1ra-440/2018 — art. 264 alin. 1 CP

1ra-440/2018 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-440/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție,

Radu Sâli, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 04 august 2017 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2017, în privința

inculpatului

Ungureanu Ruslan XXX, născut la

XX XXXX XXXX, originar și locuitor al s. XXXXX, r-

nul XXXXX, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale.

Termenul de examinare

instanța de fond: 29.12.2015 – 04.08.2017,

instanța de apel: 29.08.2017 – 14.11.2017,

instanța de recurs: 26.01.2018 – 28.02.2018.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

privința inculpatului Ungureanu Ruslan pe art. 264 alin. (1) Cod penal a fost încetat,

din motivul existenței unei hotărâri a organului de urmărire penală de scoatere a

persoanei de sub urmărire penală.

Instanța de fond a constatat că inculpatul Ungureanu Ruslan se învinuiește în

aceia că, la 09 mai 2015, aproximativ ora 1700, conducând autovehiculul

„Volkswagen Transporter”, n.î. XXXXX, în mun. Chișinău, pe str. Trandafirilor din

direcția bd. Dacia spre bd. Decebal (deși s-a constatat că se deplasa din direcția bd.

Decebal spre bd. Dacia), ajungând pe str. Trandafirilor 11/1, mun. Chișinău, ignorând

cerințele pct. 39 subpct. 1) al Regulamentului circulației rutiere, conform căror

1

„înaintea începerii deplasării, reîncolonării sau altei schimbări a direcției de mers,

conducătorul de vehicul trebuie să se asigure că această manevră va fi executată în

siguranță și nu va crea obstacole pentru ceilalți participanți la trafic”, precum și

prevederile pct. 45 subpct. 1) Regulamentului indicat, conform căror „conducătorul

trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând

permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează,

atenția sau reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) situația

rutieră”, a ieșit pe contrasens unde a comis ciocnirea cu autovehiculul „VAZ 21213”,

n.î. XXXXX, condus de către Coceanov Serghei, care se deplasa regulamentar pe str.

Trandafirilor, mun. Chișinău, din direcția bd. Decebal spre bd. Dacia (deși, s-a

constatat că se deplasa din direcția bd. Dacia spre bd. Decebal). În rezultatul

impactului, ambele unități de transport s-au deteriorat tehnic, iar Coceanov Serghei s-

a ales cu leziuni corporale sub formă de fractura rotulei pe stânga cu deplasarea

fragmentelor; fractura sternului fără deplasarea fragmentelor, care condiționează

dereglarea sănătății de lungă durată și, în baza acestui criteriu, ce se califică ca

vătămare medie.

Acuzarea a încadrat fapta inculpatului conform art. 264 alin. (1) Cod penal, ca

încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce mijlocul

de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității

corporale sau a sănătății.

Instanța a reținut că, prin ordonanța ofițerului de urmărire penală din cadrul

SUPAR a SCAUP a DP mun. Chișinău, Oleg Tomescu, din 19.06.2015, inculpatul a

fost recunoscut în calitate de bănuit.

Prin Ordonanța procurorului în Procuratura mun. Chișinău, Victor Plugaru, din

21.09.2015, inculpatul a fost scos de sub urmărire penală pe ,,motivul neacumulării la

momentul de față de către organul de urmărire penală destule probe ce ar dovedi

prezența în acțiunile acestuia a elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de

art. 264 alin. (1) Cod penal”.

Conform ordonanței procurorului, adjunct al procurorului mun. Chișinău,

Vladimir Lupu, din 22.12.2015, s-a dispus: „1. A anula ordonanța de scoatere de sub

urmărire penală a lui Ungureanu Ruslan XXX adoptată în cadrul urmăririi penale în

cauză la 21 septembrie 2015 în legătură cu constatarea unor fapte noi și recent

descoperite. 2. A relua urmărirea penală în privința lui Ungureanu Ruslan XXX”.

Potrivit ordonanței procurorului în Procuratura mun. Chișinău, Victor Plugaru,

din 22.12.2015, inculpatul a fost pus sub învinuire pe art. 264 alin. (1) Cod penal.

La 23.12.2015, procurorul în Procuratura mun. Chișinău, Victor Plugaru, a

întocmit rechizitorul.

Conform art. 391 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală, sentința de încetare

a procesului penal se adoptă dacă există o hotărâre a organului de urmărire penală

asupra aceleiași persoane pentru aceeași faptă de scoatere a persoanei de sub urmărire

penală.

Adoptând ordonanța din 21.09.2015, procurorul Victor Plugaru, a procedat în

conformitate cu prevederile art. 63 alin. (6) Cod de procedură penală, deși acestea

2

erau deja recunoscute neconstituționale prin Hotărârea Curții Constituționale, nr. 26

din 23.11.2010, fiind abrogate prin Legea nr. 62 din 01.04.2011, în vigoare din

20.04.2011, astfel încălcând dreptul persoanei de a nu fi urmărită de două ori pentru

aceeași infracțiune.

În afară de aceasta, adoptând ordonanța din 22.12.2015, procurorul, adjunct al

procurorului mun. Chișinău, Vladimir Lupu, de asemenea, a procedat în conformitate

cu prevederile art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală, deși acestea deja erau

recunoscute neconstituționale prin Hotărârea Curții Constituționale, nr. 12 din

14.05.2015. Or, probele acumulate de către organul de urmărire penală în perioada

21.09.2015 – 22.12.2015, reieșind din prevederile pct. 61-62 din Hotărârea

nominalizată, nu constituie „fapte noi” sau „recent descoperite”, necătând că în

conținutul ei se face referire la prevederile art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală,

întrucât atât până la adoptarea acestea, cât și după aceasta, însăși procurorul Victor

Plugaru, prin ordonanțele sus indicate din 22.09.2015 și din 23.12.2015 a confirmat

această concluzie a instanței de judecată.

Mai mult, aceste pretinse „fapte noi” sau „recent descoperite”, indicate în

ordonanța precitată, au fost acumulate de către organul de urmărire penală în afara

procesului penal, respectiv, prin prisma art. 251 alin. (2), (3) Cod de procedură

penală, sunt nule.

Cu referire la redeschiderea urmăririi penale pe motiv că ancheta inițială nu a

fost completă, Curtea Constituțională a reiterat în pct. 74 a Hotărârii nr. 12 din

14.05.2015, mențiunile făcute de către Curtea Europeană în cauza Stoianova și

Nedelcu vs România, conform căror „carențele autorităților nu pot fi imputate

reclamanților și nu trebuie să-i pună într-o situație defavorabilă”, iar în pct. 76 din

aceiași Hotărâre, Curtea Constituțională a reținut că „omisiunile sau erorile

autorităților trebuie să servească în beneficiul bănuitului, învinuitului, inculpatului.

Cu alte cuvinte, riscul oricărei erori comise de organul de urmărire penală, sau chiar

de o instanță, urmează să fie suportat de către stat, iar corectarea acesteia nu trebuie

să fie pusă în sarcina persoanei în cauză”.

Având în vedere că ordonanța procurorului, adjunct al procurorului mun.

Chișinău, Vladimir Lupu, din 22.12.2015, a fost adoptată cu derogări de la

prevederile articolului 4 din Protocolul 7 a Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului, precum și articolul 14 a Pactului internațional cu privire la

drepturile civile și politice, aceasta, în virtutea prevederilor art. 251 alin. (1) Cod de

procedură penală, trebuie anulată, în vigoare fiind ordonanța procurorului în

Procuratura mun. Chișinău, Victor Plugaru, din 22.09.2015, prin care inculpatul a fost

scos de sub urmărire penală.

Prin urmare, procesul penal în privința ultimului este necesar de încetat pe

temeiul sus indicat.

În cazul dat, de la inculpat nu pot fi încasate cheltuielile judiciare în mărime de

57 lei, legate de întocmirea raportului de expertiză medico-legală nr. 1441/D din

11.06.2015.

solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie

3

condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime de 250 unități

convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 1 an, și cu încasarea de la ultimul a cheltuielilor pentru efectuarea

expertizei medico-legale în sumă de 57 lei.

Apelantul a reținut că în învinuire și în rechizitoriu sunt prezente elementele de

bază, prin care sunt descrise acțiunile conducătorului auto în timpul deplasării pe

drumurile publice și ce măsuri urma să fi îndeplinite de către acesta la apariția unor

situații rutiere.

Ori, în rezultatul ignorării cerințelor Regulamentului Circulației Rutiere și

încrederii exagerate în sine, inculpatul nu a ținut cont de circumstanțele rutiere, nu a

fost atent în trafic din motivul că se uita la telefon și ca rezultat a tamponat

automobilul „Niva” condus de Coceanov Serghei.

Faptul că inculpatul, la 21.09.2015, a fost scos de sub urmărire penală pe

„motivul neacumulării la momentul de față, de către organul de urmărire penală

destule probe ce ar dovedi prezența în acțiunile acestuia a elementelor constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal”, a fost o necesitate prevăzută de

codul de procedură penală în care procurorul a considerat că la acea etapă a urmăririi

penale, probele care erau prezente nu putea fi puse la baza unei învinuiri, fapt care a

impus restituirea dosarului organului de urmărire penală pentru acumularea unor

probe suplimentare pentru stabilirea tuturor circumstanțelor.

La 22.12.2015, prin ordonanța procurorului, adjunct al procurorului mun.

Chișinău, Vladimir Lupu, s-a dispus anularea ordonanței din 21.09.2017 prin care

inculpatul a fost scos de sub urmărire penală, drept motiv fiind că au fost stabilite

„fapte noi” sau „recent descoperite”, care îl obliga în virtutea atribuțiilor de serviciu

pentru restabilirea adevărului, să întreprindă toate măsurile pentru atragerea la

răspundere penală a persoanei vinovate.

Astfel, organul de urmărire penală într-adevăr a stabilit niște circumstanțe noi

cum este, că după accidentul rutier, inculpatul a schimbat poziția de pe carosabil a

autovehiculului condus de el.

Tot ca fapte recent descoperite a fost și expertiza autotehnică traseologică, care

ferm a confirmat că în cazul dacă automobilul „VW Transporter”, număr de

înmatriculare XXXXX, nu schimba direcția de deplasare spre stânga, dar continua

deplasarea înainte (pe banda sa de circulație), atunci ciocnirea cu automobilul „VAZ

21214”, număr de înmatriculare XXXXX, nu avea să aibă loc.

Concluziile instanței de fond că aceste probe au fost acumulate înafara

procesului penal, au un caracter subiectiv, pe motiv ca toate acțiunile de urmărire

penală au fost efectuate în cadrul unui proces penal legal, reluat în conformitate cu

prevederile Codului de procedură penală.

Mai mult, probele noi descoperite au permis organului de urmărire penală să

susțină poziția sa în privința acuzațiilor aduse inculpatului.

noiembrie 2017, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de

fapt și de drept și just a concluzionat de a înceta cauza penală de învinuire a

4

inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, din

motivul existenței unei hotărâri a organului de urmărire penală de scoatere a

persoanei de sub urmărire penală.

Or, prin ordonanța ofițerului de urmărire penală din cadrul SUPAR a SCAUP a

DP mun. Chișinău, Oleg Tomescu, din 19.06.2015, inculpatul a fost recunoscut în

calitate de bănuit.

Potrivit ordonanței procurorului în Procuratura mun. Chișinău, Victor Plugaru,

din 21.09.2015, inculpatul a fost scos de sub urmărire penală pe motivul neacumulării

de către organul de urmărire penală a unor probe destule, ce ar dovedi prezența în

acțiunile acestuia a elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.

(1) Cod penal.

Conform ordonanței procurorului, adjunct al procurorului mun. Chișinău,

Vladimir Lupu, din 22.12.2015, s-a dispus: „A anula ordonanța de scoatere de sub

urmărire penală a lui Ungureanu Ruslan XXX adoptată în cadrul urmăririi penale în

cauză la 21 septembrie 2015 în legătură cu constatarea unor fapte noi și recent

descoperite. A relua urmărirea penală în privința lui Ungureanu Ruslan XXX”.

Prin ordonanța procurorului în Procuratura mun. Chișinău, Victor Plugaru, din

22.12.2015, inculpatul a fost pus sub învinuire pe art. 264 alin. (1) Cod penal.

La 23.12.2015 procurorul în Procuratura mun. Chișinău, Victor Plugaru, a

întocmit rechizitorul.

Avocatul Victor Ungureanu a înaintat la 24.12.2015 o plângere privind

anularea ordonanței procurorului, adjunct al procurorului din 22.12.2015, care a fost

expediată în adresa instanței de judecată la 29.12.2015.

Conform art. 391 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală, sentința de încetare

a procesului penal se adoptă dacă există o hotărâre a organului de urmărire penală

asupra aceleiași persoane pentru aceeași faptă de scoatere a persoanei de sub urmărire

penală.

Adoptând ordonanța din 21.09.2015, procurorul Victor Plugaru, a procedat în

conformitate cu prevederile art. 63 alin. (6) Cod de procedură penală, deși acestea

erau deja recunoscute neconstituționale prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 26

din 23.11.2010, fiind abrogate prin Legea nr. 62 din 01.04.2011, în vigoare din

20.04.2011, astfel încălcând dreptul persoanei de a nu fi urmărită de două ori pentru

aceeași infracțiune.

Fiind adoptată ordonanța din 22.12.2015, procurorul, adjunct al procurorului

mun. Chișinău, Vladimir Lupu, de asemenea, a procedat în conformitate cu

prevederile art. 287 alin. (1) Cod de procedură penală, deși acestea deja erau

recunoscute neconstituționale prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 12 din

14.05.2015 or, probele acumulate de către organul de urmărire penală în perioada

21.09.2015 – 22.12.2015, reieșind din prevederile pct. pct. 61-62 Hotărârea Curții

Constituționale indicate, nu constituie fapte noi sau recent descoperite, necătând că în

conținutul ei se face referire la prevederile art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală,

întrucât atât până la adoptarea acesteia cât și după aceasta, însuși procurorul Victor

Plugaru, prin ordonanțele din 22.09.2015 și din 23.12.2015 a confirmat această

concluzie a instanței de judecată.

5

Mai mult, aceste pretinse „fapte noi” sau „recent descoperite”, indicate în

ordonanța menționată supra au fost acumulate de către organul de urmărire penală în

afara procesului penal, de aceea, prin prisma art. 251 alin. (2), (3) Cod de procedură

penală, sunt lovite de nulitate.

Cu referire la redeschiderea urmăririi penale pe motiv că ancheta inițială nu a

fost completă, Curtea Constituțională a reiterat în pct. 74 a Hotărârii nr. 12 din

14.05.2015, mențiunile făcute de către Curtea Europeană în cauza Stoianova și

Nedelcu vs România, conform căror „carențele autorităților nu pot fi imputate

reclamanților și nu trebuie să-i pună într-o situație defavorabilă”, iar în pct. 76 Curtea

a reținut că „omisiunile sau erorile autorităților trebuie să servească în beneficiul

bănuitului, învinuitului, inculpatului”. Cu alte cuvinte, riscul oricărei erori comise de

organul de urmărire penală, sau chiar de o instanță, urmează să fie suportat de către

stat, iar corectarea acesteia nu trebuie să fie pusă în sarcina persoanei în cauză.

Având în vedere că ordonanța procurorului, adjunct al procurorului mun.

Chișinău, Vladimir Lupu, din 22.12.2015, a fost adoptată cu derogări de la

prevederile articolului 4 din Protocolul 7 a Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului, precum și articolul 14 a Pactului internațional cu privire la

drepturile civile și politice, aceasta, în virtutea prevederilor art. 251 alin. (1) Cod de

procedură penală, urma a fi anulată, în vigoare fiind ordonanța procurorului în

Procuratura mun. Chișinău, Victor Plugaru din 22.09.2015, prin care inculpatul a fost

scos de sub urmărire penală.

Totodată, solicitarea acuzării cu privire la încasarea de la inculpat, în beneficiul

statului, a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizei medico-legale, în

mărime de 57 lei, este una eronată, nu are suport juridic legal și necesită a fi respinsă

ca nefondată.

recurs ordinar, în care solicită casarea decizii menționate și dispunerea rejudecării

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a indicat că inculpatul la 21.09.2015, a fost scos de sub urmărire

penală pe „motivul neacumulării la momentul de față, de către organul de urmărire

penală destule probe ce ar dovedi prezența în acțiunile acestuia a elementelor

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal”, fiind o

necesitate prevăzută de Codul de procedură penală, în care procurorul a considerat că

la acea etapă a urmăririi penale, probele care erau prezente nu putea fi puse la baza

unei învinuiri, fapt care a impus restituirea dosarului organului de urmărire penală

pentru acumularea unor probe suplimentare pentru stabilirea tuturor circumstanțelor.

La 22.12.2015, prin ordonanța procurorului, adjunct al procurorului mun.

Chișinău, Vladimir Lupu, s-a dispus anularea ordonanței din 21.09.2017 prin care

inculpatul a fost scos de sub urmărire penală, pe motiv că au fost stabilite „fapte noi”

sau „recent descoperite”, având obligația în virtutea atribuțiilor de serviciu pentru

restabilirea adevărului, să întreprindă toate măsurile pentru atragerea la răspundere

penală a persoanei vinovate.

6

Astfel, organul de urmărire penală într-adevăr a stabilit niște circumstanțe noi

cum este că după accidentul rutier inculpatul a schimbat poziția de pe carosabil a

autovehiculului condus de către acesta.

Tot, ca fapte recent descoperite sunt rezultatele expertizei autotehnice

traseologică din 27.10.2015, care a confirmat că în cazul dacă automobilul „VW

Transporter”, număr de înmatriculare XXXXX, nu schimba direcția de deplasare

spre stânga, dar continua deplasarea înainte (pe banda sa de circulație) atunci

ciocnirea cu automobilul „VAZ 21214”, număr de înmatriculare XXXXX, nu avea să

aibă loc.

Expertiza nominalizată este finalizată la 27.10.2015, după scoaterea de sub

urmărire penală, constituind faptă recent descoperită, adică temei de anulare a

ordonanței de scoatere de sub urmărire penală.

Concluziile ambelor instanțe, că aceste probe au fost acumulate înafara

procesului penal, au un caracter subiectiv, pe motiv ca toate acțiunile de urmărire

penală au fost efectuate în cadrul unui proces penal legal, reluat în conformitate cu

prevederile Codului de procedură penală.

Mai mult, probele noi descoperite au permis organului de urmărire penală să

susțină acuzațiile care au fost aduse inculpatului.

În drept, recursul este bazat pe temeiurile din art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, inclusiv și în temeiul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în

care nici nu sunt indicate concrete erori de drept clar definite (pct. 5. din decizie), se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent

că instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind încetarea procesului penal în privința

inculpatului, instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul de pe rol (pct. 2. - 5. din decizie).

Soluția instanțelor de fond și de apel coroborează și cu următoarele împrejurări.

Potrivit art. 7 alin. (2) Cod penal, art. 22 alin. (2), 287 alin. (4), 63 alin. (2) pct.

3), 230 alin. (2) Cod de procedură penală (red. 2015), art. 4 Protocol 7 CEDO, nimeni

nu poate fi supus de două ori urmăririi penale și pedepsei penale pentru una și aceeași

7

faptă. În cazurile în care ordonanța de scoatere a persoanei de sub urmărire a fost

adoptată legal, reluarea urmăririi penale poate avea loc numai dacă apar fapte noi sau

recent descoperite ori un viciu fundamental în cadrul urmăririi precedente a afectat

hotărârea respectivă. Organul de urmărire penală nu este în drept să mențină în

calitate de bănuit persoana în privința căreia a fost dată o ordonanță de recunoaștere

în această calitate – mai mult de 3 luni. În cazul în care pentru exercitarea unui drept

procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea

dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Conform jurisprudenței naționale, fapte noi constituie date despre

circumstanțele de care nu avea cunoștință organul de urmărire penală la data adoptării

ordonanței atacate și care nici nu puteau fi cunoscute la acea dată. Noi trebuie să fie

probele administrate în cadrul cercetării altor cauze, și nu mijloacele de probă prin

care se administrează probe deja cunoscute în cauza respectivă. Fapte recent

descoperite sunt faptele care existau la data adoptării ordonanței atacate, însă nu au

putut fi descoperite. Atitudinea unei părți care, cunoscând un fapt sau o împrejurare

ce îi era favorabilă, a preferat să păstreze tăcerea nu poate justifica mențiunea unei

erori judiciare și nu poate constitui un obstacol la admiterea reluării urmăririi penale

dacă prin alte mijloace de probă asemenea împrejurări nu au putut fi descoperite la

acel moment (Hotărârea Plenului CSJ Cu privire la practica asigurării controlului judecătoresc

de către judecătorul de instrucție în procesul urmăririi penale nr.7 din 04.07.2005, pct. 5.5.).

Prin ordonanța din 19.06.2015, Ungureanu R. a fost recunoscut în calitate de

bănuit pe art. 264 alin. (1) Cod penal.

Potrivit ordonanței procurorului în Procuratura mun. Chișinău, Victor Plugaru,

din 21.09.2015, inculpatul a fost scos de sub urmărire penală pe ,,motivul, că la

momentul de față de către organul de urmărire penală nu au fost acumulate destule

probe ce ar dovedi prezența în acțiunile acestuia a elementelor constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal”. În descriptivul ordonanței este

invocat că organul de urmărire penală nu a întreprins acțiuni procesuale, inclusiv un

experiment de urmărire penală, pentru a constata și fixa locul concret unde a avut loc

tamponarea mijloacelor de transport implicate în accident, nu a audiat ofițerii de

poliție care au întocmit la fața locului schița accidentului de circulație, nu a numit o

expertiză autotehnică pentru a stabili poziționarea pe carosabil, nemijlocit înaintea

tamponării, a unităților de transport, nu a verificat dacă în regiunea dată sunt

amplasate camere vidio în vederea ridicării imaginilor respective. Mai mult, la

expirarea termenului de 3 luni de menținere în calitate de bănuit a lui Ungureanu R.,

organul de urmărire penală nu a acumulat probele necesare pentru a-l învinui pe art.

264 alin. (1) Cod penal, iar însăși urmărirea penală a fost efectuată superficial și

tergiversată neîntemeiat.

Conform ordonanței din 22.12.2015, procurorului, adjunct al procurorului

mun. Chișinău, Vladimir Lupu, conducându-se de prevederile art. 287 alin. (4) Cod

de procedură penală, a dispus: „1. A anula ordonanța de scoatere de sub urmărire

penală a lui Ungureanu Ruslan, adoptată la 21 septembrie 2015, în legătură cu

constatarea unor fapte noi și recent descoperite. 2. A relua urmărirea penală în

privința lui Ungureanu Ruslan”. În descriptivul ordonanței date este indicat că prin

8

ordonanța din 19.10.2015 a fost dispusă efectuarea expertizei autotehnice-

traseologice și prin raportul de expertiză nr.9240 din 27.10.2015 s-a constatat că dacă

automobilul „VW – Transporter” nu schimba direcția de deplasare spre stânga, dar

continua deplasarea înainte pe banda sa, atunci ciocnirea cu autovehiculul „VAZ .

21214” nu avea să aibă loc. Totodată a fost audiat ca martor inspectorul de poliție

Bucos N., care a întocmit schița la fața locului și care a confirmat locul tamponării

mijloacelor de transport. De asemenea, au fost verificate declarațiile la fața locului

ale șoferului „VAZ . 21214” Cocianov S. și martorului Tarasov A., care a solicitat să

fie anexate fotografiile efectuate de el cu telefonul mobil imediat după producerea

accidentului. Astfel, la momentul adoptării ordonanței de scoatere de sub urmărire

penală a lui Ungureanu R., organul de urmărire penală și procurorul conducător nu

cunoșteau faptele constatate ca urmare a efectuării acțiunilor de urmărire penală

suplimentară, impunându-se reluarea urmăririi penale.

Prin ordonanța din 22.12.2015, Ungureanu R. a fost pus sub învinuire pe art.

264 alin. (1) Cod penal.

În această consecutivitate se reține că, împrejurările invocate de procuror în

ordonanța din 22.12.2015, de redeschidere a procesului penal, cum ar fi efectuarea

expertizei autotehnice-traseologice și rezultatele acesteia, audierea ca martor a

inspectorului de poliție Bucos N. care a întocmit schița la fața locului, verificarea

declarațiilor la fața locului ale șoferului „VAZ . 21214” Cocianov S. și martorului

Tarasov A., care a solicitat să fie anexate fotografiile efectuate de el cu telefonul

mobil imediat după producerea accidentului, nu constituie fapte noi sau recent

descoperite, deoarece circumstanțele menționate supra:

a) puteau fi cunoscute la acea dată prin efectuarea respectivelor acțiuni

procedurale, în cadrul urmării penale, până a fi scos inculpatul de sub urmărirea

penală;

b) nu reprezintă probe administrate în cadrul cercetării altor cauze, dar fiind

mijloacele de probă prin care s-au administrat probe deja cunoscute în cauza

respectivă;

c) sunt fapte care existau la data adoptării ordonanței atacate și care au putut fi

descoperite prin efectuarea acțiunilor de urmărire penală nominalizate, la care s-a

recurs, însă, ulterior scoaterii inculpatului de sub urmărire penală;

d) nu reprezintă constatarea eventualei atitudini a unei părți care, cunoscând

un fapt sau o împrejurare ce îi era favorabilă, a preferat să păstreze tăcerea, dacă prin

alte mijloace de probă asemenea împrejurări nu au putut fi descoperite la acel

moment.

Prin urmare, reluarea neîntemeiată a urmării penale în privința inculpatului,

adică în lipsa unor fapte noi sau recent descoperite, a încălcat vădit dreptul lui de a nu

fi supus de două ori urmăririi penale și pedepsei penale pentru una și aceeași faptă.

Pe lângă aceasta, recunoașterea inculpatului în calitate de bănuit prin ordonanța

din 19.06.2015, dar punerea lui sub învinuire conform ordonanței din 22.12.2015,

atestă în mod evident încălcarea dreptului ultimului de a nu fi menținut în calitate de

bănuit mai mult de 3 luni, legea procesual-penală nesuspendând curgerea acestui

termen în cazul scoaterii ultimului de sub urmărirea penală, inclusiv și pe acest temei,

9

cât și pierderea dreptului procesual de a fi pus acesta sub învinuire, rezumându-se

nulitatea ordonanței de punere sub învinuire a inculpatului, ca fiind adoptată peste

termen.

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2 – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

cauzei care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția,

instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor invocate în

apelul de pe rol, și că recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, acesta urmează

a fi declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție, Radu Sâli, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 04 august

2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2017,

în privința inculpatului Ungureanu Ruslan XXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 martie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

10