1ra-335/2018 — art. 27,187 alin. 2 lit. d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 27,187 alin. 2 lit. d CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-335/2018 — art. 27,187 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul 1ra-335/2018
C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e
D E C I Z I E
14 martie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte – Constantin Alerguș,
Judecătorii – Elena Cobzac, Anatolie Țurcan,
examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de
inculpata Tomașciuc Violetta și avocatul acesteia Popescu Ion, prin care se solicită
casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 aprilie 2017, în
cauza penală în privința lui
Tomașciuc Violetta XXXXX,
născută la XXXXXX, originară din mun. Chișinău,
domiciliată în mun. XXXXXX str. XXXXX, nr. XX, ap. XX
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
1.de la 05 martie 2012 - până la 28 ianuarie 2013(instanța de fond);
de la 06 martie 2017 -până la 19 aprilie 2017 (instanța de apel);
de la 13 mai 2016- până la 14 septembrie 2016; de la 12 ianuarie
2018 – până la 14 martie 2018 (instanța de recurs ordinar).
Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală legal
executată.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Căușeni din 28 ianuarie 2013, Tomașciuc Violetta
a fost condamnată în baza art. 27, 187 alin. (2) lit. d) Cod penal, la 4 ani închisoare,
cu executarea în penitenciar pentru femei, fără aplicarea amenzii.
În baza art.90 Cod penal, pedeapsa stabilită a fost suspendată condiționat pe
un termen de probă de 5 ani.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Tomașciuc
Violetta, la 18 decembrie 2011, aproximativ la 1800, fiind în stare de ebrietate
alcoolică, având intenția de a sustrage pe ascuns bunurile altei persoane, a pătruns
în apartamentul nr. XX din or. XXXXX, str.XXXXXX, nr.XX, care aparținea cet.
Gomaniuc Serghei de unde, pe ascuns a sustras o geantă cu instrumente la prețul
de 700 lei și încercând să fugă, a fost depistată de către Gomaniuc Valentin, însă ea
continuând intenția sa criminală, cu bunurile sustrase a încercat să se eschiveze,
însă ulterior a fost reținută pe scările blocului.
Împotriva sentinței menționate nu a fost declarat apel.
Nefiind de acord cu sentința la 21.04.2016 și la 22.08.2016, inculpata a
declarat recursuri ordinare, solicitând casarea acesteia, deoarece examinarea
cauzei a avut loc în lipsa inculpatei, fără a fi citată legal sau anunțată în căutare,
astfel fiind lipsită de posibilitatea de a se apăra în cadrul procesului penal.
Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 14 septembrie
2016 s-a decis inadmisibilitatea recursului declarat deoarece nu îndeplinește
cerințele de conținut prevăzute la art. 430 Cod de procedură penală.
În argumentarea soluției adoptate instanța de recurs a reținut că sentința
primei instanțe, nu a fost contestată cu apel și prin urmare această hotărâre nu
poate constitui obiect al procedurii de contestare cu recurs ordinar.
La 13 octombrie 2016 inculpata Tomașciuc V. a contestat cu apel sentința,
unde a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri cu încadrarea
acțiunilor sale în baza art. 186 Cod penal.
La 16 februarie 2017 inculpata a declarat apel suplimentar solicitând casarea
sentinței și dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță în alt complet de
judecată, motivând că acțiunile sale nu întrunesc elementele constitutive ale
infracțiunii de jaf.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 aprilie 2017
apelurile declarate au respinse ca fiind depuse peste termen.
În argumentarea soluției adoptate Colegiul penal a reținut că din materialele
cauzei rezultă că, Tomașciuc V. a făcut cunoștință cu sentința contestată încă din
anul 2015, iar apel a declarat abia la 28 ianuarie 2017 și la 14 februarie 2017, adică
peste termenul prevăzut la art. 402 Cod de procedură penală.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar avocatul
Popescu Ion în numele inculpatei, care, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct.
6), 8), 12) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia cu dispunerea
rejudecări cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată argumentând
următoarele:
- constatările instanței de apel referitor la faptul că inculpata cunoștea despre
soluția primei instanțe din anul 2015 sunt neîntemeiate;
- inculpata este vorbitoare de limbă rusă, iar la materialele cauzei nu sunt probe
care ar confirma că acesteia i-a fost înmânată copia sentinței în limba pe care
Tomașciuc V. o posedă;
- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor argumentelor invocate de
inculpată în cererile de apel declarate;
9.1. Decizia instanței de apel a fost contestată și de inculpata Tomașciuc V., care
solicită casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță în alt
complet de judecată și stabilirea unei pedepse mai blânde, argumentând
următoarele:
- sentința instanței de fond nu i-a fost înmânată în limba română dar nu în
limba rusă, limbă pe care o posedă.
- consideră că pedeapsa stabilită de prima instanță este prea aspră.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar
declarat, menționând că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, argumentând
că din materialele cauzei rezultă că deși sentința primei instanțe a fost pronunțată
în lipsa inculpatei, însă din declarațiile lui Tomașciuc V. aceasta încă din luna mai
2015 a aflat despre sentința de condamnare pronunțată în privința sa, însă nu și-a
exercitat dreptul de a contesta sentința și a declarat apel abia la 13.10.2017, peste
termenul legal de 15 zile.
Concomitent a menționat, că potrivit jurisprudenței CEDO dezavantajarea
unei părți față de alta, în situația în care instanța extinde termenul legal de
contestare a unei hotărâri judecătorești definitive, se aduce atingere principiului
securității raporturilor juridice garantat de art. 6 CEDO.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal îl consideră inadmisibil, din
următoarele considerente.
Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra
inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 401 Cod de procedură penală, inculpatul
și apărătorul său sunt în drept să declare apel, atât în latura penală, cât și în cea
civilă.
Termenul de declarare a apelului împotriva sentinței, potrivit prevederilor
art. 402 Cod de procedură penală, este de 15 zile de la data pronunțării sentinței
integrale.
În conformitate cu prevederile art. 404 alin. (1) Cod de procedură penală,
prevede că participantul la proces care a lipsit atât la judecare, cât și la pronunțarea
sentinței și nu a fost anunțat despre adoptarea sentinței poate declara apel și peste
termen , dar nu mai târziu de 15 zile de la data începerii executării pedepsei sau
încasării despăgubirilor.
Conform art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru
exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea
acestuia impune pierderea dreptului procesual.
Colegiul penal, în urma examinării actelor cauzei în raport cu motivele
invocate de recurenți în recursurile ordinare, conchide că concluziile instanței de
apel, care a respins ca depuse peste termen apelurile declarate de inculpata
Tomașciuc V., sunt legale și întemeiate.
În acest context instanța de recurs, verificând legalitatea deciziei instanței de
apel, conchide că ultima just a reținut că copia sentinței Judecătoriei Căușeni din
28 ianuarie 2013, redactată integral a fost expediată în adresa lui Tomașciuc V. la
data de 01 februarie 2013 fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire înregistrată cu
nr. 420 (f.d.155).
La fel, instanța de recurs consideră întemeiate concluziile instanței de apel
prin care s-a reținut că din declarațiile inculpatei rezultă că aceasta a făcut
cunoștință cu sentința în anul 2015 (f.d.29, vol. II), prin urmare dânsa a cunoscut
despre actul judecătoresc, însă a declarat apel abia la 13 octombrie 2016, peste
termenul legal prevăzut la art. 402-404 Cod de procedură penală.
Referitor la alegațiile recurenților despre faptul că la materialele cauzei nu
există nici o dovadă, care ar confirma că inculpatei i-a fost înmânată sentința în
limba rusă, Colegiul relevă, că Tomașciuc V. cunoștea despre sentința dată și a
dispus de posibilitatea de a solicita și a primi o copie a sentinței în limba pe care
aceasta o posedă.
Așa dar, Colegiul relevă că, inculpata a fost în drept să conteste sentința
instanței de fond cu apel în termen legal, însă dânsa nu a exercitat această cale de
atac în termenul prevăzut de lege, iar careva motive întemeiate care ar justifica
depunerea întârziată a apelurilor de către instanța de apel nu au fost stabilite.
Conform art.231 alin.(2)-(3) Cod de procedură penală, calcularea termenelor
procedurale se pornește de la ora, ziua, luna și anul indicate în actul care a provocat
curgerea termenului, iar la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în
calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care
acesta se împlinește.
În această situație, Colegiul penal conchide că instanța de apel corect a
concluzionat că apelurile declarate de inculpata Tomașciuc Violetta, au fost
declarate după expirarea termenului prevăzut de art.402-404 Cod de procedură
penală.
Având în vedere că, în speță apelul a fost respins ca fiind declarat peste
termen și instanța de apel nu s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și de
drept ale cauzei și legalității sentinței adoptate de prima instanță, nu există temei
ca instanța de recurs ordinar să se pronunțe asupra legalității sentinței referitor la
condamnarea inculpatei și la stabilirea pedepsei acesteia, în cauză nefiind utilizată
calea ordinară de atac – apelul.
La acest capitol, instanța de recurs ține să menționeze că, în conformitate cu
art. 420 alin. (4) Cod de procedură penală, nu pot fi atacate cu recurs sentințele în
privința cărora persoanele indicate în art.401 nu au folosit calea apelului, or
respingerea apelului ca fiind tardiv echivalează cu neutilizarea căii de atac.
În asemenea condiții, Colegiul conchide că, recursurile ordinare declarate de
inculpata Tomașciuc Violetta și avocatul acesteia Popescu Ion, sunt inadmisibile
ca vădit neîntemeiate, deoarece în speță, inculpata nu a utilizat calea ordinară de
atac – apelul.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de inculpata Tomașciuc
Violetta și avocatul acesteia Popescu Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 19 aprilie 2017, în cauza penală în privința lui
Tomașciuc Violetta, ca fiind vădit neîntemeiate.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 aprilie 2018.
Președinte Constantin Alerguș
Elena Cobzac
Anatolie Țurcan