1ra-497/2018 — art. 151 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 151 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 al. 1 pct. 6 CPP
1ra-497/2018 — art. 151 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-497/2018
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
04 aprilie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte - Ursache Petru,
Judecători - Timofti Vladimir, Alerguș Constantin
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Pasat Liliana, prin care solicită
casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 22 noiembrie 2017, în
cauza penală privindu-l pe
Plotean Iurie Xxxx, născut la xxxxx, originar și
domiciliat în r-nul xxxxx, s. xxxxxx.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
11.07.2017 – 17.08.2017 (prima instanță);
12.09.2017 – 22.11.2017 (instanța de apel);
01.02.2018 – 04.04.2018 (instanța de recurs ordinar);
Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza
actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătorie Soroca, sediul Florești din 17 august 2017, cauza
fiind examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură
penală, Plotean Iurie a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute
de art. 151 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 5 ani închisoare.
Conform art. 90 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea
pedepsei cu închisoarea stabilite lui Plotean Iurie, pe o perioadă de probațiune de 5
ani.
În privința corpurilor delicte s-a dispus a fi distruse la intrarea sentinței în
vigoare.
1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că inculpatul
Plotean Iurie, la data de 18.05.2017, în jurul orei 23:00, în timp ce se afla în
locuința lui Slobodeniuc Iliana, din s. xxxxxxxx, fiind în stare de ebrietate
alcoolică, împreună cu Anastas Constantin, cu care au consumat băuturi alcoolice,
în urma unui conflict apărut cu ultimul, cu scopul cauzării vătămărilor corporale,
intenționat, i-a aplicat acestuia multiple lovituri cu pumnii în regiunea feței,
precum și peste alte diferite părți ale corpului, cauzându-i lui Anastas Constantin
1
vătămări corporale, care prezintă pericol pentru viață și conform raportului de
expertiză medico-legală nr. 92 din 21.06.2017 în comun, se califică ca fiind grave.
Prima instanță a încadrat acțiunile inculpatului Plotean Iurie în baza art. 151
alin. (1) Cod penal, - vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a
sănătății, care este periculoasă pentru viață.
Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către procurorul în
Procuratura r-lui Florești, Cebanciuc Violeta, prin care a solicitat casarea parțială a
sentinței, în partea încasării cheltuielilor judiciare, cu dispunerea încasării în contul
statului de la inculpat a sumei de 36250 lei, sentința în rest să fie menținută.
În argumentarea apelului, procurorul făcând referire la prevederile art. 385
alin. (1) pct. 14), 227 alin. (1), (2), pct. 5), 229 alin. (1), alin. (2) Cod de procedură
penală, a invocat că instanța de judecată urma să încaseze de la inculpatul Plotean
Iurie, în contul statului, cheltuielile judiciare suportate în legătură cu efectuarea
acțiunilor procesuale în cauza penală, și anume suma de 36250,00 lei, în legătură
cu efectuarea raportului de expertiză medico-legală.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 22 noiembrie
2017, a fost respins ca nefondat apelul declarat.
3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că argumentele
invocate de procuror în cererea de apel, precum, că instanța nejustificat a respins
cerințele înaintate de partea acuzării privind încasarea a 36250,00 lei suportate în
legătură cu efectuarea raportului de expertiză medico-legală în calitate de cheltuieli
judiciare sunt nefondate.
În acest sens, instanța de apel a conchis că prima instanță corect și legal a
statuat, că expertiză medico-legală este o probă care de rând cu celelalte probe
acumulate pe parcursul urmăririi penale de către partea acuzării au menirea a
demonstra în instanță vinovăția inculpatului în comiterea faptei prejudiciabile
imputate acestuia.
Astfel, instanța de apel a notat că este obligația acuzării în calitate de
autoritate a statului de a acumula probele necesare ce demonstrează vinovăția și
identifică persoana vinovată în comiterea unei infracțiuni. În această ordine de idei,
instanța de apel a conchis că prima instanță just a statuat obligația pozitivă a
statului de a colecta probe necesare în vederea constatării faptei penale,
identificării făptuitorului și implicit asumarea cheltuielilor aferente procesului din
contul statului - în cazul dat a cheltuielilor pentru expertiză medico-legală .
În acest context, instanța de apel a reținut că în speță autorul apelului a făcut
o interpretare extensive a dispozițiilor art. 227 Cod de procedură penală, care
expres stabilește din ce sunt constituite cheltuielile judiciare și în special pct. 4)
alin. (2) al respectivului articol cert stabilește, că în cazul efectuării unei expertize
pot fi atribuite ca cheltuieli judiciare doar sumele cheltuite pentru restituirea
contravalorii obiectelor deteriorate sau nimicite în procesul de efectuare a
2
expertizei și nicidecum însăși cheltuielile suportate integral pentru efectuarea unei
expertize când aceasta are statutul de probă în procesul penal.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către procurorul
în Procuratura de circumscripție Bălți, Pasat Liliana, care indică temeiul de recurs
prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, și solicită casarea
deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.
În argumentarea recursului, recurentul invocă că:
- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;
- este neargumentată excluderea încasării de la Plotean Iurie în beneficiul
statului a cheltuielilor de judecată în sumă de 36250 lei de către instanțele de
judecată pe motiv că expertiza medico-legală este o probă care de rând cu celelalte
probe cumulate pe parcursul urmăririi penale de către partea acuzării au menirea de
a demonstra în instanță vinovăția inculpatului în comiterea faptei prejudiciabile
imputate acestuia și, astfel este obligația statului de a colecta probele necesare în
vederea constatarii faptei penale, identificării făptuitorului și implicit asumarea
cheltuielilor aferente procesului din contul statului;
- conform art. 227 alin. (1) Cod de procedură penală, cheltuieli judiciare sunt
cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului
penal. Punctul 1) alin. (2) al aceluiași articol, prevede, că cheltuielile judiciare
cuprind sumele plătite sau care urmează a fi plătite experților. În alin. (2) pct. 5 al
aceluiași articol este prevăzut că cheltuielele judiciare cuprind sumele cheltuite în
legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală. Art. 227 alin. (3) Cod
de procedură penală, indică că cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate
de stat, dacă legea nu prevede altă modalitate. Astfel, conform art.228 alin. (3) Cod
de procedură penală, expertului și specialistului li se recuperează, le asemenea,
costul materialelor care le aparțin și care au fost utilizate pentru executarea
însărcinării respective;
- conform art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare
sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului;
- instanța de judecată îl poate obliga pe Plotean Iurie să recupereze
cheltuielele judiciare;
- instanțele de judecată nu au clarificat obiectiv, necesitatea încasării
cheltuielilor de judecată, adoptând o decizie neargumentată în această latură.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil,
fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.
În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de
procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța
de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
3
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept
să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat
este vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427
Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de
recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile
instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.
La caz, se reține că recurentul contestă decizia instanței de apel, indicând
temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în
sensul că hotărârea atacată nu curpinde motivele pe care se întemeiază soluția,
criticând decizia instanței de apel anume în partea motivării soluției acesteia
privind respingerea apelului declarat de procuror, prin care a fost solicitată
încasarea cheltuielilor suportate pentru efectuarea expertizei judiciare în prezenta
cauză penală din contul inculpatului.
Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal
reține că temeiul și motivele invocate de recurent în susținerea acestui temei nu s-
au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest context
următoarele.
Colegiul penal analizând textul deciziei recurate (f.d. 231) în coraport cu
motivele invocate de recurent, atestă că instanța de apel s-a expus argumentat și
motivat asupra aspectelor contestate și în prezentul recurs ordinar, bazându-și just
soluția privind respingerea apelului și solicitării părții acuzării de a dispune
încasarea cheltuielilor pentru efectuarea expertizei din contul inculpatului în baza
prevederilor legale stipulate în art. 227 Cod de procedură penală, iar instanța de
recurs ordinar, în virtutea corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări
inutile, o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența
CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din
16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze
deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru
fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate
acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea
motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat
chestiunile esențiale supuse atenției sale.
Totodată, Colegiul penal invocă că prevederile art. 227 Cod de procedură
penală, reglementează care anume cheltuieli sunt incluse în categoria cheltuielilor
judiciare, în această listă nefiind însă incluse cheltuielile suportate pentru
efectuarea expertizelor judiciare.
4
Mai mult, se relevă că prevederile alin. (3) a art. 75 din Legea nr. 68 din
14.04.2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar,
stipulează expres că: „În cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei
sunt suportate de către ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat, cu
excepția cazurilor prevăzute la art. 142 alin. (2) din Codul de procedură penală al
Republicii Moldova”.
În această ordine de idei, se reține că potrivit prevederilor art. 142 alin. (2)
Cod de procedură penală, - „Părțile, din inițiativă proprie și pe cont propriu, sunt
în drept, prin intermediul organului de urmărire penală, al procurorului sau al
instanței de judecată, să înainteze instituției publice de expertiză judiciară/biroului
de expertiză judiciară o cerere privind efectuarea expertizei judiciare pentru
constatarea circumstanțelor care, în opinia lor, vor putea fi utilizate în apărarea
intereselor lor”.
În acest context, se atestă că în prezenta cauză penală ordonatorul expertizei
judiciare a fost organul de urmărire penală (f.d. 92, 105, 115), fără a exista o
asemenea cerere din partea părții apărării.
În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept
invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate,
deoarece soluția adoptată de instanța de apel, este legală și întemeiată, iar recursul
ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.
Conducându-se de prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în
Procuratura de circumscripție Bălți, Pasat Liliana, împotriva deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Bălți din 22 noiembrie 2017, în cauza penală privindu-l pe
Plotean Iurie Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 04 aprilie 2018.
Președinte Ursache Petru
Judecători Timofti Vladimir
Alerguș Constantin
5