1ra-594/2021 — art. 217-1 alin. 4 lit. d CP

1ra-594/2021 — art. 217-1 alin. 4 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-594/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

09 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență :

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Guzun Ion,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău - Tăut Dorina, prin care solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 septembrie 2020, în

cauza penală privindu-l pe

Revencov Alexandr Xxxxx, născut la XXXXXX, originar și

domiciliat în mun. XXXXX, str. XXXXX, ap. XX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție

A C O N S T A T A T :

fiind examinată în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Revencov

Alexandr a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin.

(4) lit. d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a exercita

funcții în domeniul gestionării substanțelor psihotrope pe un termen de 4 ani.

Termenul executării pedepsei în privința inculpatului Revencov Alexandr a fost

calculat din data de 03 iulie 2019, cu includerea duratei reținerii, aflării în arest la

domiciliu și arest preventiv, din data de 04 noiembrie 2017, ora 03:35, până la data de

01.02.2018, din data de 01.02.2018, ora 15:10, până la data de 27 aprilie 2018 și din

data de 16 aprilie 2019, ora 16:00, până la data de 03 iulie 2019, inclusiv.

S-a admis cererea procurorului privind încasarea de la inculpatul Revencov

Alexandr cheltuielile judiciare în mărime de 3 360 lei pentru efectuarea rapoartelor de

expertiză chimică.

1.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Revencov Alexandr

pe parcursul anului 2017, urmărind scopul punerii în circulație ilegală a substanțelor

1

narcotice, psihotrope și a analoagelor acestora în scop de înstrăinare, din interes

material, în scopul obținerii profitului bănesc, prin intermediul aplicațiilor web Viber,

WhatsApp, Telegram, Line, a intrat în posesie ilegală, iar ulterior înstrăinat terțelor

persoane pe teritoriul mun. Chișinău, droguri sintetice sub formă de praf, în proporții

deosebit de mari, pachețelele cu substanțele menționate fiind puse în locuri ascunse. La

04 noiembrie 2017 Revencov Alexandr a fost reținut de către colaboratorii poliției în

momentul primirii și distribuirii a 53 de pachețele, care conțineau drog sintetic sub

formă de praf, саre urmau a fi realizate terțelor persoane tot prin intermediul aplicațiilor

web.

Ulterior, conform raportului de expertiză nr. 34/12/1 - R - 5917 din 08 noiembrie

2018 prin examinarea cu ajutorul cromatografiei gazoase, conform CPT 6.1-10,

examinarea drogurilor prin metoda GC/MS, a fost stabilit că substanța cu aspect de

pulbere de culoare albă din conținutul celor 30 pachete de tip zip-lock, ridicate la 04

noiembrie 2017 de la Revencov Alexandr, reprezintă PVP, care se atribuie la categoria

substanțelor stupefiante, incluse în Tabelul 1, „substanțe stupefiante și substanțe

psihotrope neutilizate în scopuri medicale” din lista nr. 1, Substanțele stupefiante a

Hotărârii Guvernului al Republicii Moldova nr. 1088 din 05 octombrie 2004. Cantitatea

substanței stupefiante (PVP) în cele 30, pachete de tip zip-lock constituie în total 26,193

g.

Conform raportului de expertiză nr. 34/12/1 - R - 16876 din 02 mai 2018, substanța

cu aspect de pulbere de culoare albă, ridicată în urma efectuării acțiunii de urmărire

penală - cercetarea la fața locului, cu participarea lui Revencov Alexandr, reprezintă

PVP (a - pirrolidinovalerphenone) care se atribuie la categoria substanțelor stupefiante.

Cantitatea substanței stupefiante (PVP) constituind în total 20,766 g.

numele inculpatului Revencov Alexandr a înaintat cerere de apel prin care a solicitat

admiterea apelului, casarea sentinței nominalizate și pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care să fie respinsă solicitarea

procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului.

În motivarea cerințelor sale, avocatul a menționat că:

- au fost constatate suficiente temeiuri de a dispune respingerea cererii procurorului

privind încasarea de la inculpatul Revencov Alexandr a cheltuielilor judiciare în

mărime de 3360 lei, pentru efectuarea rapoartelor de expertiză chimică, or, expertizele

judiciare au fost dispuse în cadrul efectuării urmăririi penale, pentru acumularea

probatoriului necesar, context în care, aceste cheltuieli urmează a fi trecute în contul

statului, dar nu puse pe seama inculpatului, or aceste acțiuni țin de activitatea organului

de urmărire penală, sarcina căruia este depistarea circumstanțelor care dovedesc

2

comiterea infracțiunii și identificarea făptuitorului, pentru înaintarea învinuirii

acestuia.

2.1. Suplimentar, în ședința instanței de apel apărătorul, dar și inculpatul au solicitat

aplicarea prevederilor art. 385 alin.(5) Cod de procedură penală al Republicii Moldova.

a fost admis apelul declarat de avocatul Grozova Ludmila în numele inculpatului

Revencov Alexandr, casată sentința primei instanțe în partea soluționării chestiunii cu

privire la cheltuielile judiciare, fiind pronunțată în această parte o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care s-a respins cerința

procurorului privind încasarea de la inculpatul Revencov Alexandr a cheltuielilor

judiciare în mărime de 3 360 lei pentru efectuarea rapoartelor de expertiză chimică.

La fel, prin aceiași decizie, având ca temei art. 385 alin. (5) Cod de procedură

penală, pentru constatarea încălcării drepturilor privind condițiile de detenție,

garantate de art. 3 a Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, a fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului Revencov Alexandr, cu

252 zile, iar termenul executării pedepsei inculpatului, a fost calculat din 23.09.2020,

cu includerea în acest termen a duratei aflării inculpatului în stare de arest de la data

de 04.11.2017 până la 07.11.2017, de la 01.02.2018 până la 27.04.2018 și de la

03.07.2019 până la 23.09.2020(v. II, f.d. 94)

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că cheltuielile indicate de

procuror nu sunt prevăzute de art. 227 Cod de procedură penală, iar efectuarea

acțiunilor procesuale în cauza penală de referință, au fost obligatoriu să se facă din

contul statului.

În acest sens, instanța de apel a indicat că fapta prejudiciabilă în speță a fost

comisă în anul 2017, iar prevederile art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală, la

momentul respectiv statuau că plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile

obligatorii se face din contul bugetului de stat la momentul dispunerii și efectuării lor.

Potrivit dosarului, inculpatul s-a aflat în stare de arest preventiv 252 de zile,

ordine în care, termenul închisorii urmează a fi redus cu 252 de zile, or, potrivit art.

385 alin. (5) Cod de procedură penală, în cazul constatării încălcării drepturilor privind

condițiile de detenție, garantate de art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor

omului și a libertăților fundamentale, reducerea pedepsei se va calcula în felul

următor: două zile de închisoare pentru o zi de arest preventiv, menționând în acest

sens că, reducerea pedepsei în variante: două zile de închisoare pentru o zi de arest

preventiv, se efectuează doar pentru perioada aflării în arest preventiv a învinuitului

pe perioada urmăririi penale și a inculpatului în instanța de judecată, până la

pronunțarea sentinței de condamnare la pedeapsa închisorii cu ispășire în Penitenciare.

3

3.2. Ulterior, la data de 07 decembrie 2020, la demersul directorului interimar al

Penitenciarului nr. 13-Chișinău(v. II, f.d. 103 – 104), Colegiul penal al Curții de Apel

Chișinău a emis o încheiere conform art. 249 Cod de procedură penală, cu privire la

corectarea erorii materiale admise în dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 23 septembrie 2020, fiind indicat în decizia respectivă,

sintagmele corecte cu modificări, ”Termenul executării pedepsei inculpatului

Revencov Alexandr de calculat din data 23.09.2020, cu includerea în acest termen a

duratei reținerii de la data de 04.11.2017 pînă la 06.11.2017, durata aflării în stare

de arest preventiv de la data de 06.11.2017 pînă la 01.02.2018, durata aflării

inculpatului în arest la domiciliu de la 01.02.2018 pînă la 27.04.2018 și durata aflării

în stare de arest de la 16.04.2019 pînă la 23.09.2020”, ”Potrivit art. 385 alin.(5) Cod

de procedură penală al Republicii Moldova, pentru constatarea încălcării drepturilor

privind condițiile de detenție, garantate de art. 3 din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale, conform jurisprudenței Curții

Europene a Drepturilor Omului a-i reduce pedeapsa aplicată inculpatului Revencov

Alexandr, cu 165 zile”(v. II, f.d. 111).

recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură

penală, precum că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

la aplicarea prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală și în partea

cheltuielilor judiciare, și că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale, solicitând astfel casarea deciziei instanței de apel, cu restituirea cauzei la o

nouă rejudecare în instanța de apel, într-un alt complet de judecată, din motiv că

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În motivarea recursului depus, recurentul a invocat că:

- soluția instanței de apel cu privire la respingerea cererii procurorului privind

încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 3 360 lei din contul inculpatului pentru

efectuarea rapoartelor de expertiză în beneficiul statului contravine normelor

procesual penale, din motiv că alin. (3) al art. 227 Cod de procedură penală, prevede

că „Cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat, dacă legea nu prevede

altă modalitate”, astfel norma precitată este o normă generală și nu obligă statul să

suporte cheltuielile, ci să le achite la momentul necesar pentru a facilita operativitatea

acțiunilor organului de urmărire penală și pentru nu a condiționa termenul rezonabil

prin încasarea cheltuielilor judiciare de la părți în proces;

- procurorul a făcut dovada cheltuielilor suportate de stat la efectuarea rapoartelor

de expertiză, ordine în care efectuarea cheltuielilor de judecată într-o cauză penală

este provocată de săvârșirea infracțiunii, care evident impune desfășurarea urmăririi

4

penale și a judecării cauzei penale celui ce a comis-o, ca urmare, cheltuielile judiciare

sunt imputabile inculpatului condamnat pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic

fiind fapta sa infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu

s-ar fi efectuat;

- prin Legea nr. 316 din 22.12.2017 (publicată în MO nr. 40-47/108 din

09.02.2018), alin. (2) al art. 143 din Codul de procedura penală a fost abrogat – prin

ce se atestă intenția legiuitorului, de a pune cheltuielile judiciare în sarcina

inculpatului;

- potrivit art. 3 alin. (1) Cod de procedură penală în desfășurarea procesului penal

se aplică legea care este în vigoare în timpul urmăririi penale sau al judecării cauzei

în instanța judecătorească. Astfel, trecerea cheltuielilor judiciare în contul statului

intră în contradicție cu prevederile art. 16 alin. (2) din Constituția RM, unde este

statuat că „Toți cetățenii Republicii Moldova sunt egali în fața legii și a autorităților

publice...”, iar banii cheltuiți de stat în urma acțiunilor infracționale a făptuitorului,

care este recunoscut vinovat în modul stabilit de lege, sunt bani publici ce revin din

contribuțiile cetățenilor;

- instanța de apel la soluționarea cererii ce ține de reducerea, în condițiile art. 385

Cod de procedură penală, termenului pedepsei cu închisoarea, pentru o presupusă

încălcare a drepturilor privind condițiile de detenție, garantate de art. 3 CEDO, a fost

apreciat eronat, deoarece la materialele cauzei nu au fost anexate careva probe care ar

demonstra că inculpatul Revencov Alexandr s-a aflat în condiții de detenție ce nu

corespund minimului necesar pentru deținerea sa în custodia statului;

- instanța de apel neîntemeiat a aplicat inculpatului Revencov Alexandr

mecanismul compensatoriu prevăzut la art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală

pentru perioada de după pronunțarea sentinței de condamnare a acestuia, în condițiile

în care începând cu data de 3 iulie 2019 inculpatul nu se mai afla în stare de arest

preventiv, el începând a executa plenar pedeapsa numită prin sentința de condamnare;

- aplicarea mecanismului compensatoriu pentru perioada deținerii după data

pronunțării sentinței ținea de competența judecătorului delegat cu atribuții ale

judecătorului de instrucție.

lărgit constată că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul și să dispună

5

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate

fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă

apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în

apel.

Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate de instanțele ierarhic

inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu

prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței ierarhic superioare de a

verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu

numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni

generali-vagi, reprezintă motiv de casare. Colegiul penal constată că aceste prevederi

legale deși sunt obligatorii, nu au fost întocmai respectate la judecarea prezentei cauze

în ordine de apel.

Din textul recursului declarat, se atestă că recurentul critică decizia instanței de

apel prin prisma temeiurilor de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală, sub aspectele că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția la aplicarea prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală

și în partea cheltuielilor judiciare, și că s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Verificând legalitatea deciziei atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit

reține că în speță temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, și-a găsit confirmarea sub aspectele invocate de recurent, că hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de respingere a solicitării

procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare suportate pentru efectuarea

expertizelor în speță după 09.02.2018, din contul inculpatului, precum și în partea

aplicării prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală. Totodată instanța de

recurs ordinar identifică în speță și incidența temeiului de recurs prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, sub aspectul că motivarea soluției contravine

dispozitivului hotărârii.

5.1. În acest sens, Colegiul penal lărgit notează că potrivit prevederilor art. 142

alin. (2) Cod de procedură penală, - „Părțile, din inițiativă proprie și pe cont propriu,

sunt în drept, prin intermediul organului de urmărire penală, al procurorului sau al

instanței de judecată, să înainteze instituției publice de expertiză judiciară/biroului de

6

expertiză judiciară o cerere privind efectuarea expertizei judiciare pentru constatarea

circumstanțelor care, în opinia lor, vor putea fi utilizate în apărarea intereselor lor”.

După cum rezultă din materialele cauzei, la solicitarea organului de urmărire

penală au fost întocmite 2 rapoarte de expertiză în cauza penală privindu-l pe Revencov

Alexandr: raportul de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-1687 din 02 mai 2018 (f.d. 70,

vol. I), raportul de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-5917 din 08 noiembrie 2017 (f.d.

27, vol. I).

Colegiul penal lărgit ține să menționeze că raportul de expertiză judiciară nr.

34/12/1-R-1687 din 02 mai 2018, a fost efectuat în prezenta cauză penală, după data de

09.02.2018, când au intervenit modificări în art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală,

care a fost abrogat prin Legea nr. 316 din 22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018, și

până la această dată prevedea imperativ că plata pentru efectuarea expertizelor

prevăzute la alin. (1) a aceluiași articol se face din contul mijloacelor bugetului de stat.

După intrarea în vigoarea a acestor modificări, plata cheltuielilor judiciare se determină

de instanțele de judecată prin prisma prevederilor art. 227-229 Cod de procedură

penală.

Totodată, Colegiul penal lărgit notează faptul că legiuitorul în art. 227-229 Cod

de procedură penală, a stabilit clar semnificația cheltuielilor judiciare, care sunt acestea

și din contul cui sunt suportate, astfel, nu pot fi acceptate motivele din decizia instanței

de apel (f.d. 92-94, vol. II), că fapta prejudiciabilă în speță a fost comisă în anul 2017,

iar prevederile art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală, la momentul respectiv

stipulau că plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile obligatorii se face din contul

bugetului de stat la momentul dispunerii și efectuării lor. Mai mult, se atestă că instanța

de apel a mai invocat greșit că cheltuielile suportate în cadrul urmăririi penale în

vederea demonstrării vinovăției inculpatului, prin numirea expertizelor judiciare,

reprezintă cheltuieli judiciare ce sunt achitate din bugetul statului și nu pot fi încasate

de la inculpat.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit indică că toate cheltuielile judiciare la etapa

urmăririi penale sunt suportate la momentul derulării efective a acțiunilor procesuale

de către stat, ori la etapa respectivă procesul penal este guvernat de principiul

prezumției nevinovăției.

De asemenea, se atestă că instanța de apel nu a luat în considerare modificările

operate în lege după 09.02.2018 și nu a ținut cont că art. 229 alin. (1), (2) Cod de

procedură penală, prevede că instanța de judecată poate obliga inculpatul să recupereze

cheltuielile judiciare, specificând excepțiile de la aceasta, precum și condițiile de

eliberare a inculpatului de plata cheltuielilor judiciare în alin. (3) art. 229 Cod de

procedură penală.

7

Totodată, Colegiul penal menționează că norma prevăzută de art. 143 Cod de

procedură penală, urmează a fi interpretată ținând cont de modificările operate prin

Legea nr. 316 din 22 decembrie 2017, în vigoare din 09 februarie 2018, or prin această

lege a fost exclus art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală, care prevedea că plata

expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul

bugetului de stat. Astfel, se reține că voința legiuitorului a fost îndreptată spre obligarea

condamnaților de a achita cheltuielile de efectuare a expertizelor, iar scutirea

condamnaților de la plata acestor sume reprezintă o excepție, dar nu o regulă, în

dependență de condițiile stipulate la art. 229 Cod de procedură penală.

În baza celor expuse, Colegiul penal lărgit statuează că instanța de apel la

adoptarea soluției referitoare la cheltuielile judiciare, nu a ținut pe deplin cont de toate

circumstanțele și prevederile legale expuse supra, prin ce pe cale de consecință se atestă

că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în partea

respingerii solicitării procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor judiciare

suportate în urma efectuării rapoartelor de expertize judiciare efectuate în speța dată.

De asemenea, Colegiul penal din conținutul deciziei instanței de apel, și anume

din partea descriptivă (f.d. 92, vol. II) constată că instanța de apel deși motivează că

"[...]consideră justă soluția instanței de fond privind respingerea ca fiind neîntemeiată

cererea procurorului privind încasarea din contul inculpaților în beneficiul statului a

cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizelor", în dispozitivul deciziei (f.d. 94,

vol. II) indică contrar că "Se casează această sentință în partea încasării cheltuielilor

de judecată [...]", ce determină că motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii,

și incidența temeiului de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală și sub acest aspect.

5.2. Totodată, Colegiul penal lărgit verificând decizia instanței de apel în partea

aplicării prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, atestă că instanța de

apel în acest sens a comis o eroare de drept ce a afectat soluția instanței, ce nu poate fi

acceptat și menținut de instanța de recurs ordinar.

În acest context, Colegiul penal lărgit constată că deși în motivarea soluției

privind aplicarea prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, instanța de

apel a utilizat argumente privind reducerea pedepsei inculpatului cu 252 de zile (în acest

termen a inclus eronat și termenul de aflare a inculpatului în arest la domiciliu din

01.02.2018 până la 27.04.2018) (f.d. 86-92, vol. II), fapt despre care face aceeași

mențiune și în dispozitivul deciziei (f.d. 94, vol. II), iar ulterior, în temeiul demersului

directorului interimar al Penitenciarului nr. 13-Chișinău, a emis pripit o încheiere

conform art. 249 Cod de procedură penală, de corectare a erorii materiale la aplicarea

prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, precum și la calcularea

8

termenelor ce urmau fi incluse în termenul de executare a pedepsei, prin ce a înrăutățit

situația inculpatului.

Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel a redus prin încheierea dată

pedeapsa aplicată lui Revencov Alexandr în temeiul art. 385 alin. (5) Cod de procedură

penală cu 165 de zile, totodată a inclus în termenul executării pedepsei, calculat din

23.09.2020 - durata reținerii lui Revencov Alexandr de la data de 04.11.2017 până la

06.11.2017, durata aflării în arest preventiv de la 06.11.2017 până la 01.02.2018, durata

aflării în arest la domiciliu de la 01.02.2018 până la 27.04.2018 și durata aflării în stare

de arest de la 16.04.2019 până la 23.09.2020, (f.d. 109-111, vol. II).

Astfel, Colegiul penal lărgit notează că potrivit prevederilor art. 249 alin. (1) Cod

de procedură penală, "erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se

corectează de însuși organul de urmărire penală, de judecătorul de instrucție sau de

instanța de judecată care a întocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu", ce

semnifică că pot fi corectate doar erorile evidente și neînsemnate ce nu modifică soluția

adoptată.

Însă, reieșind din constatările instanței de apel din încheierea din 07.12.2020,

rezultă cert că instanța de apel prin această încheiere nu doar a corectat eroarea admisă

la aplicarea art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, dar a modificat astfel soluția

inclusiv în sensul agravării situației inculpatului, ce constituie o eroare de drept, ce cade

sub incidența temeiului de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, și nu poate fi corectată de instanța de recurs ordinar, astfel, atât decizia instanței

de apel în partea aplicării prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, cât și

încheierea instanței de apel din 07.12.2020 de corectare a erorii materiale, urmează a fi

casate, cu dispunerea rejudecării cauzei în această parte, de către instanța de apel în alt

complet de judecată.

5.3. Prin urmare, având în vedere cele menționate supra și că în speță este

incident temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

în sensul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de

respingere a solicitării procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare suportate

pentru efectuarea expertizelor judiciare în speță din contul inculpatului Revencov

Alexandr și în partea aplicării prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală,

precum și motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, erori de drept ce nu pot

fi corectate de instanța de recurs ordinar, și astfel recursul declarat urmează a fi admis,

iar decizia instanței de apel casată parțial în partea soluției privind cheltuielile judiciare

și în partea aplicării prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, cu casarea

și a încheierii Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2020 cu

9

privire la corectarea erorii materiale și dispusă rejudecarea cauzei în aceste părți de

către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile Legii

procesual penale – asupra motivelor esențiale indicate în cererea de apel declarată de

avocatul Grozova Ludmila în numele inculpatului și în măsura competenței sale asupra

motivelor din recursul declarat de procuror, nominalizate în prezenta decizie, să țină

cont de toate circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, să elucideze faptele

importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, să-și argumenteze clar

concluziile sale în decizia adoptată, și în dependență de circumstanțele constatate,

ținând cont de motivele casării deciziei atacate, să pronunțe o hotărâre legală și

întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală și

jurisprudența CtEDO.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

Circumscripție Chișinău - Tăut Dorina, casează parțial decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 23 septembrie 2020, în cauza penală privindu-l pe

Revencov Alexandr Xxxxxx, în partea aplicării prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de

procedură penală și încheierea Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

07.12.2020 cu referire la corectarea erorii materiale și în partea soluției asupra

cheltuielilor judiciare, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceste părți de către Curtea

de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia în partea dispusă rejudecării nu este supusă căilor de atac, în rest este

irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 11 martie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Guzun Ion

10