1ra-1391/2017 — art. 151 alin. 1 CP

1ra-1391/2017 — art. 151 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1391/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

29 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Ursache Petru,

Judecători – Timofti Vladimir, Alerguș Constantin, Toma Nadejda, Moraru Petru

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de

către procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Lisnic Elena și de către

avocatul Odobescu Ghenadie, în numele inculpatului Culiuc Iurie prin care solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 15 iunie 2017, în cauza

penală privindu-l pe

Culiuc Iurie XXXXX născut la xxxxx, originar și

domiciliat în xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursurilor ordinare în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

fost achitat de sub învinuirea adusă în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151

alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost comisă de inculpat.

pus sub învinuire, precum că la data de 11 decembrie 2015, în intervalul de timp

cuprins între orele 15:00-16:00, fiind în stare de ebrietate și aflându-se în casa lui

Topală Mihail, locuitor al satului Cuconeștii Noi, raionul Edineț, a inițiat un

conflict cu Gariuc Grigori, locuitor al satului Cuconeștii Noi, raionul Edineț, în

rezultatul căruia i-a aplicat acestuia mai multe lovituri cu pumnul și piciorul în

regiunea capului. La data de 12 decembrie 2015, în jurul orei 07:30, Gariuc Grigori

a fost depistat decedat în gospodăria lui Bortă Octavian, locuitor al satului

Cuconeștii Noi, raionul Edineț.

Prima instanță a indicat că conform expertizei medico-legale, nr. 367 din 15

ianuarie 2016 - la Gariuc Grigori au fost depistate traumă cranio-cerebrală închisă,

exprimată prin plagă și echimoză la față, hemoragie în țesutul moale pericranian-

regiunea fronto-temporală pe stânga, hemoragie subarahnoidală în focar în

regiunea parietală bilateral, care au fost produse prin acțiunea traumatică a unui/or

corp/uri/ contodent/e/ dur/e/, posibil și prin lovirea de astfel în rezultatul căderii cu

1

careva accelerare la 11 decembrie 2015, 10-12 ore până la deces, se califică ca

vătămări grave, periculoase pentru viață. Decesul lui Gariuc Grigori a survenit în

rezultatul hipotermiei la 12 decembrie 2015, ce se confirmă prin datele examinării

medico-legale a cadavrului și cercetării histopatologice a materialului biologic.

Decesul lui Gariuc Grigori se găsește în legătură de cauzalitate indirectă cu

leziunile corporale primite de el la 11 decembrie 2015, cu astfel de vătămări

corporale în condițiile dacă persoana primea tratament corespunzător la timp, putea

să rămână în viață.

La fel, prima instanță a reținut, că acuzatorul de stat în ședința de judecată și-

a bazat învinuirea preponderent pe declarațiile martorului Pleșca Ion, care nu a fost

audiat în ședința de judecată, acuzatorul renunțând la audierea acestuia din motiv

că nu poate fi găsit, cât și pe declarațiile martorului Vasilovschi Igor, care a

declarat că el împreună cu Pleșca Ion, i-au despărțit pe Culiuc Iurie și Gariuc

Grigori în timp ce aceștia își aplicau reciproc lovituri cu palmele și pumnii.

Ulterior, a văzut cum Culiuc Iurie i-a aplicat lui Gariuc Grigori câteva lovituri cu

piciorul desculț în regiunea feței. La întrebarea instanței Vasilovschi Igor a

explicat, că de la lovitura lui Culiuc Iurie cu piciorul desculț, lui Gariuc Grigori nu

putea să-i crape pielea în regiunea ochiului. După decesul lui Gariuc Grigori el nu

i-a văzut fața, în ședința de judecată, vizionând fotografiile cadavrului lui Gariuc

Grigori, a confirmat că aceste vătămări nu puteau surveni de la acea lovitură cu

piciorul aplicată de Culiuc Iurie.

Prima instanță a conchis, că organul de urmărire penală și-a bazat învinuirea

preponderent pe declarațiile martorului Pleșca Ion și Vasilovschi Igor, care sunt

insuficiente pentru constatarea vinovăției lui Culiuc Iurie. Instanța a concluzionat,

că declarațiile martorului Pleșca Ion date la faza urmăririi penale nu pot fi puse la

baza sentinței de condamnare.

La fel, prima instanță a constatat, că declarațiile martorului Vasilovschi Igor,

date în ședința de judecată, vin în contrazicere cu declarațiile martorilor acuzării

Ceaicovschi Eduard, Topală Mihail, Bistrițchii Ana, Bortă Octavian, Ceplinschi

Andrei și Calinovscaia Inga, care au indicat că Culiuc Iurie i-a aplicat lui Gariuc

Grigori numai două lovituri cu palma în regiunea feței, iar în urma acestor lovituri

nu putea surveni vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății, care este

periculoasă pentru viață.

Ca urmare, prima instanță a concluzionat, că nimic din datele dosarului nu

indică la faptul că infracțiunea în cauză denotă intenția inculpatului la comiterea

infracțiunii, iar probele prezentate de organul de urmărire penală și cercetate în

ședința de judecată sunt vădit insuficiente pentru a constata vinovăția inculpatului

Culiuc Iurie în comiterea infracțiunii imputate, respectiv declarațiile martorului

Vasilovschi Igor, instanța de judecată le-a interpretat ca fiind o presupunere.

Mai mult, prima instanță a notat, că de către organul de urmărire penală nu

au fost constatate cu certitudine împrejurările în care au apărut leziunile corporale

2

la Gariuc Grigori, în urma loviturilor aplicate de inculpat, din căderea lui jos sau au

fost aplicate de o altă persoană mai târziu de ora care se găseau în casa lui Topală

Mihail, precum nu s-a verificat dacă Gariuc Grigori a putut să se deplaseze

împreună cu Bortă Octavian spre casă cu așa leziuni corporale grave periculoase

pentru viață, ținând cont și de starea de ebrietate a acestuia.

Raportând aceste imperative la prezenta cauză penală, prima instanță a

evidențiat, că în acțiunile lui Culiuc Iurie lipsește realizarea laturii obiective și

subiective a infracțiunii incriminate.

Procuratura raionului Edineț, Lungu Vitalie solicitând casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri noi potrivit ordinii stabilite pentru

prima instanță, prin care a recunoaște culpabil pe Culiuc Iurie de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, și a-i numi pedeapsa – sub

formă de închisoare pe un termen de 7 ani, invocând că prima instanță eronat a

apreciat probele și nu a examinat cauza sub toate aspectele, incorect dispunând

achitarea inculpatului Culiuc Iurie. Apelantul consideră, că încadrarea juridică a

acțiunilor lui Culiuc Iurie în baza art. 151 alin. (l) Cod penal a fost făcută corect,

iar vina acestuia în comiterea infracțiunii incriminate a fost dovedită pe deplin prin

totalitatea probelor administrate în faza urmăriri penale și examinate în ședința de

judecată, probatoriul administrat la dosar care nu a fost apreciat obiectiv de către

prima instanță demonstrează cu certitudine vinovăția inculpatului Culiuc Iurie în

comiterea infracțiunii imputate.

Astfel, procurorul în susținerea poziției, sa referit la declarațiile martorului

Topală Mihail, declarațiile martorului Bistrițchii Ana, declarațiile martorului Bortă

Octavian, declarațiile martorului Vasilovschi Igor și declarațiile martorului

Calinovscaia Inga, care prin coroborare confirmă faptul că între Culiuc Iurie și

Gariuc Grigori în seara incidentului s-a iscat un conflict, în cadrul căruia aceștia se

numeau reciproc cu cuvinte necenzurate, în urma cărui fapt Culiuc Iurie 1-a

îmbrâncit pe Gariuc Grigori, i-a aplicat lovituri cu palma și pumnul în față, de la

care ultimul a căzut jos, ulterior aplicându-i și câteva lovituri cu piciorul gol în

regiunea feței.

Procurorul a susținut, că aceste declarații coroborează cu raportul de

expertiză medico-legală nr. 367-D din 15 ianuarie 2016 și cu raportul de expertiză

medico-legală nr. 40 din 09 februarie 2016.

Procurorul-apelant a considerat, că prima instanță, fără a da o apreciere

corectă și sub toate aspectele, nu a avut o poziție neutră în proces, iar la baza

sentinței de achitare a pus doar declarațiile inculpatului care are dreptul de a nu se

auto încrimina, dând o apreciere prioritară acestora, declarații care de către instanța

de judecată urmau să fie apreciate critic, astfel încât în cadrul ședinței de judecată

cu certitudine a fost stabilit, că inculpatul la data de 11 decembrie 2015, aflându-se

la domiciliul lui Topală Mihail, unde, în rezultatul unui conflict izbucnit între ei,

3

fiind ambii în stare de ebrietate i-a aplicat lui Gariuc Grigori mai multe lovituri cu

pumnul și piciorul în regiunea capului. De asemenea apelantul a considerat, că

prima instanță incorect a ajuns la concluzia că în acțiunile inculpatului Culiuc Iurie

lipsește realizarea laturii obiective a infracțiune prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod

penal.

Mai mult, procurorul a susținut că prima instanță eronat a concluzionat, că

acuzarea a renunțat la audierea martorului Pleșca Ion, refuzând părții acuzării în

acordarea unui termen pentru prezentarea acestuia în fața instanței în vederea

depunerii declarațiilor. Deci apelantul pretinde, că prima instanță unilateral a

examinat probele și a dat mai multă prioritate probelor prezentate de apărare,

ignorându-le neargumentat pe cele ale acuzării, fapt ce a dus la concluzia ilegală de

achitare a inculpatului.

fost admis apelul declarat, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit

ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care:

Inculpatul Culiuc Iurie a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, în baza căruia i sa stabilit o pedeapsă

penală sub formă de închisoare pe un termen de 6 ani cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

de 11 decembrie 2015, în intervalul de timp cuprins între orele 15:00-16:00, fiind

în stare de ebrietate și aflându-se în casa lui Topală Mihail, locuitor al satului

Cuconeștii Noi, raionul Edineț, a inițiat un conflict cu Gariuc Grigori, locuitor al

satului Cuconeștii Noi, raionul Edineț, în rezultatul căruia i-a aplicat acestuia mai

multe lovituri cu pumnul și piciorul în regiunea capului. La data de 12 decembrie

2015, în jurul orei 07:30, Gariuc Grigori a fost depistat decedat în gospodăria lui

Bortă Octavian, locuitor al satului Cuconeștii Noi, raionul Edineț.

Instanța de apel a indicat că, prima instanță a judecat superficial cauza, nu a

cercetat obiectiv declarațiile martorilor și probele prezentate de partea acuzării,

selectând doar circumstanțele ce prevalează poziția apărării asupra poziției

acuzării, a apreciat eronat împrejurările și raportul de expertiză medico – legală nr.

367 din 15 ianuarie 2016, ca rezultat constatând greșit aspectele de drept ce au dus

la o achitare nejustificată.

La fel, instanța de apel a indicat că prin coroborarea dintre declarațiile

martorilor Vasilovschi Igor, Pleșca Ion și Calionovscaia Inga cu procesul verbal de

cercetare la fața locului din 14 decembrie 2015 și rapoartele de expertiză medico –

legală nr. 40 din 09 februarie 2016 și nr. 367 din 15 ianuarie 2016, s-a stabilit cu

certitudine că între victima Gariuc Grigori și inculpatul Culiuc Iurie, în timpul unui

consum abuziv de alcool s-a iscat un conflict care a trecut în bătaie, a fost de durată

și a derulat periodic, mai mult aceste probe au demonstrat cu certitudine că Culiuc

4

Iurie a comis infracțiunea de vătămare intenționată gravă a integrității corporale

sau a sănătății, care este periculoasă pentru viață.

Instanța de apel, a mai menționat faptul că în acțiunile inculpatului se

regăsesc elementele infracțiunii, calificând ca neîntemeiate declarațiile părții

apărării precum că în acțiunile inculpatului nu se regăsesc realizarea laturii

obiective și subiective a infracțiunii incriminate.

Astfel, instanța de apel a încadrat acțiunile lui Culiuc Iurie în baza art. 151

alin. (1) Cod penal, adică – vătămarea intenționată gravă a integrității corporale și a

sănătății, care este periculoasă pentru viață.

Ca probe care dovedesc vinovăția inculpatului instanța de apel a indicat:

- declarațiile inculpatului date în instanța de apel(f.d. 64 – 65 v. II);

- declarațiile succesorului părții vătămate Gariuc Natalia date în instanța de

apel(f.d 65 – 66 v. II);

- declarațiile martorilor Calinovscaia Inga, Topală Mihail, Bortă Octavian,

Vasilovschi Igor, Bistrițchii Ana și Pleșca Ion(f.d. 66 – 67 v. II), ultimii trei

martori fiind interogați pe viu în instanța de apel(f.d. 31 – 37 v. II);

- probele scrise: procesul verbal de autosesizare din 12.12.2015(f.d.4 v.I);

procesul verbal de cercetare la fața locului din 12.12.2015, fiind cercetată

gospodăria lui Bortă Octavian din satul Cuconeștii Noi, raionul Edineț, la procesul

verbal fiind anexată planșa fotografică (f.d.6-10 v.I); extras pe numele lui Gariuc

Grigorie din Registrul de stat al Populației (f.d.12 v.I); procesul verbal de cercetare

la fața locului din 14.12.2015 și foto tabel, obiectul cercetării fiind gospodăria lui

Topală Mihail din satul Cuconeștii Noi, raionul Edineț (f.d.30-34 v.I); procesul

verbal din 14.12.2015 de verificare a declarațiilor lui Bortă Octavian la locul

infracțiunii (f.d.35-37); raport de constatare medico-legală nr. 254 din 14.12.2015

(f.d.38-39 v.I); material caracteristic în privința lui Culiuc Iurie (f.d.42-43 v.I);

raport de expertiză nr. 367D din 15.01.2016 (f.d.70-71 v.I); raport de expertiză

medico-legală nr. 40 (f.d.76-77 v.I); ordonanța din 12.02.2016, de recunoaștere și

anexare la dosar în calitate de corpurilor delicte a unui pachet din polietilenă

incolor, sigilat cu amprenta ștampilei centrului de medicină legală, cu inscripția ”2

scobituri” (f.d.78 v.I);

La stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 7, 61,

75 Cod penal și anume de faptul că infracțiunea comisă este una gravă, de forma

de vinovăție fiind cu intenție directă, de personalitatea inculpatului care nu are

antecedente penale (f.d.42, vol. I), la evidența medicilor narcolog și psihiatru nu se

află (f.d.43, vol. I), educă și întreține un copil minor (f.d.150, vol. I). Totodată,

instanța de apel nu a reținut circumstanța agravantă indicată în rechizitoriu –

comiterea infracțiunii în stare de ebrietate, indicând că la dosar nu sunt prezente

acte care ar confirma că la comiterea infracțiunii inculpatul s-a aflat în stare de

ebrietate, provocată de alcool sau alte substanțe.

5

Mai mult, instanța de apel ținând cont de acțiunile inculpatului comise în

privința victimei și urmările acestora, reflectate asupra stării emoționale a lui

Gariuc Natalia, ultima suportând suferințe psihice, a conchis că suferințele

suportate, urmează a fi proporționale cuantumului despăgubirilor morale ce vor fi

retribuite, urmând a fi încasată o sumă de măsură ca această compensație să-i poată

aduce satisfacție. Prin urmare, verificând temeinicia cerințelor formulate de

succesorul părții vătămate Gariuc Natalia, instanța de apel a considerat necesar de

a le admite, dispunând încasarea din contul inculpatului a sumei de 15 000 lei cu

titlu de prejudiciu material și moral.

Cât ține de cerințele acuzării referitor la încasarea din contul inculpatului în

beneficiul statului a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizei, instanța de

apel a indicat că art. 143 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prevede că

expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea

circumstanțelor enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul când prin

alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză. La fel, instanța de apel a considerat

necesar de a face trimitere la prevederile alin. (2) al art. 143 Cod de procedură

penală, care stipulează că plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile

prevăzute la alin. (1) se face din contul bugetului de stat.

Astfel, instanța de apel a indicat că în cazurile când expertiza a fost dispusă

de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea

acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor fi achitate din

contul mijloacelor bănești a bugetului de stat. La fel a notat că acuzarea nu a

concretizat cuantumul cheltuielilor solicitate spre încasare și nu a specificat pentru

efectuarea căror expertize aceste cheltuieli au fost suportate, instanța de apel a

reținut că în cadrul urmăririi penale de către OUP SUP a IP Edineț, a fost ordonată

efectuarea expertizei medico-legale a cadavrului (fiind suportate cheltuieli în sumă

de 876 lei) și expertizei medico-legale a scobiturilor (fiind suportate cheltuieli în

sumă de 644 lei), acestea fiind acțiuni procesuale ce țin de administrarea

probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina părții acuzării.

Astfel, instanța de apel a considerat ca neîntemeiată solicitarea procurorului

expusă în apel, cu privire la încasarea cheltuielilor pentru efectuarea expertizelor

din contul părții apărării, din care motiv această solicitare a fost respinsă ca

neîntemeiată.

6.1 Procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Lisnic Elena indicând

temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală

prin care a solicitat casarea deciziei cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași

instanță de apel, în alt complet de judecată, motivând prin faptul că:

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

6

- consideră neargumentată excluderea încasării de la Culiuc Iurie a

cheltuielilor de judecată în sumă de 1520 lei pentru efectuarea expertizelor medico

– legale și biologică a defunctului.

6.2 Avocatul Odobescu Ghenadie în numele inculpatului Culiuc Iurie,

indicând temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod

procedură penală și art. 6 CEDO prin care a solicitat casarea deciziei cu menținerea

sentinței primei instanțe, motivând prin faptul că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

ceea ce a condus la emiterea unei decizii neîntemeiate, ilegale și abuzive;

- nu au fost întrunite elementele infracțiunii;

- inculpatul a recunoscut că l-a lovit de două ori cu palma peste față, ce nu a

putut duce la vătămări grave;

- nu au fost analizate obiectiv declarațiile martorilor, instanța de apel

ocupând poziția acuzării examinând unilateral cauza, fapt ce a îngrădit accesul

inculpatului la justiție;

- nu a fost luat în considerație de OUP și procuror faptul că cauza decesului

nu este cauzarea vătămărilor corporale dar hipotermia;

- art. 6 CEDO, dreptul la un proces echitabil, a fost încălcat;

- acuzarea și-a bazat vinovăția pe depozițiile martorului Bortă Octavian care

era în stare de ebrietate gravă, și a declarat că ține minte puțin, mai mult, ce a fost

după cearta cu Culiuc Iurie a uitat;

- se confirmă declarațiile inculpatului precum că, Gariuc Grigore, fiind în

stare gravă de ebrietate a căzut cu capul în pietre în timp ce încerca să îl ajute pe

Bortă Octavian să se ridice, sunt în coraport cu declarațiile martorilor Calinovscaia

Inga și Bistrițchi Ana și cu raportul de expertiză medico – legală nr. 367 – D din

15.12.2015 prin care se constată că leziunile depistate la victimă puteau fi cauzate

prin cădere cu accelerare;

- inculpatul la locul de trai se caracterizează pozitiv, are la întreținere și

educație un copil minor, fără antecedente penale, nu se află la evidența medicilor

narcolog și psihiatru, fapt ce demonstrează că nu este în stare să comită careva

infracțiuni.

în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sunt

inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate din următoarele considerente.

În speță se constată că recurenții s-au conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și au declarat recursurile ordinare în termen.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând recursurile ordinare declarate împotriva hotărârii instanței de

apel, fără citarea părților, este în drept să decidă respingerea ca inadmisibile a

acestora în cazul în care constată că recursurile declarate sunt vădit neîntemeiate.

7

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

7.1. Cu referire la recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți, Lisnic Elena:

La caz, Colegiul penal reține că recurentul indică ca temei pentru declararea

recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în

sensul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Astfel, Colegiul penal menționează că, argumentul acuzării precum că

instanța de apel a lăsat neargumentată excluderea încasării de la inculpat a

cheltuielilor de judecată se califică ca declarativ, Colegiul penal indică că instanța

de apel a argumentat soluția dată în decizia adoptată (f.d. 71 – 72 v.II), indicând o

argumentare corectă și întemeiată.

Mai mult, Colegiul penal ține să menționeze că expertiza medico – legală a

cadavrului și expertiza medico – legală a scobiturilor au fost efectuate la solicitarea

OUP SUP a IP Edineț, aceste acțiuni procesuale țin de administrarea probatoriului

și formularea învinuirii, iar conform art. 75 alin. (3) al Legii nr. 68 din 14 aprilie

2016, cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, „cheltuielile

pentru efectuarea expertizei sînt suportate de către ordonatorul expertizei judiciare

din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 142 alin. (2) Cod de

procedură penală.”, conform art. 227 alin. (2) pct. 5), alin. (3) Cod de procedură

penală „Cheltuielile judiciare cuprind sumele în legătură cu efectuarea acțiunilor

procesuale în cauza penală și se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu

prevede altă modalitate.”

Prin urmare Colegiul penal indică că, suma de 1520 lei, este compusă din

costul pentru efectuarea rapoartelor de expertiză pe caz, cheltuieli ce sunt

prevăzute de art. 227 alin. (2) pct. 5) Cod de procedură penală.

Colegiul penal invocă că aceste cheltuieli sunt puse pe seama statului prin

intermediul organelor de resort care pornesc urmărirea penală și se compun din

cheltuieli evidente și necesare în vederea constatării faptei infracționale,

administrării probelor însă nu constituie cheltuieli suplimentare suportate de către

organul de urmărire penală sau de către instanță, în legătură cu efectuarea urmării

penale sau judecarea cauzei.

7.2. Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul Odobescu

Ghenadie în numele inculpatului Culiuc Iurie:

La caz, Colegiul penal reține că recurentul indică ca temeiuri pentru

declararea recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de

procedură penală, în sensul că instanța de apel nu sa pronunțat asupra tuturor

8

motivelor invocate în apel ce a dus la emiterea unei decizii neîntemeiate, ilegale,

abuzive și nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

reține că motivele – temeiurile de recurs invocate de recurent nu s-au confirmat în

urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest context următoarele.

Astfel, ce ține de temeiul de recurs specificat de recurent, prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, și anume cazurile când instanța de

apel nu sa pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel ce a dus la emiterea

unei decizii neîntemeiate, ilegale și abuzive, precum și alegațiile recurentului aduse

în susținerea acestui temei, precum că „instanța de apel nu a analizat obiectiv

declarațiile martorilor și a ocupat poziția acuzării, examinând unilateral cauza fără

a lua în considerație sentința din 13 septembrie 2016, fapt ce a îngrădit accesul

inculpatului la justiție”, Colegiul penal atestă că nu se confirmă, sunt neîntemeiate

și contravin materialelor cauzei, or după cum rezultă din decizia instanței de apel,

sunt descrise și analizate probele care au fost examinate și verificate în instanța de

apel, ce nu poate fi apreciat ca o omisiune a instanței de apel, nefiind admisă de

către instanța de apel nici o eroare de fapt sau de drept, deoarece circumstanțele

analizate de instanța de apel au reieșit din cumulul de probe administrat, cercetat în

prima instanță și instanța de apel și verificat în instanța de apel, apreciat corect prin

prisma art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, iar temeiuri de a interveni în

decizia instanței de apel în această parte nu se identifică de instanța de recurs

ordinar.

Colegiul penal lecturând textul recursului reține că, recurentul pledează

asupra achitării inculpatului, deoarece fapta nu a fost săvârșită de inculpat, temei

ce se raportează la prevederile pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

unde este stipulat că „hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, atunci când nu au

fost întrunite elementele infracțiunii”.

Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurentului,

în sensul că inculpatul nu a săvârșit infracțiunea imputată, iar probele nu

coroborează între ele, Colegiul penal o consideră ca neîntemeiată.

Colegiul penal reține, că instanța de apel examinând și verificând probele

descrise amănunțit în decizie (f.d. 67 - 68 vol. II) în ședința de judecată, a motivat

detaliat și clar soluția adoptată în urma propriei metode de apreciere a probelor, ce

au servit ca temei pentru soluționarea elementelor de fapt, pe care se sprijină

soluția de condamnare dispusă în cauză, expunându-se argumentat din care motive

a ajuns la concluzia de vinovăție a inculpatului Culiuc Iurie în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal.

Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs,

referitor la nevinovăția inculpatului, au fost obiect de dispută în cadrul instanței de

apel, asupra cărora s-au formulat și s-au punctat minuțios și veridic răspunsurile

9

asupra tuturor alegațiilor recurentului, pe care Colegiul penal le însușește, ce este

conform practicii CEDO, hotărârea Albert vs România din 16.02.2010.

Mai mult, Colegiul penal consideră ca o poziție de apărare argumentul

precum că leziunile au fost produse în urma căderii lui Gariuc Grigori în drum,

acest argument fiind corect respins și motivat în decizia instanței de apel (f.d. 69

v.II).

Astfel, instanța de apel reținând circumstanțele de fapt ale cauzei și-a

motivat concluzia prin cumulul de probe administrate și examinate în prezenta

cauză, cărora le-a dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității,

veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt

și de drept.

Totodată, nu este întemeiată nici critica recurentului, în sensul pretinderii că

la baza hotărârii au fost puse declarațiile martorului Bortă Octavian ce pot fi

apreciate critic pe motiv că era în stare de ebrietate gravă. Dimpotrivă, instanța de

recurs atestă că faptul comiterii infracțiunii anume de către inculpat se confirmă

prin cumulul de probe examinate și verificate de instanța de apel, descrise în pct. 5

a prezentei decizii.

La fel, instanța de recurs menționează, că recurentul își motivează solicitările

prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, însă motivele de

reapreciere a probelor nu se conțin între temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, astfel că criticele formulate împotriva hotărârii

judecătorești atacate nu sunt motivate sub aspectul casării acesteia, ca fiind ilegală.

Astfel spus, reaprecierea probelor, în modul propus de către apărătorul

inculpatului, nu se încadrează în prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, deoarece reaprecierea probelor nu poate fi efectuată de instanța de recurs,

deoarece în recurs se verifică numai chestiunile de drept.

Totodată, în același context, urmează a se remarca, că la această etapă a

procedurilor, instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu

dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt,

decât cea constatată de instanța de apel, întrucât aceasta este atributul exclusiv al

primei instanțe și instanței de apel.

Din acest punct de vedere se atestă că, de fapt, în cauză nu s-au comis erorile

de drept prevăzute în pct. 6) și 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, art. 6

CEDO și invocate de apărătorul inculpatului, din care considerente se va respinge

ca inadmisibil recursul ordinar declarat de apărător în speța dată, ca fiind vădit

neîntemeiat.

invocate de recurenți ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub

aspectele contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală

10

și întemeiată, iar recursurile ordinare declarate urmează a fi respinse ca

inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de către procurorul

în Procuratura de circumscripție Bălți, Lisnic Elena și de către avocatul Odobescu

Ghenadie în numele inculpatului Culiuc Iurie, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți din 15 iunie 2017, în cauza penală privindu-l pe Culiuc

Iurie XXXXX, cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la 28 decembrie 2017.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

Toma Nadejda

Moraru Petru

11