1ra-689/2018 — art. 166 alin. 1, 201/1 alin. 2 lit. a, 287 alin. 1, 320 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 09 decembrie 2016, cauza fiind examinată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în procedura prevăzută de art. 364¹ Cod de procedură penală: S-a încetat procesul penal pornit în baza art. 166 alin. (1) și 287 alin. (1) Cod penal în privința lui Graur Eugeniu în temeiul art. (2) din Legea nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia. Graur Eugeniu a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa de 4 ani închisoare. Graur Eugeniu a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 320 alin. (1) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor aplicare, stabilindu-i pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Conform art. 90 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei cu închisoarea stabilită lui Graur Eugeniu pe un termen de probă de 4 ani. S-a încasat de la inculpat în beneficul lui XXXXX prejudiciul moral cauzat în mărime de 20 000 lei. 1

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Graur Eugeniu, la data de 14.12.2015, pe la orele 19:30 aflându-se pe stradela dintre străzile Veronica Micle și Mihai Eminescu, din XXXXX având intenția comiterii unui act de huliganism, însoțită de aplicarea violenței asupra persoanelor, acționând intenționat, fiind conștient că se află în loc public, încălcând grosolan ordinea publică, manifestată prin exprimarea lipsei vădite de respect față de societate, ignorând în mod grosolan regulile sociale și morale de conviețuire, dând dovadă de neobrăzare, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, cu intenție indirectă, întâlnind-o pe cet. XXXXX, a apucat-o de mâini și a lovit-o cu capul de un gard de beton de la ce ultima a pierdut cunoștința și a căzut jos, iar Graur Eugeniu, continuând acțiunile sale huliganice a continuat să-i aplice lovituri cu pumnii și picioarele peste corp. Ulterior, fiind conștient că este văzut de către fiica lor minoră XXXXX, ce se afla în automobilul de model „Toyota”, parcat în apropiere, care plângea, strigând să o lase în pace pe mama sa, XXXXX, continua să aplice ultimei lovituri cu picioarele în regiunea capului. Tot el, în perioada de timp cuprinsă între anii 2006 - 2014, fiind în relații de concubinaj cu XXXXX, având intenția de a cauza vătămări corporale și de a provoca suferință psihică ultimei și fiicei sale minore XXXXX, aflându-se în diferite perioade de timp în diferite locuri, inclusiv și pe teritoriul com. Ghidighici, mun. Chișinău, pe teritoriul s. Buiucani, mun. Chișinău, în mod sistematic provoca diferite conflicte, după care aplica lovituri peste suprafața corpului și capului cet. XXXXX, o amenința cu aplicarea violenței asupra membrilor familiei ei. Ca urmare a acțiunilor lui Graur Eugen, minorei XXXXX și cet. XXXXX le-au fost cauzate suferințe psihice și fizice, ultimei i-au fost stabilite de mai multe ori leziuni corporale sub formă de excoriații și edeme în diverse regiuni ale corpului. Tot el, în perioada de timp, de la 01.07.2015 orele 23:00 și 02.07.2015 orele 05:00, fiind în incinta apartamentului nr. X din blocul locativ nr. X de pe str. XXXXX, sub pretextul oferirii locuinței menționate, pentru a înnopta părții vătămate XXXXX, profitând de situația creată și de superioritatea sa, fizică asupra părții vătămate, a încuiat apartamentul și a deținut-o pe XXXXX contra voinței sale, concomitent, maltratând-o fizic și psihic, cauzându-i leziuni corporale. Tot el, în perioada de timp cuprinsă între 20.02.2015 – 18.09.2015, având intenția neexecutării intenționate și a eschivării de la executare a încheierii privind aplicarea ordonanței de protecție emise de Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău din 20.02.2015, intrată în vigoare și pasibilă de executare, a încheierii privind prelungirea ordonanței de protecție emisă de Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău din 28.07.2015, intrată în vigoare și pasibilă de executare din 16.08.2015, conform cărora, a fost dispusă pe un termen de 3 luni obligarea lui Graur Eugeniu de a sta departe de locul aflării victimelor XXXXX și XXXXX la o distanță nu mai mică de 100 m; de a nu contacta victimele XXXXX și XXXXX personal sau prin intermediari; de a nu vizita locul de trai și de muncă al victimei, de a nu vizita 2 Grădinița nr.X, care este frecventată de fiica minoră; obligarea, până la soluționarea cazului, de a contribui la întreținerea copilului pe care îl are în comun cu victima; contrar prevederilor art.254 și art.255 CPC, și, necătând la faptul că a avut posibilitatea reală de a executa prevederile hotărârilor judecătorești menționate, intenționat nu a executat încheierea privind aplicarea ordonanței de protecție emisă de Judecătoria Buiucani mun. Chișinău din 20.02.2015, intrată în vigoare și pasibilă de executare, a încheierii privind prelungirea ordonanței de protecție emisă de Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău din 28.07.2015, prin aceea că, la data de 07.09.2015, fiind în stare de ebrietate alcoolică, s-a prezentat la domiciliul victimei XXXXX, pe adresa: XXXXX, unde a inițiat un conflict cu ultima, înjurând-o și amenințând-o cu moartea, încălcând prevederile Legii nr.45 din 01.03.2007 cu privire la prevenire și combaterea violenței cu familiei , precum și principiile garantate de Constituția RM, prevăzute la art.120, care stipulează respectarea obligatorie a sentințelor și a altor hotărâri definitive ale instanțelor judecătorești, precum și colaborarea solicitată de acestea în timpul procesului, al executării sentințelor și a altor hotărâri judecătorești definitive. Astfel, prima instanță a încadrat acțiunile inculpatului conform prevederilor: - art. 287 alin. (1) Cod penal – „Huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei.” - art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal – „violența în familie, acțiunea intenționată, manifestată fizic și verbal, comisă de un membru al familiei în privința altui membru al familiei, care a provocat suferință fizică, soldată cu vătămarea ușoară a integrității corporale și a sănătății, suferință psihică și prejudiciu material și moral, săvârșite asupra a doi sau a mai multor membri ai familiei;” - art. 166 alin. (1) Cod penal – „privațiunea ilegală de libertate a unei persoane, dacă acțiunea nu este legată de răpirea acesteia;” - art. 320 alin. (1) Cod penal – „neexecutarea intenționată sau eschivarea de la executare a hotărîrii instanței de judecată, dacă aceasta a fost comisă după aplicarea sancțiunii contravenționale.”

Sentința primei instanțe a fost atacată cu apeluri de către: 3.1 Procurorul în Procuratura Chișinău, Axentiev Alexei, prin care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: - art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal, a-i stabili 2 ani închisoare; - art. 166 alin. (1) Cod penal, a-i stabili 1 an și 4 luni închisoare; - art. 320 alin. (1) Cod penal, a-i stabili 2 ani închisoare; - art. 287 alin. (1) Cod penal, a-i stabili 2 ani închisoare; Conform art. 84 Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor a-i stabili o pedeapsă definitivă de 7 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip 3 semiînchis, invocând că prima instanță ilegal și nemotivat a aplicat prevederile Legii nr. 210 cu privire la amnistie, inculpatul în cadrul judecării cauzei nu s-a autodenunțat, nu a contribuit la descoperirea infracțiunii, a refuzat de a da careva declarații în cadrul urmăririi penale, nu a compensat valoarea daunei materiale cauzate, a săvârșit patru infracțiuni. A indicat că, inculpatul, pe lângă faptul că a săvârșit patru infracțiuni, în decurs de un an a mai comis 22 de contravenții, în timpul cercetării judecătorești s- a stabilit că acesta prezintă pericol social, este agresiv, nu ține cont de regulile sociale. 3.2 Avocatul Sliusarenco Dumitru cu partea vătămată XXXXX, prin care a solicitat casarea parțială a sentinței în partea ce ține de încetarea procesului în baza art. 166 alin. (1) și 287 alin. (1) Cod penal, pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. a), 166 alin. (1), 320 alin. (1) și 287 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea pedepsei maxime, încasarea sumei de 20 000 euro cu titlu de prejudiciu moral, invocând că prima instanță ilegal și nemotivat a aplicat prevederile Legii nr. 210 cu privire la amnistie, inculpatul în cadrul judecării cauzei nu s-a autodenunțat, nu a contribuit la descoperirea infracțiunii, a refuzat de a da careva declarații în cadrul urmăririi penale, nu a compensat valoarea daunei materiale cauzate, a săvârșit patru infracțiuni.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 ianuarie 2018, apelurile declarate au fost admise, casată sentința în partea încetării procesului în baza art. 166 alin. (1) și 287 alin. (1) Cod penal, în partea individualizării pedepsei și în latura civilă, pronunțată o nouă hotărâre prin care, Graur Eugeniu a fost recunoscut vinovat și condamnat în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 166 alin. (1) Cod penal cu stabilirea pedepsei de 1 an 6 luni închisoare, de art. 287 alin. (1) Cod penal cu stabilirea pedepsei de 1 an închisoare. În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor aplicare, stabilindu-i pedeapsa definitivă de 6 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. S-a încasat de la inculpat în beneficul lui XXXXX prejudiciul moral cauzat în mărime de 50 000 lei. 4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că inculpatul a comis infracțiunile incriminate, și că acțiunile lui au fost corect calificate și încadrate de către prima instanță în baza art. 2011 alin. (2) lit. a), 166 alin. (1), 320 alin. (1) și 287 alin. (1) Cod penal, însă greșit a motivat soluția privind încetarea procesului penal în baza art. 166 alin. (1), 287 alin. (1) Cod penal, în legătură cu intervenirea Legii nr. 210 cu privire la amnistie. Instanța de apel a indicat că, inculpatul nu a solicitat prin cerere scrisă încetarea procesului penal în legătură cu intervenirea Legii nr. 210 cu privire la amnistie, mai mult, inculpatul se face vinovat de comiterea unui concurs de 4 infracțiuni prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. a), 166 alin. (1), 320 alin. (1) și 287 alin. (1) Cod penal, două fiind prevăzute: art. 2011 și art. 320 Cod penal, sunt prevăzute la art. 10 al Legii nr. 210 cu privire la amnistie, astfel, este imposibilă aplicarea prevederilor Legii nr. 210 cu privire la amnistie. Instanța de apel a mai indicat că, la individualizarea pedepsei, s-a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78 Cod penal, de gravitatea infracțiunilor săvârșite, de personalitatea inculpatului: anterior judecat, de faptul că acesta în decurs de un an a comis 22 de contravenții, de faptul că inculpatul s-a manifestat negativ, predispus spre comiterea de noi infracțiuni, nu a făcut concluzii pozitive și din nou a săvârșit infracțiuni cu violență. În continuare, instanța de apel a menționat că, s-a dovedit cu certitudine faptul că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor încriminate, prin care a prejudiciat partea vătămată, însă suma încasată de prima instanță – 20 000 lei cu titlu de prejudiciu moral a considerat-o mică pentru suferințele morale trăite, la fel, instanța de apel a indicat că suma pe care o cere partea vătămată de 20 000 euro este exagerată, din acest motiv, instanța de apel a considerat necesar de a acorda cu titlu de prejudiciu moral suma de 50 000 lei părții vătămate, considerând că suma dată v-a avea efect compensatoriu pentru partea vătămată și nu vine în contradicție cu prevederile art. 41 CEDO, din care rezultă că suma pretinsă nu trebuie să fie exorbitantă și să nu tindă la o îmbogățire fără justă cauză.

Decizia instanței de apel, este atacată cu recursuri ordinare de către: 5.1 Avocatul Lupea Georgeta în numele inculpatului Graur Eugeniu, indicând temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 4), 6) și 10) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 ianuarie 2018 cu menținerea sentinței Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 09.12.2016, invocând: - sunt prezente circumstanțe atenuante ca: recunoașterea vinovăției, căința sinceră, regretă de faptele comise, cauza a fost examinată în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală. 5.2 Avocatul Sliusarenco Dumitru împreună cu partea vătămată XXXXX, neindicând nici un temei pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea parțială a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 ianuarie 2018 în partea ce ține de stabilirea pedepselor în baza art. 2011 alin. (2) și 287 alin. (1) Cod penal și în partea ce ține de cuantumul prejudiciului moral, rejudecarea cauzei, pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului să-i fie stabilite pedepsele maxime prevăzute pentru art. 2011 alin. (2) și 287 alin. (1) Cod penal cu încasarea sumei de 20 000 euro cu titlu de prejudiciu moral, invocând: - instanța de apel a aplicat o pedeapsă prea blândă și a apreciat incorect cuantumul prejudiciului moral; 5 - inculpatul nu a dat declarații la urmărirea penală, a refuzat să colaboreze cu ancheta, pe parcursul urmăririi penale a mai comis fapte ilegale, a încălcat de nenumărate ori ordonanțele de protecție, menționează că toate acestea au avut loc după ce inculpatul a semnat actul în care recunoaște vinovăția și regretă cele comise; - inculpatul a dat dovadă de un comportament agresiv față de partea vătămată și fiica sa minoră chiar în timpul ședințelor de judecată fiind atenționat de nenumărate ori, pentru ce procurorul a înaintat un demers de aplicare a arestului preventiv; - toate acestea demonstrează lipsa conștientizării faptelor de către inculpat și inexistența oricăror remușcări sau regrete în legătură cu infracțiunile comise, recunoașterea vinovăției fiind doar o modalitate de a fi sancționat mai blând; - prin raportul de evaluare psihologică a părții vătămate XXXXX realizată în cadrul Centrului Național pentru Prevenirea Abuzului față de Copii, s-a constatat stres posttraumatic, frică de fostul concubin și retrăirea permanentă a evenimentului traumatic dar și disfuncții ale sistemului vegetativ; - prin raportul de evaluare psihologică a părții vătămate minore XXXXX realizată în cadrul Centrului Național pentru Prevenirea Abuzului față de Copii, s-a constatat că copilul a fost supus violenței emoționale prin prezența la scene de violență față de mamă, prin implicarea în situații de conflict între părinți și prezența la situațiile când tata era în stare de ebrietate, la fel s-a stabilit că contactele și comunicarea cu tatăl constituie un factor stresant și depind de gradul lui de ebrietate; - instanța nu a elucidat pe deplin toate circumstanțele care caracterizează inculpatul, ca: inculpatul a săvârșit în perioada 2012 – 2013 alte minim 4 infracțiuni pentru care a fost condamnat, în perioada 2010 – 2015 – 24 de contravenții, dintre care minim 5 au fost contra părții vătămate XXXXX, aceste circumstanțe vorbesc despre comportamentul anti – social al acestuia și faptul că acesta nu s-a corectat și reabilitat social; - consideră că instanța de apel incorect a apreciat prejudiciul moral, suma nu este echitabilă pentru toate suferințele provocate de inculpat părții vătămate și fiicei minore, ultimele în repetate rânduri au fost nevoite să schimbe locul de trai deoarece erau urmărite și amenințate permanent; - 4 ani partea vătămată a fost supusă violenței și presiunii psihologice de către inculpat, având un efect deosebit de grav până în prezent; - părții vătămate și fiicei sale le este frică să iasă din casă, să meargă în oraș să se plimbe pe stradă, sunt lipsite de viața privată, primesc mereu amenințări de pe diverse numere de telefoane, noaptea sunt urmărite cu mașina de inculpat, toate acestea creează un mediu ostil și inuman pentru ele; - conform jurisprudenței CtEDO, în cauze similare de violență în familie prevede o practică destul de bine conturată, astfel cauzele Eremia c. Moldovei și 6 Mudric c. Moldovei, CtEDO a decis acordarea sumei de 15 000 euro cu titlu de prejudiciu moral; - reieșind din faptul că tratamentul la care a fost supusă partea vătămată este calificată ca o violare a art. 3 CEDO, reiese că statul are obligația de a asigura reabilitarea victimelor; 6 La recursurile ordinare declarate de către avocatul Lupea Georgeta în numele inculpatului Graur Eugeniu și de către avocatul Sliusarenco Dumitru împreună cu partea vătămată XXXXX, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul în Secția reprezentare a învinuirii în Curtea Supremă de Justiție, prin care a manifestat dezacordul cu recursurile înaintate, a solicitat inadmisibilitatea recursurilor ca vădit neîntemeiate cu menținerea deciziei instanței de apel motivând prin faptul că instanța de apel a constatat just circumstanțele de drept și de fapt ale cauzei și corect a stabilit pedeapsa și mărimea prejudiciului moral.

Judecând recursurile declarate, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal lărgit conchide că recursul declarat de către avocatul Sliusarenco Dumitru împreună cu partea vătămată XXXXX urmează a fi respins ca inadmisibil fiind vădit neîntemeiat, iar recursul declarat de către avocatul Lupea Georgeta în numele inculpatului urmează a fi admis din următoarele considerente. În speță se constată că recurenții s-au conformat prevederilor art. 422 Cod de procedură penală și au declarat recursurile ordinare în termen. Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 1), 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând recursurile ordinare declarate împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă respingerea ca inadmisibile a acestora în cazul în care constată că recursurile declarate sunt vădit neîntemeiate, și admiterea recursului, casarea parțială a hotărârii atacate, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. 7.1. Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul Sliusarenco Dumitru împreună cu partea vătămată XXXXX: Colegiul penal lărgit reține că recurenții nu au indicat nici un temei pentru declararea recursului ordinar prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală. Instanța de recurs lecturând textul recursului constată că recurenții solicită stabilirea unei pedepse mai aspre inculpatului nefiind de acord cu individualizarea pedepsei, astfel, Colegiul penal lărgit conchide că argumentele recurenților se 7 raportează la temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală. În urma examinării materialelor cauzei și a conținutului deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit menționează că temeiul invocat de recurent nu poate fi acceptat, deoarece, se constată că în speța dată există circumstanțe atenuante și cauza a fost examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 364¹ Cod de procedură penală, pe art. 320 alin. (1) și art. 166 alin. (1) Cod penal, urmează a fi încetat procesul penal în legătură cu intervenirea termenului de prescripție. Cât ține de argumentele indicate în recurs precum că instanța de apel incorect a stabilit cuantumul prejudiciului moral, Colegiul penal lărgit indică că aceste argumente nu pot fi acceptate, or, aceste motive au fost obiect de examinare în cadrul instanței de apel, asupra cărora s-a formulat și s-au punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurenților (f.d. 136 – 137 v.V), motivare pe care Colegiul penal lărgit o însușește, ce este conform practicii CtEDO, hotărîrea Albert vs România din 16.02.2010, indicând că suma pretinsă nu trebuie să fie exorbitantă și să nu tindă la o îmbogățire fără justă cauză, plus însuși condamnarea inculpatului constituie o satisfacție morală pentru partea vătămată. Referindu-se la motivele că CtEDO în cauzele Eremia vs Republica Moldova, Mudric vs Republica Moldova a acordat despăgubiri victimelor de 20 000 euro, Colegiul penal lărgit invocă, că speța dată este diferită de cauzele invocate. 7.2 Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul Lupea Georgeta în numele inculpatului: Colegiul penal lărgit reține că, recurentul indică ca temeiuri pentru declararea recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 4), 6), 10) Cod de procedură penală, solicitând menținerea sentinței. Analizând materialele cauzei, Colegiul penal lărgit a constatat că, recursul urmează a fi admis din următoarele motive. Infracțiunile săvârșite de inculpat prevăzute de art. 166 alin. (1) și 320 alin. (1) Cod penal, conform art. 16 Cod penal, se califică ca infracțiuni ușoare, fiindcă au sancțiunea maximă de 2 ani închisoare. Instanța de recurs indică că, conform art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au expirat 2 ani de la săvârșirea unei infracțiuni ușoare. În consecință, Colegiul penal lărgit concluzionează că, procesul penal pe învinuirea lui Graur Eugeniu în baza art. 166 alin. (1) și 320 alin. (1) Cod penal, urmează a fi încetat conform prevederilor art. 60 Cod penal, fiindcă a intervenit prescripția tragerii la răspundere penală, or, infracțiunile prevăzute de art. 166 alin. (1), 320 alin. (1) Cod penal au fost săvârșite în intervalul de timp 01.07.2015 – 18.09.2015, iar decizia instanței de apel de condamnare este din 24.01.2018, adică după expirarea termenului de 2 ani. 8 În continuare, Colegiul penal lărgit constată că atât prima instanță cât și instanța de apel corect au stabilit vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor art. 2011 alin. (2) lit. a) și 287 alin. (1) Cod penal, mai mult, instanța de apel corect a conchis că prevederile Legii nr. 210 cu privire la amnistie nu pot fi aplicate în privința inculpatului, indicând în acest sens că inculpatul nu a solicitat prin cerere scrisă încetarea procesului penal în legătură cu intervenirea actului amnistiei și există prejudiciu nerecuperat. Astfel, la stabilirea și individualizarea pedepsei inculpatului, Colegiul penal lărgit ținând cont de prevederilor art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78 Cod penal, de gravitatea infracțiunilor săvârșite, de faptul că infracțiunile au fost săvârșite cu intenție, de caracterul și gradul pericolului social al faptelor comise, de personalitatea inculpatului care are un copil minor la întreținere, are cazier juridic cu infracțiuni comise și contravenții care sunt stinse, a conchis că inculpatului urmează a-i fi stabilită pedeapsa în baza art. 2011 alin. (2) lit. a) și pe art. 287 alin. (1) Cod penal sub formă de închisoare. Colegiul penal lărgit mai consideră posibil și echitabil numirea pedepsei penale cu acordarea inculpatului a ultimei șanse pentru corijare, acordându-i un termen de probă potrivit art. 90 Cod penal, considerând inoportună în prezent executarea pedepsei privative de libertate în penitenciar, susținând motivele din sentință pentru aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal în speța dată, ce este conform practicii CtEDO, hotărîrea Albert vs România din 16.02.2010. Cât ține de prejudiciul moral, Colegiul penal lărgit a statuat că instanța de apel corect a stabilit cuantumul prejudiciului moral, care în opinia instanței de recurs ordinar este echitabil, v-a avea efect compensatoriu pentru partea vătămată și nu este o îmbogățire fără justă cauză.

În conformitate cu prevederile art. 434, 435 alin. (1) pct. 1), 2) lit. b), c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit, D E C I D E : Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul Sliusarenco Dumitru împreună cu partea vătămată XXXXX. Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Lupea Georgeta în numele inculpatului Graur Eugeniu, casează parțial sentința Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 09 decembrie 2016 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 ianuarie 2018, în cauza penală privindu-1 pe Graur Eugeniu XXXXX, rejudecă cauza pronunțând următoarea hotărâre: Se dispune încetarea procesului penal pe învinuirea lui Graur Eugeniu XXXXX în baza art. 166 alin. (1), 320 alin. (1) Cod penal, în legătură cu intervenirea prescripției tragerii la răspundere penală, prevăzută de art. 60 Cod penal. Graur Eugeniu XXXXX se consideră condamnat în baza: 9 - art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal, la 4 ani închisoare; - art. 287 alin. (1) Cod penal, la l an închisoare. În baza art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, se stabilește pedeapsa definitivă de 4(patru) ani 6(șase) luni închisoare. Conform prevederilor art. 90 Cod penal, se suspendă condiționat executarea pedepsei cu închisoarea stabilită lui Graur Eugeniu pe un termen de probațiune de 4 (patru) ani. Inculpatul Graur Eugeniu XXXXX, urmează a fi eliberat imediat din Penitenciar dacă nu are de executat măsura preventivă – arestul sau pedeapsa – închisoare în baza altor hotărâri judecătorești. În partea laturii civile se mențin prevederile deciziei atacate. Decizia este irevocabila. Decizia motivată pronunțată la 06 iulie 2018. Președinte Toma Nadejda Judecătorii Timofti Vladimir Alerguș Constantin Cobzac Elena Țurcan Anatolie 10