1ra-968/2014 — art. 264-1 alin. 4 CP

1ra-968/2014 — art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul 1ra-968/14

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

11 iunie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Constantin Alerguș, Ghenadie Nicolaev,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate

de avocatul Dulghieru Diana în numele inculpatului Curmaciov Alexandru,

împotriva sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 28 mai 2013 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 decembrie 2013, în

cauza penală în privința lui

Curmaciov Alexandru Mihail,

născut la 04 august 1976, originar și domiciliat pînă

la reținere în mun. Chișinău, or. Cricova, str.

Miorița, 32.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(prima instanță);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

C O N S T A T Ă :

pronunțată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală,

Curmaciov Alexandru a fost condamnat în baza art. 2641 alin.(4) Cod penal,

la 4 luni închisoare.

În temeiul art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa

aplicată i-a fost adăugată integral partea neexecutată a pedepsei fixate

prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 08 noiembrie

2001, definitiv fiindu-i stabilită pedeapsa de 4 ani și 7 luni închisoare,

cu executarea în penitenciar de tip închis

Alexandru la 18 septembrie 2012, aproximativ la ora 1540, a condus

automobilul de model „VAZ 2102”, cu numărul de înmatriculare C DR - 663,

fără a dispune de permis de conducere, iar la intersecția străzilor Ginta Latină

și Mircea cel Bătrîn, mun. Chișinău a fost implicat într-un accident rutier.

1

Ulterior, fiind bănuit de colaboratorii de poliție de consum de băuturi

alcoolice, a fost supus examinării medicale, unde conform procesului - verbal

nr. 6123 din 18.09.2012, s-a constatat că concentrația vaporilor de alcool în

aerul expirat constituie 1,03 mg/l, iar în sînge s-a depistat alcool etilic în

cantitate de 1,93 g/l, fapt ce confirmă starea de ebrietate cu grad avansat.

în numele inculpatului Curmaciov Alexandru, care a solicitat casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă non

privativă de libertate, sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității. În apelul declarat s-a invocat că pedeapsa aplicată prin sentința

instanței de fond este prea aspră, la stabilirea căreia nu s-a ținut cont de

circumstanțele atenuante ale cauzei și anume că infracțiunea săvîrșită de

inculpat face parte din categoria celor ușoare, ultimul a recunoscut vina, se

căiește de cele comise, are la întreținere doi copii minori, este angajat în

cîmpul muncii.

La fel, s-a menționat că, la momentul examinării cauzei penale, careva

interdicții față de Curmaciov Al. nu erau, deoarece perioada de probă

stabilită inculpatului a expirat la data de 13.12.2012.

17 decembrie 2013, apelul declarat a fost respins ca nefondat.

corect a apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, ajungînd la o

concluzie justă privind vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 2641 alin.(4) Cod penal.

Referitor la pedeapsa aplicată lui Curmaciov A., instanța de apel a

menționat că la stabilirea acesteia instanța de fond corect a reținut prezența

recidivei simple în privința inculpatului, numindu-i pedeapsa cu aplicarea

art. 82 și 85 Cod penal, deoarece s-a constat că inculpatul anterior a fost

condamnat prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 08.11.2001,

la 19 ani și 6 luni închisoare, iar prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 11.06.2008, în baza art. 91 Cod penal, Curmaciov Al. a fost

eliberat condiționat înainte de termen cu 4 ani 6 luni și 2 zile, iar în acest

termen inculpatul a comis o nouă infracțiune intenționată.

În consecință, Colegiul penal a conchis că, deși inculpatul a recunoscut

vina, s-a căit de cele comise, în speță este imposibil de aplicat în privința

2

ultimului o pedeapsă non privativă de libertate.

avocatul Dulghieru Diana în numele inculpatului Curmaciov Al., care

invocînd pct. 11) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat casarea

acestora cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care Curmaciov Alexandru să

fie condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, cu excluderea termenului

de 4 ani, 6 luni și 2 zile, ca fiind executat.

În argumentarea soluției solicitate recurentul a invocat că Curmaciov

A. prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 31.07.1995 a fost

condamnat în baza art. 1231 Cod penal (red.1961), la 10 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în colonie de corectare prin muncă cu regim înăsprit.

Prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 08.11.2001

Curmaciov A. a fost condamnat în baza art. 200 alin. (2) și art. 121 alin. (2) pct.

1),2) și 7) Cod penal (red.1961) la 16 ani închisoare. În baza art. 40 Cod penal

(red.1961), la pedeapsa stabilită, i-a fost adăugată parțial partea neexecutată a

pedepsei fixate prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din

31.07.1995, definitiv fiindu-i stabilită pedeapsa 19 ani și 6 luni închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip închis.

Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 24.10.2007 în

privința lui Curmaciov A. a fost aplicat actul de amnistie, fiindu-i redus

termenul executării pedepsei cu ¼ și anume 2 ani 9 luni și 15 zile.

Ulterior, la 11.06.2008 prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău, în temeiul art. 91 Cod penal, Curmaciov A. a fost eliberat

condiționat înainte de termen cu 4 ani, 6 luni și 2 zile.

La 22.06.2009 prin decizia Plenului Curții Supreme de Justiție, a fost

admis recursul condamnatului Curmaciov A. casată parțial sentința

Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 31 iulie 1995 și decizia Colegiului

penal al Judecătoriei Supreme din 07 noiembrie 1995, iar acțiunile lui

Curmaciov A. au fost reîncadrate din prevederile art.1231 Cod penal (red.

1961) în cele ale art. 187 alin. (2) lit. b), d), e) și f) Cod penal, cu stabilirea

pedepsei de 5 ani și 11 luni închisoare, termenul redus fiind de 4 ani și 1 lună,

astfel consideră că la data comiterii infracțiunii și anume la 18.09.2012,

Curmaciov Al. nu era în termen de probă, acesta fiind executat pe deplin, iar

instanțele ierarhic inferioare, neîntemeiat nu au dat nici o apreciere acestui

fapt.

La data de 29 aprilie 2014 avocatul Dulghieru D. în numele inculpatului

3

Curmaciov Al. a declarat recurs suplimentar, care invocînd pct. 10) și 11) alin.

1), art. 427 Cod de procedură penală, și-a exprimat dezacordul cu pedeapsa

stabilită inculpatului, invocînd că instanțele ierarhic inferioare la momentul

pronunțării hotărîrilor în privința lui Curmaciov A., urmau să aplice

pedeapsa în conformitate cu prevederile art. 34 Cod penal, dar nu și art. 85

Cod penal, deoarece la momentul comiterii infracțiunii și anume la 18.09.2012,

Curmaciov Al. nu era în termen de probă, acesta fiind executat pe deplin.

Diana a fost depusă referință de către acuzatorul de stat, care consideră că

cererile de recurs urmează a fi respinse, ca fiind vădit neîntemeiate,

argumentînd că instanțele ierarhic inferioare la stabilirea pedepsei

inculpatului corect au aplicat prevederile art. 85 Cod penal.

declarate, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității acestora, din următoarele considerente.

Cu referire la recursul avocatului Dulghieru Diana în numele

inculpatului Curmaciov Alexandru

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile

stipulate în acest articol.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Recurentul invocă în recursul declarat temeiul de drept prevăzut la pct.

11) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanța de fond și de apel atunci cînd aplicarea pedepsei a fost

înlăturată de o nouă lege.

Colegiul penal constată că, motivele invocate de recurent nu sunt

aplicabile din punct de vedere al prezenței erori de drept, care ar fi temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

Instanța de recurs menționează că, instanța de apel prin decizia sa a

menținut hotărîrea instanței de fond ca fiind legală și întemeiată, care corect a

calificat acțiunile lui Curmaciov Alexandru în baza art. 2641 alin.(4) Cod

4

penal, și luînd în considerație circumstanțele cauzei a aplicat prevederile

art.82 și 85 Cod penal, stabilindu-i definitiv pedeapsa de 4 ani și 7 luni

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

Instanțele ierarhic inferioare au motivat soluția adoptată cu trimitere la

art. 82 și 85 Cod penal, norme care stipulează că, la aplicarea pedepsei pentru

recidivă instanța ține cont de numărul, caracterul, gravitatea și urmările

infracțiunilor săvărșite anterior, de circumstanțele în virtutea cărora pedeapsa

anterioară a fost insuficientă pentru corectarea vinovatului, precum și de

caracterul, gravitatea și urmările infracțiunii noi, iar mărimea pedepsei pentru

recidivă nu poate fi mai mică de jumătate din maximul celei mai aspre

pedepse prevăzute la articolul în baza căruia persoana a fost declarată

vinovată. Totodată, dacă după pronunțarea sentinței, dar înainte de

executarea completă a pedepsei, condamnatul a săvîrșit o nouă infracțiune,

instanța de judecată adaugă, în întregime sau parțial la pedeapsa aplicată prin

noua sentință partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentința anterioară.

Prin urmare, instanța de fond la soluționarea chestiunii cu privire la

stabilirea pedepsei definitive inculpatului a ținut cont de sentința Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 08.11.2001, prin care Curmaciov A. a fost

condamnat la 19 ani și 6 luni închisoare, și de încheierea Judecătoriei Rîșcani,

mun. Chișinău din 11.06.2008, prin care inculpatul în temeiul art. 91 Cod

penal, a fost eliberat condiționat înainte de termen de pedeapsa neexecutată

de 4 ani, 6 luni și 2 zile.

Astfel, s-a constatat că termenul de probă stabilit lui Curmavciov A.

prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 11.06.2008, expira la

11.12.2012, iar infracțiunea a fost comisă la 18.09.2012, prin urmare, instanța

de fond corect a adăugat parțial la pedeapsa aplicată prin noua sentință,

partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința anterioară.

Mai mult, instanța de recurs reține că motivele recurentului ce țin de

afirmațiile precum că inculpatul la momentul comiterii infracțiunii și anume

la 18.09.2012, nu era în termen de probă acesta fiind executat pe deplin, nu au

fost invocate în apel, iar potrivit art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală,

temeiurile menționate la alin. (1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în care

au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Astfel, argumentul recurentului referitor la faptul că prin decizia

Plenului Curții Supreme de Justiție din 22.06.2009, a fost casată parțial

sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 31 iulie 1995 și decizia

5

Colegiului penal al Judecătoriei Supreme din 07 noiembrie 1995, iar acțiunile

lui Curmaciov A. au fost reîncadrate din prevederile art.1231 Cod penal (red.

1961) în cele ale art. 187 alin. (2) lit. b), d), e) și f) Cod penal, cu stabilirea

pedepsei de 5 ani și 11 luni, termenul redus fiind de 4 ani și 1 lună, astfel în

opinia recurentului, Curmaciov A. la data comiterii infracțiunii executase

integral termenul rămas de 5 luni și 2 zile, nu poate fi reținut, deoarece atît

din textul apelului, cît și din procesul-verbal al ședinței instanței de apel, nu

rezultă că avocatul inculpatului sau inculpatul ar fi solicitat casarea sentinței

din motivele relatate mai sus și pronunțarea unei noi hotărîri prin care lui

Curmaciov A. să-i fie stabilită o pedeapsă cu excluderea prevederilor art. 85

Cod penal, solicitîndu-se doar stabilirea unei pedepse non privative de

libertate sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, (f.d.121-

122, 145-148), astfel că motivele invocate în recurs sînt în contradicție cu

prevederile art. 427 alin.(2) Cod de procedură penală.

În situația în care temeiurile date nu au fost invocate în apel, instanța de

recurs este în imposibilitate de a verifica aceste temeiuri în procedura

recursului ordinar.

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat pe motiv că acesta

este vădit neîntemeiat.

8.2 Referitor la recursul suplimentar declarat de avocatul

Dulghieru Diana în numele inculpatului Curmaciov Alexandru

Colegiul penal menționează că recursul suplimentar declarat de

avocatul Dulghieru D. în numele inculpatului Curmaciov Al., urmează a fi

respins, din motiv că acesta este depus peste termen.

În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală

(modificat în redacția Legii nr. 66 din 05.04.2012, care a intrat în vigoare la

27.10.2012), termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării

deciziei.

Astfel, decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17

decembrie 2013, care se contestă a fost pronunțată integral la 14 ianuarie 2014,

iar recursul suplimentar declarat de avocatul Dulghieru D. în numele

inculpatului Curmaciov Al. a fost înregistrat la Curtea Supremă de Justiție la

29 aprilie 2014 (f.d.196-197), după expirarea termenului legal de declarare a

recursului ordinar.

6

În speța dată, durata termenului de recurs de 30 zile se calculează

începînd cu 15 ianuarie 2014 și se epuizează la 14 februarie 2014.

Colegiul penal remarcă că, legea procesual-penală nu face careva

mențiuni referitor la declararea suplimentară a recursului ordinar și nu

stabilește alte termene pentru actele suplimentare, decît cele prevăzute la art.

422 Cod de procedură penală.

De aceea, persoanele indicate în dispoziția art. 421 Cod de procedură

penală, care au declarat în termen recurs ordinar, iar ulterior au depus

recursuri suplimentare, acestea se vor considera ca depuse în termen, dacă ele

se încadrează în 30 de zile de la data pronunțării deciziei instanței de apel.

Colegiul penal conchide că, recursul suplimentar declarat de avocatul

Dulghieru D. în numele inculpatului Curmaciov Al., este depus peste

termenul legal, prevăzut de art. 422 Cod de procedură penală, deoarece

termenul de declarare a recursului împotriva deciziei instanței de apel a

expirat la data de 14 februarie 2014.

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

concluzioneze asupra inadmisibilității recursului suplimentar declarat de

avocatul Dulghieru D. în numele inculpatului Curmaciov Al., ca fiind declarat

peste termen.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Dulghieru

Diana în numele inculpatului Curmaciov Alexandru, împotriva sentinței

Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 28 mai 2013 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 17 decembrie 2013, în cauza penală în

privința lui Curmaciov Alexandru Mihail, ca fiind vădit neîntemeiat, iar cel

suplimentar că este declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 09 iulie 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Constantin Alerguș

Ghenadie Nicolaev

7