1ra-378/2015 — art. 327 alin. 2 lit. c CP

1ra-378/2015 — art. 327 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul 1ra-378/2015

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

28 aprilie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Ghenadie Nicolaev, Nadejda

Toma

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de partea

vătămată Agheev Dmitrii, inculpata Culava Diana și avocatul acesteia Istrate

Anatolie, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 25 noiembrie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 03 decembrie 2014, în cauza penală în privința lui

Culava Diana XXXX,

născută la XXXXXXX, originară și domiciliată în mun.

XXXXXX, str. XXXXXX, nr. XX, ap. XX,

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1.de la 04 septembrie 2012 - pînă la 25 noiembrie 2013;

(instanța de fond);

(instanța de apel);

de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

2013, Culava Diana a fost condamnată în baza art. 327 alin. (2) lit. c) Cod penal,

la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a practica activitatea notarială pe

un termen de 5 ani.

În conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, executarea pedepsei

stabilite a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani.

S-a dispus încasarea din contul inculpatei în beneficiul părții vătămate

Agheev Dmitrii prejudiciul material în mărime de 114263, 81 Euro, echivalentul

în valută națională conform cursului valutar stabilit de BNM la data executării

hotărîrii.

S-a dispus încasarea din contul lui Culava Diana în beneficiul părții

vătămate prejudiciul moral în sumă de 10000 lei și 5000 lei, cheltuieli legate de

asistența juridică.

1

la 21 iulie 2008, activînd în calitate de notar privat în baza licenței nr. XXX,

eliberată de Ministerul Justiției, cu sediul în mun. Chișinău str. Ion Creangă nr.

6/2, contrar prevederilor art.7, 49 al Legii cu privire la notariat nr. 1453 din

08.11.2002, în redacția de pînă la modificările operate prin Legea nr. 300 din

25.12.2008, potrivit cărora „Arhiva notarială este parte integrantă a fondului

Arhivistic al Republicii Moldova și asigură păstrarea actelor notariale. Arhiva

notarială este proprietatea statului și se păstrează în condițiile prevăzute de

legislație. Arhiva notarială păstrează actele notariale conform principiului

teritorial stabilit de Ministerul Justiției de comun acord cu Serviciul de Arhivă

al Republicii Moldova. Actele notariale se transmit spre păstrare în arhiva

notarială în baza unui regulament aprobat de Serviciul de Stat de Arhivă al

Republicii Moldova și de Ministerul Justiției. Regulamentul stabilește modul de

pregătire și de depunere a actelor în arhivă, precum și - nomenclatura

dosarelor. Dreptul de a primi informații din arhiva notarială îl au persoanele în

numele din însărcinarea cărora a fost îndeplinit actul notarial, precum și

persoana care l-a îndeplinit. Informația despre actele notariale îndeplinite și

actele notariale se eliberează din arhiva notarială la solicitarea instanței de

judecată, procuraturii, organelor de urmărire penală în legătură cu cauzele

penale, civile sau administrative aflate în curs de examinare”, folosind-se

intenționat de situația de serviciu în interes material și în alte interese

personale, în scopul majorării beneficiului biroului notarial și dobîndirii unei

clientele fidele a comis abuzul de serviciu în următoarele circumstanțe.

La 14 iulie 2012 la sediul Biroului Notarului Privat „Culava Diana” situat

mun. Chișinău str. Ion Creangă nr. 6/2, s-a prezentat cet. Cojocaru Vl., fiind

însoțit de cet. Lența M., care au solicitat întocmirea și autentificarea unui

contract de vînzare -cumpărare prin care, cet. Cojocaru Vl. fiind în calitate de

proprietar, ar înstrăina imobilul amplasat pe str. Muncești, 799 „W”, mun.

Chișinău către „Flacăra” SRL.

In vederea perfectăriii contractului de vînzare-cumărare solicitat, de

către părți, au fost prezentate notarului D. Culava, mai multe acte cu referire la

imobilului care urma a fi înstrăinat și anume: contractul de vînzare –

cumpărare nr. 1-595 din 27.01.2004, care atesta dreptul de proprietate a lui

Cojocaru Vl. asupra imobilului, extras din registrul bunurilor imobile,

certificatul eliberat IFS Botanica, prin care se confirma lipsa datoriilor față de

buget, certificatul de evaluare a bunului imobil, declarația din partea soției cet.

Cojocaru Vl., privind acordul la înstrăinarea imobilului.

2

La 16.07.2008, după întocmirea și semnarea contractului de vînzare-

cumăpărare de către părți, inculpata a autentificat încheierea contractului,

după care a eliberat vînzătotului, o copie a acestuia. Tot atunci, Culava D., a

întocmit documentele de plată pentru serviciile notariale și taxa de stat, pe care

le-a transmis cumpărătorului, condiționînd că după achitarea sumelor indicate,

va transmite exemplarul cumpărătorului.

Ulterior, la 21.07.2008, inculpata, aflîndu-se în sediul biroului notarial,

folosind-se intenționat de situația de serviciu în interes material și în scopul

majorării beneficiului biroului notarial și dobîndirii unei clientele fidele, la

solicitarea cet. Lența M., care prezenta în bază de procură interesele cet.

Cojocaru Vl., acționînd contrar prevederilor art.7, 49 al Legii cu privire la notariat

nr.1453 din 08.11.2002, a eliberat din arhiva notarială a biroului privat „Culava

Diana”, originalul contractului de vînzare - cumpărare nr. 1- 595 din 27

ianuarie 2004, care atesta dreptul de proprietate a cet. Cojocaru Vl., asupra

imobilul din str. Muncești, 799 „W”, mun. Chișinău.

Astfel, datorită acțiunilor abuzive mențioante a notarului privat Culava

D., Cojocaru Vl. a prezentat contractul de vînzare - cumpărare nr. 1- 595 din 27

ianuarie 2004, care atesta dreptul său de proprietate asupra imobilul din str.

Muncești, 799 „W”, mun. Chișinău, notarului Constantinescu E. cu solicitarea

de a fi întocmit și autentificat un contract de împrumut dintre el și Ageev D.,

gajînd imobilul nominalizat, în schimbul căruia a primit suma de 60 000 Euro.

Așadar, prin eliberarea contractul de vînzare - cumpărare nr. 1- 595 din

27.01.2004, inculpata a prejudiciat interesele generale a societății și în particular

a creat premise reale, care au generat posibilitatea prejudicierii cet. Agheev D.

Tot odată prin acțiunile infracționale comise s-au cauzat daune

considerabile intereselor publice, manifestate prin subminarea autorității

organelor publice, crearea obstacolelor și tulburărilor în activitatea acestora.

- procurorul, care a contestat sentința sub aspectul blîndeței pedepsei

stabilite solicitînd, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin

care Culava Diana să fie condamnată în baza art. 327 alin. (2) lit. c) Cod

penal, la 3 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis,

pentru femei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcția de notar pe un

termen de 5 ani, argumentînd că pedeapsa aplicată inculpatei este

inechitabilă în raport cu fapta comisă, iar instanța nu și-a argumentat

hotărîrea

3

adoptată în partea stabilirii pedepsei cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal;

- partea vătămată Ageev Dmitrii, care a solicitat casarea sentinței în

latura penală, și pronunțarea în această parte a unei noi hotărîri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatei să-i fie stabilită o

pedeapsă mai aspră privativă de libertate fără aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal. În argumentarea soluției solicitate a menționat că inculpata a

săvîrșit o infracțiune gravă, cauzîndu-i un prejudiciu material în proporții

deosebit de mari, în cadrul cercetării judecătorești inculpata vina nu a

recunoscut-o și prejudiciul cauzat nu i-a fost restituit;

- inculpata și avocații acesteia Culava Igor, Asandei Dorin și Istrate

Anatolie, care au solicitat casarea sentinței cu pronunțarea unei hotărîri de

achitare.

În argumentarea apelurilor declarate apelanții au invocat următoarele:

- acuzarea nu a prezentat probe pertinente și concludente care ar fi

demonstrat deținerea în general a arhivei notarului, precum și în baza cărui

regulament actele urmează a fi transmise în arhiva notarială;

- prima instanță nu a stabilit dacă contractul de vînzare-cumpărare

autentificat de Culava D. la 16.07.2008 expres prevedea transmiterea în arhiva

notarului a contractului de vînzare-cumpărare din 27.01.2004, prin care

Cojocaru Vl. a dobîndit dreptul de proprietate asupra imobilului din str.

Muncești 799 „W”;

- nu a fost demonstrat prin ce s-a manifestat interesul material al

inculpatei;

- Legea nr. 271 din 27.06.2003, privind metodologia calculării plății pentru

serviciile notariale nu prevede plata pentru serviciul de arhivă și pentru

eliberarea documentelor;

- inculpata nu este subiect al infracțiunii prevăzute de art. 327 Cod penal,

deoarece acțiunile ei la acel moment se încadrau în norma de drept prevăzută

la art. 335 Cod penal, care a fost abrogată;

- ordonanța de recunoaștere a lui Culava D. în calitate de bănuită din

04.06.2012, urmează a fi declarată nulă, deoarece aceasta a fost audiată în

lipsa avocatului;.

- la data de 13.02.2012, urmărirea penală a fost pornită în baza art. 335

alin.(2) Cod penal, iar la 22.03.2012, a fost pornită cauza penală în baza art. 328

alin.(3) lit. d) Cod penal, ulterior la data de 20.08.2012, a fost pornită urmărirea

penală conform art. 327 alin.(2), lit. c) CP RM, cauzele fiind conexate, astfel că

4

organul de urmărire penală nu s-a pronunțat în nici-un mod asupra învinuirii

pe art. 335 alin.(2) Cod penal, nefiind emisă o ordonanță privind scoaterea de

sub urmărire penală, încetare, sau altă acțiune întreprinsă asupra acestui capăt

de acuzare;

- netemeinicia afirmației acuzării care susține că inculpata contrar art. 7

din Legea cu privire la notariat a eliberat din arhiva notarială originalul

contratului care atestă dreptul de proprietate, deoarece biroul notarului nu

deținea arhivă, astfel nu facea parte din Fondul Arhivistic al R.Moldova;

-inculpata a fost învinuită de încălcarea prevederilor art. 7 alin.(5) a Legii

cu privire la notariat, în redacția din 25.12.2008, însă acțiunile incriminate

inculpatei au avut loc la 16.07.2008;

- la momentul eliberării actului la solicitarea părților, Culava D. avea

calitatea de subiect special al infracțiunii prevăzute de art. 335 alin.(2) Cod

penal și anume cea de notar privat;

- instanța de fond nu a ținut cont de decizia Curții Supreme de Justiție

din 24.06.2009, în privința lui Cojocaru Vl., în care instanța de recurs a conchis

că acțiunile notarului Culava D. au fost legale;

- în acțiunile lui Culava D. lipsește latura subiectivă a infracțiunii

prevăzute de art. 327 Cod penal, în speță, nefiind probat prejudiciul cauzat și

interesul material;

- în cadrul urmăririi penale, au fost admise erori procesuale manifestate

prin recunoașterea lui Culava D. în calitate de bănuit, pentru o faptă

prejudiciabilă, asupra căreia pînă la moment Organul de Urmărire Penală, nu

s-a pronunțat.

decembrie 2014, apelurile declarate de procuror și partea vătămată au fost

respinse ca nefondate.

Apelurile inculpatei și avocaților acesteia Culava I., Asandei D. și Istrate

A. au fost admise din alte motive decît cele invocate în apeluri, casată sentința

contestată și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care:

Culava Diana a fost condamnată în baza art. 335 alin. (2) Cod penal (red.

18.04.2002), cu încetarea procesului penal, pe motivul expirării prescripției

tragerii la răspundere penală.

Acțiunea civilă înaintată de Agheev D. a fost lăsată fără soluționare.

Instanța de apel a conchis că acțiunile inculpatei urmează a fi încadrate

5

în baza art.335 alin. (2) Cod penal (red.2002) și anume folosirea intenționată de

către un notar a situației de serviciu, în interes material, dacă aceasta a cauzat

daune în proporții considerabile intereselor publice sau drepturilor și

intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice.

În motivarea soluției adoptate Curtea de Apel a indicat că, deși,

inculpata nu și-a recunoscut vina în săvîrșirea infracțiunii incriminate,

vinovăția acesteia este dovedită pe deplin prin:

- declarațiile părții vătămate Agheev D. care au fost cercetate în cadrul

ședinței instanței de fond, verificate, în ședința instanței de apel, cu audierea

acestuia; declarațiile martorilor Cojocaru Vl., Lența M., Nărea O, date în

ședința de judecată și verificate în cadrul ședinței instanței de apel.

La fel, Curtea de Apel a conchis că, vinovăția inculpatei este dovedită pe

deplin și prin materialele cauzei cercetate în cadrul instanței de fond și în

instanța de apel: copia legalizată a duplicatului contractului de vînzare -

cumpărare nr. 1-595 la 27.01.2004, eliberat la 01.08.2008; copia extrasului din

registrul bunurilor imobile eliberat de către OCT Chișinău la 23.06.2008; copia

certificatului eliberat de OCT Chișinău la 18.06.2008, ce atestă valoarea

estimativă a bunului supus înstrăinării; copia declarației lui Cojocaru Maria,

autentificată de notarul privat Macar Veronica la 16.11.2006; copia declarației

lui Cojocaru Vladimir depusă în prezența notarului la 16.07.2008, eliberată de

Camera înregistrării de Stat; copia procesului verbal nr. 11-06/2008 al adunării

generale a fondatorilor „Flacăra” SRL; copia certificatului privind lipsa

datoriilor din 01.07.2008, eliberat de OF Botanica; copia de autentificare de

transmitere în arhiva notarială la 01.04.2010, extrasul în copie din registrul

actelor notariale seria AA nr. 004452/1460; procesul-verbal de examinare a

documentelor din 07.06.2012.

Totodată, instanța de apel a menționat că obiectul infracțiunii de folosire

intenționată de către un notar a situației de serviciu îl constituie relațiile sociale

referitoare la activitatea de serviciu, activitate a cărei bună desfășurare

presupune îndeplinirea obligațiunilor de serviciu în mod corect cu respectarea

intereselor legale private și obștești ale organizațiilor comerciale, obștești sau

ale organizațiilor nestatale de către persoanele care gestionează aceste

organizații.

In acest context, Colegiul Penal a relevat că fapta comisă de către

inculpata Culava Diana Tudor, a fost demonstrată integral, or, ultima în

calitate de notar privat, avea obligativitatea de a păstra arhiva notarială,

6

conform rigorilor art.art.7, 49 al Legii cu privire la notariat nr. 1453 din

08.11.2002, în redacția de pînă la modificările operate prin Legea nr. 300 din

25.12.2008 pentru modificarea și completarea Legii nr.l453-XV din 8 noiembrie

2002 cu privire la notariat.

Astfel, Colegiul Penal a respins ca fiind neîntemeiate argumentele

apărării, precum că pînă la acel moment, nu exista o normă în baza căreia,

notarul privat, Culava D., ar fi fost obligată să asigure păstrarea actelor în

arhiva notarială, or, art. 7 din Legea menționată, prevedea acest fapt. Totodată,

instanța de apel a specificat că Culava D. cunoștea aceste rigori, însă, necătînd

la acest fapt, a eliberat lui Lența M. originalul contractului de vînzare-

cumpărare nr.1-595, din 27.01.2004, care confirma dreptul de proprietate a lui

Cojocaru Vl., asupra imobilului din str. Muncești 799 „W”, fapt care a fost

confirmat incontestabil pe parcursul cercetării judecătorești.

La fel, instanța de apel a respins și afirmațiile apărării prin care se tinde că

în cadrul urmăririi penale au fost admise careva erori procesuale, deoarece în

cursul urmăririi penale, acțiunile procesuale și ordonanțele de atribuire a lui

Culava Diana a calității de bănuit, nu au fost contestate de către apărare în

ordinea vizată de art. 298-2991 și art. 313 Cod de procedură penală.

În acest context Colegiul penal a mai relevat că ținînd cont de

consecutivitatea și legalitatea actelor emise de către procuror, careva încălcări

procesuale la emiterea acestora nu s-au admis, iar faptul că lui Culava Diana i

s-a atribuit calitatea de bănuit, în baza art. 335 Cod penal, ulterior nefiind emis

un careva act, nu poate fi considerat temei de drept de a considera nulă

ordonanța dată, or, ulterior Culava Diana a fost pusă sub învinuire pentru

fapta infracțională a cărei vină în opinia procurorului a fost demonstrată la

faza urmăririi penale și în instanță.

În continuare Colegiul penal a specificat că, nu poate fi luat în

considerație nici motivul precum că nu ar fi fost demonstrat și indicat prin care

anume acțiuni concrete se probează urmările grave ale infracțiunii, care sunt

daunele în proporții considerabile intereselor publice, în ce constau urmările

grave și cui au fost cauzate, or, în cazul de față Culava Diana avea calitatea de

notar privat, astfel că prin acțiunile comise, dînsa a adus prejudiciul atît părții

vătămate Agheev Dmitrii, care a și înaintat acțiunea civilă, cît și intereselor

statului.

Totodată instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiat și argumentul

cum că acțiunea imputată lui Culava Diana, urmează a fi constatată de către

7

Serviciul de Stat de Arhivă conform art. 420 Cod Contravențional, dar nu de

către organul de urmărire penală, or, lui Culava Diana nu i se incriminează

„încălcarea regulilor de păstrare, de completare, de evidență și de folosire a

documentelor de arhivă”, dar folosirea intenționată a situației de serviciu în

interese personale și anume eliberarea lui Lența Maria a contractului

autentificat de vînzare-cumpărare nr.1-595, din 27.01.2004, care confirma

dreptul de proprietate a lui Cojocaru Vladimir, asupra imobilului din str.

Muncești 799 „W”.

În consecință Curtea de apel a relevat că, deși acțiunile inculpatei, se

regăsesc în norma art. 327 alin.(2), lit. c) Cod penal, însă ținînd cont de

prevederile art. 8, 10 alin. (1), (2) Cod penal, precum și art. 22 din Constituția

R. Moldova acțiunile acesteia urmează a fi încadrate în baza art. 335 alin.(2)

Cod penal, întru neadmiterea agravării situației inculpatei.

Totodată, Colegiul penal a conchis că Culava D. urmează a fi eliberată de

răspundere penală în legătură cu expirarea termenului prescripției tragerii la

răspundere penală.

către partea vătămată Agheev D., inculpata Culava D. și avocatul acesteia

Istrate A., care au solicitat:

 partea vătămată Agheev D. , casarea deciziei instanței de apel cu

pronunțarea unei noi hotărîri prin care Culava D. să fie condamnată în baza

art. 327 alin. (2) lit. c) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse fără aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal și menținerea sentinței instanței de fond în

latura civilă.

În argumentarea soluției solicitate recurentul a invocat următoarele:

- instanța de apel greșit a încadrat acțiunile inculpatei în baza art. 335 alin.

(2) Cod penal, deoarece la data comiterii infracțiunii aceasta îndeplinea o

funcție publică, astfel, urma a fi condamnată conform învinuirii înaintate;

- în speță cu certitudine s-a constatat că prin acțiunile sale Culava D. a

contribuit la cauzarea prejudiciului în proporții deosebit de mari, astfel că

instanța de apel neîntemeiat a lăsat fără soluționare acțiunea civilă;

 inculpata Culava D. și avocatul acesteia Istrate A., care au solicitat

casarea deciziei contestate și pronunțarea unei hotărîri de achitare din motivul

lipsei faptei infracționale, argumentînd următoarele:

- instanța de apel în decizia adoptată nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, și anume, în ce scop Culava D. activînd în calitate

8

de notar a folosit situația de serviciu în interes personal și material;

-în speță în acțiunile inculpatei nu este prezentă latura subiectivă a

componenței de infracțiune prevăzută la art. 335 și 327 Cod penal;

-instanța de apel nu a supus verificării probele apărării, făcînd unilateral

trimitere în decizie doar la declarațiile martorilor;

- pronunțînd o hotătîre prin care a condamnat-o pe Culava D. în baza

art.335 alin. (2) Cod penal, instanța de apel a admis o eroare de drept

fundamentală, deoarece a admis condamnarea unei persoane în baza unei legi

care este abrogată și care înlătură caracterul infracțional al faptei incriminate;

- Culava D. a fost recunoscută în calitate de bănuită la data de 12.03.2012,

iar învinuirea i-a fost înaintată abia la 25.08.2012, peste termenul legal prevăzut

de lege;

- la data de 04 iulie 2012, inculpata a fost recunoscută și audiată în calitate

de bănuită, acțiuni de urmărire penală ce s-au desfășurat în lipsa unui avocat,

prin ce i-a fost încălcat dreptul la apărare;

procedură penală, inculpata Culava D. a depus referință privind opinia sa

asupra recursului ordinar declarat de partea vătămată Agheev D. solicitînd

respingerea acestuia ca inadmisibil, argumentînd că la materialele cauzei nu au

fost prezentate careva probe care cu certitudine ar dovedi comiterea

infracțiunii incriminate, prin urmare solicitările părții vătămate de numire a

unei pedepse privative de libertate și admiterea acțiunii civile înaintate sunt

absolut nefondate.

recurenți, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia

că recursurile ordinare declarate urmează a fi respinse din următoarele

considerente:

Colegiul penal lărgit, constată că la cercetarea cauzei, instanța de apel a

ținut cont în plină măsură de prevederile articolelor 26, 27, 99-101 Cod

procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele administrate de părți,

le-a verificat minuțios, le-a dat o apreciere justă, prin prisma pertinenței,

concludentei, utilității și veridicității lor, iar în ansamblul, din punct de vedere

al coroborării lor, întemeiat a dedus concluzia că, fapta inculpatei Culava D.,

întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) Cod penal

(red. 2002).

9

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe

noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele

administrate de instanța de fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra

tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se

transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a

săvîrșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a

comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept

procesual penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărîrea adoptată

să conțină răspuns la toate motivele invocate.

În cazul dat, instanța de apel la examinarea apelurilor declarate a

respectat cerințele art. 414 Cod de procedură penală, a verificat și a apreciat

conținutul probelor și valoarea lor probatorie, cu expunerea analizei

desfășurate și minuțioase a acestora în textul deciziei instanței de apel.

Din materialele cauzei se reține că Culava Diana, de către instanța de fond a

fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 327 alin. (2) lit. c) Cod

penal, adică, folosirea intenționată de către o persoană publică a situației

de serviciu, în interes material și în alte interese personale, cu cauzarea

de daune în proporții considerabile intereselor publice și drepturilor sau

intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice și juridice soldată cu

urmări grave.

Instanța de apel a calificat acțiunile inculpatei în baza art. 335 alin. (2) Cod

penal (red. 2002).

Analizînd probele descrise în punctul 4 al prezentei decizii și expuse în

decizia instanței de apel, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel

corect a concluzionat că, deși acțiunile inculpatei se regăsesc în art. 327 alin. (2)

lit. c) Cod penal, însă ținînd cont de prevederile art. 8, 10 alin. (2) Cod penal,

acțiunile acesteia urmează a fi încadrate în baza art. 335 alin. (2) Cod penal

(red.2002), adică, folosirea intenționată de către un notar a situației de serviciu, în

10

interes material, dacă aceasta a cauzat daune în proporții considerabile intereselor

publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice.

Colegiul ține să remarce că Curtea de Apel întemeiat a respins afirmația

inculpatei, precum că în speță nu ar fi fost demonstrat și indicat prin care

anume acțiuni concrete se probează urmările grave ale infracțiunii, care sunt

daunele în proporții considerabile intereselor publice, în ce constau urmările

grave și cui au fost cauzate, or Culava D. activa în calitate de notar, fiind

persoană autorizată de stat să presteze în numele acestuia servicii publice prin

desfășurarea activității notariale. Prin urmare, prin acțiunile sale, și anume

prin eliberarea originalului contractului de vînzare - cumpărare nr. 1-595 din

27.01.2004, care confirma dreptul de proprietate a lui Cojocaru Vl. asupra

imobilului din str. Muncești nr. 799 ”W” (care a stat la baza contractului de

vînzare- cumpărare nr. 1505 din 16 iulie 2008) aceasta a adus prejudiciu părții

vătămate Agheev D., or în lipsa originalului actului de proprietate asupra

imobilului menționat, notarul Constantinescu E., nu ar fi fost în drept de a

autentifica contractul de împrumut cu gajarea acestui bun.

Colegiul constată că instanța de apel întemeiat nu a luat în considerație și

afirmația formulată de apărare în sensul că, pînă la data de 21 iulie 2008, nu

exista o normă în baza căreia inculpata ar fi fost obligată să asigure păstrarea

actelor în arhiva notarială, or ultima în conformitate cu prevederile art. 7 și 49

din Legea cu privire la notariat nr. 1453 din 08.11.2002, avea obligația de a

păstra arhiva notarială.

Mai mult ca atît potrivit pct. 14 al ordinului Ministerului Justiției nr. 95

din 28.02.2008 ”privind aprobarea Regulamentului cu privire la modul de

îndeplinire a actelor notariale și completarea registrelor notariale” notarul

este obligat să verifice situația proprietății și sarcinile bunului în baza

documentelor prezentate, în cazul autentificării actelor juridice de dispoziție

asupra bunurilor imobile (cu excepția testamentului). În acest scop, solicitantul

actului notarial va prezenta actele de proprietate, extrasul din registrul

bunurilor imobile, certificatul privind existența sau absența restanțelor la

impozitul pe bunurile imobile și alte acte necesare pentru valabilitatea actului

notarial întocmit, care se anexează la actul păstrat în arhiva notarului, în

original sau în copii, după caz.

Prin urmare reieșind din cele menționate Colegiul penal conchide că

notarul Culava D. odată ce a întocmit contractul de vînzare cumpărare prin

care SRL ”Flacăra” a devenit proprietarul bunului imobil din str. Muncești nr.

11

799 ”W”, mun. Chișinău, era obligată după întocmirea acestui contract să

anexeze la actul notarial întocmit documentele menționate, inclusiv și

originalul actului care confirmă dreptul de proprietate al vînzătorului (în cazul

dat cel a lui Cojocaru Vl.).

Nu este întemeiată, nici susținerea inculpatei Culava D. precum, că în

speță în acțiunile sale nu este prezentă latura subiectivă a componenței de

infracțiune prevăzută la art. 335 și 327 Cod penal.

Sub acest aspect Colegiul penal relevă că latura subiectivă a

infracțiunii

prevăzute la art. 335 Cod penal, se caracterizează prin intenție directă sau

indirectă, motivul infracțiunii date are un caracter special, constînd alternativ

în: a) interesul material; b) alte interese personale.

Prin alte interese personale în sensul art. 327 și 335 Cod penal, se are în

vedere năzuința făptuitorului de a obține unele avantaje nepatrimoniale.

În speță, notarul Culava D. în scopul majorării beneficiului biroului

notarial și dobîndirii unei clientele fidele, la solicitarea lui Lența M. a eliberat

din arhiva notarială originalul contractului de vînzare – cumpărare nr. 1-595

din 27.01.2004.

Colegiul penal respinge, ca fiind neîntemeiat argumentul invocat de

inculpata Culava D. și avocatul acesteia Istrate A., privind admiterea de către

instanța de apel a unei erori de drept fundamental prin faptul că a condamnat-

o pe inculpată în baza unei legi, care este abrogată și care înlătură caracterul

infracțional al faptei incriminate.

La acest capitol instanța de recurs ține să menționeze că, din actele cauzei

rezultă că, faptele incriminate lui Culava D. au avut loc la 21.07.2008. Ulterior,

la 03.02.2012 a intrat în vigoare Legea nr. 245 din 02.12.2011 pentru modificarea

și completarea Codului penal, potrivit căreia prevederile expuse în dispoziția

normei art. 335 alin. (2) Cod penal, au fost abrogate.

Totodată, Colegiul penal relevă că abuzul de serviciu prevăzut la art. 335

alin. (2) Cod penal, coincide în esență după conținut cu abuzul de serviciu

prevăzut la art. 327 Cod penal.

Sub acest aspect, instanța de recurs reține și faptul că potrivit doctrinei

penale, prin legea care înlătură caracterul penal al faptei (dezincriminare),se

înțelege legea care exclude totalmente răspunderea penală pentru o faptă sau

alta, ce evident nu este prezentă în speța supusă judecării.

În același context Colegiul lărgit relevă că prin Hotărîrea Plenului nr. 31

din 24.10.2003 „Cu privire la unele chestiuni apărute în practica judiciară în

12

legătură cu punerea în aplicare a Codului penal și Codului de procedură

penală”, în pct. 1 se invocă faptul că „se consideră că înlătură caracterul

infracțional al faptei, situația în care prevederile din Codul penal vechi nu se

conțin în Codul penal nou, astfel fiind dezincriminate unele acțiuni”.

Potrivit prevederilor alin. (1) al art. 116 Cod penal, norma generală se

consideră norma penală care prevede două sau mai multe fapte prejudiciabile,

iar norma specială este norma penală care prevede numai cazurile particulare

ale acestor fapte. Aliniatul (2) al aceluiași articol prevede că în cazul

concurenței dintre norma generală și cea specială se aplică norma specială.

Așadar, la data de 21.07.2008 acțiunile de abuz în serviciu soldat cu

urmări grave, erau prevăzute atît de art. 327 alin. (2) lit. c) Cod penal (normă

generală) cît și de art. 335 alin. (3) lit. b) Cod penal (normă specială). Prin

urmare, Colegiul penal relevă că în speță instanța de apel corect a conchis că,

deși acțiunile incriminate inculpatei se regăsesc în norma art. 327 alin. (2) lit. c)

Cod penal, însă, ținînd cont prevederile art. 8, art.10 alin. (1) (2) Cod penal,

just a încadrat acțiunile acesteia în baza art. 335 alin. (2) Cod penal (red.2002),

or, caracterul infracțional al faptei și pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de

legea penală în vigoare la momentul săvîrșirii faptei.

În acest context instanța de recurs relevă și faptul că, alin. (2) al art. 335

Cod penal, prin Legea nr. 245 din 02.12.2011, a fost abrogat, iar calificativul

”urmări grave” prevăzut la alin. (3) al acestui articol, după intrarea în vigoare

legii nominalizate, se atribuie doar la persoanele prevăzute la alin. (1).

Totodată, Colegiul lărgit mai menționează că, sancțiunea art. 327 alin. (2)

lit. c) Cod penal, prevede pedeapsa cu amendă de la 500 la 1000 unități

convenționale sau închisoare de la 2 la 6 ani, pe cînd sancțiunea prevăzută la

art. 335 alin. (2) Cod penal, prevede pedeapsa cu amendă de la 500 la 800

unități convenționale sau închisoare de pînă la 3 ani, prin urmare instanța de

apel corect a conchis că inculpata urmează a fi condamnată în baza art. 335

alin. (2), or, condamnînd-o pe Culava D. în baza 327 alin. (2) lit. c) Cod penal,

acesteia i s-ar fi agravat situația.

Generalizînd cele menționate, instanța de recurs conchide, că opinia

inculpatei și avocatului acestuia privitor la faptul că prin Legea nr. 245 din

02.12.2011 a fost abrogat alin. (2) art. 335 Cod penal, iar acțiunile incriminate la

acest articol nu mai constituie infracțiune, este una greșită, deoarece fapta de

abuz în serviciu incriminată lui Culava D., după modificările operate în

Codul penal prin legea nominalizată nu a fost decriminalizată, în

continuare fiind pasibile de pedeapsă penală faptele prejudiciabile

13

comise de către o persoană publică, soldată cu urmări grave în baza art.

327 Cod penal.

Cu referire la argumentul invocat de avocatul Istrate A. în numele

inculpatei referitor la faptul că Culava D. a fost recunoscută în calitate de

bănuită la data de 12.03.2012, iar învinuirea i-a fost înaintată abia la 29.08.2012,

peste termenul legal prevăzut de lege, Colegiul lărgit îl respinge, deoarece în

materialele cauzei nu se regăsește ordonanța de recunoaștere a lui Culava D. în

calitate de bănuită din 12.03.2012 la care face trimitere avocatul Istrate A.

Totodată, instanța de recurs remarcă că potrivit actelor dosarului penal Culava

D. a fost recunoscută în calitate de bănuită prin ordonanța din 04.06.2012 și

audiată în această calitate la aceiași dată (f.d.138, vol. I), iar învinuirea i-a fost

înaintată la 29.08.2012 (f.d.166-167, vol. I). Prin urmare, Colegiul penal

conchide că, de către organul de urmărire penală lui Culava D. învinuirea i-a

fost înaintată în termenul prevăzut la art. 63 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură

penală.

Totodată, instanța respinge ca neîntemeiat argumentul recurentului precum

că, inculpata a fost audiară în calitate de bănuită la 04 iulie 2012, în lipsa unui

avocat, prin ce i-a fost încălcat dreptul la apărare, deoarece potrivit actelor

dosarului penal rezultă că toate acțiunile procesual - penale din 04.06.2012, au

fost efectuate în prezența avocatului Canțer S. care i-a apărat interesele lui

Culava D. în bază de contract (f.d.137, vol. I), fapt care se confirmă prin

semnătura acestuia pe actele nominalizate (f.d.138-141, vol. I).

Sub acest aspect Colegiul penal ține să menționeze că, încălcările

nominalizate de avocat urmau a fi puse în discuție la faza de urmărire penale,

sau după ce au făcut cunoștință cu materialele cauzei, astfel nefiind respectate

prevederile art. 251 alin. (4) Cod de procedură penală.

Totodată, la 29 august 2012, învinuitei Culava D., în prezența

apărătorului său, le-au fost prezentate materialele cauzei penale, iar după ce

aceștia au luat cunoștință cu ele, careva cereri sau demersuri nu au declarat

(f.d.173-174,vol. I).

Instanța de recurs respinge și argumentul părții vătămate prin care se

invocă că instanța de apel neîntemeiat a lăsat fără soluționare acțiunea civilă,

or, în speță procesul penal în privința lui Culava D. corect a fost încetat în

legătură cu expirarea termenului de prescripție de atragere la răspundere

penală, prin urmare, reieșind din prevederile art. 225 alin. (4) Cod de

procedură penală instanța de apel just a conchis că, acțiunea civilă urmează a fi

lăsată fără soluționare, fapt ce nu împiedică persoana care a inițiat acțiunea

civilă de a o intenta în ordinea procedurii civile.

14

În consecință Colegiul conchide că, totalitatea argumentelor invocate de

recurenți nu și-au găsit confirmare la examinarea recursurilor în instanța de

recurs și ca urmare acestea nu sunt suficiente pentru a constitui erori

procesuale ce ar putea influența autenticitatea concluziilor instanței de apel.

Totodată se constată că Curtea de Apel a examinat cauza penală prezentă fără

careva abateri de la normele de procedură și corect a apreciat probele cercetate

sub toate aspectele, just încadrînd acțiunile inculpatei în baza normei penale

care era în vigoare la momentul comiterii infracțiunii , concluzie ce este

susținută și de instanța de recurs.

Colegiul mai conchide precum că, instanța de apel în hotărârea adoptată a

realizat o justă interpretare și aplicare a reglementărilor incidente, decizia

adoptată fiind legală, întemeiată și riguros argumentată, faptei comise de

inculpată i s-a dat o încadrare juridică corectă, motivarea soluției fiind bazată

pe probele administrate în cadrul procesului penal.

Argumentul apărării precum că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra

tuturor motivelor invocate în apel este neîntemeiat și urmează a fi respins, or

motivarea soluției pronunțate de instanța de judecată constituie o îndatorire

care înlătură orice aspect discreționar în realizarea justiției, dînd părților din

proces posibilitatea să-și formeze convingerea cu privire la legalitatea și

temeinicia soluției adoptate, iar instanțelor de recurs elementele necesare

pentru exercitarea controlului judecătoresc. Totodată, motivarea hotărîrilor de

către instanțele naționale constituie o obligație impusă acestora și prin

prevederile art.6 § 1 din CONVENȚIE. Potrivit jurisprudenței CEDO (cauza

Albina contra Romîniei; cauza Boldea contra Romîniei), deși obligația

instanțelor naționale de a motiva hotărîrile pronunțate nu presupune existența

unui răspuns detaliat la fiecare argument, noțiunea de proces echitabil

presupune că instanța națională trebuie să examineze, în mod real, problemele

esențiale care i-au fost supuse dezbaterii. Colegiul constată că, în cauză,

instanța de apel și-a motivat decizia pronunțată și aceasta cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, examinînd cauza penală prezentă fără careva

abateri de la normele de procedură și corect apreciind probele cercetate sub

toate aspectele, concluzie ce este susținută și de instanța de recurs.

În acest context, Colegiul penal consideră că argumentele invocate atît de

partea vătămată cît și de inculpata Culava Diana și avocatul acesteia în

15

recursurile declarate neîntemeiate, fapt ce determină incontestabil concluzia de

respingere a acestora ca inadmisibile cu menținerea hotărîrii contestate.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de partea

vătămată Agheev Dmitrii, inculpata Culava Diana și avocatul acesteia Istrate

Anatolie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03

decembrie 2014, în cauza penală în privința lui Culava Diana XXXXX, cu

menținerea hotărîrii contestate.

Decizia este irevocabilă, publicată la 27 mai 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Ghenadie Nicolaev

Nadejda Toma

16