1ra-509/2017 — art.264 alin.3 lit.b Cod penal

1ra-509/2017 — art.264 alin.3 lit.b Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul 1ra-509/17

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

26 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Tripac Vasile în numele inculpatului Beșleaga Sergiu, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Criuleni din 08 aprilie 2016 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2016, în cauza

penală în privința lui

Beșleaga Sergiu XXX,

născut la xxx, originar și domiciliat în or. xxx, str.

xxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, Beșleaga Sergiu a

fost condamnat în baza art. 264 alin.(3) lit.b) Cod penal la 2 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

S-a dispus încasarea de la Beșleaga Sergiu în beneficiul lui Graur Lucia

prejudiciul material în sumă de 30744 lei și prejudiciul moral în mărime de

30 000 lei.

Sergiu la 23 iulie 2015, aproximativ la ora 0700, conducând automobilul de

model „Nissan Sanny”, cu n/î CR 544 YE, pe traseul Chișinău - Bălți,

intenționat încâlcând cerințele pct.3, pct. 45 lit.a), b), c) și d) și pct. 51 lit.c) din

Regulamentul Circulației Rutiere, care prevede că, „participanții la trafic care

1

circulă pe drumurile publice sunt obligați să se conformeze Regulamentului vizat,

mijloacelor de semnalizare rutieră și semnalele folosite în circulație și prin acțiunile

lor să nu cauzeze prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i expună pericolului,

precum și conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de

viteză stabilită, ținând permanent seama de starea psihofiziologică ce influențează

atenția și reacția; dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase; starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; situația

rutieră, iar înaintea depășirii, conducătorul vehiculului trebuie să se asigure că: poate

efectua depășirea fără a pune în pericol sau a stânjeni circulația din sens opus, adică

banda pe care urmează să se angajeze are un spațiu suficient și viteza vehiculului ce

urmează a fi depășit permite executarea acestei manevre”, în timp ce încerca să

efectueze manevra de depășire, nu s-a isprăvit cu conducerea automobilului,

a ieșit pe partea opusă direcției de deplasare a transportului în sens opus,

tamponând automobilul de model „Mercedes 190” cu n/î C HJ 341, condus de

către Graur Ion, care se deplasa regulamentar.

În rezultatul tamponării, șoferului Graur I., i-au fost cauzate conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 147D/1781 din 27.10.2015, vătămări

corporale grave periculoase pentru viață, în urma cărora a survenit decesul

acestuia, iar vătămările corporale având legătură directă cu cauza decesului.

Tripac Vasile în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă cu

aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, argumentând că instanța de fond la

stabilirea pedepsei nu a ținut cont că Beșleaga S. a comis o infracțiune din

imprudență, starea materială și familială a lui, modul de trai și persoana

acestuia. Nu este de acord cu circumstanțele la care s-a referit instanța și

anume că inculpatul nu a contribuit la repararea prejudiciului cauzat părții

vătămate, nu a manifestat regret față de acesta după producerea accidentului,

acestea nefiind confirmate în ședința de judecată. Pe tot parcursul urmăririi

penale și judecării cauzei, inculpatul a încercat să întreprindă măsuri de

reparare a prejudiciului cauzat, însă succesorul părții vătămate, fiind asistată

de avocat a solicitat ca toate chestiunile de reparare a prejudiciului să fie

stabilite pe calea judecătorească, înlăturând orice întâlnire cu inculpatul,

înaintând în speță acțiunea civilă.

A menționat că inculpatul are la întreținere doi copii minori, a participat

2

la conflictului armat de pe Nistru, este caracterizat pozitiv, nu are antecedente

penale, a recunoscut vina integral, s-a căit sincer de cele comise și a solicitat

examinarea cauzei în baza probelor administrate la faza de urmărire penală.

Prin urmare, privarea inculpatului de libertate nu este o condiție care ar

permite executarea la timp a acțiunii civile, ori plasarea lui în locurile de

detenție va avea o tangență negativă asupra educației și dezvoltarea copiilor

minori aflați la întreținerea inculpatului.

noiembrie 2016, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de avocatul Tripac

V. în numele inculpatului.

toate aspectele, prin prisma art.101 Cod de procedură penală, a examinat și

apreciat probele administrate în cauză, care dovedesc cu certitudine vinovăția

lui Beșleaga S. în săvârșirea infracțiunii imputate, corect a stabilit

circumstanțele de fapt și vinovăția inculpatului, just a încadrat în drept

acțiunile lui, circumstanțe care nici nu se contestă.

Totodată, a considerat neîntemeiat argumentul apelantului precum că

instanța de fond a stabilit o pedeapsă prea aspră inculpatului, or, măsura de

pedeapsă a fost aplicată legal și corect de către instanța de fond, care nu

contravine legii, ținând cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal și art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală, precum și de gravitatea faptei penale,

urmările prejudiciabile, motivul săvârșirii infracțiunii, persoana inculpatului.

De asemenea, instanța a respins, ca neîntemeiat motivul avocatului

precum că instanța de fond nu a ținut cont că, inculpatul este căsătorit, are la

întreținere doi copii minori, locuiește în or. Dubăsari, a participat la conflictul

armat de pe Nistru, se caracterizează pozitiv și nu are antecedente penale,

deoarece, cele menționate sunt cuprinse în sentința primei instanțe și anume

că, la cauză nu sunt prezente temeiuri de suspendare condiționată a executării

pedepsei și stabilire a unui termen de probă în conformitate cu art.90 Cod

penal, pe motiv că inculpatul nu a contribuit la repararea prejudiciului cauzat

prin decesul părții vătămate, nu a manifestat regrete față de succesorul

acesteia după producerea accidentului și ulterior în cursul urmăririi penale,

iar stabilirea unei pedepse reale va constitui un imperativ cu sens educativ

pentru alți conducători de mijloace de transport.

Prin urmare, instanța de fond just a conchis că corectarea și reeducarea

inculpatului poate avea loc doar prin aplicarea pedepsei cu închisoarea,

3

reținând în sentință circumstanțele cauzei, inclusiv și faptul că inculpatul nu a

reparat succesorului părții vătămate prejudiciul cauzat și nu a întreprins

măsuri în acest sens. Astfel, în speță, nu sunt temeiuri legale pentru aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal.

La fel, instanța de apel a respins solicitarea inculpatului privind

aplicarea Legii cu privire la amnistie nr. 210 din 29.07.2016, dat fiind că,

potrivit art. 1 alin.(1) – (3) din legea nominalizată aceasta se aplică condiționat

și exclusiv persoanelor bănuite, învinuite și inculpate care manifestă căință

activă în cadrul procesului penal și celor condamnate care sunt caracterizate

pozitiv pe parcursul executării pedepsei, perioadei de probațiune sau

termenului de probă și sunt evaluate psihologic ca prezentând risc de recidivă

mediu sau redus, dacă aceste persoane cad sub incidența prevederilor art. 2-9,

11 și 12. Căința activă a persoanei se determină în conformitate cu criteriile

stabilite la art. 57 din Codul penal fără a ține cont de criteriul gravității faptei

comise. Aplicarea oricărei modalități de liberare de pedeapsă penală,

prevăzute de prezenta lege, poate avea loc doar în condițiile în care organul

de urmărire penală, instanța de judecată sau judecătorul de instrucție constată

întrunirea cerințelor stipulate la alin. (1).

Astfel, în sensul art.57 alin.(1) din Codul penal, persoana care pentru

prima oară a săvârșit o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă poate fi

liberată de răspundere penală dacă ea, după săvârșirea infracțiunii, s-a

autodenunțat de bună voie, a contribuit activ la descoperirea acesteia, a

compensat valoarea daunei materiale cauzate sau, în alt mod, a reparat

prejudiciul pricinuit de infracțiune.

Potrivit art.10 alin.(1) lit. k) din Legea nr.210 din 29.07.2016, prevederile

art.1-9 nu se aplică persoanei învinuite, inculpate sau condamnate care nu a

reparat integral prejudiciul cauzat prin infracțiunea pentru care este urmărită

sau, după caz, a fost condamnată. În cazul persoanei condamnate se va ține

cont de prejudiciul stabilit prin hotărîrea judecătorească.

Deci, instanța de apel a constatat că, în speță se atestă interdicțiile

prevăzute de art. 10 al Legii nr. 210 și ca urmare se indică asupra

imposibilității aplicării dispozițiilor actului amnistiei față de inculpat,

deoarece nu au fost prezentate probe care să demonstreze că, Beșleaga S. a

reparat prejudiciul material cauzat, că s-a interesat de situația materială a

succesorului părții vătămate decedate în rezultatul accidentului rutier sau, și-

4

a materializat în vre-un fel intenția de a ajuta succesorul părții vătămate și

familia acesteia, necătând la faptul că de la comiterea infracțiunii a trecut o

perioadă de aproximativ un an și jumătate.

Tripac Vasile în numele inculpatului, care, fără a invoca vre-un temei de drept

prevăzut la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie dispusă suspendarea

executării pedepsei pe un termen de probă, ori aplicarea amnistiei, invocând

următoarele:

- sentința în partea acțiunii civile nu a fost atacată de către succesorul

părții vătămate, însă toate încercările inculpatului de a restitui suma dispusă

spre încasare nu s-au soldat cu nici un rezultat. Avocatul succesorului la fel a

respins orice mediere pe cazul dat. Succesorul părții vătămate la ședințele de

judecată în instanța de apel nu s-a prezentat, iar inculpatul nu a avut

posibilitatea transmiterii sumei acțiunii civile.

- circumstanțele la care instanța de apel a făcut trimitere că Beșleaga S.

nu a contribuit la repararea prejudiciului cauzat părții vătămate și nu a

manifestat regrete față de aceasta după producerea accidentului nu s-au

confirmat, deoarece inculpatul a încercat să întreprindă măsuri concrete de

repararea prejudiciului cauzat, însă partea vătămată a solicitat ca chestiunile

de reparare a prejudiciului să fie stabilite pe cale judecătorească, iar după

stabilirea și admiterea acțiunii civile prin sentința de judecată care a rămas

irevocabilă în această parte, succesorul părții vătămate evită întâlnirea cu

inculpatul.

- până în prezent succesorul nu a solicitat și nu i-a fost eliberat de către

instanța de fond titlul de executare a hotărârii judecătorești pentru ca

inculpatul să poată transmite și să execute hotărârea judecătorească.

În circumstanțele date inculpatul a început efectuarea transferului

bănesc în sumă de 60744 lei pe numele succesorului părții vătămate Graur

Lucia, copiile de pe bonurile de transferare a sumei integrale vor fi expediate

suplimentar în adresa instanței de recurs.

- situația creată și dezacordul succesorului părții vătămate de a primi

prejudiciul cauzat, crează impedimente la examinarea cererii inculpatului

privind aplicarea Legii cu privire la amnistie nr. 210 din 29.07.2016, adică pe

parcursul judecării cauzei a intervenit o lege penală mai favorabilă

inculpatului, de care ar putea beneficia.

5

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului ordinar declarat, menționând că instanța de apel și-a argumentat

soluția în partea stabilirii pedepsei, aceasta fiind echitabilă în raport cu faptele

comise, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit

neîntemeiat.

în raport cu motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestuia din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Analizând recursul declarat Colegiul penal constată, că avocatul Tripac

V. în numele inculpatului, exprimîndu-și dezacordul cu pedeapsa stabilită lui

Beșleaga S., semnalează ca temei pentru recurs pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod

de procedură penală, care stipulează, că hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Astfel, recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de către

instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, criticând hotărârile adoptate doar în partea stabilirii pedepsei,

pe care o consideră prea aspră în coraport cu circumstanțele cauzei, solicitând

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

La acest capitol, instanța de recurs remarcă, că persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni, urmează a-i fi aplicată o pedeapsă

echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară

vinovată. Totodată, pedeapsa se aplică în strictă conformitate cu dispozițiile

Părții generale a Codului Penal.

Conform principiului individualizării pedepsei, prevăzut de art. 7 Cod

penal, în coroborare cu criteriile generale de individualizare a acesteia,

reflectate la art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

6

familiei acestuia.

Pedeapsa aplicată vinovatului, trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze

scopurile legii și pedepsei penale, prevăzute la art. 61 Cod penal.

În același rând, Colegiul reține că, categoria și termenul de pedeapsă ce

urmează a fi stabilit, este în dependență de circumstanțele atenuante și

agravante, prevăzute de art. 76-77 Cod penal, precum și efectele acestora,

prescrise în art. 78 Cod penal.

Colegiul reiterează faptul că, în speță, judecarea cauzei penale a avut loc

în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în conformitate și cu

respectarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, iar inculpatul

potrivit alin. (8) al aceleiași norme a beneficiat de reducere a limitelor de

pedeapsă.

Instanța de recurs remarcă că, sancțiunea art. 264 alin. (3) lit.b) Cod

penal în baza căruia a fost condamnat Beșleaga Sergiu, prevede pedeapsa

închisorii de la 3 la 7 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de până la 4 ani. Reieșind din cele menționate și

ținând cont de faptul că cauza a fost examinată în procedură simplificată,

noile limite de pedeapsă cu care urma să opereze instanța sunt de la 2 ani

până la 4 ani și 8 luni închisoare.

Astfel, pedeapsa aplicată inculpatului de 2 ani închisoare în baza art.

264 alin. (3) lit.b) Cod penal, se încadrează în limitele normei penale date,

adică instanța de fond i-a aplicat pedeapsa la limita minimă, care a fost redusă

cu 1/3, soluția dată fiind menținută de instanța de apel.

De rând cu cele menționate, Colegiul constată că, pedeapsa stabilită și

individualizată de către instanțele inferioare, corespunde atât principiului

proporționalității, cât și scopului pedepsei penale prevăzut în art. 61 alin. (2)

Cod penal, iar stabilirea pedepsei cu închisoarea și dispunerea suspendării

executării acesteia luând în considerație gravitatea infracțiunii comise și

urmările acesteia nu va asigura realizarea scopului pedepsei penale și nu ar

contracara săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea condamnatului cât și

altor persoane.

Totodată, instanța de recurs atestă că, circumstanțele la care a făcut

referire recurentul în cererea de recurs, (persoana inculpatului care este

caracterizat pozitiv, fiind căsătorit și are la întreținere doi copii minori, a

participat la conflictul armat de pe Nistru și lipsa antecedentelor penale) au

7

fost reținute de către instanțele judecătorești, fapt care a permis stabilirea

pedepsei inculpatului la limita minimă prevăzută de sancțiunea normei în

baza căreia acesta a fost condamnat. Astfel, odată ce instanțele de judecată au

constatat circumstanțe atenuante și au redus pedeapsa, după caz până la

minim, acestea nu mai pot servi temei de aplicare a prevederilor art. 90 Cod

penal.

Referitor la argumentul recurentului că nu s-a găsit confirmare

circumstanțele menționate în decizia instanței de apel precum că inculpatul

nu a contribuit la repararea prejudiciului cauzat părții vătămate și nu a

manifestat regrete față de aceasta după producerea accidentului rutier,

deoarece pe parcursul urmăririi penale și judecării cauzei Beșleaga S. a

încercat să întreprindă măsuri concrete de reparare a prejudiciului cauzat,

însă victima fiind asistată de avocat a solicitat ca toate chestiunile de reparare

a prejudiciului să fie stabilită pe cale judecătorească, astfel succesorul părții

vătămate s-a sustras de la orice întâlnire cu inculpatul, Colegiul penal reține

că cele nominalizate sunt declarative și contravin materialelor cauzei,

deoarece nici în cadrul ședinței instanței fond, cât și instanței de apel nu au

fost prezentate careva probe în confirmarea celor relatate, or, este de

menționat faptul că doar după depunerea recursului ordinar în instanța

ierarhic superioară, avocatul a anexat la recurs copiile ordinului de încasare a

numerarului nr. 163524579 și formularul de expediere de bani prin transferul

Western Union din 13.01.2017 în folosul lui Graur L. în sumă de 21 600 lei, iar

potrivit sentinței inculpatul urmează să restituie succesorului părții vătămate

prejudiciul material și moral în mărime totală de 60 744 lei.

Mai mult ca atât, instanța de recurs constată că autorul recursului

solicită aplicarea Legii nr. 210 privind amnistia în legătură cu aniversarea a

25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova și încetarea

procesului penal în privința inculpatului, însă criticile invocate urmează a fi

respinse, din următoarele considerente.

În acest sens, Colegiul penal reține că, la etapa judecării apelului,

inculpatul Beșleaga S. a înaintat o cerere prin care a solicitat aplicarea

amnistiei față de el, iar instanța de apel, făcând referire la prevederile art. 10

alin.(1) lit. k) din Legea nr.210 din 29 iulie 2016, i-a explicat apelantului și

inculpatului că acest institut nu poate fi aplicat persoanelor care sunt

învinuite, inculpate sau condamnate care nu a reparat integral prejudiciul

cauzat prin infracțiunea pentru care este urmărită sau, după caz, a fost

8

condamnată. În cazul persoanei condamnate se va ține cont de prejudiciul

stabilit prin hotărârea judecătorească.

Reieșind din cele menționate, instanța conchide că inculpatul nu a

reparat integral prejudiciul cauzat, nefiind prezentate careva probe în acest

sens, fiind anexat la recurs doar copiile ordinului de încasare nr.163524579 și

formularul de expediere de bani prin transferul Western Union din 13.01.2017

în sumă de 21 000 lei, respectiv inculpatul nu cade sub incidența Legii nr. 210.

Astfel, Colegiul statuează că pedeapsa închisorii și modalitatea de

executare a acesteia aplicată lui Beșleaga S. de către instanța de fond, fiind

menținută de instanța de apel, a fost stabilită și individualizată corect, în așa

fel încât acesta să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea

în viitor a săvârșirii unor fapte similare, iar aplicarea unei pedepse mai

blânde, poate încuraja pe viitor săvârșirea altor infracțiuni.

În temeiul celor expuse, instanța de recurs nu constată prezența erorilor

de drept ce ar genera casarea hotărârii atacate sub aspectele invocate,

dispunând inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Tripac Vasile

în numele inculpatului Beșleaga Sergiu, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2016, în cauza penală în privința lui

Beșleaga Sergiu, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 mai 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

9