1ra-139/2018 — art. 217/1 alin. 3 lit. b, f CP

Prin sentința Judecătoriei Bălți din 29 septembrie 2016, Boliboca Igori a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217/1 alin. (3) lit. b), f) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita activitate legată de circulația legală a substanțelor narcotice și analoagelor lor pe un termen de 3 ani. Potrivit art. 87 alin. (1) Cod penal, 120 ore muncă neremunerată în folosul comunității, pedeapsă stabilită prin sentința Judecătoriei Bălți din 19.11.2014, au fost transformate în 60 zile de închisoare, iar în temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul total al pedepselor aplicate, lui Boliboca Igori i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani și 60 zile, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Potrivit sentinței s-a stabilit că Boliboca Igori, împreună cu alte persoane, se afla pe teritoriul mun. Bălți, având scopul obținerii unui profit rezultat din circulația ilegală a substanțelor narcotice, a comercializat persoanelor din categoria consumatorilor de droguri substanțe narcotice sub formă de diacetilmorfin (heroină). Astfel, la data de 01.09.2014, în apropierea marketului ”Fidesco”, amplasat pe str. Ștefan cel Mare, mun. Bălți, contra sumei de 650 lei, a înstrăinat unei persoane un pachet cu conținut de praf de culoare bej, care conform raportului de expertiză nr. 5982 din 02.09.2014, este substanță narcotică sub formă de diacetilmorfin (heroină), în cantitate de 0,088 gr., deci în proporții mari, iar la 29.09.2014, aproximativ la ora 13:15, în cadrul percheziției corporale efectuate la Boliboca Igori, în buzunarul drept interior al scurtei în care era îmbrăcat, a fost depistat și ridicat un flacon din sticlă cu capacitatea de 10 ml cu inscripția „Нафтизин”, ce avea depuneri de culoare cafenie pe pereții interni, care conform raportului de expertiză nr. 7948 din 13.10.2014, reprezentau urme de diacetilmorfin 1 (heroină) în cantitate de 0,021 gr. materie uscată și s-a atribuit la substanțe narcotice în proporții mari. Totodată, la data de 23.11.2014, ora 14:50, în baza ordonanței de efectuare a percheziției, a fost efectuată percheziția la domiciliul lui Boliboca Igori, amplasat pe adresa XXXXX, în urma căreia au fost depistate și ridicate, conform raportului de expertiză chimică nr. 9904 din 31.12.2014, substanțe narcotice și anume marihuană în cantitate de 16,23 gr., rășină de canabis în cantitate de 0,124 gr. și ciclodol în cantitate de 0,01 gr., ce constituie proporții mari, pe care ultimul le păstra la domiciliul său având scopul înstrăinării lor pe teritoriul mun. Bălți.

Sentința a fost atacată cu apel de către inculpat, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie achitat de sub învinuirea imputată, or se consideră vinovat doar de păstrarea substanțețelor narcotice și nu de distribuirea acestora. În motivarea cererii depuse, apelantul a invocat următoarele: - nu este de acord cu învinuirea formulată, fapt pentru care nu a semnat rechizitoriul. Apelantul a criticat învinuirea adusă, sub aspectul că faptul distribuirii substanțelor narcotice a fost bazat pe declarațiile neveridice a unui singur martor, Buga Vadim, de aceea a considerat că acuzarea nu a prezentat probe pe care s-a bazat învinuirea, astfel, nu a fost demonstrată vinovăția sa în comiterea faptei incriminate; - a considerat neîntemeiată concluzia instanței precum că substanțele narcotice depistate la domiciliul său au fost păstrate cu scopul ulterioarei lor distribuiri; - nu a fost de acord că prima instanță i-a refuzat în audierea martorului Duchina Olga, precum și în petrecerea unei expertize suplimentare pentru constatarea faptului dacă heroina ridicată de la Buga Vadim este aceeași după componență ca și urmele substanței narcotice din sticluța ce a fost ridicată de la el.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 27 septembrie 2017, pronunțată integral la 18 octombrie 2017, a fost respins apelul declarat, ca nefondat, cu menținerea sentinței. 4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a statuat că probele puse la baza sentinței de condamnare corespund cerințelor legale, prin prisma acestora instanța de fond a apreciat obiectiv aspectele de fapt și de drept ale cauzei. Astfel, instanța de apel a considerat că probele administrate în cadrul cauzei penale au format un ansamblu probatoriu prin care s-a dovedit vinovăția inculpatului în faptele aduse în învinuire, totodată au fost totalmente combătute argumentele invocate de apelant cu privire la nevinovăția acestuia în comiterea faptelor incriminate. Instanța de apel a considerat că, instanța de judecată a dat o apreciere juridică justă acțiunilor inculpatului Boliboca Igori, corect încadrându-le în baza art. 217/1 alin. (3) lit. b), f) Cod penal. Totodată, instanța de apel a apreciat poziția apelantului drept una neargumentată, având la bază declarațiile inculpatului, prin care acesta a negat faptul distribuirii (înstrăinării) substanțelor narcotice, însă respectiva poziție vine în contradicție cu cumulul de probe cercetate în ședințele de judecată și care au confirmat vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei ce i s-a incriminat. 2 În acest context, instanța de apel a apreciat probele administrate în cauză și anume declarațiile martorilor Buga Vadim, Gonța Anatolie, procesul-verbal de autodenunțare din 01.09.2014, declarațiile de autodenunțare fiind depuse de către Buga V. (f.d. 11, vol. I); procesul-verbal de ridicare din 01.09.2014, potrivit căruia de la Buga V. au fost ridicate substanțele narcotice (f.d. 13, vol. I); raportul de expertiză nr. 5182 din 01.02.2014, potrivit căruia praful de culoare bej, cu greutatea de 0,088 gr., care a fost predat benevol de Buga V., era diacetilmorfin (heroină) (f.d. 7-18, vol. I). Totodată, instanța de apel a conchis că în coroborare cu probele nominalizate sunt și probele scrise, și anume procesul-verbal din 23.11.2014, cu privire la efectuarea percheziției la domiciliul lui Boliboca I. (f.d. 91-92, vol. I) și raportul de expertiză nr. 9904 din 30.12.2014, potrivit căruia masa vegetală uscată, mărunțită de culoare verde, ridicată prin percheziție de la Boliboca I. era - marihuană, în care a fost depistat componentul narcotic activ - tetrahydrocannabinol, greutatea substanței fiind de 1,81 gr., 11,3 gr., 3,12 gr., în total 16,23 gr., pe pereții garafei din masă plastică au fost depistate urme de rășină de canabis, cantitatea acesteia fiind de 0,124 gr., materie uscată și cinci pastile de culoare galbenă ambalate în blister cu inscripția ”Ciclodol 2 mg.”, ce reprezentau preparatul medicamentos ,,Ciclodol”, care s-a atribuit la substanțe psihotrope (f.d. 96-99, vol. I). Astfel, instanța de apel a verificat legalitatea hotărârii atacate sub aspectele relatate în cererea de apel, precum și în cadrul ședinței de judecată și a reținut că temeiurile invocate de apelant nu și-au găsit confirmare în cauza dată, or starea de fapt reținută și de drept apreciată de către instanța de fond a concordat cu circumstanțele stabilite și probele administrate, iar acțiunile inculpatului au fost just încadrate conform art. 217/1 alin. (3) lit. b), f) Cod penal. Cu referire la pedeapsa stabilită inculpatului, instanța de apel a menționat că, potrivit art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și a altor persoane, or ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului. Astfel, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei care a fost aplicat inculpatului Boliboca Igori, s-a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite – care se atribuie categoriei de infracțiuni grave; de personalitatea inculpatului – care anterior a fost judecat pentru comiterea infracțiunilor similare, duce un mod de viață amoral, se afla la evidența medicului narcolog cu diagnoza ”sindrom de servaj cu disforii, narcomanie opiată”; de atitudinea inculpatului față de fapta comisă – nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunii, totodată lipsind circumstanțe care ar atenua răspunderea sa. Totodată, instanța de apel a considerat corectă concluzia instanței de fond privind cumularea totală a pedepselor stabilite lui Boliboca Igori prin sentința în cauză și sentința Judecătoriei Bălți din 19.11.2014, prin aplicarea în acest sens a prevederilor art. 87 alin. (1) și 84 alin. (4) Cod penal. Instanța de apel a menționat că, deși la stabilirea pedepsei pentru fapta comisă de către Boliboca Igori, prevăzută de art. 217/1 alin. (3) lit. b), f) Cod penal, prima instanță a considerat necesară aplicarea și a pedepsei complementare, astfel i-a fost stabilită atât 3 pedeapsa principală sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cât și cea complementară sub formă de privare de dreptul de a exercita activitate legată de circulația legală a substanțelor narcotice și analoagelor lor pe un termen de 3 ani, totuși la cumularea pedepselor în temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, stabilind pedeapsa definitivă, prima instanță a omis de a se expune asupra pedepsei complementare, admițând o eroare în acest sens. În acest context, instanța de apel a constatat că procurorul, deși nu a atacat sentința cu apel, în cadrul ședinței a invocat admiterea respectivei erori de către prima instanță și a solicitat corectarea ei, însă instanța de apel a considerat că respectiva solicitare vine în contradicție cu prevederile art. 410 Cod de procedură penală, situația inculpatului neputând fi agravată în propriul apel, astfel din considerentele date sentința a fost menținută fără modificări.

Decizia instanței de apel este atacată cu recursuri ordinare de către inculpatul Boliboca Igori, depuse la 13 noiembrie 2017 și 24 noiembrie 2017, care solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi hotărâri, prin care să fie achitat de sub învinuirea imputată, or se consideră vinovat doar de păstrarea substanțelor narcotice și nu de distribuirea acestora. În motivarea recursurilor depuse, recurentul invocă că: - nu este de acord cu învinuirea formulată, fapt pentru care nu a semnat rechizitoriul; Recurentul critică învinuirea adusă sub aspectul că distribuirea substanțelor narcotice este bazată pe declarațiile neveridice a unui singur martor - Buga Vadim. Astfel, acuzarea nu a prezentat probe pe care ar putea fi bazată învinuirea, de aceea inculpatul consideră că nu a fost demonstrată vinovăția sa în comiterea faptei incriminate. - consideră neîntemeiată concluzia primei instanțe, precum că substanțele narcotice depistate la domiciliul său au fost păstrate cu scopul ulterioarei lor distribuiri; - nu a primit copia sentinței Judecătoriei Bălți din 29 septembrie 2016; - i-a fost respinsă cererea privind efectuarea unei expertize repetate pentru constatarea faptului că în flaconul ridicat de la el, erau doar urme de heroină și nu însăși heroină; - persoana cu numele XXXXX nu o cunoaște și pentru prima oară a aflat despre această persoană din conținutul deciziei motivate a instanței de apel. Careva acțiuni procesuale între el și persoana nominalizată nu au fost efectuate nici la urmărirea penală și nici în instanțele de judecată.

Pe cauză a fost depusă referință de către procuror, care se pronunță pentru dispunerea inadmisibilității recursurilor, ca fiind vădit neîntemeiate, deoarece recurentul critică doar modul în care instanța de apel a apreciat circumstanțele cauzei, nefiind indicate erori de drept clar definite. Procurorul consideră că instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent și că decizia contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor declarate, în baza celor invocate în recursuri și în raport cu materialele dosarului, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestora din următoarele considerente. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal dispune inadmisibilitatea recursului în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat. 4 Colegiul penal apreciează critic argumentul inculpatului, precum că nu a primit copia sentinței Judecătoriei Bălți din 29 septembrie 2016, deoarece potrivit recipisei din 29 septembrie 2016 (f.d. 89, vol. II), inculpatul Boliboca Igori a primit contra semnătură copia sentinței motivate. Totodată, la 03 octombrie 2016 avocatul Fedosenco Margarita, care a participat în prima instanță în interesele inculpatului, a primit sentința dată contra semnătură tradusă în limba rusă (f.d. 95, vol. II). Cu referire la decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți, potrivit recipisei din 27 septembrie 2017 (f.d. 159, vol. II) inculpatul Boliboca Igori a primit dispozitivul acesteia, iar potrivit informației DIP, Penitenciarul nr. 2 Lipcani nr. 4/3139 din 20 noiembrie 2017 (f.d. 196, vol. II), acesta a primit decizia motivată a instanței de apel. Astfel, Colegiul penal conchide că invocările inculpatului în sensul enunțat nu și-au găsit confirmare. Cu referire la alegația recurentului privind respingerea cererii de efectuare a expertizei repetate pentru constatarea faptului că în flaconul ridicat de la el, erau doar urme de heroină și nu însăși heroină, Colegiul penal menționează că inculpatul și apărătorul său, la etapa urmăririi penale, au făcut cunoștință cu raportul de expertiză nr. 7948 din 13 octombrie 2014 (f.d. 74-75, vol. I), efectuat în cauza penală și nu au înaintat careva obiecții. Mai mult ca atât, la etapa finisării urmăririi penale, inculpatul și apărătorul său au făcut cunoștință cu materialele cauzei penale, fără a formula cereri sau obiecții, astfel din considerentele date Colegiul penal consideră solicitarea dată neîntemeiată, deoarece argumentele formulate sunt declarative. În ceea ce privește obiecția recurentului că nu cunoaște persoana cu numele de XXXXX și nu s-au efectuat careva acțiuni procesuale între ei, Colegiul penal atestă că prin ordonanța de disjungare a cauzei penale din 13.03.2015 (f.d. 149, vol. I), s-a disjungat din cauza penală nr. 2014041242, în procedură separată, cauza penală în privința lui XXXXX și altor persoane neidentificate în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217/1 alin. (3) lit. b), f) Cod penal, cauzei penale respective fiindu-i atribuit nr. XXXXX, astfel în ordonanța respectivă este formulată circumstanța de fapt, și anume că Boliboca Igori a comis infracțiunea în complicitate cu XXXXX, iar referitor la acest semn calificativ inculpatul nu a formulat expres, în cadrul ședințelor de judecată, careva obiecții. Reieșind din cele enunțate supra, Colegiul penal reține că obiecția dată este neîntemeiată. Totodată, din conținutul recursurilor înaintate reiese că, recurentul nu este de acord cu aprecierea probelor de către prima instanță și instanța de apel, or declarațiile martorilor Buga V. și Gonța A. le consideră neveridice și solicită să fie verificate de către instanța de recurs. În contextul dat, Colegiul penal reține că art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede o listă exhaustivă de temeiuri pentru recurs, a cărei analiză denotă faptul că chestiunile privind aprecierea probelor nu sunt reflectate în conținutul acestui articol, astfel neconstituind un temei pentru recurs separat. În acest sens, este necesar de a menționa că potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților. Astfel, Colegiul penal statuează că critica aprecierii probelor, care la caz comportă o solicitare de reapreciere a acestora, nu poate fi supusă analizei la etapa examinării cauzei în ordine de recurs ordinar, deoarece instanța de recurs este abilitată de a se pronunța asupra chestiunilor de drept, care constituie erori cu caracter procedural sau material, iar aprecierea 5 probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține de judecarea fondului cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de către instanța de recurs. În contextul dat, Colegiul penal reiterează că instanța de recurs verifică legalitatea și temeinicia hotărârilor judecătorești atacate, exclusiv prin prisma prezenței sau absenței temeiurilor pentru recurs, prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală. Din considerentele expuse, Colegiul penal va respinge argumentele recurentului în partea dată, ca fiind de jure inadmisibile. Sub acest aspect, Colegiul penal constată că instanța de apel s-a expus detaliat asupra motivelor invocate în apelul declarat de inculpat, statuând asupra acestora prin constatările care au fost expuse la pct. 4.1. al prezentei decizii și care, în opinia Colegiului penal, nu necesită o reiterare din considerentul corectitudinii și temeiniciei lor. În acest context, Colegiul conchide că nu există temei legal pentru admiterea recursurilor ordinare și potrivit legii se impune inadmisibilitatea acestora, deoarece sunt vădit neîntemeiate.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpatul Boliboca Igori XXXXX, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 27 septembrie 2017, în propria cauză penală, deoarece sunt vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 martie 2018. Președinte Petru Ursache Judecători Nadejda Toma Anatolie Țurcan 6