1ra-190/2022 — art. 217/1 alin. 4 lit. d CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău din 03 iulie 2019, cauza fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Revencov Alexandr a fost condamnat art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal la 4 ani și 8 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita funcții în domeniul gestionării substanțelor psihotrope pe un termen de 4 ani, cu executare în penitenciar de tip închis, începând din 03.07.2019, cu includerea perioadei arestării preventive și la domiciliu de la 04.11.2017 până la 01.02.2018, de la 01.02.2018 până la 27.04.2018 și de la 16.04.2019 până la 03.07.2019. De la inculpat s-au încasat, în beneficiul statului, cheltuielile judiciare în sumă de 3360 lei.

Instanța de fond a constatat că inculpatul Revencov A., pe parcursul anului 2017, urmărind scopul punerii în circulație ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope și a analoagelor acestora în scop de înstrăinare, din interes material, în 1 scopul obținerii profitului bănesc, prin intermediul aplicațiilor web Viber, WhatsApp, Telegram, Line, întra în posesia ilegală, iar ulterior înstrăina terțelor persoane pe teritoriul XXXXXXX, droguri sintetice, sub formă de praf, în proporții deosebit de mari, pachețelele fiind puse în locuri ascunse, iar la 04 noiembrie 2017, ultimul a fost reținut de către colaboratorii de poliție în momentul primirii și distribuirii a 53 de pachețele, care conțineau drog sintetic, sub formă de praf, care urmau să fie realizate terțelor persoane tot prin intermediul aplicațiilor web. Ulterior, potrivit raportului de expertiză nr. 34/12/1-R-5917 din 08.11.2018 prin examinarea cu ajutorul cromatografiei gazoase, conform CPT 6.1-10, examinarea drogurilor prin metoda GC/MS, a substanței cu aspect de pulbere de culoare albă din cele 30 pachete de tip zip-lock, ridicată la 04.11.2017 de la Revencov A., reprezintă PVP, care se atribuie la categoria substanțelor stupefiante, incluse în Tabelul 1., substanțe stupefiante și substanțe psihotrope neutilizate în scopuri medicale, lista nr. 1, substanțele stupefiante potrivit Hotărârii Guvernului al Republicii Moldova nr. 1088 din 05.10.2004. Cantitatea substanței stupefiante (PVP) în cele 30 pachete de tip zip-lock constituie în total 26,193 gr. (materie uscată; 1,906 + 2,045 + 1,861 + 1,877 + 1,935 + 0,991 + 0,955 + 0,974 + 0,966 + 0,985 + 0,979 + 0,987 + 0,955 + 0,963 + 0,930 + 0,431+ 0,474 + 0,440 + 0,481 + 0,469 + 0,432 + 0,431 + 0,499 + 0,455 + 0,443 + 0,485 + 0,447 + 0,447 + 0,489 + 0,461 gr.). Conform raportului de expertiză nr. 34/12/1-R-16876 din 02.05.2018, substanța cu aspect de pulbere de culoare albă din termopachet sigilat de culoare neagră, împachetat în plic nr. 1, din adiacentul blocului locativ nr. 51/1 din XXXXXX, XXXXXX, un termopachet sigilat de culoare roșie împachetat în plic nr. 2, din adiacentul blocului locativ nr. 51/1 din XXXXXX, XXXXXX, un termopachet sigilat de culoare roșie împachetat în plic nr. 3, din adiacentul blocului locativ nr. 51/1 din XXXXXX, XXXXXX, un termopachet sigilat de culoare roșie împachetat în plic nr. 4, din adiacentul blocului locativ nr. 49/2 din XXXXXX, XXXXXX, un termopachet sigilat de culoare neagră împachetat în plic nr. 5, din adiacentul blocului locativ nr. 49/3 din XXXXXX, XXXXXX, un termopachet sigilat de culoare neagră împachetat în plic nr. 6, din adiacentul blocului locativ nr. 93 din XXXXXX, XXXXXX, un termopachet sigilat de culoare neagră împachetat în plic nr. 7, din adiacentul blocului locativ nr. 47/1 din XXXXXX, XXXXXX, un termopachet sigilat de culoare neagră împachetat în plic nr. 8, din adiacentul blocului locativ nr. 38 din XXXXXX, XXXXXX, un termopachet sigilat de culoare neagră împachetat în plic nr. 9, din adiacentul blocului locativ nr. 40/1 din XXXXXX, XXXXXX, un termopachet sigilat de culoare neagră împachetat în plic nr. 10, din adiacentul blocului locativ nr. 38/3 din XXXXXX, XXXXXX, un termopachet sigilat de culoare neagră împachetat în plic nr. 11, din adiacentul blocului locativ nr. 15/4 din XXXXXX, XXXXXX, un termopachet sigilat de culoare neagră împachetat în plic nr. 12, din adiacentul blocului locativ nr. 15/4 din XXXXXX, XXXXXX, un termopachet sigilat de culoare neagră împachetat în plic nr. 13, din adiacentul blocului locativ nr. 15/4 din XXXXXX, XXXXXX, un termopachet sigilat de culoare neagră împachetat în plic nr. 14, din adiacentul blocului locativ nr. 15/5 din XXXXXX, XXXXXX, un termopachet sigilat de culoare neagră împachetat în plic nr. 15, din adiacentul blocului locativ nr. 38/4 din XXXXXX, XXXXXX, un termopachet sigilat de culoare neagră împachetat în plic nr. 16, din 2 adiacentul blocului locativ nr. 38/3 din XXXXXX, XXXXXX, un termopachet sigilat de culoare neagră împachetat în plic nr. 17, din adiacentul blocului locativ nr. 36 din XXXXXX, XXXXXX, un termopachet sigilat de culoare neagră împachetat în plic nr. 18, din adiacentul blocului locativ nr. 36 din XXXXXX, XXXXXX, un termopachet sigilat de culoare neagră împachetat în plic nr. 19, din adiacentul blocului locativ nr. 32 din XXXXXX XXXXXX, un termopachet sigilat de culoare neagră împachetat în plic nr. 20, din adiacentul blocului locativ nr. 32 din XXXXXX, XXXXXX, un termopachet sigilat de culoare neagră împachetat în plic nr. 21, din adiacentul blocului locativ nr. 14 din XXXXXX, XXXXXX, un termopachet sigilat de culoare neagră împachetat în plic nr. 22, din adiacentul blocului locativ nr. 51/1 din XXXXXX, XXXXXX, un termopachet sigilat de culoare roșie împachetat în plic nr. 23, din adiacentul blocului locativ nr. 14/1 din XXXXXX, XXXXXX, un termopachet sigilat de culoare neagră împachetat în plic nr. 24, ridicate în urma efectuării acțiunii de urmărire penală cercetarea la fața locului cu participarea lui Revencov A., reprezintă PVP (a-pirrolidinovalerphenone) care se atribuie la categoria substanțelor stupefiante. Cantitatea substanței stupefiante (PVP) constituie în total 20,766 gr. Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu, solicitând examinarea cauzei penale în procedura simplificată prevăzută la art. 3641 Cod de procedură penală. În baza probelor administrate, instanța a încadrat acțiunile inculpatului pe art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, ca circulația ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora în scop de înstrăinare, adică procurarea și păstrarea de droguri, săvârșite în scop de înstrăinare, înstrăinarea ilegală a drogurilor săvârșite în proporții deosebit de mari. La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal, că inculpatul a comis o infracțiune deosebit de gravă, care se pedepsește cu închisoare de la 7 la 15 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, că beneficiază de reducerea limitelor de pedeapsă în corespundere cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, că nu are antecedente penale, nu au fost stabilite circumstanțe atenuante și agravante, concluzionând ca fiind oportună aplicarea pedepsei cu închisoare pe un termen de 4 ani și 8 luni, cu privarea de dreptul de a exercita funcții în domeniul gestionării substanțelor psihotrope pe un termen de 4 ani.

Avocata Liudmila Grozova a declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie respinsă cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului. Apelanta a invocat că expertizele judiciare au fost dispuse în cadrul efectuării urmăririi penale, pentru acumularea probelor, și aceste cheltuieli urmau a fi trecute în contul statului, fiind acțiuni ce țin de activitatea organului de urmărire penală, sarcina căruia este depistarea circumstanțelor care dovedesc comiterea infracțiunii și identificarea făptuitorului, pentru înaintarea învinuirii făptuitorului și nu puteau fi puse în seama inculpatului.

Potrivit deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 23 septembrie 2020, apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre. 3 A fost respinsă cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 3360 lei din contul inculpatului. Potrivit art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, pentru constatarea încălcării drepturilor privind condițiile de detenție, garantate de art. 3 din CEDO, i- a fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului cu 252 zile, termenul de executare a pedepsei începând din 23.09.2020, cu includerea perioadei arestării preventive și arestării la domiciliu de la 04.11.2017 până la 07.11.2017, de la 01.02.2018 până la 27.04.2018 și de la 03.07.2019 până la 23.09.2020. În rest, sentința a fost menținută. Instanța de apel a reținut ca fiind întemeiată cererea apărării prin care a solicitat ca termenul de arest preventiv să fie raportat la prevederile art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală și să-i fie redusă inculpatului pedeapsa, or durata aflării în arest poate fi raportată la analiza privind încălcarea drepturilor privind condițiile de detenție, garantate de art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, inculpatul s-a aflat în stare de arest preventiv 252 de zile și termenul închisorii urmează a fi redus cu 252 de zile. Conform art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, în cazul constatării încălcării drepturilor privind condițiile de detenție, garantate de art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, reducerea pedepsei se va calcula în felul următor: două zile de închisoare pentru o zi de arest preventiv. Or, aceste prevederi legale își răsfrâng efectele asupra perioadei în care inculpatul s-a aflat în stare de arest până la pronunțarea sentinței din 03.07.2019. Iar, în cazul în care inculpatul va considera că și după pronunțarea sentinței i s-au încălcat drepturile privind condițiile de detenție, garantate de art. 3 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ar putea să se adreseze cu o cerere judecătorului de instrucție, conform prevederilor art. 4732 Cod de procedură penală. Totodată, cheltuielile judiciare suportate în cadrul procesului penal se trec în contul statului, fiind cheltuieli suportate în cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate. 4.1. Prin încheierea Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2020, a fost corectată eroarea din decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 23.09.2020, cu indicarea sintagmei corecte, cu modificări: „... Potrivit art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, pentru constatarea încălcării drepturilor privind condițiile de detenție, garantate de art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, a-i reduce pedeapsa aplicată inculpatului Revencov Alexandr, cu 165 zile.” Instanța a reținut că potrivit informației parvenite de la instituția penitenciară, inculpatul s-a aflat în stare de arest preventiv 165 de zile.

Procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Dorina Tăut, a declarat recurs ordinar, solicitând casarea deciziei menționate și dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel. Recurenta a invocat că în cazul în care prevederile art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală stipulează direct că inculpatul suportă cheltuielile judiciare, soluția privind respingerea încasării acestor cheltuieli este neîntemeiată, or, acuzarea a 4 probat cheltuielile suportate de stat la efectuarea rapoartelor de expertiză chimică nr. 34/12/1-R-5917 din 08.11.2018 și nr. 34/12/1-R-16876 din 02.05.2018, în sumă de 3360 lei. Totodată, la materialele cauzei lipsesc probe care ar demonstra că inculpatul s-a aflat în condiții de detenție care nu corespund minimului necesar pentru deținerea sa în custodia statului.

Potrivit deciziei Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 09 februarie 2021, recursul a fost admis, casate decizia din 23.09.2020 și încheierea din 07.12.2020, și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. Instanța de recurs a statuat că instanța de apel nu a ținut cont că art. 229 alin. (1), (2) Cod de procedură penală prevede că instanța de judecată poate obliga inculpatul să recupereze cheltuielile judiciare, specificând excepțiile de la aceasta, precum și condițiile de eliberare a inculpatului de plata cheltuielilor judiciare, conform art. 229 alin. (3) Cod de procedură penală. Or, voința legiuitorului a fost îndreptată spre obligarea condamnaților de a achita cheltuielile de efectuare a expertizelor, iar scutirea condamnaților de la plata acestor sume reprezintă o excepție, dar nu o regulă, în dependență de condițiile stipulate la art. 229 Cod de procedură penală. În același timp, deși în motivarea soluției privind aplicarea prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, instanța de apel a argumentat reducerea pedepsei inculpatului cu 252 de zile (termen în care a inclus eronat și perioada de aflare a inculpatului în arest la domiciliu din 01.02.2018 până la 27.04.2018), fapt menționat și în dispozitivul deciziei, iar ulterior, în temeiul demersului directorului interimar al Penitenciarului nr. 13-Chișinău, a emis pripit o încheiere conform art. 249 Cod de procedură penală și a redus prin încheierea dată pedeapsa aplicată inculpatului în temeiul art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală cu 165 de zile. Mai mult, instanța de apel, prin încheierea din 07.12.2020 nu doar a corectat eroarea admisă la aplicarea art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, dar a modificat soluția, inclusiv în sensul agravării situației inculpatului, ce constituie o eroare de drept, ce cade sub incidența temeiului de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Potrivit deciziei Colegiul Penal al Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie 2021, apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre, după cum urmează: „Se constată deținerea inculpatului Revencov Alexandr pe perioada deținerii în Penitenciarul nr.13, Chișinău pe perioada 04.11.2017-01.02.2018, în total 165 zile, în condiții contrare art. 3 CEDO. În baza art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală al RM, urmare a constatării încălcării drepturilor privind condițiile de detenție, garantate de art.3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, pe perioada deținerii în Penitenciarul nr. 13, Chișinău de pe 04.11.2017 până pe 03.07.2019, se reduce pedeapsa aplicată inculpatului Revencov Alexandr XXXXXX cu 165 zile. Termenul de executare a pedepsei lui Revencov Alexandr a-l calcula de la data pronunțării prezentei decizii - 13.10.2021, cu includerea în pedeapsă a duratei aflării în stare de reținere 04.11.2017 până pe 06.11.2017, arest preventiv începând cu 06.11.2017 până la 01.02.2018, precum și de pe 16.04.2019 până la 03.07.2019 și perioada deținerii în arest la domiciliu începând cu 16.04.2019 până la data de 03.07.2019”. În rest, sentința a fost menținută. 5 Instanța de apel a reținut că potrivit art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului. Astfel, cheltuielile de judecată în sumă de 3360 lei, suportate la efectuarea rapoartelor de expertiză chimică nr. 34/12/1-R-5917 din 08.11.2017 și nr. 34/12/1- R-1678 din 02.05.2018, urmează a fi achitate din contul inculpatului în beneficiul statului, având în vedere că la momentul derulării acțiunilor de urmărire penală, aceste cheltuieli au fost suportate de stat, deoarece procesul penal era guvernat de principiul prezumției nevinovăției, iar în situația în care în cadrul cercetării judecătorești a fost dovedită pe deplin vinovăția inculpatului, acesta urmează să recupereze cheltuielile judiciare suportate de stat. Totodată potrivit art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, în cazul constatării încălcării drepturilor privind condițiile de detenție, garantate de art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, reducerea pedepsei se va calcula în felul următor: două zile de închisoare pentru o zi de arest preventiv. Potrivit notei informative nr. 7/R-585/20 din 19.02.2020, prezentată de administrația Penitenciarului nr. 13-Chișinău, inculpatul s-a deținut din 07.11.2017 până la 10.11.2017, în celula 38, 10 paturi, 22,6 m2; din 10.11.2017 până la 23.01.2018, în celula 54, 14 paturi, 22,7 m2; din 23.01.2018 până la 01.02.2018, în celula 65, 4 paturi, 8,9 m2; din 16.04.2019 până la 19.04.2019, în celula 60, 11 paturi, 25,2 m2; din 19.04.2019 până în prezent - în celula 76, 6 paturi, 9,9 m2. Conform demersului directorului interimar al Penitenciarului nr.13-Chișinău, inculpatul s-a deținut în stare de arest preventiv de la 06.11.201 până la 01.02.2018 - 87 zile și de la 16.04.2019 până la 03.07.2019 - 78 zile. Astfel, perioada totală de aflare în stare de arest preventiv constituie 165 zile. Deci, inculpatul s-a deținut în condiții inumane și degradante de detenție, care i-au afectat grav drepturile și libertățile sale fundamentale, drepturi care reies din obligația statului de a asigura condițiile de detenție.

Inculpatul a declarat recurs ordinar, solicitând casarea deciziei menționate, și dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel. Recurentul a invocat că decizia instanței de apel este nefondată și nemotivată. Or, instanța de apel nu a soluționat chestiunea privind reducerea din termenul pedepsei a perioadei aflării în arest pe teritoriul Ucrainei, în cadrul procedurii de extrădare, conform art. 557 Cod de procedură penală. La fel, instanța de apel incorect a aplicat prevederile art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală și greșit a apreciat statutul lui în perioada deținerii în Penitenciarul nr.13-Chișinău, ce a influențat asupra termenului total al aflării în arest, indicând că el s-a aflat în arest preventiv până la pronunțarea sentinței, ce reprezintă o eroare gravă și o interpretare incorectă a legii. Astfel, pentru perioada de aflare în stare de arest, ce constituie 612 zile, urma să-i fie redusă pedeapsa cu 1224 zile. Totodată, instanța de apel nu a ținut cont de prevederile art. 229 alin. (3) Cod de procedură penală și de faptul că are la întreținere doi copii minori și mama, care este invalid de gradul II. În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. 6

Judecând recursul ordinar pe baza materialului din dosarul cauzei și argumentelor invocate, Colegiul Penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, când motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii. Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Sub acest aspect, Colegiul Penal lărgit atestă că instanța de apel a comis următoarele erori de drept. Potrivit art. 413 alin. (1) Cod de procedură penală, la judecarea apelului se aplică regulile generale pentru judecarea cauzelor în primă instanță, cu excepțiile prevăzute în Partea specială titlul II capitolul IV secțiunea 1. Conform art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Potrivit art. 65 alin. (3) pct. 1) Cod de procedură penală, persoana în privința căreia sentința a devenit definitivă se numește condamnat. În corespundere cu art. 466 alin. (1) - (3) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de judecată într-o cauză penală devine executorie la data când a rămas definitivă. Hotărârea primei instanțe și a instanței de apel rămâne definitivă la data pronunțării deciziei în apel. Conform art. 385 alin. (4) și (5) Cod de procedură penală, dacă, în cursul urmăririi penale sau judecării cauzei, s-au constatat încălcări care au afectat grav drepturile inculpatului ce derivă din calitatea procesuală a inculpatului, instanța examinează posibilitatea reducerii pedepsei inculpatului drept compensare pentru aceste încălcări. În cazul constatării încălcării drepturilor privind condițiile de detenție, garantate de art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, reducerea pedepsei se va calcula în felul următor: două zile de închisoare pentru o zi de arest preventiv. Potrivit art. 10 alin. (31) Cod de procedură penală, sarcina probațiunii neaplicării torturii și a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante îi revine autorității în a cărei custodie se află persoana privată de libertate, plasată la dispoziția unui organ de stat sau la indicația acestuia, sau cu acordul ori consimțământul său tacit. Conform art. 29 alin. (4) Cod de procedură penală, în cazul în care părțile invocă încălcarea Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 și ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr. 1298-XII din 24 iulie 1997, instanțele de judecată au obligația să se pronunțe motivat, în hotărârile emise, dacă a avut loc sau nu încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului prin prisma jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului. În corespundere cu art. 4732 alin. (1) Cod de procedură penală, plângerea împotriva administrației instituției penitenciare referitoare la condițiile de detenție care, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, afectează drepturile condamnatului sau ale prevenitului, garantate de art.3 din Convenția 7 pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, poate fi înaintată de către condamnat sau prevenit, personal sau prin intermediul unui avocat, la instanța de judecată în a cărei rază teritorială se află instituția penitenciară în care se deține condamnatul sau prevenitul. Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Conform jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să se pronunțe instanța de apel sunt dacă normele de drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel). Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate, deoarece, conform descriptivului și dispozitivului deciziei atacate (pct. 7. din decizie): a) a constatat sumar în partea descriptiva că: „Conform art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, în cazul constatării încălcării drepturilor privind condițiile de detenție, reducerea pedepsei se va calcula în felul următor: două zile de închisoare pentru o zi de arest preventiv. Potrivit notei informative nr. 7/R-585/20 din 19.02.2020, prezentată de administrația Penitenciarului nr. 13-Chișinău, inculpatul s-a deținut din 07.11.2017 până la 10.11.2017, în celula 38, 10 paturi, 22,6 m2; din 10.11.2017 până la 23.01.2018, în celula 54, 14 paturi, 22,7 m2; din 23.01.2018 până la 01.02.2018, în celula 65, 4 paturi, 8,9 m2; din 16.04.2019 până la 19.04.2019, în celula 60, 11 paturi, 25,2 m2; din 19.04.2019 până în prezent - în celula 76, 6 paturi, 9,9 m2. Conform demersului directorului interimar al Penitenciarului nr.13-Chișinău, inculpatul s-a deținut în stare de arest preventiv de la 06.11.201 până la 01.02.2018 - 87 zile și de la 16.04.2019 până la 03.07.2019 - 78 zile. Astfel, perioada totală de aflare în stare de arest preventiv constituie 165 zile”, dar în dispozitiv s-a contrazis dispunând divergent că: „Se constată deținerea inculpatului Revencov Alexandr pe perioada deținerii în Penitenciarul nr.13, Chișinău pe perioada 04.11.2017-01.02.2018, în total 165 zile, în condiții contrare art. 3 CEDO. În baza art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, urmare a constatării încălcării drepturilor privind condițiile de detenție, pe perioada deținerii în Penitenciarul nr. 13, Chișinău de pe 04.11.2017 până pe 03.07.2019, se reduce pedeapsa aplicată inculpatului cu 165 zile. Termenul de executare a pedepsei a-l calcula de la data pronunțării prezentei decizii - 13.10.2021, cu includerea în pedeapsă a duratei aflării în stare de reținere 04.11.2017 până pe 06.11.2017, arest preventiv începând cu 06.11.2017 până la 01.02.2018, precum și de pe 16.04.2019 până la 03.07.2019 și perioada deținerii în arest la domiciliu începând cu 16.04.2019 până la data de 03.07.2019”. Ori, este absolut neclară perioada în care au fost constatate condițiile de detenție care afectează grav drepturile inculpatului indicându-se în descriptiv una imprecisă – de la 07.11.2017 până la 19.04.2019 și din 19.04.2019 până în prezent, în total 165 zile, iar în dispozitiv constatând, divergent, o asemenea perioadă - din 04.11.2017 până la 01.02.2018, în total 165 zile, dar reducând pedeapsa pentru o altă perioadă – de la 04.11.2017 până pe 03.07.2019. Mai mult, nu a aplicat sub nicio formă prescripția din art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, conform cărei reducerea pedepsei se va calcula în felul următor: două zile de închisoare pentru o zi de arest preventive; b) indicând în descriptiv că: „...potrivit notei informative inculpatul s-a deținut...din 19.04.2019 până în prezent ...”, totuși a omis că aplicarea prevederilor art. 385 alin. (4) și (5) Cod de procedură penală față de persoana inculpată ține de competența și obligația atât a instanțelor de fond, cât și a celor de apel, acestea urmând a-și fonda 8 soluțiile pe art. 10 alin. (31), 29 alin. (4) Cod de procedură penală, care prescriu clar și expres că, în cazul în care părțile invocă încălcarea Convenției, instanțele de judecată au obligația să se pronunțe motivat, în hotărârile emise, dacă a avut loc sau nu încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului prin prisma jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța de apel, la judecarea apelului, aplicând regulile generale pentru judecarea cauzelor în primă instanță, potrivit art. 413 alin. (1) Cod de procedură penală. Prin urmare, această competență se referă și la instanța de apel, în cadrul cărei, la faza judecării apelului declarat împotriva sentinței instanței de fond, inculpatul nu are statut de condamnat. Ori, după remiterea cauzei instanței de judecată, judecătorului de instrucție îi revine competența soluționării chestiunilor vizate doar în raport cu persona care are statut de condamnat, adică în procedura executării pedepsei (art. 469,4732 - 4734 CPP), deoarece, conform art. 65 alin. (3) pct. 1) Cod de procedură penală, persoana în privința căreia sentința a devenit definitivă se numește condamnat, dacă sentința este, parțial sau integral, de condamnare, iar în corespundere cu art. 466 alin. (1) - (3) Cod de procedură penală, hotărârea primei instanțe și a instanței de apel rămâne definitivă la data pronunțării deciziei în apel. Astfel, instanța de apel urma să aplice prevederile art. 385 alin. (4) și (5) Cod de procedură penală față de inculpat pentru perioada de până la pronunțarea deciziei; c) constatarea din dispozitiv că: „Termenul de executare a pedepsei lui Revencov Alexandr a-l calcula de la data pronunțării prezentei decizii - 13.10.2021, cu includerea în pedeapsă a duratei aflării în stare de reținere 04.11.2017 până pe 06.11.2017, arest preventiv începând cu 06.11.2017 până la 01.02.2018, precum și de pe 16.04.2019 până la 03.07.2019 și perioada deținerii în arest la domiciliu începând cu 16.04.2019 până la data de 03.07.2019”, este sumară, neclară și contravine dispozitivului sentinței în aspectul vizat, generând doar confuzii la executarea pedepsei. Ori, art. 385 alin. (4) și (5) Cod de procedură penală, prescrie clar că instanța doar reduce pedeapsa rămasă neexecutată de inculpat, drept compensare pentru încălcarea drepturilor lui privind condițiile de detenție, garantate de art. 3 CEDO, constatate pe parcursul perioadei pedepsei deja executate, calculându-se două zile de închisoare pentru o zi de arest preventive (pct. 1. și 7. din decizie). Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanța de apel nu a judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția în latura aplicării prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală și a computării pedepsei executate, că motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii în acest sens, și că recursul ordinar este parțial întemeiat. Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se impune soluția admiterii recursului ordinar, casării deciziei contestate în latura aplicării prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală și a computării pedepsei 9 executate, și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu legea, și să adopte o hotărâre legală și întemeiată. În același timp, potrivit art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat. Astfel, recursul este neîntemeiat în latura cheltuielilor judiciare și decizia contestată urmează a fi menținută în aspectul vizat.

În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul Penal lărgit, d e c i d e: Admite recursul ordinar declarat de inculpatul Revencov Alexandr XXXXXX , casează decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie 2021, în partea aplicării prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, privind: „Se constată deținerea inculpatului Revencov Alexandr pe perioada deținerii în Penitenciarul nr.13, Chișinău pe perioada 04.11.2017-01.02.2018, în total 165 zile, în condiții contrare art. 3 CEDO. În baza art. 385 alin.(5) Cod de procedură penală al RM, urmare a constatării încălcării drepturilor privind condițiile de detenție, garantate de art.3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, pe perioada deținerii în Penitenciarul nr. 13, Chișinău de pe 04.11.2017 până pe 03.07.2019, se reduce pedeapsa aplicată inculpatului Revencov Alexandr XXXXXX cu 165 zile. Termenul de executare a pedepsei lui Revencov Alexandr a-l calcula de la data pronunțării prezentei decizii - 13.10.2021, cu includerea în pedeapsă a duratei aflării în stare de reținere 04.11.2017 până pe 06.11.2017, arest preventiv începând cu 06.11.2017 până la 01.02.2018, precum și de pe 16.04.2019 până la 03.07.2019 și perioada deținerii în arest la domiciliu începând cu 16.04.2019 până la data de 03.07.2019”, și dispune rejudecarea cauzei în această parte de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. În rest, decizia contestată se menține, fiind irevocabilă în această parte. Decizia, în partea dispunerii rejudecării cauzei, nu este susceptibilă de a fi atacată, fiind pronunțată integral la 08 aprilie 2022. Președinte Iurie Diaconu Judecători Liliana Catan Victor Boico Ghenadie Plămădeală Nicolae Craiu 10