1ra-300/2018 — art.192 alin.1 Cod penal

1ra-300/2018 — art.192 alin.1 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul 1ra-300/18

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

28 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Vitalie Călugăreanu,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 17 octombrie 2017, în cauza penală în privința lui

Graur Sergiu XXXXX,

născut la xxxx, originar și domiciliat în mun. Xxxx,

str. Xxxx, ap.xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

2016 (instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

Graur Sergiu a fost achitat de sub învinuirea de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 192 alin.(1) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost comisă de

inculpat.

Acțiunea civilă intentată de Gaidamut Ana a fost respinsă.

faptul că, la 05 ianuarie 2015, aproximativ la orele 19 00, acționând cu scopul

sustragerii bunurilor altei persoane, aflându-se în microbuzul de pe itinerarul

nr. 166, ce efectua ruta de deplasare din sectorul Ciocana spre Botanica, mun.

Chișinău, unde pe scaun se afla călătorul Gaidamut Ana. Ultima deținea

asupra sa geanta cu lucruri personale, din care Graur S. a sustras, pe ascuns,

portmoneul de culoare cafenie cu valoarea de xxxx lei în care se aflau bani în

sumă de xxxx euro, care conform cursului oficial stabilit de către BNM

1

constituiau xxxx lei, precum și xxxx lei, permisul de conducere și buletinul de

identitate pe numele lui Gaidamut A., cartele de reducere, despre lipsa

acestora, ultima stabilind la momentul coborârii din microbuz pe bd. Traian 2,

mun.Chișinău, cauzându-i astfel părții vătămate un prejudiciu material

considerabil în sumă totală de xxxx lei.

solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare

conform învinuirii înaintate la 2 ani închisoarea. În temeiul art. 85 Cod penal,

la pedeapsa numită de adăugat parțial pedeapsa stabilită prin sentința

Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 28 martie 2014, definitiv stabilindu-I

pedeapsa de 3 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

În argumentarea soluției apelantul a invocat că partea vătămată a

indicat concret că Graur S. i-a sustras portmoneul. La memorizat pe ultimul,

deoarece acesta se afla în fața ei cu un rucsac, care o încurca, făcându-i și

observație.

Astfel, în cadrul ședinței de judecată au fost audiați martorii Graur M.,

Graur V. și Gurău N. care sunt rudele inculpatului, depozițiile cărora instanța

de judecată le-a apreciat mai presus decât cele depuse de victimă. Însă,

consideră că depozițiile martorilor nominalizați urmau a fi apreciate critic,

acestea fiind depuse în scopul ca Graur S. să nu fie atras la răspundere penală,

deoarece inculpatul are antecedente penale nestinse.

Depozițiile părții vătămate Gaidamut A., precum că la 05 ianuarie 2015,

Graur S. se afla în sectorul Ciocana la ora 1900, sunt confirmate de către

martorii Graur M., Graur V. și Gurău N., din care rezultă, că el a fost cu doi

copii și a plecat cu autobuzul.

octombrie 2017, a fost respins, ca nefondat apelul declarat de procuror.

circumstanțele de fapt și de drept, just a apreciat probele prezentate și a

pronunțat o sentință legală și întemeiată.

Astfel, instanța a stabilit că Graur S. a fost învinuit de către organul de

urmărire penală în comiterea infracțiunii de pungășie, însă, verificând

legalitatea și temeinicia sentinței atacate, în baza probelor examinate de prima

instanță, probelor cercetate suplimentar în instanța de apel, constată că

instanța de fond corect a ajuns la concluzia că procurorul nu a prezentat probe

2

pertinente, concludente și veridice care ar demonstra vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii imputate.

Colegiul penal a apreciat critic declarațiile martorului Gaidamut M. care

este mama părții vătămate și care nu a fost martor ocular, însă a depus

declarații din spusele părții vătămate, iar depozițiile indirecte nu pot fi puse la

baza sentinței de condamnare fără a fi confirmate și coroborate cu alte probe,

precum și nici nu pot combate declarațiile martorilor Graur V., Graur M.,

Gurău N. în demonstrarea vinovăției.

La fel, instanța a reținut că declarațiile părții vătămate Gaidamut A. sunt

contradictorii, deoarece ultima în cadrul instanței de fond a declarat că Graur

S. s-a urcat în rutieră de la str. Mircea cel Bătrîn în regiunea Soiuz, însă

potrivit procesului verbal de confruntare a relatat că: i-a făcut observație

inculpatului în regiunea Soiuzului, apoi indică că nu ține minte în ce locație

era rutiera când a urcat inculpatul. De asemenea, victima indică precum că

inculpatul ar fi urcat în regiunea Soiuzului, pe când în declarații indică, când

a observat că inculpatul nu era, deja rutiera se eliberase în regiunea Soiuzului.

Astfel atât potrivit declarațiilor părții vătămate cât și potrivit procesului

verbal de confruntare, când se afla în regiunea Soiuzului i-a făcut observație

inculpatului, tot în acel moment a urcat inculpatul și a și coborât, ceea ce este

absurd și imposibil.

Totodată, din declarațiile victimei depuse la urmărirea penală, rezultă

că „s-a urcat în rutiera 166 la stația Megapolis, sect. Ciocana … aproximativ

peste vre-o 5 min. în rutieră s-au urcat mai multe persoane, a observat o

persoană de gen masculin, care stătea din partea dreaptă în picioare…”, iar în

cadrul instanței de fond a declarat că inculpatul s-a urcat în rutieră de la str.

Mircea cel Bătrân în regiunea Soiuzului, de unde se denotă faptul că un mijloc

de transport public, este imposibil să se deplaseze 5 min o distanță atât de

mare.

Mai mult ca atât, partea acuzării nu a luat în calcul și nu a verificat prin

prisma art. 254 CPP, apelurile telefonice între inculpat și concubina acestuia în

vederea stabilirii locului aflării inculpatului la ora indicată. Acuzarea se

bazează doar pe declarațiile părții vătămate Gaidamut A. care sunt

contradictorii, inclusiv și pe ale martorului Gaidamut M. care a relatat faptele

din spusele fiicei sale.

care invocând temeiul de drept prevăzut la art. 427 alin. (1) pct.6) Cod de

3

procedură penală, solicită casarea acesteia cu remiterea cauzei la

rejudecare în aceiași instanță.

A menționat că hotărârea instanței de apel o consideră neîntemeiată,

deoarece instanța nu a apreciat totalitatea probelor care demonstrează

vinovăția lui Graur S. de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 192 alin.(1)

Cod penal, menținând sentința de achitare.

Astfel, la baza soluției de menținere a achitării lui Graur S. în baza art.

192 alin.(1) Cod penal instanța a pus doar declarațiile inculpatului, totodată

invocând că acuzarea nu a prezentat probe care ar demonstra cu certitudine

că inculpatul a comis infracțiunea, însă apreciază drept veridice niște

declarații depuse de rudele inculpatului, precum și certificate că, copii Gurău

M. și Gurău A., la data de 05.01.2015, nu au frecventat grădinița. Astfel,

instanța constată că copii s-au aflat la bunica, însă cum a constatat că

inculpatul toată ziua s-a aflat în casă.

Reținând cele nominalizate, consideră că instanța nu a analizat minuțios

probele prezentate, dând o apreciere critică declarațiilor părților vătămate.

Mai mult ca atât, instanța nu a luat în considerare faptul că de unde

victima îl cunoaște atât de bine pe inculpat, relatând cu lux de amănunte

acțiunile acestuia în cadrul deplasării în ruta nr. 166.

în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

Drept temei pentru recurs procurorul a invocat prevederile art. 427

alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței

de apel pot fi atacate cu recurs în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel și dacă hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, solicitând casarea hotărârii

4

contestate cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet

de judecată.

Asadar, recurentul și-a întemeiat recursul în baza pct. 6) alin. (1) art. 427

CPP, menționând că instanța de apel a examinat unilateral probele, pe care nu

le-a apreciat la justa valoare, însă, fără a le enumera, indicând doar depozițiile

părții vătămate Gaidamut A.

Colegiul constată că acest temei pe care s-a bazat acuzatorul de stat în

recursul declarat, nu persistă în cauză, deoarece din decizia instanței de apel

rezultă că ultima a analizat obiectiv probele admistrate și a dat răspuns la

toate motivele expuse în apel.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii

de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

Conform prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, poate da o

nouă apreciere probelor din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Examinând cauza, Colegiul penal consideră că instanța de apel just a

stabilit starea de fapt și de drept, pronunțându-se asupra tuturor motivelor

invocate în apel, apreciind fiecare probă din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei și toate probele în ansamblu - din

punct de vedere al coroborării lor, adoptând în așa mod o hotărâre legală și

întemeiată, ținând cont de prevederile art.101 Cod de procedură penală, just

ajungând la concluzia întemeiată că fapta nu a fost comisă de inculpat pe

învinuirea adusă în baza art. 192 alin. (1) Cod penal.

Recurentul critică soluția instanței de apel, întrucât instanța a pus la

baza sentinței de achitare declarațiile inculpatului și martorilor care sunt

rudele acestuia, neluând în considerație probele prezentate de partea acuzării,

și anume declarațiile părții vătămate Gaidamut A., care dovedesc incontestabil

vinovăția lui Graur Sergiu, de săvârșirea infracțiunii imputate.

Astfel, Colegiul menționează că, în conformitate cu art. 93 alin. (2) Cod

de procedură penală, declarațiile martorilor, părților vătămate și ale

inculpatului se consideră probe egale, legea nu stipulează că depozițiile

martorilor din partea învinuirii au prioritate față de cele ale martorilor din

5

partea apărării, iar instanța de judecată, având în vedere egalitatea părților în

proces, este obligată să asigure cercetarea tuturor circumstanțelor cauzei și

probelor prezentate de părți, în egală măsură, ca, ulterior, să le dea acestora o

apreciere obiectivă și sub toate aspectele.

Din analiza prevederilor legale menționate, Colegiul conchide că

instanța de apel a respectat această obligație, a apreciat în mod obiectiv atât

declarațiile inculpatului, cât și a părții vătămate Gaidamut A., precum și a

martorilor Graur M., Graur V., Gurău N., care au fost combătute și cu alte

probe cercetate în cadrul ședințelor instanței de apel. După cum rezultă din

textul deciziei, instanța de apel a descris conținutul acestor probe în modul în

care dânșii au relatat informațiile cunoscute de ei, referitor la infracțiunea

prevăzută de art. 192 alin. (1) Cod penal și le-a dat o apreciere obiectivă și

corectă, constatând corect că probele prezentate de către acuzare nu pot sta la

baza condamnării lui Graur S..

Instanța de recurs menționează că, instanța de apel în motivarea soluției

adoptate just a menționat că acuzarea nu a prezentat probe concludente și

pertinente atât în cadrul ședinței primei instanțe, cât și în cadrul ședinței

instanței de apel, care ar fi demonstrat vinovăția inculpatului Graur S. în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. (1) Cod penal.

Totodată, instanța de recurs apreciază ca vădit neîntemeiate

argumentele recurentului privind adoptarea unei decizii ilegale de către

instanța de apel în privința lui Graur S., menționând că Curtea de Apel

Chișinău a ajuns la concluzia corectă că probele cercetate, coroborând între

ele, formează un ansamblu probatoriu prin care se dovedește nevinovăția

inculpatului de săvârșirea infracțiunii imputate.

Cu atât mai mult că critica referitor la procedura de apreciere a probelor

ține de stare de fapt a cauzei și care deja a fost efectuată de două instanțe de

judecată. Prin urmare, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că

la etapa de judecare a recursului ordinar instanța de recurs, verifică erorile de

drept comise de instanțele de fond și apel, în baza temeiurilor stipulate expres

de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt

reținute în speță.

Din textul deciziei rezultă că, instanța de apel și-a motivat soluția

adoptată în sensul oferirii răspunsurilor la motivele apelului declarat de

procuror. Autorul recursului nu aduce careva argumente, care ar combate

6

concluzia instanțelor de judecată, dimpotrivă argumentele invocate de

procuror în cererea de recurs ordinar repetă întocmai argumentele expuse

anterior în apel, la care instanța de apel deja a dat un răspuns motivat.

De asemenea, cât privește criticele recurentului, că în acțiunile

inculpatului există componența de infracțiune prevăzută la art. 192 alin. (1)

Cod penal, Colegiul penal conchide că, instanțele ierarhic inferioare au dispus

achitarea inculpatului în baza art. 192 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta

nu a fost comisă de inculpat.

Obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute la alin. (1) art. 192 Cod

penal îl formează relațiile sociale cu privire la posesia asupra bunurilor

mobile.

Obiectul material al faptei infracționale analizate reprezintă bunurile care

au o existență materială, sunt create prin munca omului, dispun de valoare

materială și cost determinat, fiind bunuri mobile și străine pentru făptuitor.

De regulă, în calitate de obiect material al pungășiei sunt banii, titlurile de

valoare, bijuteriile, obiectele prețioase de dimensiuni relativ mici.

Latura obiectivă a infracțiunii constă în fapta prejudiciabilă care se

exprimă în acțiunea de sustragere (sub forma infracțiunii fapt tentat) și locul

săvârșirii infracțiunii: buzunare, genți sau alte obiecte prezente la victimă.

Pungășia este nu altceva decât un furt săvârșit în împrejurări specifice și

incriminat distinct sub forma infracțiunii fapt tentat.

Astfel, sub aspectul locului săvârșirii infracțiunii, pungășia presupune

încercarea de luare a bunurilor însă nu din oricare locuri, dar din buzunare,

genți sau din alte obiecte prezente la victimă.

Prin alte obiecte prezente la victimă se înțeleg obiectele care se află asupra

acesteia (în poșetă, sacoșă, servietă, portmoneu sau atașate de haine ori

încălțăminte etc.) sau în imediata apropiere de victimă (pe bancă, pe banchetă,

pe masă etc.), astfel încât să fie clară apartenența bunului persoanei

respective.

Infracțiunea de pungășie are o particularitate care nu este

indispensabilă în cazul furtului: întotdeauna, locul săvârșirii infracțiunii este

în apropiere de victimă.

Infracțiunea nominalizată este una formală, care se consideră

consumată din momentul începerii săvârșirii acțiunii de sustragere

(introducerea mâinii în buzunar, tăierea poșetei cu lamă, manipularea

7

lacătului de la servietă etc.), chiar dacă făptuitorul nu a obținut posibilitatea

reală de a se folosi sau a dispune de bunurile victimei la propria sa dorință.

Așadar, sustragerea fapt tentat reprezintă condiția necesară și suficientă

pentru întregirea faptei prejudiciabile în contextul pungășiei. Pentru a ne afla

în prezența pungășiei fapt consumat este necesară și suficientă comiterea

tentativei de sustragere.

Latura subiectivă a infracțiunii de pungășie se exprimă, în primul rând,

în vinovăție sub formă de intenție directă. La calificarea faptei este obligatorie

stabilirea scopului special - de sustragere - sub care se prezintă scopul de

cupiditate.

Prin rechizitoriu, Graur Sergiu este învinuit că a comis pungășia, adică a

sustras pe ascuns din geanta victimei portmoneul în care se aflau bani și acte.

Din actele cauzei se constată că, acuzarea s-a bazat doar pe declarațiile

părții vătămate Gaidamut A., depuse în cadrul urmăririi penale, susținute în

cadrul ședinței instanței de fond și cercetate în cadrul ședinței instanței de

apel.

Astfel, instanțele judecătorești corect au apreciat critic declarațiile părții

vătămate, care sunt contradictorii, unde, aceasta în cadrul instanței de fond a

relatat că Graur S. s-a urcat în rutieră de la Mircea cel Bătrân, în regiunea CC

Soiuz, însă potrivit procesului-verbal de confruntare a declarat, că i-a făcut

observație în regiunea CC Soiuz, apoi a indicat că nu ține minte în ce locație era

rutiera când a urcat Graur S. La fel, Gaidamut A. a declarat: când a observat că

inculpatul nu era, deja rutiera se eliberase în regiunea Soiuzului. Atât potrivit

declarațiilor părții vătămate, cât și procesului-verbal de confruntare, aceasta a

relatat că, când se afla în regiunea Soiuzului i-a făcut observație inculpatului, și tot

în acel moment a urcat inculpatul și a coborât, adică unele evenimente care sunt

contrare și imposibile.

Totodată, din declarațiile victimei depuse în cadrul urmăririi penale,

aceasta a declarat că „…s-a urcat în rutiera nr. 166 la stația Megapolis, sect.

Ciocana. ... aproximativ peste vreo 5 min. în rutieră s-au urcat mai multe

persoane, a observat o persoană de gen masculin, care stătea din partea dreaptă în

picioare … ”, iar în cadrul instanței de fond a declarat că inculpatul Graur S. s-a

urcat în rutieră de la str. Mircea cel Bătrân în regiunea CC Soiuz, ceea ce denotă

faptul că este imposibil ca un mijloc de transport public, să se deplaseze 5

minute o distanță atât de mare.

8

Prin urmare, instanțele judecătorești corect au statuat că fapta nu a fost

comisă de Graur S.

Astfel, Colegiul conchide că instanța de apel corect a reținut în acest

sens prevederile art. 8 și 389 Cod de procedură penală, în aspectul că o

hotărâre de condamnare se adoptă numai în condiția în care vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată printr-un ansamblu de

probe cercetate de instanța de judecată. O sentință de condamnare nu poate fi

bazată pe presupuneri. Colegiul reține că instanța de apel a ținut seama de

aceste prevederi legale, precum și de principiul că toate îndoielile apărute și

care nu pot fi înlăturate, se tratează în favoarea inculpatului și a adoptat o

soluție întemeiată.

Argumentele invocate de recurent nu au suport probatoriu și contravin

probelor administrate.

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

decidă asupra inadmisibilității recursului ordinar declarat pe motiv că acesta

este vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Vitalie Călugăreanu, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2017, în

cauza penală în privința lui Graur Sergiu, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 29 martie 2018.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

9