1ra-1726/2016 — art. 187 al. 2 lit. e, f CP

1ra-1726/2016 — art. 187 al. 2 lit. e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1726/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vasile Bolduratu, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17

iunie 2016, în cauza penală în privința lui

Tacu Andrei Gheorghii, născut la 13 decembrie 1979,

originar și domiciliat în mun. Chișinău, str. Busuiocești, nr.

15.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 20.10.2015 pînă la 22.03.2016;

Instanța de apel de la 04.05.2016 pînă la 17.06.2016;

Instanța de recurs de la 08.08.2016 pînă la 09.11.2016.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost

legal executată.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului ordinar în cauză în

baza actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

Andrei, a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, la 5 ani

închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu aplicarea amenzii

în mărime de 500 unități convenționale.

În temeiul art. 90 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei

aplicate inculpatului Tacu Andrei, stabilindu-i un termenul de probațiune de 4 ani cu

condiția că condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare exemplară

și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

aproximativ la ora 03.20, aflându-se în mun. Chișinău, sos. Muncești, 121 A, urmărind

scopul sustragerii bunurilor altei persoane, aplicând violența nepericuloasă pentru

sănătatea persoanei, în mod deschis, a sustras de la Țurcan Ion o geantă în valoare de

80 lei, în care se afla buletinul de identitate, permisul de conducere, polița de asigurare

medicală, un certificat, toate pe numele Țurcan Ion, un telefon mobil de model ,,Nokia

340”, cu nr. de IMEI 359207052175765, în care era conectată cartela SIM 079930086,

în valoare de 1400 lei, bani în sumă de 250 lei, după ce cu bunurile sustrase a părăsit

locul comiterii faptei, prin ce i-a cauzat părții vătămate Țurcan Ion un prejudiciu

material în sumă totală de 1 730 lei, ceia ce constituie proporții considerabile. (f. d.

140).

Fapta reținută în sarcina lui Tacu Andrei, constatată de prima instanță, a fost

calificată: „ în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal - jaful, adică sustragerea

deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșită cu aplicarea violenței nepericuloase

pentru viața sau sănătatea persoanei, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.” (f. d. 142).

1

- avocatul Petcu D. în numele inculpatului Tacu A., prin care a solicitat casarea

acesteia, cu pronunțarea unei noi hotăriri, prin care să se dispună achitarea cet. Tacu

A., pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de acesta. (f. d. 148)

Apelantul al menționat că, inculpatul Tacu A. nu a săvârșit infracțiunea imputată

și că vinovăția acestuia nu este dovedită conform legii, iar probele puse la baza

condamnării lui n-au fost administrate, cercetate și apreciate corect.

Pe această linie de motive, se invocă: a fost încălcată procedura privind

recunoașterea persoanei, potrivit căruia partea vătămată Țurcan Ion l-a recunoscut pe

Tacu Andrei, ca fiind persoana care a atacat-o pe 04 august 2015 pe la spate și l-a

jefuit. Totodată, partea vătămată folosindu-se de simpla metodă logică, a dedus că

singura persoană, care se diferenția substanțial (după haine) de ceilalți 4 asistenți

procedurali, era inculpatul Tacu Andrei. Mai mult, în temeiul art. 116 alin. (5) Cod de

procedură penală, recunoașterea nu va avea loc, iar cea care a avut loc nu se va

considera întemeiată, dacă persoana chemată pentru a face recunoașterea a indicat

particularități incerte pentru identificarea persoanei prezentate”... Or, la materialele

dosarului nu există o descriere amănunțită oferită de partea vătămată Țurcan Ion, a

persoanei care a jefuit-o, ci doar enumerarea unor semnalmente generale - vîrsta

aproximativ 30 ani, înălțimea 1.70 m., ten închis, haine întunecate, nefiind specificată

culoarea concretă a îmbrăcămintei, a părului, ochilor, tipul încălțămintei. Partea

apărării a invocat argumentul dat și la fiecare ședința de examinare a demersului

privind stabilirea măsurii preventive arest, în privința inculpatului. Ca rezultat,

demersul a fost respins de două ori de către judecătorul de instrucție, avînd ca temei,

inclusiv și acest fapt. Totodată, instanța de fond s-a bazat exclusiv pe declarațiile părții

vătămate, și nu a tras atenția asupra faptului că inculpatul Tacu Andrei, încă la

urmărirea penală a declarat că a cumpărat telefonul de model „Nokia” (ce aparținea

părții vătămate), de la o persoană necunoscută de lîngă magazinul „Pogreboc”, situat în

sectorul Botanica. Însă din motive necunoscute, organul de urmărire penală nu a

încercat să verifice veridicitatea declarațiilor acestuia, efectuînd o simplă audiere a

persoanelor ce au putut fi martori la evenimentele relatate ( ca de exemplu: vînzătoarea

de la magazinul „Pogreboc”). Partea acuzării nu a luat în considerație declarațiile

inculpatului, în care acesta le explică, că telefonul de model ,NOKIA 340”, a fost

procurat de el, de la o persoană necunoscută, la data de 04.08.2015, aproximativ ora

11:00, în apropiere de magazinul „Pogreboc”, sector Botanica, mun. Chișinău. Ceea ce

se confirmă prin descifrările telefonice, care arată clar, cum cartela cu nr. 060630675,

care îi aparținea inculpatului, a fost introdusă în telefonul părții vătămate, la ora 11:26,

data de 04.08.2015. Și în urma verificării funcționabilității și convingerii de starea bună

a telefonului procurat, cartela a fost scoasă după o oră și reintrodusă în telefonul inițial

ce îi aparținea inculpatului (IMEI 35691403339896).

Apelantul a apreciat critic declarațiile părții vătămate Țurcan Ion, care a declarat

că, inculpatul Tacu Andrei, l-ar fi atacat, sărind peste el din spate, în urma loviturii,

acesta pierzîndu-și cunoștința, a căzut jos. Însă, într-un mod miraculos, partea

vătămată, deja cînd își venea în fire, i-a văzut fața lui Tacu Andrei. Dat fiind faptul că,

partea vătămată este o persoană în etate ce poartă ochelari de vedere și nicidecum

aceasta nu avea să reușească, în urma pierderii cunoștinței, în timp de cîteva secunde

să-și revină și să poată memora indubitabil o persoană nebărbierită, de culoarea tenului

închis și care nu avea careva semne distinctive evidente ale feței. Aceste circumstanțe

se confirmă și prin faptul că la momentul efectuării acțiunii de recunoaștere a

persoanei, partea vătămată repeta în glas, precum „ că-i este foarte greu să recunoască

2

și că nu ar vrea să învinovățească o persoană nevinovată”. Un alt argument de bază al

părții acuzării și a instanței de fond, ar fi conținutul procesului-verbal de examinare a

descifrărilor telefonice, care ar arăta că inculpatul Tacu Andrei, în perioada cînd a fost

săvîrșit jaful (04.08.2015, ora 03:00-04:00), se afla în preajma magazinului

„CARMEZ”, sector Botanica. Menționăm că inculpatul Tacu Andrei, locuiește în acel

sector, și în acea noapte a circulat cu taxi-ul prin preajma străzilor Cetatea Albă,

regiunea Cartea, regiunea Bubuieci. Acesta, la momentul cînd dădea declarații la

urmărirea penală, nu era sigur dacă s-a aflat acasă cu părinții, în noaptea jafului sau cu

o zi înainte. Deoarece, declarațiile date în calitate de bănuit au fost făcute la peste 30 de

zile de la momentul incidentului. Cele relatate mai sus, se confirmă și prin examinarea

descifrărilor telefonice, care arată că pe data de 03.08.2015 inculpatul Tacu Andrei, s-a

aflat acasă, însă deja pe data de 14.08.2015, acesta s-a primblat prin mai multe regiuni

apropiate sectorului Botanica, întîlnindu-se și distrînd-se cu diferiți cunoscuți. În afară

de declarațiile părții vătămate, nu mai există niciun martor, care ar putea consolida și

confirma cele relatate și respectiv, susținute de partea acuzării.

- procurorul, prin care a solicitat casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei

inculpatului, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care a-l declara vinovat pe Tacu

Andrei de săvîrșirea infracțiunii prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal,

stabilindu-i-se în baza acestei legi, pedeapsa în formă de închisoare pe termen de 5 ani,

cu amendă în mărime de 1000 u.c., cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis. (f. d. 150);

Apelantul a menționat că, pedeapsa aplicată inculpatului este prea blindă în

raport cu persoana celui vinovat. La aplicarea pedepsei instanța a indicat că, a ținut

cont de gravitatea infracțiunii săvirșite, de personalitatea inculpatului care anterior nu a

fost condamnat, are doi copii la întreținere, este încadrat în cîmpul muncii, aplicînd,

astfel, în privința lui Tacu Andrei, prevederile art. 90 Cod penal, suspendînd

executarea pedepsei și stabilindu-i termenul de probațiune de 4 ani. Însă, la stabilirea

termenului și categoriei de pedeapsă instanța de judecată uema să țină cont de criteriile

de individualizare a pedepsei și anume inculpatul nu recunoaște vina în săvîrșirea

infracțiunii lui incriminate, nu a restituit prejudiciul cauzat prin fapta incriminată, de

gradul de pericol social al infracțiunii comise.

Prin aplicarea pedepsei prea blînde, nu se vor realiza scopurile Legii penale

reflectate în art. (2) al Codului penal, deoarece avînd la bază circumstanțele

menționate, există riscul comiterii de către acesta a unor noi infracțiuni în timpul

ispășirii pedepsei stabilite prin sentința în cauză. Astfel, ținînd cont de toate aceste

circumstanțe, consideră că reeducarea și corijarea inculpatului Tacu A. este posibilă

doar prin executarea reală a pedepsei stabilite. (f. d. 180).

au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de avocatul Petcu D. în numele

inculpatului Tacu A. și de procuror, cu menținerea sentinței.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, motivele invocate în

apelul avocatului Petcu D., ce vizează activitatea organului de urmărire penală și

primei instanțe de judecată privind administrarea și aprecierea probelor puse la baza

condamnării inculpatului Tacu A. - sub aspectul cerinței de achitare a inculpatului,

sunt nefondate, or, urmărirea penală și instanța de fond s-au desfășurat în strictă

conformitate cu procedura prevăzută de lege și, respectiv, nu se constată încălcări

care atrag nulitatea actelor procedurale efectuate.

3

Sentința cuprinde elementele definitorii condamnării inculpatului Tacu A.,

prevăzute de art. 394 alin. (l) și (2) Cod de procedură penală.

În contextul evaluării activității cu privire la aprecierea probelor administrate în

cauză, nu există temei pentru a da o nouă apreciere probelor, instanța de apel fiind

solidară cu concluziile primei instanțe privind condamnarea inculpatului Tacu A., dat

fiind că sunt motivate temeinic și legal, sub aspectul că vinovăția inculpatului Tacu

A. în săvârșirea infracțiunii imputate este dovedită prin probatoriul administrat în

cadrul procesului penal, astfel fapta acestuia întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii imputate.

Or, vina inculpatului Tacu A. a fost demonstrată în ședința de judecată prin

declarațiile părții vătămate Țurcan I. care a afirmat că anume Tacu A. i-a aplicat o

lovitură, și și-a pierdut cunoștința, iar pînă a pierde cunoștința a văzut fața

inculpatului Tacu A.. Cînd și-a revenit a constatat că, asupra sa nu mai avea telefonul

mobil și geanta în care se aflau mai multe acte. Acest lucru a fost confirmat în cadrul

ședinței de judecată de către partea vătămată Țurcan I.

Totodată, instanța de apel a dat o apreciere critică declarațiilor inculpatului Tacu

A. precum că, nu el a agresat și a sustras bunurile și telefonul mobil de la partea

vătămată, inculpatul afirmând faptul că telefonul mobil l-a procurat de la un domn la

magazinul - bar „Pogriboc” declarațiile date fiind apreciate de către instanța de

judecată drept o modalitate de evitare a răspunderii penale.

Astfel, declarațiile menționate au fost combătute printr-un șir de probe,

acumulate în cadrul urmăririi penale și cercetate în cadrul ședinței de judecată, cum ar

fi declarațiile atît a părții vătămate Țurcan Ion din care reiese că inculpatul Tacu

Andrei i-a aplicat o lovituri pătimitului și acesta și-a pierdut cunoștința, apoi

inculpatul i-a sustras în mod deschis telefonul mobil și geanta în care se aflau acte cît

și prin mijloacele materiale de probă, precum procesul - verbal de examinare a

descifrărilor telefonice din 07.10.2015 conform căruia s-a stabilit faptul că inculpatul

pe 04.08.2015 ora 02.58.10 se afla în regiunea localității Bubuieci în raza de

acoperire a celulei nr. 5152 BUBUECI, între orele 03.59.39 - 04.02.02 în raza de

acoperire a celulei nr. 2543 CARTEA pe str. Muncești, iar la 04.08.2015 la orele

04.13.52 se afla în preajma str. Cetatea Albă, mun. Chișinău în raza de acoperire a

celulei nr. 7485 Cetatea Albă.

Totodată, instanța de apel a reținut că, inculpatul Tacu Andrei a făcut declarații

contradictorii în cadrul urmărirea penală și în cadrul ședinței de judecată. Astfel, în

cadrul urmăririi penale Tacu Andrei a declarat că la 03.08.2015, seara, pînă la

04.08.2015, dimineața, s-a aflat acasă, împreună cu părinții, iar pe data de 04.08.2015

aproximativ la ora 11:00 s-a aflat la magazinul-bar „Pogriboc”. Iar în cadrul ședinței

de judecată fiind audiat în calitate de inculpat acesta a declarat că la 04.08.2015, el s-

a aflat cu niște prieteni la magazinul-bar „Pogriboc”, unde a servit băuturi alcoolice,

apoi a ajuns acasă în jurul orelor 03.00-04.00 dimineața. Astfel, declarațiile

inculpatului date în cadrul urmăririi penale și cele date în cadrul ședinței de judecată

sunt contradictorii.

Astfel, instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpatului date cît în cadrul

urmăririi penale atît și la faza cercetării judecătorești deoarece nu corespund

adevărului. Instanța de judecată a stabilit cert faptul că, inculpatul pe 04.08.2015 ora

02.58.10 se afla în regiunea localității Bubueci iar la 04.08.2015 la orele 04.13.52 se

afla în preajma str. Cetatea Albă, mun. Chișinău. Iar în intervalul acesta de timp s-a

4

aflat pe str. Muncești în raza de acoperire a celulei nr. 2543 care se află în apropierea

locului comiterii jafului de la Țurcan I.

Iar conform procesului-verbal de recunoaștere a persoanei din 09.09.2015,

partea vătămată Țurcan Ion a indicat direct la persoana sub numărul 3 care era Tacu

Andrei, că anume această persoană la atacat și i-a sustras geanta și telefonul mobil.”

(f. d. 141-142).

Criticile invocate în apel cu privire la aprecierea probelor administrate în cauză

efectuată de instanța de judecată, reprezintă opinia subiectivă a părții apărării.

Motivele, precum că, Tacu A. nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii

imputate, nu sunt fondate, devreme ce probele prezentate în sprijinul învinuirii,

administrate și apreciate de prima instanță — relevate în cuprinsul sentinței,

verificate în ședința instanței de apel, dovedesc cu certitudine săvârșirea infracțiunii

respective de către inculpat.

Versiunea inculpatului Tacu A. nu are acoperire probatorie, se combate complet

prin împrejurările stabilite și probele administrate în cauză, astfel fiind apreciată ca o

tentativă de a evita răspunderea penală pentru fapta săvârșită.

În atare situație, este corectă concluzia primei instanțe privind determinarea și

constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile

săvîrșite de inculpatul Tacu A. și semnele componenței de infracțiune în baza

articolului 187 alin. (2) lit. e) și f) Cod penal: jaful adică sustragerea deschisă a

bunurilor altei persoane, săvîrșită cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața

sau sănătatea persoanei, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Referitor la motivele invocate în apelul procurorului, ce vizează pedeapsa

aplicată inculpatului, sub aspectul că este prea blândă, se apreciază ca fiind

nefondate, din următoarele considerente:

Prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor articolelor 7, 61, 75 și 90

Cod penal și, astfel, a aplicat o pedeapsă individualizată conform prevederilor legale.

În sentință se cuprind datele privind persoana inculpatului și circumstanțele care

influențează asupra pedepsei, persoana inculpatului și gravitatea infracțiunii săvârșite,

astfel este motivată concluzia privind aplicarea pedepsei prevăzută de sancțiunea

articolului 187 alin. (2) Codul penal — închisoare cu amendă.

Inculpatul a săvârșit pentru prima dată o infracțiune gravă, este angajat în

câmpul muncii, are doi copii minori, astfel prima instanță, conform art. 394 alin.(2)

pct. 3) Cod de procedură penală, motivat a concluzionat că, atingerea scopului

pedepsei se v-a asigura prin aplicarea închisorii cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe un termen de probațiune fixat.

Interpretarea judiciară a prevederilor art. 90 Cod penal care constituie sediul

instituției suspendarea condiționată a executării pedepsei și persoana inculpatului,

determină concluzia că în speță există temei legal pentru aplicarea acestora.

Relevante, în sensul dat, sunt considerentele cuprinse în sentință: „ ... Luînd în

considerație circumstanțele cauzei și limitele pedepsei stabilite pentru această

infracțiune, instanța de judecată găsește rezonabil și oportun aplicarea pedepsii penale

față de Tacu Andrei în temeiul art.187 alin. (2) lit. e), f) Codul penal, sub formă de

închisoare care va fi echitabilă faptei comise. Ținînd cont de persoana inculpatului,

de faptul că anterior nu a mai fost condamnat, are la întreținere doi copii minori, este

angajat în cîmpul muncii, instanța consideră că nu este rațional ca acesta să execute

pedeapsa stabilită, instanța dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicate, fixîndu-i un termen de probă în temeiul art. 90 Cod penal.”

5

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, contestă cu recurs

ordinar, prin care solicită casarea acesteia cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța

de apel. Recurentul invocă că instanța de fond și de apel nu au individualizat pedeapsa

potrivit prevederilor art. 61, 75 Cod penal, numind inculpatului o pedeapsă

neechitabilă. Totodată, instanțele au ignorat faptul că inculpatul Tacu A. a comis o

infracțiune gravă pe care nu o recunoaște, paguba materială pricinuită părții vătămate

nu a restituit-o, astfel neîntemeiat au aplicat prevederile art. 90 Cod penal.

procuror, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție consideră inadmisibilitatea acestuia, deoarece este vădit

neîntemeiat, din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest

sens.

În această consecutivitate se reține că, în recursul ordinar, procurorul invocă în

drept temei de casare a deciziei instanței de apel prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6),

10) Cod de procedură penală, precum că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul penal reține că, aceste temeiuri nu și-au găsit confirmarea în instanța de

recurs.

Instanța de recurs precizează că, recurentul referindu-se la pct. 6 din norma

menționată nu indică asupra cărui temei concret hotărîrea instanței de apel cade sub

incidența acestui punct, motivîndu-și în acest sens recursul în linii generale, invocînd

chestiunile de fapt și de drept pe care instanța urma să le soluționeze.

În fapt, motivele aduse de către autorul recursului, se referă la dezacordul cu

aplicarea pedepsei prea blînde, considerînd că nu sunt prezente condițiile pentru

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de

instanța de fond, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în

apel.

Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției.

6

Instanța de recurs precizează că, instanța de apel la adoptarea soluției sale pe

deplin a ținut cont de prevederile menționate mai sus și corect a stabilit pedeapsa

inculpatului, argumentînd motivat în decizia sa.

Referitor la criticile recurentului precum că contrar prevederilor art. 427 alin. (1)

pct. 10) Cod de procedură penală, s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale, Colegiul penal menționează că instanța de apel corect a

condamnat inculpatul în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, ținînd cont de

criteriile generale de individualizare a pedepsei, caracterul și gradul de pericol social

al infracțiunii, datele privind personalitatea inculpatului, circumstanțele atenuante și

agravante inclusiv și cele invocate în recurs.

Pedeapsa penală este o măsură de constrîngere statală și un mijloc de corijare și

reeducare a inculpatului, și are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

vinovatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea acestuia,

cît și a altor persoane.

În acest sens, instanța de apel întemeiat a menținut sentința primei instanțe care

la numirea pedepsei inculpatului, a ținut cont în deplină măsură de circumstanțele

cauzei - inculpatul a săvârșit pentru prima dată o infracțiune gravă, este angajat în

câmpul muncii, are doi copii minori la întreținere, astfel instanțele inferioare,

conform articolului 394 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, motivat au

concluzionat că, atingerea scopului pedepsei se v-a asigura prin aplicarea închisorii

cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probațiune.

Potrivit prevederilor art. 90 Cod penal, legiuitorul acordă dreptul instanței,

ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, de a decide de la

caz la caz, posibilitatea aplicării pedepsei vinovatului cu suspendarea condiționată a

executării ei și nicidecum nu o obligă în acest sens. În speța dată, rezultă că instanța

de apel, reieșind din circumstanțele susmenționate, a considerat rațional ca inculpatul

să execute pedeapsa pe un termenul de probațiune de 4 ani.

Colegiul constată că erori de drept în speța nominalizată nu s-au stabilit, acțiunii

săvîrșite de către Tacu Andrei, li s-a dat o apreciere și încadrare juridică corectă, iar

pedeapsa i-a fost stabilită cu respectarea prevederilor art. 7, 61, 75, 90 Cod penal,

ținîndu-se seama de pericolul social al faptei comise, persoana vinovată, de toate

circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea, fiindu-i numită o

pedeapsă în limitele sancțiunii normelor penale în baza cărora a fost declarat vinovat,

astfel temeiuri de a interveni în hotărîrea judecătorească în această parte la fel nu s-au

stabilit.

Astfel, se reține că, recursul ordinar declarat de procuror, nu se întemeiază pe

temeiurile stipulate expres de dispoziția art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală, mai mult, recurentul nu reflectă în ce constă problema de drept de

importanță generală care, în opinia lui, persistă în cauză, care este eroarea comisă de

instanța de apel ce ar duce la casarea hotărîrii atacate prin prisma temeiurilor din

norma de drept vizată.

În consecință, raportînd situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2)

Cod de procedură penală, Colegiul concluzionează că la judecarea cauzei în ordine de

apel, instanța de apel a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-417

Cod de procedură penală, iar recursul declarat, este vădit neîntemeiat și se apreciază

ca inadmisibil.

Colegiul penal,

7

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Vasile Bolduratu, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 17 iunie 2016, în cauza penală, în privința lui

Tacu Andrei Gheorghii, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 23 noiembrie 2016.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

8