ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 15.03.2018

1ra-335/2018 — art.151 alin.1 CP

HOTĂRÂRE
15.03.2018
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art.151 alin.1 CP
Temei legal
art.427 alin.1 pct.6,10 CPP
RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
1ra-335/2018 — art.151 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-335/2018

14 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte Petru Ursache

Judecători Anatolie Țurcan

Nadejda Toma

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

procurorul în procuratura de circumscripție, Bălți, Formusatii Andrei, și de inculpatul

Brînzaniuc Vitalie, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 11 octombrie 2017, în cauza penală privindu-l pe

Brînzaniuc Vitalie xxxx, născut la xx xx xxxx,

originar și domiciliat în xxxx xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 04.01.2017 – 26.05.2017;

Instanța de apel: 15.06.2017 – 11.10.2017;

Instanța de recurs: 16.01.2018 – 14.02.2018.

Asupra admisibilității recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal,

3641 Cod de procedură penală, în baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

Brînzaniuc Vitalie a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.151 alin.(1) Cod

penal, la 4 ani închisoare, iar potrivit art.90 Cod penal, executarea pedepsei a fost

suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 4 ani.

la 22.10.2016 aproximativ în jurul orei 23.00, după ce a consumat băuturi alcoolice la barul

din satul Dărcăuți raionul Soroca, fiind sub influența alcoolului, aflându-se în ograda

gospodăriei sale din satul Dărcăuți raionul Soroca, în urma unui conflict apărut cu Palii

Ion, locuitor al satului Bădiceni raionul Soroca pe care l-a numit cu cuvinte necenzurate,

deoarece ultimul a încercat să intre la el în ogradă, intenționat, și urmărind scopul

1

provocării de leziuni corporale lui Palii Ion, i-a aplicat acestuia câteva lovituri cu un băț

din lemn în regiunea capului și peste diferite părți ale corpului, cauzându-i astfel conform

raportului de expertiză medico-legală nr.xxx din 13.12.2016, plăgi contuze pe cap în

regiunea frontală și occipitală, plagă contuză pe antebrațul drept, fractura liniară a osului

frontal pe stânga cu hematom epidural cronic în regiunea frontală pe stânga (evacuat

operator), contuzia lobului frontal pe stânga, care s-au produs prin mecanism de lovire

repetată cu obiect contondent, de formă alungită, cu suprafața limitată, pot data din

22.10.2016 și se califică ca vătămare corporală gravă după criteriul pericol pentru viață.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a

reținut că, în drept, acțiunile inculpatului Brînzaniuc Vitalie întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(1) Cod penal, vătămarea intenționată

gravă a integrității corporale și a sănătății, care este periculoasă pentru viață.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care Brînzaniuc Vitalie să fie

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(1) Cod penal și

stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis, invocând blândețea pedepsei în raport cu cele comise, astfel

solicitând excluderea prevederilor art.90 Cod penal.

Totodată, solicită de a încasa din contul inculpatului în beneficiul statului, cu titlu de

cheltuieli judiciare suma de 57 lei pentru efectuarea expertizei medico-legale în privința

părții vătămate Palii Ion.

declarat a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Brînzaniuc Vitalie a fost recunoscut vinovat și condamnat

în baza art.151 alin.(1) Cod penal, prin aplicarea prevederilor art.3641 Cod de procedură

penală, la 4 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

De asemenea, instanța a respins cererea înaintată de procuror privind încasarea de la

Brînzaniuc Vitalie în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 57 lei, ca fiind

neîntemeiată.

judecată de către prima instanță în procedura simplificată prevăzută de art.3641 Cod de

procedură penală, în baza probelor administrate la faza urmăririi penale, acceptate de către

inculpat, prin cererea depusă personal la data de 28 martie 2017 (f.d.91), până la începerea

cercetării judecătorești pe caz.

Astfel, prima instanță, chestionîndu-1 pe inculpatul Brînzaniuc Vitalie, în ce privește

recunoașterea bazei probante administrate pe caz și a faptelor reținute în rechizitoriu, în

corespundere cu art.3641 alin.(4) Cod de procedură penală, prin încheierea protocolară din

28 martie 2017 (f.d.93 verso) a admis cererea inculpatului, pe motiv că din probele

administrate, rezultă că fapta este cert stabilită, iar în cauză sunt suficiente date cu privire

la personalitatea sa, ce ar permite stabilirea corectă a pedepsei penale, după care a recurs

la interogarea inculpatului potrivit regulilor de audiere a martorului, efectuând cercetarea

nemijlocită a bazei probante administrate pe caz.

2

Instanța de apel a considerat, că judecând cauza penală prima instanță a respectat

normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei, a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al

pertinenței, concludentei, utilității, veridicității și din punct de vedere al coroborării lor,

corect a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatului și a încadrat corect acțiunile

acestuia în baza art.151 alin.(1) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a constatat că la stabilirea pedepsei, prima instanță nu a

acordat deplină eficiență dispozițiilor art.61, 75 Cod penal, și a aplicat față de inculpatul

Brînzaniuc Vitalie о pedeapsă prea blândă.

Astfel, instanța de apel a statuat că infracțiunea pentru care a fost recunoscut vinovat

Brînzaniuc Vitalie face parte din categoria celor grave și sancțiunea prevede pedeapsa sub

formă de închisoare de la 5 la 10 ani.

Instanța de apel a considerat ca neîntemeiată concluzia instanței de fond, precum că

corijarea inculpatului este posibilă prin aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, or careva

circumstanțe în acest sens n-au fost identificate, iar faptul recunoașterii vinei și examinarea

cauzei într-o procedură simplificată a dus la aplicarea unei pedepse cu închisoarea aproape

de limita minimă, ulterior reducerii acesteia prin prisma art.3641 alin.(8) Cod de procedură

penală.

Prin urmare, instanța de apel a menționat că scopul educativ și preventiv al pedepsei

aplicate în cauza penală în privința inculpatului Brînzaniuc Vitalie nu poate fi atins decât

prin, stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, reieșind din

prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală.

Astfel, instanța de apel a constatat că, prima instanță a comis о eroare referitor la

stabilirea pedepsei inculpatului Brînzaniuc Vitalie.

Instanța de apel a mai reținut că din materialele cauzei rezultă că acuzatorul de stat a

solicitat încasarea a cheltuielilor judiciare în temeiul cheltuielilor pentru efectuarea

expertizei medico-legale nr.250 ,,A,, din 12.12.2016, care a fost dispusă prin ordonanța

organului de urmărire penală, pentru determinarea modului de apariție a mecanismului

formării și gradul vătămărilor corporale ale victimei Palii Ion.

Astfel, măsurile invocate de procuror ca cheltuieli ce necesită a fi încasate din contul

inculpatului constituie măsuri procesuale ce țin de administrarea probatoriului și

formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina părții acuzării.

Prin urmare, cheltuielile judiciare solicitate de către acuzatorul de stat: costul

expertizei medico-legale nr.250 ,,A,, din 12.12.2016 reprezintă cheltuieli efectuate în

cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea

vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în

contul statului, iar normele procedurale nu prevăd de a fi încasate din contul condamnatului

a cheltuielilor judiciare în asemenea caz.

6.1. Procurorul, care invocând temei pentru recurs prevederile art.427 alin.(1) pct.6)

Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia în latura civilă, din motiv că cheltuielile

3

judiciare în sumă de 57 lei, au fost suportate de către stat pentru efectuarea expertizei

medico-legale și urmează a fi încasată de la inculpat.

Procurorul consideră că soluția instanței de apel, prin care a fost respinsă solicitarea

referitor la încasarea cheltuielilor de judecată contravine normelor procesual penale în

vigoare.

Astfel, potrivit prevederilor art.227 alin.(1) Cod de procedură penală cheltuielile

judiciare sânt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal. Aliniatul (3) al normei indicate este o normă generală și nu obligă statul

să suporte cheltuielile ci să le achite la momentul necesar pentru a facilita operativitatea

acțiunilor organului de urmărire penală și pentru a nu condiționa termenul rezonabil prin

încasarea cheltuielilor judiciare de la părțile în proces.

Totodată, se relevă că legislatorul a expus suficient de clar în art.229 Cod de

procedură penală că obligativitatea suportării cheltuielilor judiciare se pune pe seama

condamnatului.

6.2. Inculpatul Brînzaniuc Vitalie a declarat recurs ordinar prin care, invocând temei

pentru recurs prevederile art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, solicită casarea

deciziei contestate cu menținerea sentinței instanței de fond, susținând că este corectă și

legală.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a pledat pentru o pedeapsă non-privativă

de libertate în privința sa.

Recurentul susține că instanța de apel neîntemeiat a ajuns la concluzia că reeducarea

și corectarea sa poate fi doar aplicându-i о pedeapsă sub formă de închisoare. În cauză

există un șir de circumstanțe atenuante care permit aplicarea art.90 Cod penal, el a

recunoscut vina sa încă la faza de urmărire penală, a restituit paguba, nu fost supus

anterior unor sancțiuni penale sau contravenționale, se căiește de cele comise.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sunt inadmisibile, fiind vădit

neîntemeiate, reieșind din următoarele.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărârii instanței

de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în

care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

7.1. Cu referire la recursul ordinar declarat de procuror:

Potrivit textului, titularul invocă temeiul de drept prevăzut la art.427 alin.(1) pct.6) Cod

de procedură penală și anume, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, atunci când hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Din conținutul recursului, Colegiul atestă, că autorul în esență critică decizia instanței

de apel în partea respingerii încasării din contul inculpatului a cheltuielilor de judecată

pentru efectuarea, în cadrul urmăririi penale, în privința victimei a expertizei medico-legale

în sumă de 57 lei.

4

Așadar, Colegiul menționează, că chestiunea necesității exonerării inculpatului de a

suporta cheltuielile judiciare, a constituit obiect de discuție în instanța de apel și asupra

căreia această instanță s-a expus întemeiat, concluzii susținute și de către instanța de recurs.

În cauza deferită judecării, recurentul solicită invocând prevederile art.227 Cod de

procedură penală, încasarea cheltuielilor suportate pentru efectuarea expertizei medico-

legale în privința victimei, în sumă de 57 lei, motivând că legea nu obligă statul să suporte

cheltuielile judiciare, ci doar să le achite la momentul necesar pentru a facilita

operativitatea acțiunilor organului de urmărire penală și pentru a nu condiționa termenul

rezonabil prin încasarea cheltuielilor judiciare de la pârțile în proces.

La cele invocate supra, instanța de recurs menționează, că aceste argumente ale

recurentului sunt neîntemeiate, deoarece dispoziția art.143 Cod de procedură penală

prevede că expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea

circumstanțelor enumerate în actul nominalizat, inclusiv și în cazul când prin alte probe nu

poate fi stabilit adevărul în cauză.

De asemenea, Colegiul penal relevă și stipulările art.143 alin.(2) Cod de procedură

penală, unde este enunțat că plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la

alin.(1) se face din contul bugetului de stat.

Totodată, instanța de recurs relevă dispoziția art.229 alin.(2) Cod de procedură penală,

potrivit căreia, instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile

judiciare... Prin urmare, se atestă că norma dată nu poartă un caracter imperativ, ci unul

facultativ, lăsând la discreția instanței de a hotărî asupra chestiunii plății cheltuielilor

judiciare ținând cont de împrejurările cauzei și suportării acestor cheltuieli.

Astfel, în cazurile când expertiza a fost dispusă de către organul de urmărire penală

sau de către instanța de judecată la solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru

efectuarea expertizei vor fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat.

Instanța de recurs reține, că expertiza nr.250 ,,A’’ din 07.12.2016, a fost ordonată de

către organul de urmărire penală în vederea stabilirii circumstanțelor cauzei, constituind

acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului și formularea învinuirii, care sunt

puse în sarcina părții acuzării.

În asemenea împrejurări, Colegiul penal statuează, că cheltuielile suportate în cadrul

urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii

imputate, prin numirea efectuării expertizei medico-legale, reprezintă cheltuieli judiciare

ce urmează a fi achitate din bugetul de stat.

Prin urmare, sunt apreciate ca fiind corecte concluziile instanței de apel referitoare la

respingerea solicitării înaintate de către acuzatorul de stat privind încasarea de la inculpatul,

Brînzaniuc Vitalie, a sumei de 57 lei, cu titlu de cheltuieli suportate pentru efectuarea

expertizei în prezenta cauză, just fiind reținute în acest sens prevederile art.143 alin.(2) Cod

de procedură penală.

Pe cale de consecință, Colegiul penal, consideră că nu și-a găsit confirmare temeiul

pentru recurs invocat de către recurent, ce ar servi drept temei de implicare a instanței de

recurs, în sensul casării deciziei contestate, în partea respingerii încasării cheltuielilor

judiciare din contul inculpatului.

5

Având ca reper cele enunțate, Colegiul penal statuează, că argumentele invocate de

procuror sânt nefondate, fapt ce impune concluzia privind inadmisibilitatea recursului

ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

7.2. Cu referire la recursul declarat de către inculpatul Brînzaniuc Vitalie:

Precum a fost menționat supra, recurentul indică ca temei pentru declararea recursului

ordinar, prevederile art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, în sensul că s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, solicitând să-i fie stabilită o

pedeapsă mai blândă.

Colegiul penal menționează că acest temei pentru recurs nu persistă în cauza dată,

argumentând în acest context următoarele.

Cât ține de temeiul care cade sub incidența art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură

penală, Colegiul penal menționează că este unul declarativ, deoarece în urma examinării

materialelor cauzei și a conținutului deciziei instanței de apel, se constată că instanța de

apel în decizia sa (f.d.151-155 vol. I) corect și-a motivat soluția în privința vinovăției

inculpatului Brînzaniuc Vitalie și la aplicarea pedepsei a ținut cont de prevederile art.61

alin.(2) Cod penal și totodată a ținut cont și de criteriile de individualizare a pedepsei

penale, prevăzute de art.75 Cod penal. Instanța de apel a luat în considerare, gravitatea

infracțiunii săvârșite, precum și faptul că în instanță cauza a fost examinată în procedura

simplificată prevăzută de art.364¹ Cod de procedură penală și astfel au fost reduse corect

limitele pedepsei în conformitate cu prevederile alin.(8) a aceluiași articol, stabilindu-i lui

Brînzaniuc Vitalie întemeiat pedeapsa cu închisoarea pe un termen de 4 ani, conform

sancțiunii prevăzute la art.151 alin.(1) Cod penal.

Totodată, Colegiul penal reține că instanța de apel, legal a adoptat soluția în cauza

dată în temeiul art.415 alin.(1) pct.2) Cod de procedură penală, a casat parțial sentința

primei instanțe, în partea stabilirii pedepsei și a pronunțat în această parte o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care s-a numit pedeapsa echitabilă

aplicată inculpatului, în limitele sancțiunii, cu aplicarea prevederilor art.364¹ alin.(8) Cod

de procedură penală și cu excluderea aplicării prevederilor art.90 Cod penal.

Instanța de apel, reținând circumstanțele de fapt ale cauzei, și-a motivat concluzia sa

printr-un cumul de probe administrate în cauză, cărora le-a dat o apreciere justă și

obiectivă, prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate

aspectele de fapt și de drept, în această parte hotărârile nefiind atacate.

În continuare, instanța de recurs conchide că, pedeapsa aplicată inculpatului trebuie

să fie echitabilă, legală și individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să

realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art.61 Cod penal, să fie în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții speciale a Codului penal, ținându-se cont de limitele

fixate în sancțiunea infracțiunii incriminate.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii

penale și de evitarea pe viitor a săvârșirii unor fapte infracționale. Individualizarea pedepsei

6

este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului,

având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Prin urmare, Colegiul conchide că pedeapsa stabilită lui Brînzaniuc Vitalie a fost

individualizată conform prevederilor legale ce reglementează acest aspect.

Din considerentele expuse, Colegiul penal nu constată nici o încălcare a normelor

procesual-penale referitoare la judecare cauzei în ordine de apel în sensul invocat de

recurent, dispunerea de către instanța de apel a executării reale a pedepsei închisorii fiind

justificată, din care considerente urmează a se dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în procuratura de

circumscripție, Bălți, Formusatii Andrei și de inculpatul Brînzaniuc Vitalie, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11 octombrie 2017, în cauza penală

privindu-l pe Brînzaniuc Vitalie xxxx, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 15 martie 2018.

Președinte Petru Ursache

Judecători Anatolie Țurcan

Nadejda Toma

7

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2018-07-05
0,95
1ra-890/2018 — art. 287 alin. 3 CP
Dosarul nr.1ra-890/2018 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 05 iunie 2018 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte – Toma Nadejda Judecători – Țurcan Anatolie, Alerg
CSJ 2018-07-06
0,94
1ra-1193/18 — 171 alin. 1 Cod penal
Dosarul nr. 1ra-1193/2018 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 27 iunie 2018 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte – Toma Nadejda, Judecători – Timofti Vladimir, Țurcan A
CSJ 2019-08-29
0,94
1ra-1185/2019 — art. 27, 145 alin. 2 lit. e/1, 201/1 alin. 1 lit. b, 186 alin. 2 lit. c, d, 186 alin. 2 lit. d CP
Dosarul nr. 1ra-1185/2019 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 31 iulie 2019 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte – Vladimir Timofti, Judecători – Anatolie Ţurcan și Elena Cobzac, examinân
CSJ 2018-09-26
0,94
1ra-1491/2018 — art. art. 287 alin. 2 lit. b, 287 alin. 2 lit. b CP
Dosarul nr. 1ra-1491/2018 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 26 septembrie 2018 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte – Vladimir Timofti, Judecători – Victor Boico, Nadejda Toma, a examinat admisibilitatea
CSJ 2016-03-09
0,94
1ra-234/2016 — art. 201/1 alin. 2 lit. a CP
Dosarul nr. 1ra-234/2016 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 09 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte - Ursache Petru, judecători - Timofti Vladimir, Toma Na
Sursă