1ra-190/2022 — art. 217/1 alin. 4 lit. d CP

1ra-190/2022 — art. 217/1 alin. 4 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-190/2022

1-19101003-01-1ra-08022022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

14 martie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Victor Boico, Ghenadie Plămădeală,

Nicolae Craiu,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul ordinar

împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie

2021, declarat de inculpatul

Revencov Alexandr XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 05.06.2019 - 03.07.2019,

instanța de apel: 03.12.2019 - 23.09.2020,

instanța de recurs: 16.12.2020 - 09.02.2021,

instanța de apel: 06.05.2021 - 13.10.2021,

instanța de recurs: 08.02.2022 - 14.03.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal lărgit,

c o n s t a t ă:

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Revencov Alexandr a

fost condamnat art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal la 4 ani și 8 luni închisoare, cu

privarea de dreptul de a exercita funcții în domeniul gestionării substanțelor

psihotrope pe un termen de 4 ani, cu executare în penitenciar de tip închis, începând

din 03.07.2019, cu includerea perioadei arestării preventive și la domiciliu de la

04.11.2017 până la 01.02.2018, de la 01.02.2018 până la 27.04.2018 și de la

16.04.2019 până la 03.07.2019.

De la inculpat s-au încasat, în beneficiul statului, cheltuielile judiciare în sumă

de 3360 lei.

2017, urmărind scopul punerii în circulație ilegală a substanțelor narcotice,

psihotrope și a analoagelor acestora în scop de înstrăinare, din interes material, în

1

scopul obținerii profitului bănesc, prin intermediul aplicațiilor web Viber,

WhatsApp, Telegram, Line, întra în posesia ilegală, iar ulterior înstrăina terțelor

persoane pe teritoriul XXXXXXX, droguri sintetice, sub formă de praf, în proporții

deosebit de mari, pachețelele fiind puse în locuri ascunse, iar la 04 noiembrie 2017,

ultimul a fost reținut de către colaboratorii de poliție în momentul primirii și

distribuirii a 53 de pachețele, care conțineau drog sintetic, sub formă de praf, care

urmau să fie realizate terțelor persoane tot prin intermediul aplicațiilor web.

Ulterior, potrivit raportului de expertiză nr. 34/12/1-R-5917 din 08.11.2018

prin examinarea cu ajutorul cromatografiei gazoase, conform CPT 6.1-10,

examinarea drogurilor prin metoda GC/MS, a substanței cu aspect de pulbere de

culoare albă din cele 30 pachete de tip zip-lock, ridicată la 04.11.2017 de la

Revencov A., reprezintă PVP, care se atribuie la categoria substanțelor stupefiante,

incluse în Tabelul 1., substanțe stupefiante și substanțe psihotrope neutilizate în

scopuri medicale, lista nr. 1, substanțele stupefiante potrivit Hotărârii Guvernului al

Republicii Moldova nr. 1088 din 05.10.2004.

Cantitatea substanței stupefiante (PVP) în cele 30 pachete de tip zip-lock

constituie în total 26,193 gr. (materie uscată; 1,906 + 2,045 + 1,861 + 1,877 + 1,935

+ 0,991 + 0,955 + 0,974 + 0,966 + 0,985 + 0,979 + 0,987 + 0,955 + 0,963 + 0,930

+ 0,431+ 0,474 + 0,440 + 0,481 + 0,469 + 0,432 + 0,431 + 0,499 + 0,455 + 0,443 +

0,485 + 0,447 + 0,447 + 0,489 + 0,461 gr.).

Conform raportului de expertiză nr. 34/12/1-R-16876 din 02.05.2018,

substanța cu aspect de pulbere de culoare albă din termopachet sigilat de culoare

neagră, împachetat în plic nr. 1, din adiacentul blocului locativ nr. 51/1 din

XXXXXX, XXXXXX, un termopachet sigilat de culoare roșie împachetat în plic nr.

2, din adiacentul blocului locativ nr. 51/1 din XXXXXX, XXXXXX, un

termopachet sigilat de culoare roșie împachetat în plic nr. 3, din adiacentul blocului

locativ nr. 51/1 din XXXXXX, XXXXXX, un termopachet sigilat de culoare roșie

împachetat în plic nr. 4, din adiacentul blocului locativ nr. 49/2 din XXXXXX,

XXXXXX, un termopachet sigilat de culoare neagră împachetat în plic nr. 5, din

adiacentul blocului locativ nr. 49/3 din XXXXXX, XXXXXX, un termopachet

sigilat de culoare neagră împachetat în plic nr. 6, din adiacentul blocului locativ nr.

93 din XXXXXX, XXXXXX, un termopachet sigilat de culoare neagră împachetat

în plic nr. 7, din adiacentul blocului locativ nr. 47/1 din XXXXXX, XXXXXX, un

termopachet sigilat de culoare neagră împachetat în plic nr. 8, din adiacentul blocului

locativ nr. 38 din XXXXXX, XXXXXX, un termopachet sigilat de culoare neagră

împachetat în plic nr. 9, din adiacentul blocului locativ nr. 40/1 din XXXXXX,

XXXXXX, un termopachet sigilat de culoare neagră împachetat în plic nr. 10, din

adiacentul blocului locativ nr. 38/3 din XXXXXX, XXXXXX, un termopachet

sigilat de culoare neagră împachetat în plic nr. 11, din adiacentul blocului locativ nr.

15/4 din XXXXXX, XXXXXX, un termopachet sigilat de culoare neagră

împachetat în plic nr. 12, din adiacentul blocului locativ nr. 15/4 din XXXXXX,

XXXXXX, un termopachet sigilat de culoare neagră împachetat în plic nr. 13, din

adiacentul blocului locativ nr. 15/4 din XXXXXX, XXXXXX, un termopachet

sigilat de culoare neagră împachetat în plic nr. 14, din adiacentul blocului locativ nr.

15/5 din XXXXXX, XXXXXX, un termopachet sigilat de culoare neagră

împachetat în plic nr. 15, din adiacentul blocului locativ nr. 38/4 din XXXXXX,

XXXXXX, un termopachet sigilat de culoare neagră împachetat în plic nr. 16, din

2

adiacentul blocului locativ nr. 38/3 din XXXXXX, XXXXXX, un termopachet

sigilat de culoare neagră împachetat în plic nr. 17, din adiacentul blocului locativ nr.

36 din XXXXXX, XXXXXX, un termopachet sigilat de culoare neagră împachetat

în plic nr. 18, din adiacentul blocului locativ nr. 36 din XXXXXX, XXXXXX, un

termopachet sigilat de culoare neagră împachetat în plic nr. 19, din adiacentul

blocului locativ nr. 32 din XXXXXX XXXXXX, un termopachet sigilat de culoare

neagră împachetat în plic nr. 20, din adiacentul blocului locativ nr. 32 din

XXXXXX, XXXXXX, un termopachet sigilat de culoare neagră împachetat în plic

nr. 21, din adiacentul blocului locativ nr. 14 din XXXXXX, XXXXXX, un

termopachet sigilat de culoare neagră împachetat în plic nr. 22, din adiacentul

blocului locativ nr. 51/1 din XXXXXX, XXXXXX, un termopachet sigilat de

culoare roșie împachetat în plic nr. 23, din adiacentul blocului locativ nr. 14/1 din

XXXXXX, XXXXXX, un termopachet sigilat de culoare neagră împachetat în plic

nr. 24, ridicate în urma efectuării acțiunii de urmărire penală cercetarea la fața

locului cu participarea lui Revencov A., reprezintă PVP (a-pirrolidinovalerphenone)

care se atribuie la categoria substanțelor stupefiante. Cantitatea substanței

stupefiante (PVP) constituie în total 20,766 gr.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate săvârșirea faptelor

indicate în rechizitoriu, solicitând examinarea cauzei penale în procedura

simplificată prevăzută la art. 3641 Cod de procedură penală.

În baza probelor administrate, instanța a încadrat acțiunile inculpatului pe art.

2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, ca circulația ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau

analogilor acestora în scop de înstrăinare, adică procurarea și păstrarea de droguri,

săvârșite în scop de înstrăinare, înstrăinarea ilegală a drogurilor săvârșite în proporții

deosebit de mari.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal,

că inculpatul a comis o infracțiune deosebit de gravă, care se pedepsește cu

închisoare de la 7 la 15 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de

a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, că beneficiază de

reducerea limitelor de pedeapsă în corespundere cu prevederile art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală, că nu are antecedente penale, nu au fost stabilite

circumstanțe atenuante și agravante, concluzionând ca fiind oportună aplicarea

pedepsei cu închisoare pe un termen de 4 ani și 8 luni, cu privarea de dreptul de a

exercita funcții în domeniul gestionării substanțelor psihotrope pe un termen de 4

ani.

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie respinsă cererea

procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului.

Apelanta a invocat că expertizele judiciare au fost dispuse în cadrul efectuării

urmăririi penale, pentru acumularea probelor, și aceste cheltuieli urmau a fi trecute

în contul statului, fiind acțiuni ce țin de activitatea organului de urmărire penală,

sarcina căruia este depistarea circumstanțelor care dovedesc comiterea infracțiunii

și identificarea făptuitorului, pentru înaintarea învinuirii făptuitorului și nu puteau fi

puse în seama inculpatului.

septembrie 2020, apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă

hotărâre.

3

A fost respinsă cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare

în sumă de 3360 lei din contul inculpatului.

Potrivit art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, pentru constatarea

încălcării drepturilor privind condițiile de detenție, garantate de art. 3 din CEDO, i-

a fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului cu 252 zile, termenul de executare a

pedepsei începând din 23.09.2020, cu includerea perioadei arestării preventive și

arestării la domiciliu de la 04.11.2017 până la 07.11.2017, de la 01.02.2018 până la

27.04.2018 și de la 03.07.2019 până la 23.09.2020.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut ca fiind întemeiată cererea apărării prin care a

solicitat ca termenul de arest preventiv să fie raportat la prevederile art. 385 alin. (5)

Cod de procedură penală și să-i fie redusă inculpatului pedeapsa, or durata aflării în

arest poate fi raportată la analiza privind încălcarea drepturilor privind condițiile de

detenție, garantate de art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale.

Astfel, inculpatul s-a aflat în stare de arest preventiv 252 de zile și termenul

închisorii urmează a fi redus cu 252 de zile.

Conform art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, în cazul constatării

încălcării drepturilor privind condițiile de detenție, garantate de art. 3 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, conform

jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, reducerea pedepsei se va

calcula în felul următor: două zile de închisoare pentru o zi de arest preventiv.

Or, aceste prevederi legale își răsfrâng efectele asupra perioadei în care

inculpatul s-a aflat în stare de arest până la pronunțarea sentinței din 03.07.2019.

Iar, în cazul în care inculpatul va considera că și după pronunțarea sentinței i

s-au încălcat drepturile privind condițiile de detenție, garantate de art. 3 din

Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, ar putea să se adreseze cu o cerere judecătorului de instrucție,

conform prevederilor art. 4732 Cod de procedură penală.

Totodată, cheltuielile judiciare suportate în cadrul procesului penal se trec în

contul statului, fiind cheltuieli suportate în cadrul urmăririi penale în vederea

demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate.

4.1. Prin încheierea Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 07

decembrie 2020, a fost corectată eroarea din decizia Colegiului Penal al Curții de

Apel Chișinău din 23.09.2020, cu indicarea sintagmei corecte, cu modificări: „...

Potrivit art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, pentru constatarea încălcării drepturilor

privind condițiile de detenție, garantate de art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor

omului și libertăților fundamentale, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor

Omului, a-i reduce pedeapsa aplicată inculpatului Revencov Alexandr, cu 165 zile.”

Instanța a reținut că potrivit informației parvenite de la instituția penitenciară,

inculpatul s-a aflat în stare de arest preventiv 165 de zile.

declarat recurs ordinar, solicitând casarea deciziei menționate și dispunerea

rejudecării cauzei în instanța de apel.

Recurenta a invocat că în cazul în care prevederile art. 229 alin. (1) Cod de

procedură penală stipulează direct că inculpatul suportă cheltuielile judiciare, soluția

privind respingerea încasării acestor cheltuieli este neîntemeiată, or, acuzarea a

4

probat cheltuielile suportate de stat la efectuarea rapoartelor de expertiză chimică nr.

34/12/1-R-5917 din 08.11.2018 și nr. 34/12/1-R-16876 din 02.05.2018, în sumă de

3360 lei.

Totodată, la materialele cauzei lipsesc probe care ar demonstra că inculpatul

s-a aflat în condiții de detenție care nu corespund minimului necesar pentru deținerea

sa în custodia statului.

februarie 2021, recursul a fost admis, casate decizia din 23.09.2020 și încheierea din

07.12.2020, și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Instanța de recurs a statuat că instanța de apel nu a ținut cont că art. 229 alin.

(1), (2) Cod de procedură penală prevede că instanța de judecată poate obliga

inculpatul să recupereze cheltuielile judiciare, specificând excepțiile de la aceasta,

precum și condițiile de eliberare a inculpatului de plata cheltuielilor judiciare,

conform art. 229 alin. (3) Cod de procedură penală.

Or, voința legiuitorului a fost îndreptată spre obligarea condamnaților de a

achita cheltuielile de efectuare a expertizelor, iar scutirea condamnaților de la plata

acestor sume reprezintă o excepție, dar nu o regulă, în dependență de condițiile

stipulate la art. 229 Cod de procedură penală.

În același timp, deși în motivarea soluției privind aplicarea prevederilor art.

385 alin. (5) Cod de procedură penală, instanța de apel a argumentat reducerea

pedepsei inculpatului cu 252 de zile (termen în care a inclus eronat și perioada de

aflare a inculpatului în arest la domiciliu din 01.02.2018 până la 27.04.2018), fapt

menționat și în dispozitivul deciziei, iar ulterior, în temeiul demersului directorului

interimar al Penitenciarului nr. 13-Chișinău, a emis pripit o încheiere conform art.

249 Cod de procedură penală și a redus prin încheierea dată pedeapsa aplicată

inculpatului în temeiul art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală cu 165 de zile.

Mai mult, instanța de apel, prin încheierea din 07.12.2020 nu doar a corectat

eroarea admisă la aplicarea art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, dar a

modificat soluția, inclusiv în sensul agravării situației inculpatului, ce constituie o

eroare de drept, ce cade sub incidența temeiului de recurs prevăzut de art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală.

2021, apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre, după

cum urmează: „Se constată deținerea inculpatului Revencov Alexandr pe perioada deținerii în

Penitenciarul nr.13, Chișinău pe perioada 04.11.2017-01.02.2018, în total 165 zile, în condiții

contrare art. 3 CEDO.

În baza art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală al RM, urmare a constatării încălcării

drepturilor privind condițiile de detenție, garantate de art.3 din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale, conform jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, pe perioada deținerii în Penitenciarul nr. 13, Chișinău de pe 04.11.2017 până

pe 03.07.2019, se reduce pedeapsa aplicată inculpatului Revencov Alexandr XXXXXX cu 165 zile.

Termenul de executare a pedepsei lui Revencov Alexandr a-l calcula de la data pronunțării

prezentei decizii - 13.10.2021, cu includerea în pedeapsă a duratei aflării în stare de reținere

04.11.2017 până pe 06.11.2017, arest preventiv începând cu 06.11.2017 până la 01.02.2018,

precum și de pe 16.04.2019 până la 03.07.2019 și perioada deținerii în arest la domiciliu începând

cu 16.04.2019 până la data de 03.07.2019”.

În rest, sentința a fost menținută.

5

Instanța de apel a reținut că potrivit art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală

cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului.

Astfel, cheltuielile de judecată în sumă de 3360 lei, suportate la efectuarea

rapoartelor de expertiză chimică nr. 34/12/1-R-5917 din 08.11.2017 și nr. 34/12/1-

R-1678 din 02.05.2018, urmează a fi achitate din contul inculpatului în beneficiul

statului, având în vedere că la momentul derulării acțiunilor de urmărire penală,

aceste cheltuieli au fost suportate de stat, deoarece procesul penal era guvernat de

principiul prezumției nevinovăției, iar în situația în care în cadrul cercetării

judecătorești a fost dovedită pe deplin vinovăția inculpatului, acesta urmează să

recupereze cheltuielile judiciare suportate de stat.

Totodată potrivit art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, în cazul

constatării încălcării drepturilor privind condițiile de detenție, garantate de art. 3 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, conform

jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, reducerea pedepsei se va

calcula în felul următor: două zile de închisoare pentru o zi de arest preventiv.

Potrivit notei informative nr. 7/R-585/20 din 19.02.2020, prezentată de

administrația Penitenciarului nr. 13-Chișinău, inculpatul s-a deținut din 07.11.2017

până la 10.11.2017, în celula 38, 10 paturi, 22,6 m2; din 10.11.2017 până la

23.01.2018, în celula 54, 14 paturi, 22,7 m2; din 23.01.2018 până la 01.02.2018, în

celula 65, 4 paturi, 8,9 m2; din 16.04.2019 până la 19.04.2019, în celula 60, 11 paturi,

25,2 m2; din 19.04.2019 până în prezent - în celula 76, 6 paturi, 9,9 m2.

Conform demersului directorului interimar al Penitenciarului nr.13-Chișinău,

inculpatul s-a deținut în stare de arest preventiv de la 06.11.201 până la 01.02.2018

- 87 zile și de la 16.04.2019 până la 03.07.2019 - 78 zile. Astfel, perioada totală de

aflare în stare de arest preventiv constituie 165 zile.

Deci, inculpatul s-a deținut în condiții inumane și degradante de detenție, care

i-au afectat grav drepturile și libertățile sale fundamentale, drepturi care reies din

obligația statului de a asigura condițiile de detenție.

și dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel.

Recurentul a invocat că decizia instanței de apel este nefondată și nemotivată.

Or, instanța de apel nu a soluționat chestiunea privind reducerea din termenul

pedepsei a perioadei aflării în arest pe teritoriul Ucrainei, în cadrul procedurii de

extrădare, conform art. 557 Cod de procedură penală.

La fel, instanța de apel incorect a aplicat prevederile art. 385 alin. (5) Cod de

procedură penală și greșit a apreciat statutul lui în perioada deținerii în Penitenciarul

nr.13-Chișinău, ce a influențat asupra termenului total al aflării în arest, indicând că

el s-a aflat în arest preventiv până la pronunțarea sentinței, ce reprezintă o eroare

gravă și o interpretare incorectă a legii.

Astfel, pentru perioada de aflare în stare de arest, ce constituie 612 zile, urma

să-i fie redusă pedeapsa cu 1224 zile.

Totodată, instanța de apel nu a ținut cont de prevederile art. 229 alin. (3) Cod

de procedură penală și de faptul că are la întreținere doi copii minori și mama, care

este invalid de gradul II.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală.

6

argumentelor invocate, Colegiul Penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motive legale

pe care se întemeiază soluția, când motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul Penal lărgit atestă că instanța de apel a comis

următoarele erori de drept.

Potrivit art. 413 alin. (1) Cod de procedură penală, la judecarea apelului se

aplică regulile generale pentru judecarea cauzelor în primă instanță, cu excepțiile

prevăzute în Partea specială titlul II capitolul IV secțiunea 1. Conform art. 414 alin.

(1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de

apel. Potrivit art. 65 alin. (3) pct. 1) Cod de procedură penală, persoana în privința

căreia sentința a devenit definitivă se numește condamnat. În corespundere cu art.

466 alin. (1) - (3) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de judecată într-o

cauză penală devine executorie la data când a rămas definitivă. Hotărârea primei

instanțe și a instanței de apel rămâne definitivă la data pronunțării deciziei în apel.

Conform art. 385 alin. (4) și (5) Cod de procedură penală, dacă, în cursul urmăririi

penale sau judecării cauzei, s-au constatat încălcări care au afectat grav drepturile

inculpatului ce derivă din calitatea procesuală a inculpatului, instanța examinează

posibilitatea reducerii pedepsei inculpatului drept compensare pentru aceste

încălcări. În cazul constatării încălcării drepturilor privind condițiile de detenție,

garantate de art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

reducerea pedepsei se va calcula în felul următor: două zile de închisoare pentru o

zi de arest preventiv. Potrivit art. 10 alin. (31) Cod de procedură penală, sarcina

probațiunii neaplicării torturii și a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau

degradante îi revine autorității în a cărei custodie se află persoana privată de

libertate, plasată la dispoziția unui organ de stat sau la indicația acestuia, sau cu

acordul ori consimțământul său tacit. Conform art. 29 alin. (4) Cod de procedură

penală, în cazul în care părțile invocă încălcarea Convenției pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie

1950 și ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr. 1298-XII

din 24 iulie 1997, instanțele de judecată au obligația să se pronunțe motivat, în

hotărârile emise, dacă a avut loc sau nu încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului prin prisma jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor

Omului. În corespundere cu art. 4732 alin. (1) Cod de procedură penală, plângerea

împotriva administrației instituției penitenciare referitoare la condițiile de detenție

care, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, afectează

drepturile condamnatului sau ale prevenitului, garantate de art.3 din Convenția

7

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, poate fi înaintată

de către condamnat sau prevenit, personal sau prin intermediul unui avocat, la

instanța de judecată în a cărei rază teritorială se află instituția penitenciară în care se

deține condamnatul sau prevenitul. Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept

care au dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Conform jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să

se pronunțe instanța de apel sunt dacă normele de drept procesual și penal au fost

corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale

referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de fond urmează a fi

desființată, cu rejudecarea cauzei (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu

privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, conform descriptivului și dispozitivului deciziei atacate (pct. 7. din decizie):

a) a constatat sumar în partea descriptiva că: „Conform art. 385 alin. (5) Cod de

procedură penală, în cazul constatării încălcării drepturilor privind condițiile de detenție,

reducerea pedepsei se va calcula în felul următor: două zile de închisoare pentru o zi de arest

preventiv. Potrivit notei informative nr. 7/R-585/20 din 19.02.2020, prezentată de administrația

Penitenciarului nr. 13-Chișinău, inculpatul s-a deținut din 07.11.2017 până la 10.11.2017, în

celula 38, 10 paturi, 22,6 m2; din 10.11.2017 până la 23.01.2018, în celula 54, 14 paturi, 22,7 m2;

din 23.01.2018 până la 01.02.2018, în celula 65, 4 paturi, 8,9 m2; din 16.04.2019 până la

19.04.2019, în celula 60, 11 paturi, 25,2 m2; din 19.04.2019 până în prezent - în celula 76, 6

paturi, 9,9 m2. Conform demersului directorului interimar al Penitenciarului nr.13-Chișinău,

inculpatul s-a deținut în stare de arest preventiv de la 06.11.201 până la 01.02.2018 - 87 zile și de

la 16.04.2019 până la 03.07.2019 - 78 zile. Astfel, perioada totală de aflare în stare de arest

preventiv constituie 165 zile”, dar în dispozitiv s-a contrazis dispunând divergent că: „Se

constată deținerea inculpatului Revencov Alexandr pe perioada deținerii în Penitenciarul nr.13,

Chișinău pe perioada 04.11.2017-01.02.2018, în total 165 zile, în condiții contrare art. 3 CEDO.

În baza art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, urmare a constatării încălcării drepturilor

privind condițiile de detenție, pe perioada deținerii în Penitenciarul nr. 13, Chișinău de pe

04.11.2017 până pe 03.07.2019, se reduce pedeapsa aplicată inculpatului cu 165 zile. Termenul

de executare a pedepsei a-l calcula de la data pronunțării prezentei decizii - 13.10.2021, cu

includerea în pedeapsă a duratei aflării în stare de reținere 04.11.2017 până pe 06.11.2017, arest

preventiv începând cu 06.11.2017 până la 01.02.2018, precum și de pe 16.04.2019 până la

03.07.2019 și perioada deținerii în arest la domiciliu începând cu 16.04.2019 până la data de

03.07.2019”.

Ori, este absolut neclară perioada în care au fost constatate condițiile de

detenție care afectează grav drepturile inculpatului indicându-se în descriptiv una

imprecisă – de la 07.11.2017 până la 19.04.2019 și din 19.04.2019 până în prezent, în total 165

zile, iar în dispozitiv constatând, divergent, o asemenea perioadă - din 04.11.2017 până

la 01.02.2018, în total 165 zile, dar reducând pedeapsa pentru o altă perioadă – de la

04.11.2017 până pe 03.07.2019.

Mai mult, nu a aplicat sub nicio formă prescripția din art. 385 alin. (5) Cod de

procedură penală, conform cărei reducerea pedepsei se va calcula în felul următor:

două zile de închisoare pentru o zi de arest preventive;

b) indicând în descriptiv că: „...potrivit notei informative inculpatul s-a deținut...din

19.04.2019 până în prezent ...”, totuși a omis că aplicarea prevederilor art. 385 alin. (4)

și (5) Cod de procedură penală față de persoana inculpată ține de competența și

obligația atât a instanțelor de fond, cât și a celor de apel, acestea urmând a-și fonda

8

soluțiile pe art. 10 alin. (31), 29 alin. (4) Cod de procedură penală, care prescriu clar

și expres că, în cazul în care părțile invocă încălcarea Convenției, instanțele de

judecată au obligația să se pronunțe motivat, în hotărârile emise, dacă a avut loc

sau nu încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului prin prisma

jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța de apel, la judecarea

apelului, aplicând regulile generale pentru judecarea cauzelor în primă instanță,

potrivit art. 413 alin. (1) Cod de procedură penală.

Prin urmare, această competență se referă și la instanța de apel, în cadrul cărei,

la faza judecării apelului declarat împotriva sentinței instanței de fond, inculpatul nu

are statut de condamnat.

Ori, după remiterea cauzei instanței de judecată, judecătorului de instrucție îi

revine competența soluționării chestiunilor vizate doar în raport cu persona care are

statut de condamnat, adică în procedura executării pedepsei (art. 469,4732 - 4734 CPP),

deoarece, conform art. 65 alin. (3) pct. 1) Cod de procedură penală, persoana în

privința căreia sentința a devenit definitivă se numește condamnat, dacă sentința

este, parțial sau integral, de condamnare, iar în corespundere cu art. 466 alin. (1) -

(3) Cod de procedură penală, hotărârea primei instanțe și a instanței de apel rămâne

definitivă la data pronunțării deciziei în apel.

Astfel, instanța de apel urma să aplice prevederile art. 385 alin. (4) și (5) Cod

de procedură penală față de inculpat pentru perioada de până la pronunțarea deciziei;

c) constatarea din dispozitiv că: „Termenul de executare a pedepsei lui Revencov

Alexandr a-l calcula de la data pronunțării prezentei decizii - 13.10.2021, cu includerea în

pedeapsă a duratei aflării în stare de reținere 04.11.2017 până pe 06.11.2017, arest preventiv

începând cu 06.11.2017 până la 01.02.2018, precum și de pe 16.04.2019 până la 03.07.2019 și

perioada deținerii în arest la domiciliu începând cu 16.04.2019 până la data de 03.07.2019”, este

sumară, neclară și contravine dispozitivului sentinței în aspectul vizat, generând doar

confuzii la executarea pedepsei.

Ori, art. 385 alin. (4) și (5) Cod de procedură penală, prescrie clar că instanța

doar reduce pedeapsa rămasă neexecutată de inculpat, drept compensare pentru

încălcarea drepturilor lui privind condițiile de detenție, garantate de art. 3 CEDO,

constatate pe parcursul perioadei pedepsei deja executate, calculându-se două zile

de închisoare pentru o zi de arest preventive (pct. 1. și 7. din decizie).

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanța de apel nu a judecat cauza

penală în condițiile legii, deoarece a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive

legale pe care se întemeiază soluția în latura aplicării prevederilor art. 385 alin. (5)

Cod de procedură penală și a computării pedepsei executate, că motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii în acest sens, și că recursul ordinar este parțial

întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța

de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se impune

soluția admiterii recursului ordinar, casării deciziei contestate în latura aplicării

prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală și a computării pedepsei

9

executate, și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, și să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

În același timp, potrivit art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală cheltuielile

judiciare sunt suportate de condamnat.

Astfel, recursul este neîntemeiat în latura cheltuielilor judiciare și decizia

contestată urmează a fi menținută în aspectul vizat.

procedură penală, Colegiul Penal lărgit,

d e c i d e:

Admite recursul ordinar declarat de inculpatul Revencov Alexandr XXXXXX

, casează decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie 2021,

în partea aplicării prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, privind:

„Se constată deținerea inculpatului Revencov Alexandr pe perioada deținerii în Penitenciarul

nr.13, Chișinău pe perioada 04.11.2017-01.02.2018, în total 165 zile, în condiții contrare art. 3

CEDO. În baza art. 385 alin.(5) Cod de procedură penală al RM, urmare a constatării încălcării

drepturilor privind condițiile de detenție, garantate de art.3 din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale, conform jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, pe perioada deținerii în Penitenciarul nr. 13, Chișinău de pe 04.11.2017 până

pe 03.07.2019, se reduce pedeapsa aplicată inculpatului Revencov Alexandr XXXXXX cu 165 zile.

Termenul de executare a pedepsei lui Revencov Alexandr a-l calcula de la data pronunțării

prezentei decizii - 13.10.2021, cu includerea în pedeapsă a duratei aflării în stare de reținere

04.11.2017 până pe 06.11.2017, arest preventiv începând cu 06.11.2017 până la 01.02.2018,

precum și de pe 16.04.2019 până la 03.07.2019 și perioada deținerii în arest la domiciliu începând

cu 16.04.2019 până la data de 03.07.2019”, și dispune rejudecarea cauzei în această parte

de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În rest, decizia contestată se menține, fiind irevocabilă în această parte.

Decizia, în partea dispunerii rejudecării cauzei, nu este susceptibilă de a fi

atacată, fiind pronunțată integral la 08 aprilie 2022.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Victor Boico

Ghenadie Plămădeală

Nicolae Craiu

10