1ra-764/2017 — Art. 190 alin.5, 361 alin. 2 lit. d CP

Prin sentința Judecătoriei Ungheni din 26 iunie 2012, Darii D. a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza: - art.190 alin.(5) Cod penal la 8 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de conducere pe un termen de 2 ani; - art.361 alin.(2) lit. d) Cod penal la 1 an închisoare. În baza art. 84 Cod penal, pentru cumul de infracțiuni, lui Darii D. i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 8 ani și 6 luni închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar pentru femei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de conducere pe un termen de 2 ani. În temeiul art. 96 alin. (1) Cod penal, executarea pedepsei stabilite în privința lui Darii D. a fost amînată până la atingerea de către copilul minor a inculpatei - XXX născut la XXX, a vârstei de 8 ani. Totodată, s-a dispus încasarea de la Darii D. în beneficiul lui Emile Michael Jozef Antoni van Leeuwen a sumei de 9429,32 euro, echivalentul a 138630,81 lei, drept recompensă a prejudiciului material cauzat, a sumei de 3000 lei, pentru cheltuielile judiciare suportate și suma de 2000 lei, pentru recuperarea prejudiciului moral, în total s-a dispus spre încasare suma de 143630,81 lei.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond, în fapt, a constatat că, Darii D. urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei, persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul că îl va ajuta pe cetățeanul olandez Van Leeuwen Emile Mihael Jozef Antoni să intre în Republica Moldova, la data de 24 aprilie 2009, în postul vamal Sculeni, r-nul Ungheni, a primit de la ultimul automobilul de model „BMW 318i”, a/f 2003 și suma de 1500 euro, echivalentul la acel moment a 22050 lei MD, pentru perfectarea actelor vamale. După care a 1 perfectat actele de declarare a automobilului în punctul vamal respectiv, l-a înregistrat la Biroul de Evidență și Înmatriculare Auto pe numele ei, apoi l-a înstrăinat unei terțe persoane, deposedându-l în asemenea mod pe Van Leeuwen Emile Michael Jozef Antoni de automobil și cauzîndu-i un prejudiciu material considerabil în sumă de 7000 euro - costul automobilului, 454,32 euro cheltuieli pentru reparații urgente a automobilului în Germania și 475 euro pentru transportarea automobilului din Germania în Republica Moldova. În așa mod, Darii D. i-a cauzat cetățeanului olandez Van Leeuwen Emile Michael Jozef Antoni un prejudiciu material considerabil în sumă totală de 9429,42 euro, echivalentul la acel moment a sumei de 138630,81 lei MD. Tot ea, Darii D. în luna aprilie 2009 a deținut și folosit un contract de vînzare - cumpărare a automobilului de model „BMW 318i”, datat cu 20 martie 2009, unde reieșind din concluziile raportului de expertiză nr.1029-1032 din 20 aprilie 2010, în rubrica „подписи покупателя”, figurează semnătura cet. Darii D., iar în rubrica „подписи продавца”, semnătura nu a fost executată de Van Leeuwen Emile Michael Jozef Antoni, proprietarul automobilului. În baza acestui contract unde semnătura vânzătorului a fost contrafăcută prin procedeul imitației libere din memorie a cet. Darii D., ultima a înregistrat la Biroul de Evidență și Înmatriculare Auto pe numele său automobilul în cauză, după care l-a înstrăinat unei terțe persoane, cauzîndu-i lui Van Leeuwen Emile Michael Jozef Antoni un prejudiciu material considerabil în mărime de 7000 euro, echivalentul la acel moment a sumei de 102914,7 lei MD.

Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare a fost atacată cu apel de către inculpată la data de 29.03.2016, prin care s-a solicitat repunerea în termen a apelului, casarea sentinței, cu dispunerea achitării și cu reabilitarea completă din motivul lipsei în acțiunile sale a faptei infracționale. La data de 07.09.2016, avocata Sochirca S. a depus apel motivat în interesele inculpatei, în care a specificat că incorect de către prima instanță au fost apreciate circumstanțele de fapt ale cauzei deferite judecății și greșit s-a stabilit existența în acțiunile lui Darii D. a componenței de infracțiune prevăzute la art. 190 alin.(5) și art. 361 alin.(2) Cod penal, or aceasta a fost împuternicită de partea vătămată prin procură pentru a efectua tranzacția de vînzare-cumpărare a automobilului din numele său și pentru a-l transporta pe teritoriul Republicii Moldova. Prin urmare, în opinia apelantei prima instanță a admis încălcarea prevederilor art. 8 alin.(3), art. 63 alin.(3), art. 281 alin.(2), art. 252 Cod de procedură penală, art. 6 paragraf 1 și 3 CEDO. Un alt motiv de contestare a sentinței a fost că organul de urmărire penală a încălcat competența materială și cea teritorială, circumstanță care duce la nulitatea actelor procesuale întocmite. De asemenea, s-a indicat că inculpata a recepționat copia sentinței la data de 29.03.2016.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 ianuarie 2017, s-a respins apelul declarat de inculpată, ca depus peste termen, cu menținerea sentinței fără modificări. De asemenea, instanța a dispus încasarea de la Darii D. în beneficiul lui Emile Michael Jozef Antoni van Leeuwen a cheltuielilor de judecată în sumă de 4868 lei 50 bani.

În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că apelul inculpatei este depus peste termen, deoarece potrivit prevederilor art. 402 alin.(2) Cod de procedură penală (în redacția legii din 06.03.2008), termenul de apel era de 15 zile de la data pronunțării sentinței 2 integrale, sau în cazul înaintării cererii în condițiile art. 399 alin. (2) Cod de procedură penală, de la data înmînării copiei de pe sentința redactată. După cum rezultă din materialele cauzei, examinarea acesteia în prima instanță a avut loc în prezența părților, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din 26 iunie 2012. (f.d. 447-456) Pronunțarea sentinței integrale a fost la 26 iunie 2012 cu participarea inculpatei și a avocatului acesteia Plămădeală R., iar după pronunțarea sentinței părților nominalizate le-au fost expediate copiile de pe sentință, fapt confirmat prin scrisorile anexate la materialele dosarului. (f.d. 461-462, vol. I) Mai mult ca atît, în ședința instanței de apel, inculpata nu a confirmat prin careva dovezi faptul că nu cunoștea despre sentința Judecătoriei Ungheni din 26 iunie 2012, or prin înștiințarea cu nr.96-01 din 03 august 2012 a Șefului Biroului de probațiune Buiucani, mun. Chișinău, Pascalova Sv. se confirmă că s-a adus la cunoștința Judecătoriei Ungheni, că sentința din 26 iunie 2012 pe dosarul cu nr. 1-09/2012 în privința lui Darii D. a fost primit spre executare la 31 iunie 2012. (f.d. 466, vol. I) Careva motive întemeiate de repunere în termen a apelului, instanța nu a constatat. Referitor la cererea părții vătămate cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată suportate în instanța de apel, s-a menționat că potrivit art. 416 Cod de procedură penală, instanța de apel, deliberând asupra apelului, dacă este necesar, poate hotărî aplicarea dispozițiilor privitoare la repararea pagubei, la măsurile preventive, la cheltuielile judiciare și la orice alte chestiuni de care depinde soluționarea completă a apelului. Prin urmare, instanța a specificat că, prejudiciul material constă din cheltuielile suportate de partea vătămată privind asistența juridică și cheltuielile de deplasare și s-a conchis asupra admiterii parțiale a cererii înaintate de partea vătămată cu dispunerea încasării de la Darii D. a cheltuielilor judiciare în mărime de 4868 lei 50 bani, care este compusă din suma toată a cheltuielilor de asistență juridică și de deplasare la ședințele de judecată în instanța de apel.

Nefiind de acord cu soluțiile adoptate de instanțe în privința sa, inculpata Darii D. contestă cu recurs ordinar sentința și decizia instanței de apel solicitînd casarea acestora, ca fiind ilegale, cu dispunerea achitării sale. La fel, recurenta solicită repunerea în termen a apelului, pledînd că a recepționat copia sentinței la data de 29.03.2016. În argumentarea cererii, titulara acesteia specifică că recursul se bazează pe prevederile art. 427 Cod de procedură penală, și anume repararea erorilor de drept comise de prima instanță și cea de apel.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului depus de inculpată menționînd că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece nu corespunde cerințelor de conținut.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, fără citarea părților, în baza motivelor invocate în recurs și în raport cu materialele dosarului, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, pentru următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțe, în baza temeiurilor expres prevăzute de acest articol. Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide 3 asupra inadmisibilității recursului ordinar în cazul în care constată că acesta nu corespunde după conținut prevederilor art. 430 Cod de procedură penală. Art. 430 Cod de procedură penală, stipulează cerințele cărora trebuie să corespundă cererea de recurs, în special, textul recursului trebuie să conțină argumentarea ilegalității hotărîrii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute expres de art. 427 Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și cu invocarea problemei de drept ce persistă în cauză. Pe de altă parte, este relevant de a menționa că, argumentele invocate în recurs, pentru a fi preluate spre examinare, trebuie să fie discutate la etapa judecării apelului, aceasta fiind o condiție exhaustivă stipulată de legislator în art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală. În cauza deferită judecății, recurenta critică hotărîrile adoptate de instanțele ierarhic inferioare și pledează pentru nevinovăția sa, însă în motivarea cererii de recurs nu aduce nici un argument întru susținerea acestei poziții. Mai mult, după cum se reține din dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți, apelul inculpatei a fost respins, ca tardiv. Prin alte cuvinte, argumentele expuse în cererea de apel a inculpatei nu au fost verificate de instanța de apel pe fond. Instanța de apel just a ajuns la concluzia de a respinge apelul declarat de inculpată, ca fiind depus peste termen. Pe cale de consecință, avînd în vederea cele consemnate supra, Colegiul penal statuează asupra soluției de inadmisibilitate a recursului ordinar declarat de inculpată, deoarece acesta nu întrunește condițiile legale de conținut.

În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpata Darii Diana Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 ianuarie 2017, în propria cauză penală, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut prevăzute în art. 429-430 Cod de procedură penală. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 mai 2017. Președinte URSACHE Petru Judecător NICOLAEV Ghenadie Judecător MORARU Petru 4