1ra-567/2019 — art. 217 alin. 4 lit. b CP

1ra-567/2019 — art. 217 alin. 4 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-567/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan și Elena Cobzac,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către avocații Șevciuc Ana și Cazacu Dumitru în numele inculpatului, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13

noiembrie 2018, în cauza penală în privința lui

Masliucov Alexandr xxxxx, născut la xxxxx,

originar din xxxxx, domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 01.12.2015 - 26.10.2017;

Instanță de apel: 01.12.2017 - 06.02.2018;

Instanță de recurs: 17.04.2018 - 05.06.2018;

Instanță de apel: 11.07.2018 - 13.11.2018;

Instanță de recurs: 01.02.2019 - 24.04.2019.

A C O N S T A T A T :

Masliucov Alexandr a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.217 alin.(4)

lit. b) Cod penal, la 4 ani la închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții și a exercita activitate ce ține de gestionarea

sau circulația substanțelor narcotice pe termen de 3 ani.

În temeiul art.103 Cod penal, a fost dispusă aplicarea forțată față de

Masliucov Alexandr a tratamentului medical contra narcomaniei.

S-a încasat de la Masliucov Alexandr în beneficiul statului suma de 1 680 lei

cu titlu de cheltuieli de judecată pentru efectuarea expertizei psihiatrice.

consumului personal, a păstrat droguri într-o cutie metalică ascunsă la etajul 3 al

blocului nr. xxxxx, situat pe str. Cuza-Vodă, mun. Chișinău până la data de 10

septembrie 2015, ora 20.50, când în cadrul cercetării la fața locului, efectuată de

către OSS al SII a IP Botanica, mun. Chișinău, au fost depistate și ridicate conform

raportului de constatare tehnico-științifică nr.8928 din 05 octombrie 2015 o sacoșă

din polietilenă în care se afla 15,28 grame de marijuană în stare uscată, care se

referă la substanțe narcotice, 11 comprimate de culoare albă cu inscripția „DP” 5

mg, 2 fragmente de comprimate, 2 comprimate cu inscripția „0,293” care conțin

1

preparatul medicamentos diazepam, cantitatea constituind 2,227 grame de

psihotrope, care se referă la substanțe incluse în lista substanțelor narcotice,

psihotrope și a precursorilor acestora supuse controlului, aprobată prin Hotărârile

Guvernului R. Moldova nr.79 din 23 ianuarie 2006, nr.1088 din 05 octombrie

2004, care reprezintă cantități deosebit de mari.

solicitând casarea totală a acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, sentința de condamnare este

neîntemeiată; pastilele de diazepam, depistate în cadrul cercetării la fața locului, se

aflau la inculpat ca urmare a tratamentului bolii de care suferă – epilepsiei, la

materialele cauzei fiind anexate acte confirmative; conform raportului de expertiză

judiciară nr.410 din 05.07.2017, efectuat la cererea inculpatului, s-a constatat că pe

suprafața pungii din polietilenă, depistată și ridicată în cadrul cercetării la fața

locului, nu au fost identificate urme valabile pentru stabilirea persoanei; procurorul

a refuzat dispunerea efectuării unei expertize dactiloscopice, solicitată de către

apărătorul inculpatului; nu s-a dat o apreciere corespunzătoare concluziilor expuse

în raportul de expertiză judiciară nr.267 din 01.09.2017; învinuirea este întemeiată

pe declarațiile martorilor Ticuș Igor, Frațman Mihail, Bodnari Denis, Gamurari

Larisa și Gamurari Daria, care se contrazic sub aspectul orei când a avut loc

comiterea faptei imputate inculpatului, totodată declarațiile date la urmărirea penală

și în fața instanței de judecată fiind diferite; colaboratorii poliției – martori în cauză,

eronat au indicat că inculpatul a recunoscut că bunurile depistate îi aparțin, or

Masliucov Alexandr de la bun început nu și-a recunoscut vina, totodată declarațiile

acestor martori urmând a fi apreciate critic, or aceștia îl cunoșteau pe inculpat până

la comiterea faptei și aveau o atitudine disprețuitoare față de el; probele prezentate

de partea acuzării nu sunt pertinente, concludente și suficiente pentru condamnarea

inculpatului.

2018, apelul declarat de avocatul Șevciuc Ana în numele inculpatului a fost respins,

casată parțial sentința, în partea încasării cheltuielilor de judecată și tipului

penitenciarului și pronunțată o nouă hotărâre în partea dată, prin care s-a respins

cerința acuzatorului de stat cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată.

S-a dispus ca pedeapsa stabilită lui Masliucov Alexandr să fie executată în

penitenciar de tip semiînchis.

În rest sentința a fost menținută.

contestat cu recurs decizia, solicitând casarea parțială a acesteia, în partea

neîncasării de la inculpat a cheltuielilor de judecată în sumă de 1 680 lei, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

5.1. Avocatul Șevciuc Ana în numele inculpatului, în temeiul art.427 alin.(1)

pct.8) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs decizia, solicitând casarea

totală a acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, invocând că instanța de

apel nu a ținut cont de argumentele invocate de partea apărării și de probele

administrate de aceasta, care în opinia sa demonstrează indubitabil nevinovăția

inculpatului.

2

5.2. Inculpatul, în temeiul art.427 alin.(1) pct.8),9),10),12) Cod de procedură

penală, a contestat cu recurs decizia, solicitând casarea totală a acesteia, cu

pronunțarea unei hotărâri de achitare, invocând că pastilele de diazepam le deținea

legal, fiind prescrise de medici conform diagnosticului medical existent, mai mult,

raportul de expertiză judiciară nr.410 din 05.07.2017 demonstrează nevinovăția sa,

or prin acesta s-a constatat lipsa a careva amprente pe suprafața pungii de

polietilenă, ridicată de la el.

iunie 2018, recursul declarat de inculpat a fost respins ca inadmisibil, admise

recursurile declarate de procuror și avocatul Șevciuc Ana în numele inculpatului,

casată total decizia și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel,

în alt complet de judecată.

6.1. Referitor la recursul ordinar declarat de inculpat, instanța de recurs a

indicat că, acesta a fost depus peste termen, or, inculpatul, participând în ședința de

judecată în apel, în cadrul căreia a avut loc pronunțarea dispozitivului (f.d.59-63

vol. II), cunoștea despre data când va avea loc pronunțarea deciziei integrale -

06.03.2018, la care nu s-a prezentat (f.d.63 vol. II).

Reieșind din prevederile art.art.421, 401, 422, 230 alin.(2), 231 alin.(3),

instanța de recurs a notat că, termenul de declarare a recursului (de 30 de zile)

începea să curgă de la 07 martie 2018 și expira la 06 aprilie 2018. Inculpatul,

conform ștampilei de pe plicul în care a depus recursul, a atacat decizia instanței de

apel la data de 21 mai 2018, după expirarea termenului legal de 30 zile prevăzut de

art.422 Cod de procedură penală.

6.2. Referitor la recursurile ordinare declarate de procuror și avocatul Șevciuc

Ana în numele inculpatului, instanța de recurs a indicat că, în motivarea soluției

sale, instanța de apel a indicat că, în legătură cu modificările operate în art.72 Cod

penal prin Legea nr.163 din 20.07.2017, în vigoare din 20.12.2017, din alin.(4) al

acestei norme a fost exclus textul ,,precum și pentru persoanele care au săvârșit

infracțiuni ce constituie recidivă”, astfel că, în temeiul art.72 alin.(3) Cod penal,

inculpatul urmează să execute pedeapsa în penitenciar de tip semiînchis, dat fiind că

a comis o infracțiune intenționată care face parte din categoria celor grave.

Din sensul acestor concluzii, rezultă că instanța de apel a considerat că în

cauză lipsește starea de recidivă, însă, totodată, nu s-a pronunțat asupra faptului că

prima instanță, la individualizarea pedepsei inculpatului, a reținut în seama acestuia

starea de recidivă, motivând că acesta a fost condamnat anterior la închisoare pentru

săvârșirea unei infracțiuni ușoare și a comis din nou o infracțiune gravă, pedeapsa

fiindu-i aplicată conform prevederilor art.34, 82 Cod penal, în vigoare la momentul

adoptării sentinței, fără a se expune asupra modificările operate la acest capitol prin

Legea nr.163 din 20.07.2017, în vigoare din 20.12.2017.

Suplimentar, instanța de recurs a reținut că, instanța de apel, ajungând la

concluzia că apelul declarat urmează a fi admis și menționând acest fapt în partea

descriptivă a deciziei, în mod neclar și contradictoriu a dispus în dispozitivul

deciziei respingerea apelului declarat și, ulterior, a dispus casarea parțială a

sentinței.

2018, a fost admis apelul declarat, casată sentința în partea încasării cheltuielilor de

3

judecată și tipului de penitenciar și pronunțată o nouă hotărâre în această parte,

prin care pedeapsa închisorii stabilită lui Masliucov Alexandr în baza art.217

alin.(4) lit. b) Cod penal, urmează să fie executată în penitenciar de tip semiînchis.

A fost exclusă încasarea cheltuielilor de judecată pentru efectuarea expertizei

în sumă de 1 680 lei.

În rest sentința a fost menținută.

7.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, prima instanță

just a apreciat recunoașterea parțială a vinei de către inculpat ca fiind o poziție de

apărare aleasă de acesta, concluzionând că vinovăția inculpatului în comiterea

faptei infracționale este dovedită pe deplin, or, circumstanțele reținute din

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 10.09.2015, concluziile raportului

de constatare tehnico-științifică nr.8928 din 05.10.2015, circumstanțele reținute din

procesul-verbal de examinare a obiectului din 16.11.2015, inclusiv declarațiile

martorilor Ticuș Igor, Frațman Mihail, Bodnari Denis, Gamurari Larisa și

Gamurari Daria audiați în ședința de judecată, constituie probe suficiente

pertinente, concludente și utile, care coroborând între ele răstoarnă prezumția de

nevinovăție a inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.217 alin.(4)

lit. b) Cod penal.

În aceeași ordine de idei, cu referire la criticile apărării asupra declarațiilor

martorilor audiați, prin care se invocă pretinse divergențe asupra orei și

anotimpului comiterii infracțiunii, instanța de apel a remarcat că, potrivit

declarațiilor martorilor Ticuș Igor, Bodnari Denis și Frațman Mihail, aceștia au

indică cu aproximație ora 19:00, 20:00 ca fiind ora când au primit indicația de la

ofițerul de serviciu de a se deplasa pe adresa bd. Cuza Vodă, 11, mun. Chișinău,

unde se aflau alți colegi de serviciu, fiind implicați în grupul operativ al IP

Botanica, iar aceste declarații nu schimbă esența faptelor infracționale descrise în

actul de învinuire.

Totodată, instanța a reținut că declarațiile martorului Gamurari Larisa, sunt

în corelație atât cu declarațiile martorilor Ticuș Igor, Bodnari Denis și Frațman

Mihail, inclusiv cu ale martorului Gamurari Daria, mai mult nu doar aceste probe

confirmă vinovăția inculpatului în fapta incriminată.

De asemenea, instanța de apel a respins argumentul că, la adoptarea soluției

sale, prima instanță a reținut doar probele acuzării și nu a ținut cont de cele ale

apărării, invocând în acest sens că la faza de urmărire penală procurorul a refuzat

dispunerea efectuării unei expertize dactiloscopice, or, potrivit ordonanței cu

privire la respingerea cererii înaintate de către învinuit și apărătorul său din

26.11.2015, a fost respins demersul înaintat de către avocatul Grigoraș Ana și

învinuitul Masliucov Alexandr, privind reluarea urmării penale, din motiv că

obiectele depistate în cadrul cercetării la fața locului deja au fost supuse unei

expertizei chimice urmele papilare fiind distruse (f.d.85 vol. I).

La fel, instanța a respins ca neplauzibile și alegațiile avocatului precum că,

pastilele de diazepam, pe care inculpatul le avea la sine în momentul cercetării la

fața locului din 10.09.2015, ultimul le deținea, ca urmare a prescripției medicului

pentru tratarea bolii de care suferă și anume epilepsie, or, potrivit înscrisurilor

anexate, luându-se în considerație concluzia consultativă a medicului se recomandă

tratament cu ”Tab Topiramat (Tab Epiramat)”.

4

7.2. La stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă aplicată în privința

inculpatului Masliucov Alexandr, instanța de apel a reținut corectitudinea soluției

primei instanțe, care a luat în considerație caracterul și gradul de pericol social al

crimei comise, personalitatea inculpatului, circumstanțele agravante și cele

atenuante răspunderii penale, prevăzute de art.art.61, 76, 77 Cod penal, precum și

scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

În același timp, instanța de apel a remarcat că, sentința primei instanțe nu

poate fi menținută și urmează a fi casată în partea ce ține de categoria

penitenciarului în care urmează a fi executată pedeapsa închisorii stabilită lui

Masliucov Alexandr, deoarece prin Legea nr.163 din 20.07.2017, în vigoare din

20.12.2017, la art.72 alin.(4) Cod penal, textul „precum și pentru persoanele care

au săvârșit infracțiuni ce constituie recidivă” a fost exclus

Astfel, prin prisma prevederilor art.10 alin.(1) Cod penal, cu aplicarea art.72

alin.(3) Cod penal, instanța de apel a notat că, inculpatul urmează a executa

pedeapsa închisorii în penitenciar de tip semiînchis, dat fiind faptul că a comis o

infracțiune intenționată din categoria celor grave.

7.3. Totodată, instanța de apel a considerat neîntemeiată concluzia primai

instanțe cu privire la încasarea din contul inculpatului Masliucov Alexandr în

beneficiul statului a cheltuielilor judiciare, deoarece circumstanțele speței au dictat

necesitatea efectuării expertizei judiciare psihiatrico-legală a inculpatului, în scopul

stabilirii stării de responsabilitate sau iresponsabilitate a acestuia la data comiterii

infracțiunii, prezența sau nu a anumitor maladii psihiatrice, inclusiv dacă boala de

care suferă inculpatul, în perioada crizelor îl face să nu realizeze ce face și să

piardă controlul situației, și dacă acesta necesită sau nu aplicarea măsurilor de

constrângere cu caracter medical.

Prin urmare, ținând cont de cele indicate în concluzia raportului de expertiză

judiciară nr.267 din 01.09.2017, instanța a relevat, că organul de urmărire penală

era obligat prin lege să ordoneze efectuarea unei expertize judiciare psihiatrico-

legală de către un expert judiciar psihiatru în scopul stabilirii stării psihice a

inculpatului la momentul comiterii infracțiunii și starea lui de responsabilitate,

inclusiv dacă acesta necesită sau nu aplicarea măsurilor de constrângere cu caracter

medical.

De asemenea, cheltuielile efectuate de organul de urmărire penală la etapa de

urmărire penală în vederea descoperirii infracțiunii comise, se încadrează în

realizarea obligației pozitive a statului recunoscută de către CtEDO prin

jurisprudența sa, referitor la suportarea cheltuielilor de către stat în cadrul realizării

urmăririi penale în descoperirea și combaterea infracțiunilor

Mai mult, instanța de apel a remarcat că, cheltuielile judiciare în sumă de

1 680 lei, pretinse de acuzarea de stat că ar fi fost suportate în speță pentru

efectuarea unei careva expertize, nu-și găsesc confirmarea în materialele cauzei

penale date.

art.427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs decizia solicitând casarea

acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de achitare.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, instanța de apel nu a ținut cont de

argumentele invocate de partea apărării și de probele administrate de aceasta, care în

5

opinia sa demonstrează indubitabil nevinovăția inculpatului.

Pastilele de diazepam, pe care inculpatul le avea asupra sa la momentul cercetării

la fața locului din 10.09.2015, se aflau la el ca urmare a tratamentului bolii de care suferă,

la materialele cauzei fiind anexate acte doveditoare.

Raportul de expertiză judiciară nr.410 din 05.07.2017 demonstrează nevinovăția

inculpatului, or, prin acesta s-a constatat lipsa a careva amprente pe suprafața pungii de

polietilenă, ridicată de la inculpat.

Indică recurentul că, declarațiile martorului Gamurari Lsrisa, date la urmărirea

penală și judecarea cauzei, prezintă divergențe. La fel, nu corespunde realității afirmația

martorilor - colaboratori de poliție, că inculpatul a recunoscut faptul că bunurile ridicate

de la el îi aparțineau, or inculpatul, pe parcursul întregului proces penal, a pledat

nevinovat

8.2. Avocatul Cazacu Dumitru în numele inculpatului, în temeiul pct.8)

alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, a depus recurs suplimentar prin care a

solicitat casarea deciziei cu pronunțarea unei hotărâri de achitare.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, instanțele de fond au dat o apreciere

eronată probele acumulate, învinuirea adusă inculpatului fiind bazată în

exclusivitate pe declarațiile martorilor acuzării, iar declarațiilor inculpatului, nu

i-au fost date nici o apreciere, fapt ce vine în contradicție cu prevederile art.101

Cod de procedură penală.

Consideră recurentul că din probele cercetate în cadrul judecării cauzei în

instanța de fond, vina inculpatului Masliucov Alexandr nu a fost dovedită.

Mai mult, urmează a se ține cont de faptul că, pastilele de diazepam erau

administrate de către inculpat în calitate de tratament, fiindcă ultimul suferă de

epilepsie, potrivit raportului de expertiză nr.410 din 05.07.2017, pe pachetele de

polietilenă ridicate la 10 septembrie 2015, nu au fost depistate urme dactiloscopice

ale inculpatului, inculpatul se află la tratament cu metadon.

inculpatului, a prezentat referință procurorul care s-a expus pentru inadmisibilitatea

acestuia ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acestea urmează a fi

declarate inadmisibile din următoarele considerente.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

este în drept să decidă asupra inadmisibilității recursului în cazul în care constată

că este vădit neîntemeiat.

Reieșind din conținutul recursurilor declarate de avocatul, Colegiul penal

constată că titularii invocă temeiul pentru recurs prevăzut la art.427 alin.(1) pct.8)

Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

când nu au fost întrunite elementele infracțiuni, însă recurenții nu au indicat care

anume elemente ale infracțiunii incriminate inculpatului nu au fost întrunite.

Or, poziția instanței de recurs de a suplini din oficiu recursul recurenților

prin constatări subiective constituie o derogare de la principiul contradictorialității

în condițiile egalității armelor.

În acest context, Colegiul penal ține să menționeze că, instanța de recurs nu

6

este competentă să completeze din oficiu recursurile ordinare ale apărării cu

circumstanțe în fapt și în drept, care le-ar justifica.

Conform art.24 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu

este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și

nu exprimă alte interese decât interesele legii.

La fel, Colegiul penal reține că recurenții își exprimă dezacordul cu decizia

instanței de apel sub aspectul temeiului de casare prevăzute la pct.6) alin.(1)

art.427 Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

În esență, criticele recurenților se axează pe ideea că instanța de apel nu a

intrat pe deplin în esența acțiunilor inculpatului, acestea fiind apreciate greșit,

eronat menținând soluția primei instanțe de condamnare a inculpatului.

Raportând normele de drept citate la circumstanțele cauzei, Colegiul

constată că acest temei nu-și găsesc confirmare în speța dedusă judecății și în acest

sens menționează următoarele

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursurile

ordinare, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

contestate, relevă în mod concludent că instanța de apel dispunând menținerea

sentinței în partea condamnării inculpatului în baza art.217 alin.(4) lit. b) Cod

penal, corect a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind

învinuirea înaintată și încadrarea juridică justă a acțiunilor infracționale ale

inculpatului, în conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar,

fiind apreciate în conformitate cu prevederile art.101 alin.(1) Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și

coroborării lor.

Cu referire la argumentele recurenților privind greșita individualizare a

probelor, Colegiul penal ține să menționeze că motivele de reapreciere a probelor,

nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin.(1) art.427 Cod de procedură penală,

astfel, criticele formulate de aceștia nu sunt motivate sub aspectul casării hotărârii

recurate, ca fiind ilegală.

Mai mult, criticile recurenților au format obiect de discuție în instanța de

apel, asupra cărora aceasta s-a expus, concluzii ale instanței de apel care se

însușesc de către instanța de recurs pe deplin și astfel nu se mai impune reluarea

unei motivări repetate, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care

în pct.37 al hotărârii sale în cauza Albert c. României din 16 februarie 2010, a

statuat că, art.6 §1 din CțEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest

fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument, cu

toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin

însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi

examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În consecință, raportând situația reținută în cauză la prevederile art.432

7

alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs nu constată prezența erorilor

de drept ce ar genera casarea hotărârii atacate, și, prin urmare, se impune soluția

inadmisibilității recursurilor ordinare declarate, ca fiind vădit neîntemeiate.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocații Șevciuc

Ana și Cazacu Dumitru în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 13 noiembrie 2018, în cauza penală în privința lui

Masliucov Alexandr xxxxx, deoarece sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 06 iunie 2019.

Președinte /semnătura/ Vladimir Timofti

Judecători /semnătura/ Anatolie Țurcan

/semnătura/ Elena Cobzac

Copia corespunde originalului,

Judecător Anatolie Țurcan

8