1ra-196/2018 — art.186 alin.2 lit. c CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.186 alin.2 lit. c CP
- Temei legal
- pct. 6 şi 10 alin. 1 art. 427 CPP
1ra-196/2018 — art.186 alin.2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-196/2018
Curtea Supremă de Justiție
DECIZIE
14 februarie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte - Ursache Petru,
Judecători - Timofti Vladimir și Alerguș Constantin,
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
avocatul Nastas Victor în numele inculpatului Nacu Andrei, prin care se solicită
casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 27 septembrie 2017, în
cauza penală privindu-l pe
Nacu Andrei Xxxxx, născut la xxxxx, originar și
domiciliat în sat. Xxxxx, r-nul Xxxxx.
Datele referitoare la termenul de examinare a
cauzei:
10.03.2017 - 27.04.2017 (prima instanță);
12.06.2017 - 27.09.2017 (instanța de apel);
14.12.2017 - 14.02.2018 (instanța de recurs ordinar).
Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul
penal al Curții Supreme de Justiție,
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Ungheni (sediul Nisporeni) din 27 aprilie 2017, în
procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Nacu Andrei a fost
recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.(2) lit.c) Cod
penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de 2 (doi) ani închisoare, cu ispășirea
pedepsei în penitenciar de tip închis.
În baza art.85 Cod penal, prin adăugirea parțială de un an din partea neexecutată
a pedepsei stabilite prin sentința anterioară, la pedeapsa aplicată prin noua sentință,
a fost stabilită lui Nacu Andrei pedeapsa definitivă sub formă de 3 (trei) ani
închisoare cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Nacu Andrei, în
noaptea de 23 noiembrie 2016, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane,
intenționat, a pătruns în Oficiul Poștal din satul Bărboieni, raionul Nisporeni, de
1
unde a sustras pe ascuns procesorul unui calculator cu costul de 5000 lei, cauzînd o
daună materială în sumă de 5000 lei.
Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, prima
instanță a reținut că, în drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive
ale infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit. c) Cod penal, după indicii calificativi:
furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin pătrundere în
încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuință.
Sentința menționată a fost atacată cu apel de către avocatul Nastas Tatiana
în numele inculpatului Nacu Andrei, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea
sentinței în cauză, și pronunțarea unei noi sentințe de încetare a procesului penal în
privința inculpatului Nacu Andrei în temeiul art. 109 Cod penal - împăcarea.
În motivarea apelului apelantul a indicat că, cauza a fost examinată de prima
instanță în procedura prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 27 septembrie 2017,
apelul declarat a fost admis din alte motive decît cele invocate, casată sentința în
cauză și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță
după cum urmează:
Nacu Andrei a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de
art.186 alin.(2) lit. c) Cod penal și numită în baza acestei legi și a prevederilor
art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, a pedepsei sub formă de închisoare pe un
termen de 2 (doi) ani.
Conform art.85 alin.( 1) Cod penal, prin cumul parțial de sentințe, s-a adăugat
la pedeapsa aplicată prin noua sentință, partea neexecutată a pedepsei stabilite prin
sentința Judecătoriei Nisporeni din 03 noiembrie 2014 și i s-a stabilit definitiv lui
Nacu Andrei pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis.
4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că prezenta cauză
a fost judecată de către instanța de fond în temeiul art.3641 Cod de procedură penală,
în baza probelor administrate la faza urmăririi penale, acceptate în corespundere cu
alin.(3) a normei indicate de către inculpatul Nacu Andrei prin cererea depusă
personal pînă la începerea cercetării judecătorești pe caz.
Instanța de fond, chestionîndu-1 pe inculpatul Nacu Andrei în ce privește
recunoașterea bazei probante administrate pe caz și a faptelor reținute în rechizitoriu,
în corespundere cu art.3641 alin.(4) Cod de procedură penală, prin încheiere a admis
cererea inculpatului pe motiv că din probele administrate, rezultă că faptele sunt
stabilite, iar în cauză sunt suficiente date cu privire la personalitatea sa, ce ar permite
stabilirea corectă a pedepsei penale, după care a recurs la interogarea inculpatului
potrivit regulilor de audiere a martorului, efectuînd cercetarea nemijlocită a bazei
probante administrate pe caz.
Instanța de apel a menționat că inculpatul Nacu Andrei depunînd în instanța de
2
fond declarații consecvente referitor la fapta comisă, a recunoscut pe deplin
vinovăția adusă de comiterea infracțiunii imputate.
Făcînd o apreciere obiectivă a aspectelor de fapt și de drept ale cauzei prin prisma
bazei probante administrate de către organul de urmărire penală, instanța de apel a
concluzionat privind legalitatea sentinței adoptate în partea încadrării juridice a
acțiunilor inculpatului Nacu Andrei și stabilirii vinovăției acestuia de comiterea
infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit.c) Cod penal.
În viziunea instanței de apel probele verbale coroborează întru tot cu cele
material-scrise administrate pe caz, cărora instanța de fond le-a dat o apreciere
obiectivă în corespundere cu prevederile art. 100-101 Cod de procedură penală.
Drept rezultat, instanța de fond în baza probelor administrate pe caz, a concluzionat
ca acțiunile lui corect au fost încadrate, astfel și fiind dovedită vinovăția inculpatului
Nacu Andrei de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.(2) lit. c) Cod penal,
după indicii calificativi: furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei
persoane, prin pătrundere în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuință.
Instanța de apel a menționat că la stabilirea pedepsei, instanța de judecată a
reținut greșit starea de recidivă a inculpatului Nacu Andrei, care în termenul
condiționat a executării pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Nisporeni din
03.11.2014, a săvîrșit o nouă infracțiune cu intenție.
Astfel, la data comiterii infracțiunii - 23.11.2016, Nacu Andrei avea antecedent
penal, potrivit condamnării sale anterioare în baza sentinței judecătoriei Nisporeni
din 03.11.2014 în baza art.27, 2171 alin. (3) Cod penal, cu aplicarea art.84 alin.(1) și
art.90 Cod penal - la 4 ani termen de probațiune.
Instanța de apel a determinat eronată poziția instanței de fond, prin care a
constatat prezența recidivei în cazul lui Nacu Andrei.
În confirmarea poziției date, instanța de apel a menționat că potrivit art.34
alin.(5) lit.a) Cod penal: la stabilirea stării de recidivă nu se ține cont de
antecedentele penale: e) dacă persoana a fost condamnată cu suspendarea
condiționată a executării pedepsei.
Potrivit prevederilor art.72 alin.(4) Cod penal, în penitenciare de tip închis
execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare pentru infracțiuni deosebit
de grave și excepțional de grave, precum și persoanele care au săvîrșit infracțiuni ce
constituie recidivă.
Raportînd condițiile speței la normele citate supra, instanța de apel a considerat
că, prin sentința Judecătoriei Nisporeni din 03.11.2014 Nacu Andrei în baza art.217
alin.(2) și art.27, 2171 alin.(3) Cod penal a fost pedepsit prin prisma art.84 alin.(l)
Cod penal la 3 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art.90 Cod penal i s-a suspendat
executarea pedepsei cu închisoare pe un termen de 4 ani, deci la data de 23.11.2016
- la data comiterii infracțiunii pe cauza soluționată, Nacu Andrei are antecedent
penal nestins și nu este în stare de recidivă.
3
Prin urmare, la stabilirea pedepsei și numirii pedepsei acestuia, inculpatul
contrar celor indicate în sentința contestată, urma să execute pedeapsa închisorii în
altă categorie de penitenciar și anume în penitenciar de tip semiînchis și nu închis.
Ce ține de pedeapsa stabilită inculpatului, instanța de apel a conchis ca fiind
dovedită vinovăția inculpatului Nacu Andrei de comiterea infracțiunii prevăzute de
art. 186 alin. (2) lit. c) Cod penal, și a stabilit pedeapsa potrivit dispozițiilor art.61,
75 Cod penal și art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală.
La stabilirea pedepsei inculpatului Nacu Andrei în baza art. 186 alin.(2) lit.c)
Cod penal, instanța de apel ținînd cont pe deplin de prevederile citate - criteriile
generale de individualizare a pedepsei penale și în raport cu circumstanțele concrete
ale cauzei date, și personalitatea inculpatului a ajuns la concluzia privind aplicarea
pedepsei cu închisoarea, fiind echitabilă faptelor comise și în strictă conformitate cu
dispozițiile Părții generale a Codului penal.
Instanța de apel a conchis că, corectarea și reeducarea inculpatului Nacu Andrei
este posibilă cu izolarea acestuia de societate, dispunînd executarea pedepsei cu
închisoare stabilită lui - pe un termen de 2 (doi) ani în penitenciar de tip semiînchis.
Pe marginea argumentelor aduse de avocatul Nastas Tatiana în apelul său în ce
privește încetarea procesului penal în învinuirea adusă inculpatului Nacu Andrei de
comiterea infracțiunii prevăvute de art. 186 alin.(2) lit.c) Cod penal, instanța de apel
a reiterat că, în cadrul examinării dosarului în instanța de apel, partea vătămată a
depus o cerere (f.d. 113), prin care a solicitat încetarea procesului penal în legătură
cu împăcarea părților, cu confirmarea faptului din partea părții vătămate că careva
pretenții față de inculpat nu are. Inculpatul Nacu Andrei fiind de acord cu încetarea
procesului în baza art. 186 alin.(2) lit.c) Cod penal.
În acest sens, instanța de apel a menționat că, încetarea procesului penal în
rezultatul împăcării părții vătămate cu bănuitul, învinuitul sau după caz inculpatul
este reglementată atît de norma materială, cît și de cea procesual penală.
Instanța de apel a menționat că potrivit recomandării nr.56 a Curții Supreme de
Justiție, cu privire la aplicarea art. 109 Cod penal și 276 Cod de procedură penală în
cazurile împăcării părților”, se menționează: Nu poate influența faptul cînd la
judecarea cauzei o parte vătămată ori toate părțile vătămate au declarat că se împacă
cu inculpatul, deoarece infracțiunea săvârșită, de la bun început, nu se încadra în
prevederile art. 109 alin. (l) Cod penal. Nu poate fi modificată nici calificarea
acțiunilor în baza altei norme penale pe motivul că o parte vătămată s-a împăcat cu
inculpatul în privința episodului respectiv.
Conform prevederilor art.276 alin.(l) Cod de procedură penală, (1) urmărirea
penală se pornește numai în baza plîngerii prealabile a victimei în cazul infracțiunilor
prevăzute în articolele: 152 alin. (1), 153, 155, 157, 161, 173, 177, 179 alin.(l) și (2),
193, 194, 197 alin.(1), 198 alin.(1), 200, 202, 203, 204 alin.(l), 2461, 274 din Codul
penal, precum și furtul avutului proprietarului săvîrșit de minor, de soț, rude, în
4
paguba tutorelui, ori de persoana care locuiește împreună cu victima sau este
găzduită de aceasta. La împăcarea părții vătămate cu bănuitul, învinuitul, inculpatul
în cazurile menționate în prezentul alineat, urmărirea penală încetează. Procedura în
astfel de procese este generală.
Așadar, pentru realizarea împăcării prin prisma art.276 alin.(5) Cod de procedură
penală, este necesar ca infracțiunea comisă să fie inclusă în dispoziția aliniatului (1),
iar urmărirea penală să fie pornită în baza plîngerii prealabile a victimei. În acest
context, instanța de apel a enunțat că infracțiunea prevăzută de art.186 alin.(2) lit.c)
Cod penal (furtul) nu se cuprinde de dispoziția aliniatului (1) al art.276 Cod de
procedură penală, ca o infracțiune, unde, urmărirea penală se pornește la plîngerea
prealabilă a victimei și poate avea loc împăcarea părții vătămate cu inculpatul, și
deci nu cade sub incidența prevederilor art.109 Cod penal.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Nastas
Victor în numele inculpatului Nacu Andrei, prin care indicînd temeiul prevăzut de
art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei atacate,
cu aplicarea în privința inculpatului Nacu Andrei a prevederilor art. 109 Cod penal,
cu încetarea procesului penal.
În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive :
- în cadrul judecării apelului, partea vătămată a expediat în adresa instanței de
apel cererea de împăcare cu inculpatul;
- prin decizia instanței de apel i-a fost aplicată lui Nacu Andrei aceiași
pedeapsă, stabilită de prima instanță, însă în penitenciar de tip semiînchis;
- instanța de apel a respins cerințele părții apărării și a părții vătămate de a înceta
procesul penal în conformitate cu art. 109 Cod penal, interpretînd aceasta prin faptul
ca instanța de apel percepe ca „pentru realizarea împăcării prin prisma art. 276 alin.
(5) Cod de procedură penală, este necesar ca infracțiunea comisă să fie inclusă în
dispoziția art. 276 alin. (1) Cod de procedură penală, iar urmărirea penală să fie
pornită în baza plîngerii prealabile a victimei;
- inculpatul Nacu Andrei infracțiuni similare anterior nu a savîrșit și nu a mai
beneficiat de încetarea urmăririi penale în privința sa conform art. 109 Cod penal;
- instanța de apel eronat a interpretat prevederile art. 276 Cod de procedură
penală, condiționînd încetarea urmăririi penale în legătură cu împăcarea
(reglementată de art. 109 Cod penal și art. 276 alin. (5) Cod procedură penală) cu
pornirea urmăririi penale numai în baza plîngerii prealabile a victimei (reglementată
de art. 276 alin. (1) Cod de procedură penală);
- reieșind din abordarea instanței de apel, infracțiunile prevăzute de art. 186
Cod penal (furtul) nu cad sub incidența și acțiunea art. 109 (împăcarea) la nici una
din fazele urmăririi penale;
- conform prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,
hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept,
5
comise de instanțele de fond și de apel, dacă instanța de apel nu s-a pronunțat asupra
tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care
se întemeiază soluția, ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau
acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care afectează
soluția instanței.
Pe marginea recursului declarat procurorul a depus referință, prin care a
solicitat inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri
legale.
În opinia procurorului instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor
apelantului și motivarea soluției corespunde dispozitivului hotărârii contestate.
Concomitent, lecturînd materialele cauzei penale în coraport cu argumentele
invocate în recurs, se constată că instanța de apel, rejudecând cauza, a emis hotărârea
contestată în strictă conformitate cu prevederile art.6, 7, 61, 75, 76-78 Cod penal,
conform cărora, persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unor infracțiuni, i se
aplică o pedeapsă echitabilă, în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.
Astfel, se constată că instanțele și-au argumentat suficient soluția în sensul
pedepsei penale stabilite inculpatului, au ținut cont în deplină măsură de principiile
generale de aplicare a pedepsei, precum și de criteriile generale de individualizare a
pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui
vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea,
influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de
condițiile de viață ale familiei acestuia, iar în final stabilindu-i o pedeapsă echitabilă.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport
cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit
neîntemeiat din următoarele considerente.
În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de
procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept
să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este
vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427
Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.
Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel
pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele
de fond și de apel la judecarea cauzei.
La caz, Colegiul penal reține că recurentul indică ca temeiuri pentru declararea
recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în
6
sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,
sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori
motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, sau acesta este expus neclar, sau
instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, și din textul
recursului rezultă că recurentul critică și pedeapsa, temei prevăzut de art. 427 alin.
(1) pct. 10) Cod de procedură penală.
Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține
că motivele din recurs, invocate de recurent nu s-au confirmat în instanța de recurs
ordinar, argumentând în acest context următoarele.
Referitor la temeiurile de recurs invocate de recurent prin prisma pct. 6) alin. (1)
art. 427 Cod de procedură penală, care stabilește, că hotărîrile instanței de apel pot
fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și
de apel, în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor
invocate în apel, sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază
soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, sau acesta este expus
neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței,
Colegiul penal constată că temeiurile menționate nu și-au găsit confirmare la
examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea
cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură
penală, hotărîrea cuprinzînd motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.
Instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor relevante invocate în apelul
avocatului Nastas Tatiana în numele inculpatului Nacu Andrei, motivarea soluției
corespunde dispozitivului hotărîrii atacate, dispozitivul fiind expus clar și instanța
de apel nu a admis nici o eroare gravă de fapt.
În această ordine de idei, Colegiul penal remarcă faptul, că potrivit art. 414
alin.(1) Cod de procedură penală instanța de apel, judecînd apelul, verifică
legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima
instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi
prezentate instanței de apel.
Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că, instanța de
apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.
Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia instanței
de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la
respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.
Astfel, Colegiul penal conchide, că instanța de apel n-a comis eroarea de drept
invocată de către recurent, deoarece eroarea gravă de fapt constă în stabilirea eronată
a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerație a probelor,
care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt
nu reprezintă o apreciere greșită a probelor și ea trebuie să rezulte din situația
dosarului, privită ca o stare de fapt.
7
Prin urmare, Colegiul penal atestă că erorile de drept invocate de recurent prin
prisma prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu și-au găsit
confirmare în cadrul examinării cauzei în ordine de recurs.
La fel, recurentul critică pedeapsa aplicată de către instanța de apel, temei
nedescris de către acesta, care cade sub incidența art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de
procedură penală, Colegiul penal menționează că este unul neîntemeiat, deoarece în
urma examinării materialelor cauzei și a conținutului deciziei instanței de apel, se
constată că instanța de apel în decizia sa (f. d. 128-129) corect și-a motivat soluția,
la aplicarea pedepsei, ținînd cont de prevederile art. 61 Cod penal și totodată a ținut
cont și de criteriile de individualizare a pedepsei penale, prevăzute de art. 75 Cod
penal, a luat corect în considerare, gravitatea infracțiunii săvârșite, care este mai
puțin gravă, precum și faptul că cauza a fost examinată în procedura simplificată
prevăzută de art. 364¹ Cod de procedură penală, a redus corect pedeapsa în
conformitate cu prevederile alin. (8) al aceluiași articol.
Totodată, Colegiul penal reține că instanța de apel, corect a adoptat soluția în
cauza dată în temeiul art. 415 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, a admis
apelul avocatului Nastas Tatiana și a pronunțat o nouă hotărîre, prin care s-a stabilit
pedeapsa echitabilă aplicată inculpatului Nacu Andrei, în limitele sancțiunii, cu
aplicarea prevederilor art. 364¹ alin. (8) Cod de procedură penală, excluzînd recidiva
și stabilind tipul de penitenciar - semiînchis.
Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs,
referitor la faptul că prin decizia instanței de apel i-a fost aplicată lui Nacu Andrei
aceiași pedeapsă, stabilită de prima instanță, însă în penitenciar de tip semiînchis, au
fost obiect de dispută în cadrul instanței de apel, asupra cărora s-au formulat și s-au
punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra alegațiilor recurentului în prezenta
decizie (pct. 4.1) și f. d. 128, pe care Colegiul penal le însușește, ce este conform
practicii CEDO, hotărârea Albert vs România din 16.02.2010.
Totodată, Colegiul penal constată că instanța de apel în motivarea deciziei eronat
a interpretat prevederile art. 276 Cod de procedură penală, condiționînd încetarea
urmăririi penale în legătură cu împăcarea, prevăzută de art. 109 Cod penal și art. 276
alin. (5) Cod procedură penală, cu pornirea urmăririi penale numai în baza plîngerii
prealabile a victimei - reglementată de art. 276 alin. (1) Cod de procedură penală.
În acest sens, Colegiul penal menționează că potrivit Recomandării Curții
Supreme de Justiție nr. 56 din 20.06.2013 „Cu privire la aplicarea art. 109 Cod penal
și 276 Cod de procedură penală în cazurile împăcării părților” perioada intervenirii
faptului împăcării poate fi pînă la etapa deliberării cînd cauza se judecă de către
prima instanță, și potrivit art. 109 alin. (2) Cod penal, împăcarea este personală și
produce efecte juridice din momentul pornirii urmăririi penale și pînă la retragerea
completului de judecată pentru deliberare în prima instanță.
8
În speța dată se constată, că cererea (f. d. 110) cu indicarea împăcării s-a înaintat
în instanța de apel, ce nu poate fi acceptat, fiind depășită perioada de împăcare,
conform prevederilor art. 109 Cod penal.
Prin urmare, pînă la acest moment părțile se pot împăca în cazul infracțiunilor
prevăzute de art. 109 alin. (1) Cod penal, cu excepția celora prevăzute de art. 276
alin. (1) Cod de procedură penală. Imposibilitatea de a admite împăcarea părților la
următoarele căi a procesului penal, căi ordinare de atac – apelul și recursul rezultă
din prevederile art. 230 Cod de procedură penală, care stipulează în alin (2) că în
cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,
nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului
efectuat peste termen.
Astfel, se constată că instanța de apel greșit a indicat și a motivat decizia prin
prisma prevederilor art. 276 alin. (1) Cod de procedură penală, însă aceste motive și
erori neînsemnate nu pot duce la casarea soluției adoptate prin decizia instanței de
apel, deoarece soluția adoptată este una corectă și legală.
Din acest punct de vedere se atestă că, de fapt, în cauză nu s-au comis erorile de
drept prevăzute în pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală invocate
de avocatul Nastas Victor în numele inculpatului, din care considerente se dispune
inadmisibilitatea recursului ordinar declarat în speța dată, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Nastas Victor în
numele inculpatului Nacu Andrei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Bălți din 27 septembrie 2017, în cauza penală privindu-l pe Nacu Andrei
Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 15 martie 2018.
Președinte Ursache Petru
Judecători Timofti Vladimir
Alerguș Constantin
9