plătite martorilor, părții vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor,

interpreților, traducătorilor și asistenților procedurali; pct. 2) cheltuite pentru

păstrarea, transportarea și cercetarea corpurilor delicte; pct. 3) care urmează a fi

plătite pentru acordarea asistenței juridice garantate de stat; pct. 4) cheltuite pentru

restituirea contravalorii obiectelor deteriorate sau nimicite în procesul de efectuare

a expertizei sau de reconstituire a faptei; pct. 5) cheltuite în legătură cu efectuarea

acțiunilor procesuale în cauza penală. Alin. (3) cheltuielile judiciare se plătesc din

sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Astfel, norma precitată supra prevede clar și evident care anume cheltuieli

urmează a fi puse pe seama inculpatului, însă la această categorie nu se includ

cheltuielile suportate la efectuarea expertizei psihiatrico-legale în sumă de 9263 lei,

or, potrivit art.143 alin. (1) pct.3) Cod de procedură penală expertiza judiciară se

dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea stării psihice și fizice

a bănuitului, învinuitului, inculpatului – în cazurile în care apar îndoieli cu privire la

starea de responsabilitate sau la capacitatea lor de a-și apăra de sine stătător

drepturile și interesele legitime în procesul penal.

Prin urmare, aceste cheltuieli sunt puse pe seama statului prin intermediul

organelor de resort care pornesc urmărirea penală și se compun din cheltuieli

evidente și strict necesare, în vederea constatării faptei infracționale, însă nu

constituie cheltuieli suplimentar suportate de către organul de urmărire penală sau

de către instanță, în legătură cu efectuarea urmăririi penale sau judecării cauzei.

Totodată, Colegiul penal reține, că nici prevederile art. 229 Cod de procedură

penală, la care se referă procurorul în recurs, nu sunt aplicabile și în acest sens se

atrage atenția asupra faptului că, potrivit alin. (1) art. 229 Cod de procedură penală,

cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului,

iar alin. (2) al normei indicate supra, statuează că, instanța de judecată poate obliga

condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite

interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului

cu avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când aceasta o cer

interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare. Achitarea

cheltuielilor judiciare poate fi suportată și de condamnatul care a fost eliberat de

pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de persoana în privința

căreia urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare.

4

Subsidiar, se atrage atenția la faptul că, instanțele de fond s-au expus și asupra

cheltuielilor pentru efectuarea expertizei medico-legale în sumă de 140 lei, și anume

prin expunerea instanței de apel: „Totodată în cererea de apel acuzatorul de stat a

solicitat și încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor pentru efectuarea expertizei

medico-legale în sumă de 140 lei, în beneficiul statului, această sumă fiind încasată din

contul inculpatului în mod corect de către primă instanță.”, reieșind din partea

descriptivă a sentinței primei instanțe: „Concomitent instanța de judecată va încasa

din contul inculpatului suma de 140 lei pentru expertiza realizată în prezenta cauză

penală, potrivit art.227 Cod de procedură penală, stabilind legătura cauzală între

fapta penală comisă de inculpat și cheltuielile suportate din bugetul de stat”,

iar ulterior, în conformitate cu prevederile art.342, 248-250 Cod de procedură

penală, prin încheierea Judecătoriei Anenii Noi, sediul Bender din 12 ianuarie 2018

s-a dispus încasarea din contul inculpatului în bugetul de stat suma de 140 lei.

(f.d.88, vol. III).

În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența

în speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de

art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de

procuror se declară inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de adjunctul procurorul-șef al

Procuraturii de circumscripție Chișinău, Bolduratu Vasile împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie 2017, în cauza penală în

privința lui Gusleacov Nicolae XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la data de 20 aprilie 2018.

Președinte Ursache Petru

Judecător Toma Nadejda

Judecător Țurcan Anatolie

5