1ra-296/2017 — art. 287 alin 3 CP

1ra-296/2017 — art. 287 alin 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-296/2017

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

01 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

Judecători - Timofti Vladimir, Toma Nadejda

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Antoci Maria în numele inculpatului Tîncu Bogdan, prin care solicită casarea

sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 24 august 2016 și a deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2016, în cauza penală

privindu-l pe

Tîncu Bogdan Xxx, născut la 12 noiembrie 1996,

originar din mun. Chișinău, domiciliat în s. Gura Galbenei, r-

nul Cimișlia.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Tîncu Bogdan a fost recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 287

alin. (3) Cod penal și i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3

(trei) ani, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, la pedeapsa numită s-a adăugat parțial partea

neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Cimișlia din 08 iulie 2015,

stabilindu-i definitiv lui Tîncu Bogdan o pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen de 5 (cinci) ani cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

Bogdan, la 14 septembrie 2014, aproximativ la ora 00:30, aflîndu-se în fața clubului de

noapte „Relax”, amplasat în mun. Chișinău, sect. Ciocana la intersecția străzilor Igor

Vieru cu Mircea cel Bătrîn, acționînd cu intenție directă, încălcînd grosolan ordinea

publică și exprimînd o vădită lipsă de respect față de societate, fără careva motive a

1

aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele în diferite părți ale corpului lui Marcuța

Vasile și cu un ciob de sticlă 1-a înjunghiat pe ultimul în piciorul drept, provocîndu-i

conform raportului de expertiză medico-legală nr.4720 din 15 septembrie 2015, plagă

tăiată cu edem al țesuturilor moi adiacente la nivelul piciorului propriu zis pe dreapta

și excoriație pe mucoasa buzei superioare, condiționînd dereglarea sănătății de scurtă

durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare ușoară.

numele inculpatului Tîncu Bogdan, prin care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea

unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Tîncu Bogdan

să fie achitat în baza art. 287 alin.(3) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvîrșită

de inculpat.

a fost respins ca nefondat apelul declarat de avocatul Antoci Maria în numele

inculpatului Tîncu Bogdan, și menținută hotărîrea atacată.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, starea de fapt și de

drept se află în concordanță deplină cu materialele cauzei și corect a fost statuată de

către prima instanță, neconstatîndu-se temeiuri de casare a sentinței. În plus, prima

instanță a dat apreciere corectă probelor și circumstanțelor cauzei penale, examinînd

probele administrate din punctul de vedere al utilității și veridicității lor, sub toate

aspectele, complet și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege, încadrînd just acțiunile

inculpatului Tîncu Bogdan, în baza dispozițiilor art. 287 alin. (3) Cod penal, și anume

„huliganismul agravat, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, săvîrșite cu aplicarea

obiectelor pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății”.

De asemenea, instanța de apel a constatat că inculpatul Tîncu Bogdan în cadrul

ședinței de judecată în prima instanță nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal și a declarat că în luna septembrie 2014

împreună cu frații săi și alți cîțiva prieteni au mers la discotecă. La discotecă au

consumat bere, s-au distrat, apoi au ieșit afară, unde s-a iscat o ceartă între ei. A fost

chemată poliția și el a fost luat la poliție deoarece restul au fugit. Pe Marcuța Vasile

nu-1 cunoaște și nu 1-a văzut, nu 1-a tăiat la picior, deoarece acolo era serviciul pază.

A mai declarat că a căzut jos, însă nu ar fi avut posibilitate să aplice tăieturi, întrucît

era în stare de ebrietate avansată, fapt ce nu-i permitea să se ridice, (f. d.160-161).

Deși, inculpatul Tîncu Bogdan vina nu și-a recunoscut-o, vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal se confirmă prin

următoarele probe pertinente, concludente, utile și veridice ce coroborează între ele, și

anume: declarațiile părții vătămate Marcuța Vasile, martorului Marcuța Cătălina,

martorului Tîncu Dan.

De asemenea, vina inculpatului se mai dovedește și prin materialele dosarului penal

cercetate în prima instanță și verificate în instanța de apel cum ar fi :

2

- procesul verbal de cercetare la fața locului din 14 septembrie 2014, prin care s-a

cercetat holul de la intrare în comisariatul de poliție, unde pe podea a fost ridicată o

sticlă de culoare neagră cu dimensiunea de 5 cmx3 cm, care a fost fotografiată,

împachetată și sigilată, (f. d. 17- 19);

- procesul verbal de examinare a obiectului din 15 septembrie 2014, prin care a fost

examinată o bucată de sticlă de culoare neagră cu dimensiunea de 5, 5 cm - lungime și

3 cm - lățimea, ridicată în cadrul cercetării la fața locului din 14 septembrie 2014,

efectuată în incinta IP Ciocana, amplasat pe str. Voluntarilor, 3/1 mun. Chișinău.

Obiectul este de culoare neagră și are lungimea 5,5 cm și lățimea 3 cm. Capetele

obiectului examinat sunt ascuțite, (f. d. 20);

- ordonanța de recunoaștere și anexare a corpurilor delicte din 15 septembrie 2014,

prin care a fost recunoscut în calitate de corp delict o bucată de sticlă de culoare neagră

cu dimensiunea 5 cm pe 3 cm, (f. d. 21);

- procesul verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 06 octombrie

2015, prin care partea vătămată Marcuța Vasile, a recunoscut persoana care 1-a agresat,

care s-a dovedit a fi Tîncu Bogdan, (f. d. 60-62);

- raportul de expertiză medico-legală nr.4720 din 15 septembrie 2014, conform

căruia în rezultatul examenului medical la Marcuța Vasile s-a constatat : plagă tăiată

cu edem a țesuturilor moi adiacente la nivelul piciorului pe dreapta, care a fost cauzată

prin acțiunea traumatică a unui obiect tăietor, excoriație pe mucoasa buzei superioare,

care a fost cauzată prin acțiunea traumatică a unui obiect contodent dur, ce

condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată și a fost calificată ca vătămare

corporală ușoară, ( f. d. 54).

Prin urmare, în urma examinării mijloacelor de probă sus menționate, instanța de

apel a conchis că, prima instanță a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma

prevederilor art. 95, 101 Cod de procedură penală, prin prisma admisibilității,

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității raportate la declarațiile date de

inculpat în cadrul ședinței de judecată și probele administrate, a stabilit corect situația

de fapt, dînd faptelor reținute în sarcina inculpatului, Tîncu Bogdan, încadrarea juridică

corectă și anume în baza art. 287 alin. (3) Cod penal.

Referitor la componența de infracțiune prevăzută de art. 287 alin.(3) Cod penal

instanța de apel a relatat că aceasta presupune existența următoarelor elemente

constitutive:

penal are un caracter complex, astfel încît obiectul juridic principal îl constituie relațiile

sociale cu privire la ordinea publică apărate împotriva infracțiunii de huliganism, iar

obiectul juridic secundar îl formează relațiile sociale cu privire la integritatea corporală,

sănătatea sau libertatea psihică (morală) a persoanei.

Astfel, prin acțiunile inculpatului, Tîncu Bogdan, s-au periclitat în principal -

relațiile sociale cu privire la ordinea publică și integritatea corporală.

3

- acțiunile care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței

asupra persoanelor;

- acțiunile care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de amenințarea cu

aplicarea violenței asupra persoanelor;

- acțiunile care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de opunerea de rezistență

violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice;

- acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie

deosebită.

În speță fapta prejudiciabilă s-a manifestat prin încălcarea grosolană a ordinii

publice, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor.

Instanța de apel a menționat că prin acțiuni care încalcă grosolan ordinea publică

se înțelege fapta săvîrșită în public, îndreptată împotriva ordinii publice, care se

concretizează în acostarea jignitoare a persoanelor, în alte acțiuni similare ce încalcă

normele etice, tulbură ordinea publică și liniștea persoanelor.

Astfel, în sensul art. 287 Cod penal prin violență se are în vedere violența soldată

cu vătămarea ușoară a integrității corporale sau a sănătății ori violența soldată cu leziuni

corporale care nu presupun nici dereglarea de scurtă durată a sănătății, nici pierderea

neînsemnată și stabilă a capacității de muncă.

Or, în acest sens, instanța de apel a notat că prima instanță corect a reținut că anume

ca urmare a faptelor inculpatului, Tîncu Bogdan, părții vătămate Marcuța Vasile, i-au

fost cauzate vătămări corporale ușoare exprimate prin plaga tăiată cu edem al

țesuturilor moi adiacente la nivelul piciorului pe dreapta și excoriație pe mucoasa buzei

superioare.

De asemenea, instanța de apel a subliniat că infracțiunea prevăzută la art. 287 alin.

(5) Cod penal presupune întotdeauna ipostaze cu implicații publice.

a dat seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sau inacțiunii sale și a dorit să încalce

grosolan ordinea publică și să aplice violența asupra părții vătămate Marcuța Vasile.

Motivul acestei infracțiuni sunt motive huliganice.

săvârșirii infracțiunii a împlinit vîrsta de 16 ani, condiții pe care, inculpatul Tîncu

Bogdan le întrunește.

La fel, instanța de apel a reținut că alin. (3) al art. 287 încriminează o componență

de infracțiune formală, care se consideră consumată din momentul realizării fie a

acțiunilor care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra

persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea de

rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele

huliganice, fie a acțiunilor care prin conținutul lor se deosebesc printr-un cinism sau

obrăznicie deosebită. În speță, infracțiunea s-a consumat din momentul în care

inculpatul Tîncu Bogdan, a încălcat ordinea publică și 1-a lovit pe Marcuța Vasile.

4

Din aceste considerente, instanța de apel a remarcat că instanța de fond în mod just

a reținut în sarcina inculpatului Tîncu Bogdan, încadrarea juridică corectă și anume

alin.(3) al art. 287 Cod penal.

Instanța de apel a notat că agravarea răspunderii penale este condiționată de

calitatea agravantă a mijloacelor de săvîrșire a infracțiunii. În speță, s-a stabilit că

inculpatul Tîncu Bogdan, intenționat i-a aplicat părții vătămate Marcuța Vasile, lovituri

și cu un ciob de sticlă a aplicat ultimului o tăietură la piciorul drept. Acest fapt, a fost

probat prin declarațiile părții vătămate Marcuța Vasile, și a martorului Marcuța

Cătălina, și din raportul de expertiză medico-legală, din care rezultă că luînd în

considerație localizarea anatomică și caracterul morfologic al leziunilor corporale sus

menționate, provocarea acestora în urma căderii se exclude.

Prin urmare, instanța de apel a remarcat că cele imputate inculpatului Tîncu

Bogdan, corect au fost încadrate de organul de urmărire penală în baza art.287 alin. (3)

Cod penal și astfel sunt neprobate afirmațiile apelantului privind faptul că nu s-a probat

că anume inculpatul Tîncu Bogdan, a săvîrșit fapta imputată.

De asemenea, instanța de apel a remarcat că starea de fapt reținută și de drept

apreciată concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate în cauză, relevate

și analizate în cuprinsul sentinței, verificate în apel.

Astfel, instanța de apel a menționat că, nu există temei pentru a da o nouă apreciere

probelor, fiind solidară cu concluziile primei instanțe privind aprecierea probelor puse

la baza sentinței de condamnare.

Considerentele primei instanțe sînt motivate și argumentate din punct de vedere al

temeiniciei și legalității, sub aspectul, că vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii

imputate este dovedită în cadrul procesului penal, astfel fapta acestuia, reținută prin

sentință, întrunește elementele infracțiunii imputate.

Față de lucrul judecat de primă instanță, s-a constatat motivarea amplă și temeinică

a sentinței pronunțate cu privire la procesul de evaluare și apreciere a probelor

prezentate de părți în raport cu faptele reținute în sarcina inculpatului, astfel fiind în

corespundere cu exigențele articolului 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că este corectă concluzia primei instanțe

privind determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele

faptelor prejudiciabile săvîrșite de inculpat și semnele componenței de infracțiune

prevăzute de art. 287 alin.(3) Cod penal.

Referitor la pedeapsa penală aplicată inculpatului, Tîncu Bogdan, pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.(3) Cod penal, și motivele invocate de avocatul

inculpatului în cererea de apel, instanța de apel verificînd legalitatea sentinței primei

instanțe în privința ultimului a constatat că instanța de fond a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal și la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei a

ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea

celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

5

condițiile de viață ale familiei acestuia, precum și scopul pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului.

Instanța de apel a constatat că, acțiunile inculpatului Tîncu Bogdan, au fost

încadrate în baza art. 287 alin.(3) Cod penal, pentru care legea penală prevede pedeapsa

sub formă de închisoare de la 3 la 7 ani, iar din interpretarea sistemică a prevederilor

art. 287 alin. (3) Cod penal și art. 16 alin. (4) Cod penal infracțiunea incriminată

inculpatului se califică ca infracțiune gravă.

În conformitate cu prevederile art. 76, 77 Cod penal, careva circumstanțe agravante

sau atenuante în privința inculpatului Tîncu Bogdan, nu au fost reținute.

De asemenea, instanța de apel a menționat că la stabilirea tipului și mărimii

pedepsei, prima instanță corect a luat în considerare gradul și caracterul pericolului

social al faptei, și anume faptul că a comis o infracțiune gravă, motivul și scopul celor

comise, personalitatea inculpatului, caracterul prejudiciabil și mărimea daunei cauzate,

circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea și influența pedepsei asupra

corectării inculpatului.

În astfel, de circumstanțe, instanța de apel a reținut că, prima instanță motivat a

stabilit categoria și măsura de pedeapsă, relevînd în cuprinsul sentinței circumstanțele

cauzei, persoana inculpatului și, în așa mod, corect a concluzionat că atingerea scopului

pedepsei se v-a asigura prin aplicarea pedepsei cu închisoare în limitele minime

prevăzute de sancțiunea normei incriminate.

Totodată, instanța de apel a reținut că prima instanță în mod just a aplicat în privința

inculpatului Tîncu Bogdan prevederile art. 84 alin.(4) Cod penal, deoarece conform

sentinței Judecătoriei Cimișlia din 8 iulie 2015, inculpatul Tîncu Bogdan a fost

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(2) lit. a) Cod

penal, stabilindu-i-se pedeapsă cu închisoare pe un termen de 2 ani.

În baza art.85 alin. (1) Cod penal prin cumul de sentințe, la pedeapsa stabilită s-a

adăugat și pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Cimișlia din 11 mai 2015 pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că scopul prestabilit al legii penale privind

corectarea și reeducarea inculpatului Tîncu Bogdan, va fi pe deplin atins, doar prin

menținerea pedepsei sub formă de închisoare, în limitele stabilite de prima instanță, or,

aplicarea unei alte pedepse, nu va fi nici rațională și nici proporțională acțiunilor

comise de către acesta.

Maria în numele inculpatului Tîncu Bogdan, prin care indicînd temeiul prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acestora, cu achitarea

inculpatului, deoarece fapta nu a fost săvîrșită de inculpat.

Recurentul a invocat în cererea sa de recurs următoarele motive :

- instanța de apel și-a motivat decizia luată, făcînd trimitere la prevederile art.101

Cod de procedură penală - precum că probele în ansamblu au fost corect apreciate de

6

către instanța de fond, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar. Poziție cu care

apărarea nu este de acord, totodată reieșind și din faptul că inculpatul nu-și recunoaște

vinovăția, deoarece atît la urmărirea penală, cît și în instanța de judecată acesta a dat

declarații veridice, care denotă consecutivitatea acțiunilor acestuia, acțiuni printre care

nu se regăsesc cele incriminate de către organul de urmărire penală și constatate de

către instanța de fond, această faptă fiind menținută de către instanța de apel;

- recurentul menționează că instanța de apel a făcut trimitere la declarațiile

martorului Tîncu Dan, care printre altele a invocat, precum că „...nu a văzut ca fratele

Tîncu Bogdan, să-1 fi tăiat pe Marcuța Vasile” și, deci nu este clar prin ce declarațiile

acestui martor dovedesc vinovăția lui Tîncu Bogdan;

- precum că a avut loc un conflict în seara cu pricina între părțile menționate, nu

neagă nici inculpatul, doar că acesta n-a recunoscut și, nici probele anexate la

materialele cauzei nu dovedesc cu certitudine că acea tăietură care a fost aplicată lui

Marcuța Vasile a fost provocată de către Tîncu Bogdan;

- la fel, trezesc dubii și declarațiile date de către sora părții vătămate Marcuța

Cătălina, care la urmărirea penală presupune că tăietura a fost provocată de către Tîncu

Bogdan, ca ulterior în ședința de judecată să declare cu certitudine că tăietura a fost

provocată de către inculpat. Deci, din probele anexate la materialele cauzei, doar

declarațiile lui Marcuța Vasile și a surorii sale, Marcuța Cătălina, persoană

cointeresată, totodată declarațiile căreia date în ședința de judecată, diferă de cele date

în cadrul urmăririi penale, și care conform legislației procedurale penale totalmente

urmau a fi scoase din masa probatorie, reieșind din divergențele menționate, - presupun

că infracțiunea a fost săvîrșită de către Tîncu Bogdan;

- recurentul consideră că vinovăția inculpatului, nu este dovedită, iar atît timp, cît

concluziile despre vinovăția persoanei sînt bazate pe presupuneri, toate dubiile, potrivit

art.8 Cod de procedură penală se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului,

inculpatului.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,

solicitând declararea prezentului recurs ca inadmisibil, deoarece recurentul își

motivează recursul prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, astfel

motivele de reapreciere a materialului probatoriu nu se conțin în temeiurile prevăzute

de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

Procurorul mai menționează că instanțele inferioare, în strictă conformitate cu

prevederile art.101 Cod de procedură penală, au verificat, s-au pronunțat și au apreciat

fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității

ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

materialele cauzei, ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul

penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat din

următoarele considerente.

7

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia

în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sânt vădit neîntemeiate.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel.

Colegiul penal lecturând textul recursului reține că, recurentul pledează asupra

achitării inculpatului, deoarece fapta nu a fost săvîrșită de inculpat, temei ce se

raportează la prevederile pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, unde este

stipulat că „hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel, atunci când nu au fost întrunite

elementele infracțiunii”.

Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurentului, în

sensul că inculpatul nu a săvârșit infracțiunea imputată, iar probele nu coroborează

între ele, Colegiul penal o consideră ca neîntemeiată.

Conform art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar, și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel.

Colegiul penal reține, că instanța de apel verificând probele în ședința de judecată

a motivat detaliat și clar soluția adoptată în urma propriei metode de cercetare

coroborată a probelor, ce au servit ca temei pentru soluționarea elementelor de fapt pe

care se sprijină soluția de condamnare dispusă în cauză, expunându-se argumentat din

care motive a ajuns la concluzia de vinovăție a inculpatului Tîncu Bogdan în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal.

Totodată, instanța de apel menținînd sentința primei instanțe și-a argumentat

soluția prin faptul că, din declarațiile părții vătămate Marcuța Vasile, a martorilor și

din probele materiale administrate în cauză, cert se demonstrează comiterea de către

inculpat a infracțiunii de huliganism agravat, probe care sânt descrise amănunțit în

decizia atacată (f. d. 204-206).

Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs, referitor

la nevinovăția sa, au fost obiect de dispută în cadrul instanței de apel, asupra cărora s-

a formulat și s-a punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra tuturor alegațiilor

recurentului, pe care Colegiul penal le însușește, ce este conform practicii CEDO,

hotărîrea Albert vs România din 16.02.2010.

Astfel, instanța de apel reținând circumstanțele de fapt ale cauzei și-a motivat

concluzia prin cumulul de probe administrate în cauză, cărora le-a dat o apreciere justă

și obiectivă, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept.

8

Totodată, nu este fondată nici critica recurentului, în sensul pretinderii că la baza

hotărîrii au fost puse doar declarațiile lui Marcuța Vasile și Marcuța Cătălina.

Dimpotrivă, instanța de recurs atestă că faptul comiterii infracțiunii anume de către

inculpat se confirmă prin probele cercetate și verificate de instanța de apel și anume:

- declarațiile părții vătămate Marcuța Vasile, audiat în cadrul ședinței de judecată

în prima instanță, în condițiile art. 369 Cod de procedură penală, care a indicat că „în

urma unor discuții conflictuale între mine și cele trei persoane, Tîncu Bogdan a

încercat să-mi aplice o lovitură asupra feței, apoi chiar și mi-a aplicat, apoi și cu doi

frați m-au lovit, însă văzînd că toți trei stînd asupra mea, am încercat să mă apăr. În

urma bătăii iscate, Tîncu Bogdan fiind la pămînt a luat o bucată de sticlă și m-a tăiat

la piciorul drept.” În ședința instanței de apel partea vătămată și-a susținut pe deplin

declarațiile date la urmărirea penală și în instanța de fond, concretizînd că Tîncu

Bogdan i-a aplicat lovituri și l-a tăiat (f. d. 131, 192);

- declarațiile martorului Marcuța Cătălina, audiată în cadrul ședinței de judecată

în prima instanță, în condițiile art. 370 Cod de procedură penală, care a indicat că „în

timp ce se băteau, fratele meu i-a aplicat o lovitură lui Bogdan, deoarece acesta l-a

lovit primul. După ce fratele l-a lovit, Bogdan a căzut jos și cînd fratele încerca să

rezolve problema cu ceilalți doi băieți, în acest timp Tîncu Bogdan a luat ceva de jos

și l-a tăiat pe Marcuța Vasile la picior” (f. d. 150-151);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 4720 din 14 septembrie 2014, care

confirmă că în rezultatul examenului medico-legal al cet. Marcuța Vasile s-a constatat

plagă tăiată cu edem al țesuturilor moi adiacente la nivelul piciorului propriu zis pe

dreapta, care a fost cauzată prin acțiunea traumatică a unui obiect tăietor, excoriație pe

mucoasa buzei superioare, care a fost cauzată prin acțiunea traumatică a unui obiect

contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, condiționează dereglarea

sănătății de scurtă durată și în baza acestui criteriu, în comun, se califică ca vătămare

ușoară. (f. d. 54)

Nu este întemeiat nici următorul motiv de critică din recursul apărătorului, precum

că martorul Marcuța Cătălina se contrazice în declarații. În acest sens, Colegiul penal

reține, că Marcuța Cătălina la urmărirea penală a declarat aceleași declarații ca și în

ședința instanței de apel și anume că „pot comunica că persoana ce l-a lovit pe fratele

meu, adică Tîncu Bogdan se afla jos lîngă picioarele fratelui meu. Imediat după aceste

altercații, fratele a început a aplana conflictul cu celelalte două persoane care au venit

în ajutor și tot în acest timp fratele a simțit o tăietură la picior din care a început a

curge sînge” (f. d. 47).

Instanța de recurs conchide că toate aceste probe coroborează între ele și indică

direct la Tîncu Bogdan că a comis infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal.

La fel, instanța de recurs menționează, că recurentul își motivează solicitările prin

dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, însă motivele de reapreciere a

probelor nu se conțin între temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, astfel că criticele formulate împotriva hotărîrilor judecătorești atacate nu sunt

9

motivate sub aspectul casării acestora, ca fiind ilegale. Astfel spus, reaprecierea

probelor, în modul propus de către apărătorul inculpatului, nu se încadrează în

prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, deoarece reaprecierea probelor

nu poate fi efectuată de instanța de recurs, deoarece în recurs se verifică numai

chestiunile de drept.

Totodată, în același context, urmează a se remarca, că la această etapă a

procedurilor, instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o

nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea

constatată de instanța de apel, întrucât aceasta este atributul exclusiv al primei instanțe

și instanței de apel.

Din acest punct de vedere se atestă că, de fapt, în cauză nu s-au comis erorile de

drept prevăzute în pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și semnalate de

apărătorul inculpatului, din care considerente se dispune inadmisibilitatea recursului

ordinar declarat în speța dată, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Antoci Maria în

numele inculpatului Tîncu Bogdan, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 24 octombrie 2016, în cauza penală privindu-l pe Tîncu Bogdan

Xxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 30 martie 2017.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Toma Nadejda

10