1ra-968/2014 — Art. 264-1 alin. 4 CP

Prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 28 mai 2013, pronunțată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, Curmaciov Alexandru a fost condamnat în baza art. 2641 alin.(4) Cod penal, la 4 luni închisoare. În temeiul art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată i-a fost adăugată integral partea neexecutată a pedepsei fixate prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 08 noiembrie 2001, definitiv fiindu-i stabilită pedeapsa de 4 ani și 7 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că, Curmaciov Alexandru la 18 septembrie 2012, aproximativ la ora 1540, a condus automobilul de model „VAZ 2102”, cu numărul de înmatriculare C DR - 663, fără a dispune de permis de conducere, iar la intersecția străzilor Ginta Latină și Mircea cel Bătrîn, mun. Chișinău a fost implicat într-un accident rutier. 1 Ulterior, fiind bănuit de colaboratorii de poliție de consum de băuturi alcoolice, a fost supus examinării medicale, unde conform procesului - verbal nr. 6123 din 18.09.2012, s-a constatat că concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat constituie 1,03 mg/l, iar în sînge s-a depistat alcool etilic în cantitate de 1,93 g/l, fapt ce confirmă starea de ebrietate cu grad avansat.

Sentința în cauză a fost atacată cu apel de avocatul Dulghieru Diana în numele inculpatului Curmaciov Alexandru, care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă non privativă de libertate, sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității. În apelul declarat s-a invocat că pedeapsa aplicată prin sentința instanței de fond este prea aspră, la stabilirea căreia nu s-a ținut cont de circumstanțele atenuante ale cauzei și anume că infracțiunea săvîrșită de inculpat face parte din categoria celor ușoare, ultimul a recunoscut vina, se căiește de cele comise, are la întreținere doi copii minori, este angajat în cîmpul muncii. La fel, s-a menționat că, la momentul examinării cauzei penale, careva interdicții față de Curmaciov Al. nu erau, deoarece perioada de probă stabilită inculpatului a expirat la data de 13.12.2012.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 decembrie 2013, apelul declarat a fost respins ca nefondat.

Colegiul penal și-a argumentat soluția prin aceea că instanța de fond corect a apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, ajungînd la o concluzie justă privind vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin.(4) Cod penal. Referitor la pedeapsa aplicată lui Curmaciov A., instanța de apel a menționat că la stabilirea acesteia instanța de fond corect a reținut prezența recidivei simple în privința inculpatului, numindu-i pedeapsa cu aplicarea art. 82 și 85 Cod penal, deoarece s-a constat că inculpatul anterior a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 08.11.2001, la 19 ani și 6 luni închisoare, iar prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 11.06.2008, în baza art. 91 Cod penal, Curmaciov Al. a fost eliberat condiționat înainte de termen cu 4 ani 6 luni și 2 zile, iar în acest termen inculpatul a comis o nouă infracțiune intenționată. În consecință, Colegiul penal a conchis că, deși inculpatul a recunoscut vina, s-a căit de cele comise, în speță este imposibil de aplicat în privința 2 ultimului o pedeapsă non privativă de libertate.

Împotriva hotărîrilor pronunțate în cauză, a declarat recurs ordinar avocatul Dulghieru Diana în numele inculpatului Curmaciov Al., care invocînd pct. 11) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat casarea acestora cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care Curmaciov Alexandru să fie condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, cu excluderea termenului de 4 ani, 6 luni și 2 zile, ca fiind executat. În argumentarea soluției solicitate recurentul a invocat că Curmaciov A. prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 31.07.1995 a fost condamnat în baza art. 1231 Cod penal (red.1961), la 10 ani închisoare, cu executarea pedepsei în colonie de corectare prin muncă cu regim înăsprit. Prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 08.11.2001 Curmaciov A. a fost condamnat în baza art. 200 alin. (2) și art. 121 alin. (2) pct. 1),2) și 7) Cod penal (red.1961) la 16 ani închisoare. În baza art. 40 Cod penal (red.1961), la pedeapsa stabilită, i-a fost adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei fixate prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 31.07.1995, definitiv fiindu-i stabilită pedeapsa 19 ani și 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis. Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 24.10.2007 în privința lui Curmaciov A. a fost aplicat actul de amnistie, fiindu-i redus termenul executării pedepsei cu ¼ și anume 2 ani 9 luni și 15 zile. Ulterior, la 11.06.2008 prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, în temeiul art. 91 Cod penal, Curmaciov A. a fost eliberat condiționat înainte de termen cu 4 ani, 6 luni și 2 zile. La 22.06.2009 prin decizia Plenului Curții Supreme de Justiție, a fost admis recursul condamnatului Curmaciov A. casată parțial sentința Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 31 iulie 1995 și decizia Colegiului penal al Judecătoriei Supreme din 07 noiembrie 1995, iar acțiunile lui Curmaciov A. au fost reîncadrate din prevederile art.1231 Cod penal (red. 1961) în cele ale art. 187 alin. (2) lit. b), d), e) și f) Cod penal, cu stabilirea pedepsei de 5 ani și 11 luni închisoare, termenul redus fiind de 4 ani și 1 lună, astfel consideră că la data comiterii infracțiunii și anume la 18.09.2012, Curmaciov Al. nu era în termen de probă, acesta fiind executat pe deplin, iar instanțele ierarhic inferioare, neîntemeiat nu au dat nici o apreciere acestui fapt. La data de 29 aprilie 2014 avocatul Dulghieru D. în numele inculpatului 3 Curmaciov Al. a declarat recurs suplimentar, care invocînd pct. 10) și 11) alin. 1), art. 427 Cod de procedură penală, și-a exprimat dezacordul cu pedeapsa stabilită inculpatului, invocînd că instanțele ierarhic inferioare la momentul pronunțării hotărîrilor în privința lui Curmaciov A., urmau să aplice pedeapsa în conformitate cu prevederile art. 34 Cod penal, dar nu și art. 85 Cod penal, deoarece la momentul comiterii infracțiunii și anume la 18.09.2012, Curmaciov Al. nu era în termen de probă, acesta fiind executat pe deplin.

Împotriva recursurilor ordinare declarate de avocatul Dulghieru Diana a fost depusă referință de către acuzatorul de stat, care consideră că cererile de recurs urmează a fi respinse, ca fiind vădit neîntemeiate, argumentînd că instanțele ierarhic inferioare la stabilirea pedepsei inculpatului corect au aplicat prevederile art. 85 Cod penal.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestora, din următoarele considerente. Cu referire la recursul avocatului Dulghieru Diana în numele inculpatului Curmaciov Alexandru În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol. Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Recurentul invocă în recursul declarat temeiul de drept prevăzut la pct. 11) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond și de apel atunci cînd aplicarea pedepsei a fost înlăturată de o nouă lege. Colegiul penal constată că, motivele invocate de recurent nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erori de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel. Instanța de recurs menționează că, instanța de apel prin decizia sa a menținut hotărîrea instanței de fond ca fiind legală și întemeiată, care corect a calificat acțiunile lui Curmaciov Alexandru în baza art. 2641 alin.(4) Cod 4 penal, și luînd în considerație circumstanțele cauzei a aplicat prevederile art.82 și 85 Cod penal, stabilindu-i definitiv pedeapsa de 4 ani și 7 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis. Instanțele ierarhic inferioare au motivat soluția adoptată cu trimitere la art. 82 și 85 Cod penal, norme care stipulează că, la aplicarea pedepsei pentru recidivă instanța ține cont de numărul, caracterul, gravitatea și urmările infracțiunilor săvărșite anterior, de circumstanțele în virtutea cărora pedeapsa anterioară a fost insuficientă pentru corectarea vinovatului, precum și de caracterul, gravitatea și urmările infracțiunii noi, iar mărimea pedepsei pentru recidivă nu poate fi mai mică de jumătate din maximul celei mai aspre pedepse prevăzute la articolul în baza căruia persoana a fost declarată vinovată. Totodată, dacă după pronunțarea sentinței, dar înainte de executarea completă a pedepsei, condamnatul a săvîrșit o nouă infracțiune, instanța de judecată adaugă, în întregime sau parțial la pedeapsa aplicată prin noua sentință partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentința anterioară. Prin urmare, instanța de fond la soluționarea chestiunii cu privire la stabilirea pedepsei definitive inculpatului a ținut cont de sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 08.11.2001, prin care Curmaciov A. a fost condamnat la 19 ani și 6 luni închisoare, și de încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 11.06.2008, prin care inculpatul în temeiul art. 91 Cod penal, a fost eliberat condiționat înainte de termen de pedeapsa neexecutată de 4 ani, 6 luni și 2 zile. Astfel, s-a constatat că termenul de probă stabilit lui Curmavciov A. prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 11.06.2008, expira la 11.12.2012, iar infracțiunea a fost comisă la 18.09.2012, prin urmare, instanța de fond corect a adăugat parțial la pedeapsa aplicată prin noua sentință, partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința anterioară. Mai mult, instanța de recurs reține că motivele recurentului ce țin de afirmațiile precum că inculpatul la momentul comiterii infracțiunii și anume la 18.09.2012, nu era în termen de probă acesta fiind executat pe deplin, nu au fost invocate în apel, iar potrivit art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiurile menționate la alin. (1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel. Astfel, argumentul recurentului referitor la faptul că prin decizia Plenului Curții Supreme de Justiție din 22.06.2009, a fost casată parțial sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 31 iulie 1995 și decizia 5 Colegiului penal al Judecătoriei Supreme din 07 noiembrie 1995, iar acțiunile lui Curmaciov A. au fost reîncadrate din prevederile art.1231 Cod penal (red. 1961) în cele ale art. 187 alin. (2) lit. b), d), e) și f) Cod penal, cu stabilirea pedepsei de 5 ani și 11 luni, termenul redus fiind de 4 ani și 1 lună, astfel în opinia recurentului, Curmaciov A. la data comiterii infracțiunii executase integral termenul rămas de 5 luni și 2 zile, nu poate fi reținut, deoarece atît din textul apelului, cît și din procesul-verbal al ședinței instanței de apel, nu rezultă că avocatul inculpatului sau inculpatul ar fi solicitat casarea sentinței din motivele relatate mai sus și pronunțarea unei noi hotărîri prin care lui Curmaciov A. să-i fie stabilită o pedeapsă cu excluderea prevederilor art. 85 Cod penal, solicitîndu-se doar stabilirea unei pedepse non privative de libertate sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, (f.d.121- 122, 145-148), astfel că motivele invocate în recurs sînt în contradicție cu prevederile art. 427 alin.(2) Cod de procedură penală. În situația în care temeiurile date nu au fost invocate în apel, instanța de recurs este în imposibilitate de a verifica aceste temeiuri în procedura recursului ordinar. Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat pe motiv că acesta este vădit neîntemeiat. 8.2 Referitor la recursul suplimentar declarat de avocatul Dulghieru Diana în numele inculpatului Curmaciov Alexandru Colegiul penal menționează că recursul suplimentar declarat de avocatul Dulghieru D. în numele inculpatului Curmaciov Al., urmează a fi respins, din motiv că acesta este depus peste termen. În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală (modificat în redacția Legii nr. 66 din 05.04.2012, care a intrat în vigoare la 27.10.2012), termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. Astfel, decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 decembrie 2013, care se contestă a fost pronunțată integral la 14 ianuarie 2014, iar recursul suplimentar declarat de avocatul Dulghieru D. în numele inculpatului Curmaciov Al. a fost înregistrat la Curtea Supremă de Justiție la 29 aprilie 2014 (f.d.196-197), după expirarea termenului legal de declarare a recursului ordinar. 6 În speța dată, durata termenului de recurs de 30 zile se calculează începînd cu 15 ianuarie 2014 și se epuizează la 14 februarie 2014. Colegiul penal remarcă că, legea procesual-penală nu face careva mențiuni referitor la declararea suplimentară a recursului ordinar și nu stabilește alte termene pentru actele suplimentare, decît cele prevăzute la art. 422 Cod de procedură penală. De aceea, persoanele indicate în dispoziția art. 421 Cod de procedură penală, care au declarat în termen recurs ordinar, iar ulterior au depus recursuri suplimentare, acestea se vor considera ca depuse în termen, dacă ele se încadrează în 30 de zile de la data pronunțării deciziei instanței de apel. Colegiul penal conchide că, recursul suplimentar declarat de avocatul Dulghieru D. în numele inculpatului Curmaciov Al., este depus peste termenul legal, prevăzut de art. 422 Cod de procedură penală, deoarece termenul de declarare a recursului împotriva deciziei instanței de apel a expirat la data de 14 februarie 2014. Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să concluzioneze asupra inadmisibilității recursului suplimentar declarat de avocatul Dulghieru D. în numele inculpatului Curmaciov Al., ca fiind declarat peste termen.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 2), 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE: Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Dulghieru Diana în numele inculpatului Curmaciov Alexandru, împotriva sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 28 mai 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 decembrie 2013, în cauza penală în privința lui Curmaciov Alexandru Mihail, ca fiind vădit neîntemeiat, iar cel suplimentar că este declarat peste termen. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 09 iulie 2014. Președinte Petru Ursache Judecători Constantin Alerguș Ghenadie Nicolaev 7