1ra-1578/2017 — art. 145 alin. 1 CP

1ra-1578/2017 — art. 145 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1578/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

12 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Ursache Petru,

Judecători – Timofti Vladimir, Toma Nadejda, Alerguș Constantin, Țurcan

Anatolie

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de

către procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Formusatii Andrei și de

către avocatul Gligor Vadim în numele inculpatului Mutruc Cristian prin care

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14 iunie 2017

în cauza penală privindu-l pe

Mutruc Cristian XXXXX, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursurilor ordinare în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Mutruc Cristian a fost achitat de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii prevăzute

de art. 145 alin. (1) Cod penal din motivul existenței cauzei care înlătură caracterul

penal al faptei – legitima apărare.

Cheltuielile judiciare în mărime de 1317 lei au fost trecute în contul statului.

Mutruc Cristian a fost pus sub învinuire pentru faptul, că în noaptea de 23 spre 24

iulie 2014, aproximativ la ora 00:10, la domiciliul tatălui său Mutruc Mircea, situat

în s. Alexăndreni, r. Sângerei, fiind în stare de ebrietate alcoolică și narcotică

provocată de substanța psihotropă amfetamină, în timpul cerții cu tatăl său, din

motivul relațiilor reciproc ostile, acționând intenționat, cu scopul omorului, i-a

aplicat acestuia două lovituri cu un cuțit de bucătărie în regiunea cutiei toracice pe

stânga, cauzându-i conform raportului de expertiză medico – legală nr. 94 din 13

septembrie 2014 plagă penetrantă în hemitoracele stâng cu lezarea pericardului,

cordului și plagă tăiat – înțepată în suprafața anterioară articulația umărului stâng,

care se atribuie la vătămări grave periculoase pentru viață, în rezultatul cărora

Mutruc Mircea a decedat.

1

Temeiul de drept, reținut de către prima instanță, pentru achitarea

inculpatului, fiind cel stipulat la art. 36 Cod penal și art. 390 alin. (1) pct. 5) Cod

procedură penală, ce exclude în calitate de infracțiune, fapta prevăzută de legea

penală, săvârșită în stare de legitimă apărare pentru respingerea atacul direct,

imediat, material și real, îndreptat împotriva sa, ce pune în pericol grav viața și

sănătatea, în lipsa probelor care i-ar demonstra intenția și scopul omorului.

Prima instanță, concluzionând starea tensionată dintre inculpat și tatăl-său

Mutruc Mircea, stabilită ca rezultat al caracterului violent manifestat de ultimul pe

perioada conviețuirii familiare, continuată și după divorțul cu mamă-sa Mutruc

Ludmila, mai ales în situația în care făcea abuz de alcool, fapt confirmat de ei și

unchiul pe linie paternă Tarlapan Tudor, precum și de materialul anexat la dosar ce

confirmă atragerea lui repetată la răspunderea contravențională cu aplicarea

măsurilor de restricție (f.d. 21-24 v.II), pentru neexecutarea căror a fost sancționat

pe art. 318 Cod contravențional (f.d. 28-32 v.II).

Prima instanța a reținut și implicarea de nenumărate ori a inculpatului în

apărarea mamei sale Mutruc Ludmila, în conflictele dintre părinți, ce a condus la

dezvoltarea unor stări de anxietate și nesiguranță, caracter introvertit, fapt

confirmat prin raportul de expertiză psihiatrico-legală de ambulatoriu din 16

septembrie 2014 (f.d. 110-111 v.I), caracterul agresiv al victimei fiind confirmat de

către martorii Zaplitnâi Serghei și Botnaru Cristian, căror din spusele inculpatului,

li-au stat cunoscute împrejurările conflictului din seara de 23 iulie 2014, referitor la

care instanța a concluzionat, că în timp ce reveniseră la domiciliul tatălui său, a

fost agresat de către acesta, ca rezultat derulând un conflict, în timpul cărui victima

Mutruc Mircea amenințându-1 cu răfuială fizică, 1-a atacat prin surprindere

lovindu-1 cu piciorul în regiunea organului genital și imobilizându-1 din spate,

îndreptându-i cuțitul ce-l ținea în mâna dreaptă în regiunea gâtului, cu mâna stânga

ținându-1 de piept pentru a-i înfrânge rezistența, ambii aflându-se în poziție de

ședere, inculpatul fiind în genunchi, încercând să-i respingă atacul ca fiind unul

real, moment în care victima cu cuțitul ce-l ținea în mână, de repetate ori și-a

provocat personal lezarea corpului, fapt ce coroborează cu concluzia medico-legală

potrivit cărei cele două plăgi de cuțit sunt accesibile pentru propriile mâini, cea din

urmă, ca rezultat al rezistenței active a inculpatului, fiind fatală, slăbindu-i puterea,

ce i-a permis inculpatului să se rupă de la el, fugind din locuință, versiunea ce n-a

fost înlăturată prin probele administrate de acuzare, apreciată de către instanță în

sensul art. 8 Cod de procedură penală în favoarea apărării (f.d. 102-114 v.I).

Constantin solicitând casarea totală a sentinței de achitare cu emiterea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod

penal cu stabilirea pedepsei sub formă de 7 ani și 6 luni închisoare în penitenciar

de tip închis și cheltuielile judiciare în sumă de 1317 lei de încasat în contul

statului de la inculpat invocând că:

2

Prima instanță a interpretat eronat legea materială prevăzută la art. 36 Cod

penal, precum și a celei procesual – penale reglementată de art. 390 Cod penal,

legitima apărare prezumând săvârșirea faptei infracționale de către făptuitor pentru

a respinge un atac direct, imediat, material și real, îndreptat împotriva sa, pe când

din versiunea inculpatului, preluată nemotivat de către instanța de fond, victima

Mutruc Mircea personal și-a penetrat integritatea corporală cauzându-și vătămări

grave de la care i-a survenit decesul, acțiuni ce nu cad sub incidența cauzei care

înlătură caracterul penal al faptei, stabilită de art. 35 lit. a) și art. 36 Cod penal.

Mai mult, apelantul a menționat că prima instanță nu a apreciat obiectiv

probatoriului administrat pe caz, ce în opinia sa vine să confirme intenția cu care a

acționat inculpatul la comiterea omorului tatălui-său, la locul faptei fiind depistat

cuțitul cu care acesta a fost înjunghiat, pe suprafața cadavrului, potrivit raportului

de examinare medico-legală nr. 94 din 13.09.2014 fiind depistate două plăgi tăiat-

înțepate, una penetrantă în hemitoracele stâng, cu lezarea pericardului, cordului, cu

direcția canalului de jos în sus de la stânga spre dreapta și puțin din anterior spre

posterior, cea de-a două plaga tăiat-înțepată în suprafața anterioară articulația

umărului stâng, decesul survenind în intervalul de circa 0-30 min. după lezarea

cordului, timp în care potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 214 D din

13.09.2014, victima mai putea face careva mișcări, inclusiv să se deplaseze de sine

stătător, pe hainele inculpatului, potrivit raportului expertizei biologice nr. 711 din

25.09.2014, depistându-se pete de sânge, poziționarea căror: umărul drept,

regiunea pieptului, cusutura lateral dreaptă, mâneca dreaptă și umăr, excluzându-i

versiunea imediatului atac prin aplicarea loviturii cu piciorul în organele genitale și

imobilizarea din spate, situație puțin probabilă potrivit raportului expertizei

medico-legală în comisie (f.d. 53-62 v.II).

Potrivit acuzării, caracterul violent al victimei Mutruc Mircea manifestat în

privința membrilor familiei sale, fapt adeverit prin probatoriul anexat la dosar, nu

reduce gradul de vinovăție al acțiunilor întreprinse de inculpat la lipsirea lui de

viață, chiar dacă rezultând din raportul de examinare medico-legală nr. 243 din

12.09.2014, ipotetic ar fi fost supus anumitor acte de violență din partea tatălui-

său, disproporționalitatea dintre atacul întreprins în raport cu apărarea exercitată și

urmările survenite, alături de starea fiziologică rezultată de influența mixtă a

băuturilor spirtoase cu substanțele narcotice, pe lângă capacitatea de prevedere și

deliberare, în lipsa amneziei disociativă, cu recunoașterea responsabilității lui,

denotă caracterul intenționat al acțiunilor întreprinse, fapt ce-i determină vinovăția

pe art. 145 alin. (1) Cod penal.

Mai mult, procurorul a solicitat obligarea inculpatului să plătească cheltuielile

judiciare legate de efectuarea expertizei în comisie invocând art. 227 alin. (1), (2)

pct. 5 Cod penal.

fost admis apelul, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o hotărâre nouă

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care l-a recunoscut culpabil pe

3

Mutruc Cristian de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 145 alin. (1) Cod penal,

prin coroborare cu art. 70 alin. (3) și 79 alin. (1) Cod penal fiindu-i stabilită

pedeapsa de 6 ani închisoare cu executarea în penitenciar de tip închis.

Dispozițiile sentinței cu privire la cheltuielile judiciare și corpurile delicte au

fost păstrate fără modificări.

orele 00.10, la domiciliul tatălui-său Mutruc Mircea, din localitatea Alexandreni,

raionul Sângerei, inculpatul Mutruc Cristian, fiind în stare de ebrietate alcoolică și

narcotică provocată de substanța psihotropă amfetamină, în timpul cerții cu el din

motivul relațiilor reciproc ostile, acționând intenționat, cu scopul omorului, i-a

aplicat acestui două lovituri cu un cuțit de bucătărie în torace, cauzându-i conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 94 din 13.09.2014 plagă penetrantă în

hemitoracele stâng cu lezarea pericardului, cordului și plagă tăiat-înțepată în

suprafața anterioară articulația umărului stâng, ce se atribuie la vătămări grave

periculoase pentru viață, în rezultatul cărora Mutruc Mircea a decedat, acțiuni ce

pe deplin se încadrează la componența art. 145 alin. (1) Cod penal cu calificativele

"omorul unei persoane".

Astfel, instanța de apel a constatat aplicarea incorectă în cazul din speță a

dispozițiilor art. 36 Cod penal, coroborate la art. 390 alin. (1) pct. 5) Cod de

procedură penală, printr-o interpretare eronată a lor în raport cu împrejurările

faptice a cauzei, de rând ce potrivit legiuitorului ''este în stare de legitimă apărare

persoana care săvârșește fapta pentru a respinge un atac direct, imediat, material și

real, îndreptat împotriva sa, a altei persoane sau împotriva unui interes public și

care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public”,

context în care, se prezumă comiterea faptei prejudiciabile de către făptuitor, doar

că în împrejurările enunțate supra, ce-i înlătură caracterul ei penal, impunând

proporționalitatea apărării în raport cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în

care s-a produs atacul ori în condițiile în care s-au depășit limitele acestei

proporționalități.

Instanța de apel a menționat că, atacul este direct când prin el se creează un

pericol care amenință nemijlocit valorile ce formează obiectul legitimei apărări, în

prezența legăturii de cauzalitate dintre atac și pericolul grav creat, caracterului lui

imediat determinându-se prin intervalul mic dintre momentul începerii și apariției

pericolului, componența materială realizându-se prin fapte de natură să provoace

modificări materiale și/sau fizice asupra valorilor împotriva cărora se îndreaptă,

conținutul lui real urmând a fi obiectiv și nu presupus de persoană.

Astfel, instanța de apel a conchis că aceste condiții obligatorii ale atacului nu

și-au găsit confirmare prin aspectele faptice a cauzei rezultate din probatoriul

administrat, instanța evitând să se expună motivat care din probe confirmă

versiunea inculpatului privind comiterea faptei prejudiciabile în legătură cu

respingerea pretinsului atac direct, imediat și real, îndreptat împotriva sa, iar ca

rezultat ne constatând existența proporționalității dintre pericolul la care a fost

4

supus de către victimă și acțiunile pe care le-a întreprins în vederea respingerii sau

evitării lui.

Instanța de apel a ajuns la concluzia că prima instanță nu a dat o apreciere

obiectivă proporționalității dintre acțiunile întreprinse de inculpat în raport cu

caracterul violent manifestat de victimă, care de altfel nu poate fi apreciat ca unul

determinativ pentru comiterea faptei, în situația în care și anterior cazului, victima

a mai comis acțiuni de acest gen, soluția în acest sens limitându-se doar la

preluarea versiunii înaintate de el.

Astfel, instanța de apel a menționat că caracterul violent al acțiunilor victimei

Mutruc Mircea îndreptat în privința membrilor familiei sale, confirmat prin datele

obiective anexate la dosar și constatate de către instanța de fond la soluționarea

cauzei: sentința de condamnare din 13.12.2013; învinuirea formulată prin

rechizitoriul din 25.03.2014, precum și ordonanța judecătorească din 14.08.2013

de protecție a soției Mutruc Ludmila și celor trei copii: Cristian, Nicoleta și

Artiom, pentru încălcarea cărei a fost sancționat contravențional pe art. 318 alin.

(1) Cod contravențional la 02.12.2013, cu încetarea procesului contravențional din

08.10.2013 în legătură cu prescripția tragerii la răspunderea contravențională, nu

îndreptățesc fapta comisă de către inculpat în noaptea spre 24.07.2014, formând

doar un aspect caracterizant al relațiilor tensionate din familia sa, care l-au și

determinat în timpul cerții cu tatăl său Mutruc Mircea, de a-1 lipsi de viață.

În susținerea acestei concluzii, instanța de apel a dat o apreciere critică

depozițiilor făcute de inculpat referitor la împrejurările faptice, prin care încearcă

să-și justifice acțiunile, la fel a dat o apreciere critică declarațiilor lui Mutruc

Ludmila precum că partea vătămată a efectuat apel telefonic din motiv că din

conținutul procesului – verbal de cercetare la fața locului, cât și din planșa

fotografică, nu se vede aflarea lângă cadavru a careva aparat telefonic, fapt

constatat și prin informația prezentată de către compania „Orange”, că în noaptea

de 24.07.2015 la numărul lui Mutruc Ludmila nu au parvenit sunete de la numărul

utilizat de victimă.

Mai mult, instanța de apel a indicat că conform raportului de expertiză medico

– legale nr. 214 D din 28 iulie 2014 rezultă că în momentul cauzării plăgii

penetrante a hemitoracelui stâng victima și atacantul probabil se aflau față-n față,

sau victima era cu partea stângă a corpului înspre atacant, excluzându-se versiunea

aflării victimei nemijlocit la momentul cauzării vătămărilor corporale în spatele

atacantului, decesul lui Mutruc Mircea survenind în interval de 0 – 30 min. după

lezarea cordului, el neputând efectua careva mișcări sau deplasări, conform

raportul de expertiză medico – legală în comisie nr. 289 din 23.07.2015 „formarea

leziunilor în circumstanțele indicate de către agresor fiind puțin probabilă.”

Astfel, instanța de apel apreciind în ansamblu concluziile medico – legale a

constatat că potrivit experților versiunea inculpatului cu privire la mecanismul

cauzării vătămărilor corporale expusă în interogatoriu este puțin probabilă, fiind

5

totalmente exclusă prin raportul de expertiză medico – legală nr. 214D din 28 iulie

2014.

La fel, instanța de apel a constatat potrivit raportului de expertiză medico –

legală nr. 243 din 24 iulie 2014 că la Mutruc Cristian s-a depistat doar edem a

țesuturilor moi pe față dreaptă, echimoze gât și torace ce au fost cauzate posibil în

termenul și circumstanțele indicate de la acțiunea traumatică a unui obiect, corp

dur – contondent calificându-se ca leziuni corporale neînsemnate.

Astfel, instanța de apel a indicat că conform raportului de expertiză medico-

legală nr. 711 a corpurilor delicte, în spălaturile din petele de pe cuțit, fragmentele

din petele examinate de pe maiou, tricou, pantaloni și scurtă fiind depistat sânge de

origine umană, ca urmare, instanța de apel a constatat că atestând faptul că lipsește

pe corpul inculpatului vătămări sau excoriații cu hemoragii externe, exclud

proveniența petelor de sânge pe hainele ce le purta la momentul producerii faptei,

poziționarea în partea din față a căror, potrivit pct. 5.6 din raportului de expertiză

medico – legală în comisie (f.d 54, 62 v. II), la producerea plăgilor pe hemitorace

și umărul stâng, agresorul și victima puteau să se afle în orice poziție, cu excepția

când regiunea afectată a fost protejată de careva obstacol. Or în situația în care se

pretinde, că plaga cu penetrare a fost cauzată, în timp ce victima se afla în spatele

inculpatului, rămâne a fi inexplicabil pentru instanța de apel apariția petelor de

sânge pe suprafața din față a hainei inculpatului.

Tot aici instanța de apel a atestat, că reieșind din poziționarea și parametrii

canalului penetrant al rănii ce are direcție de jos până sus, puțin din anterior spre

posterior, din stânga în dreapta, cu lezarea pericardului cordului, versiunea

inculpatului privind cauzarea sine personală de către victimă a respectivelor

vătămări sau posibil și de el în situația în care încerca să-i evite atacul, a rămas a fi

una inacceptabilă, or penetrarea integrității corporale, presupune un anumit efort,

ce în cazul din speță putea fi produs doar prin aplicarea unei lovituri intenționat -

directe, înălțimea părților, inclusiv cea constatată la descrierea cadavrului,

explicând poziționarea practic orizontală a plăgilor, iar prezența pe corpul

cadavrului și a celei de-a două plăgi tăiat-înțepate cu adâncimea canalului de 1 cm.,

denotă aplicarea repetată a loviturilor, fapt ce prin sine exclude versiunea legitimei

apărări, reținută de către instanță.

În acest aspect instanța de apel a menționat, că deși inculpatul în concretizarea

depozițiilor, a recunoscut posibilitatea penetrării integrității corporale a victimei, în

timpul respingerii pretinsului atac îndreptat împotriva sa, împrejurările expuse de

el, nu și-au găsit confirmare prin probatoriul administrat pe caz, or în odaia în care

se pretinde, că ar fi fost atacat și ca rezultat s-a produs efectul, n-au fost depistate

urme de sânge, ceea ce exclude versiunea acestui atac ce a dus la apariția la

inculpat a edemului pe față și a echimozelor la gât și torace în rezultatul efortului

opus întru respingerea pretinsului atac, nu-i confirmă versiunea referitor la punerea

în aplicare de către victimă a cuțitului, or aceste vătămări nu sunt caracteristice

cauzării lor cu un obiect tăietor-înțepător.

6

Referitor la starea de ebrietate în care s-a aflat inculpatul la momentul

comiterii faptei, instanța de apel a indicat că aceasta se confirmă prin p/v nr. 210

din 24.07.2014 al examinării medicale de constatarea faptului de consumare a

alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, prin care la inculpat s-a constatat starea

de ebrietate alcoolică cu - grad minim și stare de ebrietate care ar fi fost provocată

de substanțe stupefiante - amfetamine cu cantitatea de 289 ng/ml. (f.d. 32-33 v.I),

prin scrisoarea de la IMSP dispensarul Republican de Narcologie, constatându-se,

că în proba biologică (urina) prelevată de la el în dimineața zilei de 24.07.2014 în

jurul orelor 08:40, s-a depistat - substanțe narcotice și anume 289 ng./ml.

amfetamină (f.d. 35), ce nu i-a fost administrată în acea seară, din răspunsul

agenției medicamentului și Dispozitivelor Medicale din 13.02.2015, rezultând, că

produsele medicamentoase Isoprinasine și Cycloferon administrate inculpatului

potrivit fișei de solicitare a asistenței medicale de urgență (f.d. 108 v.I), fac parte

din grupul medicamentelor imunostimulatoare și antivirale de uz sistemic, cu

acțiune directă și nu conțin amfetamina, diazepeks, conținând substanță activă

Diazepanum, făcând parte din grupul medicamentelor cu acțiune asupra sistemului

nervos central din grupa psiholeptice, derivați de benzodiazepină (f.d. 214 v.I)

La toate acestea Colegiul ține să excludă, versiunea inculpatului referitor la

existența unui pericol real pentru el, la momentul plecării din gospodăria tatălui-

său, fapt ce l-ar fi determinat să poarte asupra sa, în scop de apărare, cuțitul de

bucătărie, depistat în cadrul cercetării în ziua de 24.07.2014 a automobilului de

model "Suzuki" cu n/î C IT-424 derapat într-un șanț din localitatea Alexandreni, r.

Sângerei (f.d. 26).

Drept rezultat al faptelor stabilite prin probatoriul administrat pe caz, ce a fost

supus unei cercetări suplimentare la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța de

apel a respins versiunea inculpatului cu privire la comiterea faptei în legitima

apărare, pentru respingerea unui pretins atac direct, imediat, material și real

îndreptat împotriva sa, a constatat, ca fiind dovedită integral vinovăția inculpatului.

Reieșind din aspectele faptice a cauzei, reținute de către instanța de apel,

inclusiv prin învinuirea formulată, Colegiul reține, că motivul și scopul comiterii

de către inculpat al omorului tatălui-său Mutruc Mircea, rezultă din preexistenta

unor relații personale tensionate din cauza certurilor anterioare dintre ei, inclusiv

dezvoltate în timpul unui conflict ordinar ce s-a consumat o dată cu producerea

rezultatului final - moartea acestui, ținându-se cont de aplicarea repetată cu cuțitul

de bucătărie a vătămărilor corporale, în regiunea poziționării organelor vital-

importante, intensitatea cărora rezultă din urmările survenite, prin manifestarea

unei atitudini indiferente față de consecințe, părăsind locul faptei, fără acordarea

unui prim ajutor victimei, pe care a lăsat-o în starea în care a indus-o.

Aceste împrejurări denotă faptul, că inculpatul a acționat cu intenție directă,

având capacitatea de prevedere și deliberare a acțiunilor sale, referitor la care a

acționat cu discernământ, dându-și seama de caracterul lor prejudiciabil și

acceptând survenirea consecințelor.

7

Pe lângă cele nominalizate, instanța de apel a reținut temeinicia soluției cu

privire la încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 1317 lei în contul statului.

Respectiva concluzie sa întemeiat pe dispozițiile art. 143 alin. (1) pct. 1) și 6)

Cod procedură penală potrivit căror "expertiza se dispune și se efectuează, în mod

obligatoriu, pentru constatarea cauzei morții, a gradului de gravitate și a

caracterului vătămărilor integrității corporale și altor cazuri când prin alte probe nu

poate fi stabilit adevărul în cauză". Dispoziția alin. (2) a aceleiași norme stipulează

că "plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face

din contul mijloacelor bugetului de stat".

Astfel, că ținând cont de faptul, că cheltuielile judiciare încasate se referă la

efectuarea raportului de expertiză medico-legală în comisie nr. 289 a cadavrului

defunctului Mutruc Mircea ce a fost ordonată din oficiu de către prima instanță în

vederea constatării circumstanțelor ce pot avea importanță probatorie în cauză

instanța de apel a considerat neîntemeiată solicitarea acuzatorului de stat cu privire

la încasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului.

6.1 Procurorul în Procuratura de Circumscripție Bălți, Formusatii Andrei,

indicând temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, prin care solicită casarea parțială a deciziei în latura cheltuielilor

de judecată, cu încasarea în contul statului de la inculpat a cheltuielilor de judecată

în sumă de 1317 lei, invocând:

- hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

- consideră neargumentată respingerea încasării de la inculpat în contul

statului a cheltuielilor de judecată în sumă de 1317 lei din următoarele

considerente:

- cheltuiala respectivă a fost suportată de stat pentru efectuarea expertizei

medico – legale în comisie a victimei, la solicitarea avocatului;

- potrivit art. 142 alin. (2) Cod de procedură penală, din inițiativă proprie și

pe cont propriu sunt în drept să înainteze cerere despre efectuarea expertizei pentru

constatarea circumstanțelor care, în opinia lor, vor putea fi utilizate în apărarea

intereselor lor;

- conform art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare

sunt suportate de condamnat sau trecute în contul statului;

- odată ce inculpatul a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

incriminate, cheltuielile judiciare, suportate pentru efectuarea expertizei, urmează a

fi încasate de la el.

6.2 Avocatul Gligor Vadim în numele inculpatului Mutruc Cristian indicând

temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură

penală, prin care solicită casarea totală a deciziei cu menținerea sentinței invocând:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar;

8

- nu au fost întrunite elementele infracțiunii;

- consideră că decizia este una ilegală, abuzivă, instanța de apel și-a întemeiat

soluția de condamnare pe aceleași probe examinate în prima instanță, acuzatorul ne

prezentând probe noi, care în coroborare cu probele existente ar putea fi re -

apreciate;

- potrivit cauzei Mischic vs România din 16.09.2014 CEDO „este interzisă

condamnarea în apel după achitare, fără a se administra probe noi, care să răstoarne

probatoriul de la fond.”;

- decizia de condamnare parțial a fost pronunțată în baza declarațiilor

martorilor Zaplitnîi Serghei și Botnaru Cristian, martori care n-au fost audiați în

instanța de apel, declarațiile cărora reprezintă declarații acuzatorii;

- la judecarea apelului s-au admis alte erori de drept limitându-se la o

motivare insuficientă și contrară probatoriului administrat;

- constatările instanței de apel privind pertinența probelor ce ar confirma

vinovăția inculpatului sunt pripite, nu corespund probelor dosarului și sunt bazate

exclusiv pe intima convingere a judecătorului exprimată prin o atitudine acuzatorie;

- instanța de apel urma să stabilească cu certitudine acțiunile atât a victimei

cât și a inculpatului, motivul, scopul, poziția inculpatului față de victimă,

mecanismul de provocare a leziunilor corporale;

- instanța de apel nu a argumentat și nu a făcut o analiză multiaspectuală a

cauzei, la admiterea sau respingerea probelor;

- instanța de apel nu a combătut declarațiile inculpatului care coroborează și

sunt confirmate cu alte probe ca procesul – verbal nr. 210 al examinării medicale

de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei

din 24 iulie 2014, efectuată în privința inculpatului, la care s-a depistat plagă 2 cm

la mâna dreaptă (partea dorsală a palmei), excoriații la antebraț 8 cm, 0,3 cm,

contuzie la obrazul drept cu un punct roșu 1 cm x 1 cm (f.d.32, vol.I) și care

demonstrează de fapt respingerea reală și active a atacului produs împotriva sa și

mai demonstrează faptul că aprecierea instanței de apel precum că la inculpat nu s-

a depistat careva vătămări cu hemoragii externe este una eronată; raportul de

expertiză medico-legală nr.243 din 24 iulie 2014 efectuat în privința inculpatului,

la care s-a depistat edem a țesuturilor moi față dreapta, echimoze gât și torace care

au fost cauzate posibil în termenul și circumstanțele indicate de la acțiunea

traumatică a unor corpuri dure – contondente, provoacă o dereglare a sănătății nu

mai mult de 6 zile și după caracterul lor se califică ca leziuni corporale

neînsemnate (f.d.97, vol.I).

- consideră că atacul inițiat de victimă a purtat un caracter direct, imediat,

material, mai mult decât real, declanșat la miez de noapte, îndreptat împotriva

vieții și sănătății inculpatului, fiind puse în pericol grav drepturile și integritatea

fizică a inculpatului, victima fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad mediu,

fapt confirmat prin raportul de expertiză medico – legală nr. 94 din 25 iulie 2014;

9

- instanța de apel reținând fapta ca fiind dovedită așa și n-a stabilit cum a

apărut cuțitul în mâinile lui Mutruc Mircea, mecanismul provocării plăgii la mâna

dreaptă în partea dorsală a palmei la inculpat, cine a adus cuțitul;

- concluziile expuse în rapoartele de expertiză medico-legală nr.214D din

13.09.2014 (f.d.102, vol.I) și cel cu nr.289 din 04.02.2016 (f.d.53, 62, vol.II) admit

situația în care rănile depistate la Mutruc Mircea (cele două plăgi de cuțit) sunt

admisibile/accesibile și pentru mâinile proprii ale victimei.

- declarațiile inculpatului privitor la poziția sa față de tată în timpul provocării

leziunilor coroborează și cu actul de expertiză medico-legală de examinare a

cadavrului conform căruia: „pe suprafața anterioară articulația umărului stâng,

plagă 4x0,4 cm direcție oblic-orizontală, adâncimea 1 cm, cu marginile drepte,

unghiul superior rotunjit mai mult decât cel inferior". Astfel, se constată că o plagă

a fost provocată cu direcția oblic-orizontală în umărul stâng. Aceasta combate

concluziile acuzării și susținute de instanța de apel, că inculpatul se afla în poziția

față în față cu victima, or în această situație agresorul urma să ridice cuțitul la

nivelul umărului victimei și să aplice lovitura în direcție orizontală ce se exclude.

- apărarea consideră că este absolut neîntemeiată respingerea de către instanța

de apel a declarațiilor inculpatului privitor la mecanismul provocării leziunilor

corporale lui Mutruc Mircea, or, conform raportului de expertiză medico-legală în

comisie nr. 2 din 23.07.2015 (vol. II, f.d.53-62) este puțin probabil că vătămarea

corporală s-a produs așa cum declară inculpatul, experții nu exclud în totalmente că

vătămarea corporală a lui Mutruc Mircea a avut loc așa cum a expus în declarații

inculpatul, prin urmare, apar dubii rezonabile privind mecanismul provocării

leziunilor corporale, iar în așa circumstanțe este sarcina acuzării de a demonstra

cum au fost aplicate vătămările corporale, iar în consecință toate dubiile încep să

fie tratate în interesul inculpatului.

- instanța de apel a luat o atitudine imparțială reținând că nu inculpatul a fost

atacat ci dimpotrivă partea vătămată a fost atacată;

- aceste fapte nu sunt negate de acuzare, procurorul considerând că atacul

părții vătămate asupra inculpatului a fost epuizat și după aceasta inculpatul a

preluat cuțitul și a aplicat loviturile, această concluzie fiind una greșită or în

instanța de apel probatoriul nu a fost răsturnat;

- consideră că în acțiunile inculpatului lipsește latura subiectivă a infracțiunii

prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal, el săvârșind fapta în legitima apărare;

- atacul asupra inculpatului a avut loc într-o încăpere închisă, între inculpat și

victimă nu exista vreun obstacol material sau o distanță mai mare în spațiu, tatăl

său blocând ieșirea din încăpere, iar altă modalitate de a părăsi odaia inculpatul nu

a avut, aceste constatări se confirmă prin procesul-verbal de cercetare la fața

locului, conform căruia locul unde a fost săvârșită fapta constituie o odaie din casa

de locuit cu o unică ieșire pe ușă, aceste circumstanțe dovedesc că atacul a fost

direct;

10

- conform declarațiilor inculpatului, tatăl său a intrat în odaie având în mână

un cuțit de bucătărie, fiind în stare de ebrietate și în timp de noapte - la miezul

nopții, după care 1-a lovit cu piciorul în organele genitale, apoi cu o mână la apucat

de gât iar cu alta în care ținea cuțitul la îndreptat spre gât, circumstanțele date se

confirmă prin raportul de expertiză medico-legală nr.243 din 24.07.2014 și

procesul-verbal nr.210 din 24.07.2014 (vol. I, f.d.32, 97), procesul-verbal de

cercetare la fața locului conform căruia lângă cadavru a fost depistat un cuțit cu

care au fost provocate leziunile corporale, aceasta demonstrând faptul că atacul a

fost imediat;

- conform raportului de expertiză medico-legală nr.243 din 24.07.2014 și

procesului-verbal nr. 210 din 24.07.2014 (vol. I, f.d. 32, 97) la inculpat au fost

depistate leziuni corporale care au fost cauzate în circumstanțele invocate de

inculpat, aceasta demonstrează că în privința inculpatului a fost aplicată forța fizică,

cuțitul, care este o armă în măsură să producă o modificare în substanța fizică a

valorilor sociale protejate de lege, aceasta demonstrând că atacul a fost material;

- din declarațiile inculpatului care au fost reținute de către acuzare, atacul

asupra lui a existat obiectiv, dar nu a fost presupus de către inculpat aceasta

demonstrând că atacul a fost real;

- inculpatul cu bună credință a crezut că a fost atacat, comportamentul

victimei, starea de ebrietate a ultimului, timpul de noapte, aplicarea forței fizice cu

cuțitul îi dădeau temeiuri inculpatului să aprecieze acțiunile inculpatului ca atac,

ce-i dădea dreptul de a se apăra, argumente asupra cărora instanța de apel nu sa

expus;

- în descriptivul hotărârii, instanța de apel motivează aplicarea pedepsei fără

aplicarea prevederilor art. 79 Сod penal, iar în dispozitiv numește pedeapsa cu

aplicarea art. 79 Cod penal;

penal lărgit conchide că acestea sunt inadmisibile din următoarele considerente.

În speță se constată că recurenții s-au conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și au declarat recursurile ordinare în termen.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând recursurile ordinare declarate împotriva hotărârii instanței de

apel, fără citarea părților, este în drept să decidă respingerea ca inadmisibile a

acestora în cazul în care constată că recursurile declarate sunt vădit neîntemeiate.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

7.1. Cu referire la recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți, Formusatii Andrei:

11

La caz, Colegiul penal lărgit reține că recurentul indică ca temei pentru

declararea recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, în sensul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

Astfel, Colegiul penal lărgit menționează că, argumentul acuzării precum că

instanța de apel a lăsat neargumentată respingerea încasării de la inculpat în contul

statului a cheltuielilor de judecată se califică ca declarativ, Colegiul penal lărgit

indică că instanța de apel a argumentat soluția dată în decizia adoptată (f.d. 188 v.

II), indicând o argumentare corectă, întemeiată, care este însușită ca corectă și de

instanța de recurs ordinar, ce este conform practicii CEDO, hotărîrea Albert vs

România din 16.02.2010.

Mai mult, Colegiul penal lărgit ține să menționeze că prin încheierea din 23

iulie 2015 a Judecătoriei Sîngerei(f.d. 49 – 51 v. II) a fost dispus din oficiu

efectuarea expertizei medico – legală în comisie a cadavrului, astfel, aceste acțiuni

procesuale se dispun pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea circumstanțelor

ce pot avea importanță probatorie pentru cauza penală, iar conform art. 75 alin. (3)

al Legii nr. 68 din 14 aprilie 2016, cu privire la expertiza judiciară și statutul

expertului judiciar, „cheltuielile pentru efectuarea expertizei sînt suportate de către

ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute

la art. 142 alin. (2) Cod de procedură penală.”. Conform art. 227 alin. (2) pct. 5),

alin. (3) Cod de procedură penală „Cheltuielile judiciare cuprind sumele în legătură

cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală și se plătesc din sumele alocate

de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.”

Prin urmare Colegiul penal lărgit indică că, suma de 1317 lei, este compusă

din costul pentru efectuarea raportului de expertiză pe caz, cheltuieli ce sunt

prevăzute de art. 227 alin. (2) pct. 5) Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit invocă că aceste cheltuieli sunt puse pe seama statului

prin intermediul organelor de resort care pornesc urmărirea penală și se compun

din cheltuieli evidente și necesare în vederea constatării faptei infracționale,

administrării probelor însă nu constituie cheltuieli suplimentare suportate de către

organul de urmărire penală sau de către instanță, în legătură cu efectuarea urmăririi

penale sau judecarea cauzei.

7.2. Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul Gligor

Vadim în numele inculpatului Mutruc Cristian:

La caz, Colegiul penal lărgit reține că recurentul indică ca temeiuri pentru

declararea recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de

procedură penală, în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta

este expus neclar și nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

lărgit reține că motivele – temeiurile de recurs invocate de recurent nu s-au

12

confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest context

următoarele.

Astfel, ce ține de temeiul de recurs specificat de recurent, prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, și anume cazurile când instanța de apel

nu sa pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, precum și alegațiile recurentului

aduse în susținerea acestui temei, precum că „la judecarea apelului s-au admis alte

erori de drept limitându-se la o motivare insuficientă și contrară probatoriului

administrat”, „instanța de apel nu a argumentat și nu a făcut o analiză

multiaspectuală a cauzei, la admiterea sau respingerea probelor” și „constatările

instanței de apel privind pertinența probelor ce ar confirma vinovăția inculpatului

sunt pripite, nu corespund probelor dosarului și sunt bazate exclusiv pe intima

convingere a judecătorului exprimată prin o atitudine acuzatorie”, Colegiul penal

lărgit atestă că nu se confirmă, sunt neîntemeiate și declarative, or după cum

rezultă din decizia instanței de apel, sunt descrise și analizate probele care au fost

examinate și verificate în instanța de apel, ce nu poate fi apreciat ca o omisiune a

instanței de apel, nefiind admisă de către instanța de apel nici o eroare de fapt sau

de drept, deoarece circumstanțele analizate de instanța de apel au reieșit din

cumulul de probe administrat, cercetat și verificat în instanța de apel, apreciat

corect prin prisma art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, iar temeiuri de a

interveni în decizia instanței de apel în această parte nu se identifică de instanța de

recurs ordinar.

La fel, Colegiul penal lărgit, indică că argumentul apărării precum că „decizia

de condamnare parțial a fost pronunțată în baza declarațiilor martorilor Zaplitnîi

Serghei și Botnaru Cristian, martori care n-au fost audiați în instanța de apel,

declarațiile cărora reprezintă declarații acuzatorii” este declarativ pe motiv că

instanța de apel și-a motivat(f.d. 183 v. II) poziția de a da citirii a declarațiilor lui

Zaplitnîi Serghei și Botnaru Cristian indicând că primul este de negăsit iar celălalt

este decedat.

Colegiul penal lărgit, a constatat că argumentul recurentului precum că

aprecierea instanței de apel că inculpatul nu a avut careva vătămări cu hemoragii

externe este eronată, pe motiv că conform raportului de expertiză medico – legală

nr. 243 din 24.07.2017, la inculpat s-au depistat doar leziuni corporale neînsemnate

care au fost cauzate de la acțiunea traumatică a unii (or) obiect (e), corp (uri) dur-

contodent (e), astfel ne fiind depistată nici o leziune care a fost cauzată de cuțit.

Ce ține de temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, în sensul că „nu au fost întrunite elementele infracțiunii” prevăzute de art.

145 alin. (1) Cod penal, Colegiul penal lărgit verificând probatoriul administrat în

cauză, în sensul că inculpatul a săvârșit infracțiunea imputată în condițiile de

legitimă apărare, iar decizia este ilegală pe motiv că instanța de apel și-a întemeiat

13

soluția de condamnare pe aceleași probe examinate în prima instanță, ne fiind

prezentate probe noi, îl consideră ca neîntemeiat.

Colegiul penal lărgit, reține că argumentul avocatului precum că concluziile

expuse în rapoartele de expertiză medico – legală nr. 214 D din 13.09.2014 și cel

cu nr. 289 din 04.02.2016, admit situația în care rănile depistate la Mutruc Mircea

sunt admisibile/accesibile și pentru mâinile proprii ale victimei, nu poate fi

acceptat pe motiv că instanța de apel corect a reținut că conform raportului de

expertiză medico – legală nr. 289 din 04.02.2016, „reieșind din localizarea

plăgilor, formarea plăgilor și circumstanțele indicate de către agresor, este puțin

probabil”.

Mai mult, Colegiul penal lărgit, apreciază ca declarativ argumentul avocatului

precum că instanța de apel a luat o atitudine imparțială reținând că nu inculpatul a

fost atacat ci dimpotrivă partea vătămată a fost atacată și că în acțiunile

inculpatului lipsește latura subiectivă a infracțiunii, pe motiv că instanța de apel a

argumentat corect faptul că nu sunt întrunite elementele legitimei apărări în speța

dată, argumente redate în decizie (f.d. 180 – 187 v.II) acceptate și menținute de

instanța de recurs ordinar.

Colegiul penal lărgit constată că inculpatul a înaintat o versiune ce nu

corespunde realității, indicând în declarațiile sale fapte ce nu au avut loc, inculpatul

a declarat că ieșind afară a văzut prin geam cum Mutruc Mircea efectua apel

telefonic, fapt susținut de către Mutruc Ludmila că a fost telefonată de victimă (f.d.

94 v.II), instanța de recurs indică că instanța de apel just a menționat că potrivit

informației prezentate de către Compania „Orange” S.A., în noaptea de 24.07.2015

la numărul lui Mutruc Ludmila n-au parvenit sunete de la numărul utilizat de

partea vătămată Mutruc Mircea. La fel, Colegiul penal lărgit constată că inculpatul

a dat declarații false când a declarat că nu a consumat substanțe narcotice, fapt

constatat prin procesul verbal nr. 210 al examinării medicale de constatare a

faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, fiind stabilit că

la moment inculpatul era în stare de ebrietate alcoolică grad mediu și în stare de

ebrietate provocat de stupefiante – amfetamină 289 ng/ml(f.d. 32 – 33 v.I).

Colegiul penal lărgit a constatat că instanța de apel a indicat că în

împrejurările stabilite ce atestă lipsa pe corpul inculpatului a vătămărilor sau

excoriaților cu hemoragii externe, exclud proveniența de la el a petelor de sânge pe

hainele ce le purta la momentul producerii faptei, poziționarea în partea din față a

cărora, potrivit pct. 5.6 din raportul de expertiză medico – legală în comisie (f.d.

54, 62 v. II) denotă, că la producerea plăgilor pe hemitorace și umărul stâng,

agresorul și victima puteau să se afle în orice poziție, cu excepția când regiunea

afectată a fost protejată de careva obstacol. Or, în situația în care se pretinde, că

plaga cu penetrare a fost cauzată, în timp ce victima se afla în spatele inculpatului,

rămâne a fi inexplicabilă apariția petelor de sânge pe suprafața din față a hainei

inculpatului, concluzie care este însușită ca corectă și de instanța de recurs ordinar,

ce este conform practicii CEDO, hotărîrea Albert vs România din 16.02.2010.

14

Referindu-se la motivul că în partea descriptivă a deciziei nu este motivată

aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, iar în partea dispozitivă este indicat că se

aplică prevederile art. 79 Cod penal, Colegiul penal lărgit constată că într-adevăr

există aceste erori neesențiale pentru speța dată, dar avându-se în vedere că prin

aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal nu sa înrăutățit situația inculpatului, dar

invers sa îmblânzit, iar art. 79 alin. (1) Cod penal prevede că „Minoratul persoanei

care a săvârșit infracțiunea se consideră circumstanță excepțională” nu este nevoie

de intervenit în soluția adoptată prin decizia instanței de apel.

invocate de recurenți ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub

aspectele contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală

și întemeiată, iar recursurile ordinare declarate urmează a fi respinse ca

inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți, Lisnic Elena și de către avocatul Gligor Vadim

în numele inculpatului Mutruc Cristian, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 14 iunie 2017, în cauza penală privindu-l pe Mutruc

Cristian XXXXX, cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la 11 ianuarie 2018.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

15