1ra-1980/18 — art. 186 alin. 2, 188 alin. 2 CP

Prin sentința judecătoriei Comrat, sediul Ceadîr-Lunga din 02 mai 2017: Bacu Andrei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) și art. 188 alin. (2) lit. b), d), f) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa, în baza: art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal - închisoare pe termen de 2 (doi) ani, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis, art. 188 alin. (2) lit. b), d), f) Cod penal - închisoare pe termen de 8 (opt) ani, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis. În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal prin cumul parțial al pedepselor în baza unui concurs de infracțiuni i-a fost stabilită lui Bacu Andrei pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe termen de 8 (opt) ani 6 (șase) luni cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis. Ceban Ivan a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) și art. 188 alin. (2) lit. b), d), f) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa, în baza: 1 art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal - închisoare pe termen de 2 (doi) ani, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis, art. 188 alin. (2) lit. b), d), f) Cod penal - închisoare pe termen de 8 (opt) ani, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis. În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal prin cumul parțial al pedepselor în baza unui concurs de infracțiuni i-a fost stabilită lui Bacu Andrei pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe termen de 8 (opt) ani 6 (șase) luni cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis. Cheltuielile de judecată pentru efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice staționare în mărime de 651 (șase sute cincizeci și unu) lei au fost puse pe seama inculpaților Bacu Andrei și Ceban Ivan în mod solidar.

Pentru a emite sentința instanța de judecată a constatat, că Bacu Andrei și Ceban Ivan, la 13 noiembrie 2016 aproximativ ora 23.00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, acționând în comun și printr-o înțelegere prealabilă, din intenții meschine, cu scop de a sustrage bunurile altei persoane, prin ușa de intrare neîncuiată au pătruns în casa lui Ceban Piotr, situată Xxxxx, de unde în una dintre camere au sustras pe ascuns pompa de adâncime mare, totodată cauzând lui Ceban Piotr prejudiciul material considerabil în sumă de 2 000 lei. Acțiunile lui Bacu Andrei și Ceban Ivan au fost calificate în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal - furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit de două sau mai multe persoane, prin pătrundere în locuință cu cauzarea de daune în proporții considerabile. Tot ei, în noaptea spre 14 noiembrie 2016, aproximativ ora 00.30 min., fiind în stare de ebrietate alcoolică, în continuarea intenției infracționale, îndreptată spre sustragerea bunurilor altei persoane, acționând împreună și printr-o înțelegere prealabilă, din interes material au pătruns prin ușa de intrare neîncuiată în casa lui Ceban Piotr, situată Xxxxx, unde 1-au atacat pe ultimul și au început a-i aplica lovituri cu pumnii și picioarele peste cap și alte părți ale corpului, totodată cerând să-i dea mijloacele bănești pe care le avea, în urma cărui fapt i-au cauzat lui Ceban Piotr fractura închisă a coastelor 8-9 pe stânga pe linia scapulară cu dislocarea rupturilor; trauma cranio-cerebrală închisă acută, comoție cerebrală, ce fac parte din leziuni corporale, care au cauzat vătămarea medie a sănătății, după ce au sustras mijloace bănești în mărime de 200 dolari SUA, echivalentul sumei de 3 976 lei, reieșind din cursul Băncii Naționale a Moldovei - 19,88 lei pentru 1 dolar SUA, 1 000 lei moldovenești, precum și un telefon mobil, la preț de 1 500 lei, iar în total bunuri în sumă de 6 476 lei, prin ce au cauzat lui Ceban Piotr un prejudiciu material considerabil în suma indicată. Acțiunile lui Bacu Andrei și Ceban Ivan au fost calificate în baza art. 188 alin. (2) lit. b), d), f) Cod penal - tâlhăria, adică atacul săvârșit cu scop de a sustrage bunurile altei persoane, însoțit de violență periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei, săvârșit de două persoane, prin pătrundere în locuință, cu 2 cauzarea de daune în proporții considerabile.

Împotriva sentinței au declarat apeluri: 3.1. inculpatul Ceban Ivan, care a solicitat casarea acesteia parțial, în partea recunoașterii vinovăției lui în baza art. 188 alin. (2) lit. b), d), f) Cod penal cu emiterea unei hotărâri prin care să fie achitat de sub învinuirea respectivă și stabilirea în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, a unei pedepse ne privative de libertate. La 16.05.2017, Ceban Ivan a mai depus un apel suplimentar, având față de instanța de apel aceleași cerințe ca și în apelul inițial. În motivarea apelurilor a indicat că instanța a constatat că, el împreună cu Bacu Andrei au pătruns în casa pătimitului, de unde au sustras pompa de mare adâncime, iar el fără știrea ultimului a sustras telefonul mobil, însă apoi apelantul nu a mai intrat în casa părții vătămate. Aceste mențiuni le-a confirmat în ședința de judecată Bacu Andrei, care a declarat că a doua oară în casa părții vătămate, el a intrat de unul singur, banii din casă i-a sustras singur, a aplicat leziuni corporale pătimitului tot de unul singur, însă instanța a apreciat critic aceste declarații. Partea vătămată Ceban Piotr în declarațiile date în ședința de judecată, nu a putut să confirme faptul că a fost maltratat anume de Ceban Ivan, menționând că doar din spusele fratelui lui Bacu Ivan, care trecea pe alături, el a aflat, că pe față avea leziuni corporale. De asemenea a menționat că martorul Gagauz Veaceslav la etapa cercetării judecătorești, a declarat că după cum îl cunoaște pe Ceban Ivan, acesta nu este predispus să aplice violență față de persoane. Conform raportului de expertiză medico-legală s-a constatat că leziunile corporale pătimitul a putut să le primească în circumstanțele indicate și la ora indicată, însă din partea expertului lipsește careva afirmație precum că leziunile corporale au fost cauzate de către două persoane. Apelantul consideră că toate probele certifică faptul că el nu a fost implicat în maltratarea părții vătămate, iar concluzia privind acest fapt din partea instanței se bazează pe presupuneri. La adoptarea sentinței, instanța de fapt nu a cercetat chestiunea privind condițiile de trai ale familiei inculpatului, în timp ce mărimea veniturilor familiei lui Ceban Ivan este sub minimul de existență, ce ca atare obligă a pune întrebarea ce caracter poartă sentința adoptată: de condamnare sau de pedepsire, când toți membrii familiei inculpatului sunt limitați în drepturile lor. 3.2. inculpatul Bacu Andrei, care a solicitat casarea sentinței în privința sa, doar în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei hotărâri prin care a-i numi o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de lege și aplicarea în privința sa a prevederilor art. 90 Cod penal, deoarece nu este necesar ca e1 să fie izolat de societate, iar pedeapsa care i-a fost aplicată nu va contribui la corectarea sa. 3 Apelantul a menționat că instanța nu a invocat din care anume motive i-a fost numită pedeapsa atât de aspră, din care cauză nu-i poate fi numită o pedeapsă ne privativă de libertate, mai ales că sancțiunea art. 186 alin. (2) Cod penal oferă instanței o asemenea posibilitate. Consideră Bacu Andrei că comportamentul lui ca persoană care în mod benevol a colaborat cu organele de urmărire penală, a reparat paguba și a recunoscut vinovăția, urmau a fi apreciate de instanță drept circumstanțe excepționale.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de apel Comrat din 22 mai 2018, apelurile declarate au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței fără modificări. 4.1. Colegiul, apreciind fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei și toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, a constatat că prima instanță just a ajuns la concluzia privind prezența în acțiunile inculpaților Bacu Andrei și Ceban Ivan a faptelor ce li se incriminează în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal - furtul, adică sustrage pe ascuns a bunurilor altei persoane, comis de două sau mai multe persoane, prin pătrundere în locuință cu cauzarea de daune în proporții considerabile și în baza art. 188 alin. (2) lit. b), d), f) CP RM - tâlhărie, adică atacul săvârșit cu scop de a sustrage bunurile altei persoane, însoțit de violență, periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei supuse unui atac, săvârșită de două persoane prin pătrundere în locuință cu cauzarea de daune în proporții considerabile. Cu referire la apelul declarat de inculpatul Ceban Ivan, Colegiul a menționat că prima instanță a dat apreciere justă probelor administrate și prezentate de către părți și întemeiat a ajuns la concluzia privind vinovăția lui Ceban Ivan în comiterea infracțiunii prevăzută de art. 188 alin. (2) litere b), d), f) Cod penal. Această concluzie a instanței de apel a fost făcută în baza probelor cercetate în ședința de judecată, și anume plângerea lui Ceban Piotr (f.d. 3 vol. 1), procesul- verbal de autodenunțare a lui Bacu Andrei (f.d. 45, vol. 1), procesul- verbal de confruntare între învinuiții Bacu Andrei și Ceban Ivan (f.d. 153-154, vol. 1), declarațiile pătimitului Ceban Piotr date la etapa urmăririi penale și în prima instanță (f.d. 23-24 vol. 1 și f.d. 11 vol. 2), procesul-verbal de audiere a învinuitului Bacu Andrei (f.d. 64 vol. 1), procesul-verbal de audiere a bănuitului Bacu Andrei (f.d. 53 vol. 1). Totodată, Colegiul a considerat drept neîntemeiate argumentele apărării precum că Ceban Ivan urmează a fi achitat în legătură cu lipsa în fapta lui a elementelor infracțiunii, deoarece aceste argumentele nu coordonează cu materialele cauzei și se combat prin probele prezentate de către acuzare, iar poziția acestuia de nerecunoaștere a vinovăției, este o formă aleasă de acesta în vederea eschivării de la răspundere penală pentru fapta comisă. 4 Colegiul a atras atenția că Ceban Ivan, care a negat săvârșirea unui atac tâlhăresc asupra pătimitului, ulterior cu Bacu Andrei au schimbat acei 200 dolari și împreună i-au cheltuit pentru necesități personale, această circumstanță indicând la faptul că Ceban Ivan a fost implicat în sustragerea acestor bani de la pătimit. Discutând despre pedeapsa numită de prima instanță inculpaților pentru infracțiunile comise, Colegiul a considerat că argumentele apelurilor privind numirea pedepsei prea aspre, care nu corespunde cu scopurile și sarcinile pedepsei penale, sunt neîntemeiate, deoarece la stabilirea tipului și termenului pedepsei inculpaților instanța de judecată a luat în considerație faptul, că inculpații au comis infracțiuni, care conform art. 16 Cod penal fac parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave și grave, motivele acestora, personalitatea inculpaților, gradul de pericol social al celor comise, circumstanțele cauzei ce atenuează sau agravează răspunderea, și a numit acestora pedepse care sunt prevăzute de sancțiunea art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal și art. 188 alin. (2) lit. b), d), f) Cod penal, în legătură cu ce pedepsele aplicate inculpaților în baza unui concurs de infracțiuni sunt proporționale cu faptele săvârșite. Colegiul a menționat că sunt neconfirmate argumentele apelanților precum, că mărimea veniturilor familiilor inculpaților este sub minimnul de existență, iar ca urmarea adoptării sentinței de condamnare, membrii familiilor inculpaților au fost limitați în drepturi. Referindu-se la argumentul apelantului Bacu Andrei privind numirea în privința sa, în baza art. 188 alin. (2) lit. b), d), f) Cod penal, a unei pedepse sub limita minimă prevăzută de lege în conformitate cu art. 79 alin. (1) Cod penal, pentru faptul că a colaborat benevol cu organele de urmărire penală, a reparat prejudiciul și și-a recunoscut vinovăția, Colegiul a menționat că în speță lipsesc careva circumstanțe excepționale ce ar permite aplicarea în privința lui Bacu Andrei a normei penale menționate. Colaborarea benevolă a lui Bacu Andrei cu organele de urmărire penală, repararea prejudiciului de către acesta și faptul că a recunoscut vinovăția, nu au fost considerate de către instanța de apel drept circumstanțe excepționale deoarece nu micșorează gravitatea faptei comise și consecințele acesteia. Într-adevăr Bacu Andrei a scris autodenunțare și în cadrul urmăririi penale integral și-a recunoscut vinovăția pe ambele infracțiuni, însă, ulterior în cadrul examinării cauzei penale în instanță, acesta și-a schimbat poziția ce ține de infracțiunea de tâlhărie și a indicat, că el personal a doua oară a pătruns la casa pătimitului și singur a aplicat lovituri, cerând bani, pe care ulterior i-a găsit în dulap și i-a luat. Această circumstanță este metoda de apărare a inculpatului cu scop de a-și ușura vina la eventuală calificare a acțiunilor lui cu o formă mai blândă. Ținând cont de faptul, că anume instanța stabilește vinovăția și pedeapsa, 5 Colegiul a considerat că asemenea poziție a inculpatului Bacu Andrei nu poate fi interpretată ca recunoașterea deplină a vinovăției în cele comise. Prin urmare, Colegiul a considerat că pedeapsa numită inculpaților, reieșind din circumstanțele cauzei, corespunde criteriilor generale de individualizare a acesteia, fiind proporțională cu caracterul și gravitatea infracțiunilor comise, oferind posibilitatea de a-i corecta și de a-i reeduca pe aceștia, ținând cont și de prevederile art. 4 și 61 Cod penal.

Împotriva hotărârilor emise, recursuri ordinare declară: 5.1. inculpatul Bacu Andrei, care fără a invoca un temei pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a acestora, în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei hotărâri noi prin care, în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, a-i stabili pedeapsă neprivativă de libertate, iar în baza art. 188 alin. (2) lit. b), d), f) Cod penal, a-i stabili o pedeapsă mai blândă decât cea prevăzută de lege, cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal. În susținerea recursului declarat inculpatul invocă că instanțele de fond, la stabilirea pedepsei, nu au ținut cont de toate circumstanțele cauzei. Astfel, faptul că a recunoscut total vina, a contribuit la descoperirea infracțiunii, are la întreținere soția care nu lucrează și un copil nou-născut, urmau a fi considerate drept circumstanțe excepționale iar ca rezultat să fie aplicate prevederile art. 79 Cod penal. Consideră că pedeapsă stabilită, sub formă de privațiune de libertate, nu-și va atinge scopul, dar dimpotrivă îi va afecta sănătatea, totodată va avea de suferit și familia sa, fiind unicul întreținător al acesteia. 5.2. avocatul Chiseev Dmitri în numele inculpatului Ceban Ivan, care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, solicită casarea hotărârilor emise cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care Ceban Ivan să fie achitat de sub învinuirea înaintată în baza art. 188 alin. (2) lit. b), d), f) Cod penal. Totodată a modifica pedeapsa stabilită în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal și conform art. 88 alin. (3) Cod penal, a-i deduce pedeapsa până la termenul la care Ceban Ivan s-a aflat în arest preventiv. În susținerea recursului avocatul indică aceleași motive ca și în cererea de apel declarată de către inculpatul Ceban Ivan, care au fost pe larg expuse în pct. 3.1. din decizie, suplimentar menționând că acțiunile lui Bacu Andrei prin care a cauzat leziuni corporale părții vătămate, urmează a fi considerate un exces de autor, pentru care Ceban Ivan nu este responsabil, în această parte instanțele urmând a emite o sentință de achitare. 5.3. avocatul Crinițcaia Tamara în numele inculpatului Bacu Andrei, care fără a invoca un temei pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a hotărârilor emise, cu pronunțarea unei hotărâri noi prin care lui Bacu Andrei a-i stabili o pedeapsă mai blândă decât 6 cea prevăzută de legea penală pentru infracțiunile comise. În motivarea recursului avocatul indică că sunt prezente mai multe circumstanțe care ar influența asupra categoriei și mărimii pedepsei pentru infracțiunile incriminate lui Bacu Andrei și care nu au fost luate în considerație de instanța de judecată. Astfel, la examinarea prezentei cauze, s-au stabilit cu certitudine un șir de atenuante, cum ar fi recunoașterea vinovăției, repararea integrală a prejudiciului cauzat, lipsa pretențiilor față de inculpat din partea părții vătămate, cât și personalitatea inculpatului, care la domiciliu se caracterizează pozitiv, are loc permanent de trai, are la întreținere soția care nu lucrează și copiii minori, starea sănătății, care potrivit răspunsului oficial de la Penitenciarul nr. 5, este una gravă. Prin urmare, recurentul solicită instanței de recurs a lua în considerare circumstanțele expuse și prin prisma art. 61,75,76,78,79 Cod penal, a-i stabili lui Bacu Andrei o pedeapsă mai blândă decât cea prevăzută de legea penală pentru infracțiunile comise. 5.4. Pe marginea recursurilor declarate, procurorul depune referință prin care solicită respingerea acestora ca fiind vădit neîntemeiate, deoarece instanța de apel, menținând sentința instanței de fond privind condamnarea lui Bacu Andrei și Ceban Ivan la pedepse cu închisoare, și-a argumentat suficient soluția în sensul pedepselor penale stabilite, a ținut cont în deplină măsură de principiile generale de aplicare a pedepselor, precum și de criteriile generale de individualizare a pedepselor, de gravitatea infracțiunilor săvârșite, de motivul acestora, de persoana celor vinovate, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, influența pedepselor aplicate asupra corectării și reeducării vinovaților, precum și de condițiile de viață ale familiei acestora, iar în final stabilindu-le inculpaților pedepse echitabile.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sunt vădit neîntemeiată din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. La caz se reține, că avocatul Chiseev Dmitri în recursul declarat invocă temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, care prevede că hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când nu au fost 7 întrunite elementele infracțiunii, iar inculpatul Bacu Andrei și avocatul acestuia Crinițcaia Tamara în recursurile declarate nu invocă nici un temei de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, însă potrivit solicitării Colegiul deduce că motivele recursurilor se încadrează în prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care prevede că hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Totodată, avocatul Chiseev Dmitri în recursul său solicită și aplicarea în privința lui Ceban Ivan, recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, a unei pedepse neprivative de libertate, temei care de asemenea se încadrează în pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală. Instanța de recurs menționează că, prevederile la care se referă autorii recursurilor nu sunt aplicabile din punctul de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar servi ca temei de implicare a instanței în sensul casării deciziei instanței de apel. Referitor la recursul declarat de către avocatul Chiseev Dmitri în numele inculpatului Ceban Ivan, Colegiul, verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurentului, în sensul că Ceban Ivan nu este vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), d), f) Cod penal, consideră poziția recurentului ca neîntemeiată, or instanțele de fond judecând cauza și verificând probele cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării lor, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția lui Ceban Ivan în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), d), f) Cod penal. Colegiul reține că concluziile instanțelor de fond contestate sunt corecte și se confirmă prin cumulul de probe administrate, cercetate și verificate în cadrul ședinței instanței de apel și indicate în pct. 4.1 a prezentei decizii. Instanța de recurs, fără a reitera întreaga motivare a instanței de apel, pe care și- o însușește sub aspectul stării de fapt și de drept reținute, conchide asupra existenței faptei și vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii de care a fost condamnat. Din conținutul deciziei recurate, rezultă că instanța de apel corect a constatat faptele și circumstanțele săvârșirii infracțiunii incriminate inculpatului, descriindu-le în partea descriptivă, ulterior motivând concluzia de vinovăție a acestuia prin cumulul de probe administrate în cauză, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de către recurent, solicitarea acestuia privind casarea deciziei, neavând suport probatoriu. Cu referire la critica aprecierii probelor de către instanțele de fond, Colegiul penal consideră că aceasta este inadmisibilă, or art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede o listă exhaustivă de temeiuri pentru recurs, a cărei analiză denotă 8 faptul că chestiunile privind aprecierea probelor nu sunt reflectate în conținutul acestui articol, astfel neconstituind un temei pentru recurs separat. Critica aprecierii probelor, care la caz comportă o solicitare de reapreciere a acestora, nu poate fi supusă analizei la etapa examinării cauzei în ordine de recurs ordinar, deoarece instanța de recurs este abilitată de a se pronunța asupra chestiunilor de drept, care constituie erori cu caracter procedural sau material, iar aprecierea probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține de judecarea fondului cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de către instanța de recurs. Colegiul remarcă, că criticile formulate de recurent prin care se invocă aceleași motive ca și în apel, recursul de fapt fiind absolut identic cu apelul, au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel și ultima le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 4.1., soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul că verificând hotărârea judecătorească în raport și cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, nu se identifică existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casarea acesteia, constatându-se astfel că recursul declarat este inadmisibil. Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de instanțele inferioare. În cazul în care acestea și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe. Cu referire la temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, invocat de avocatul Chiseev Dmitri, inculpatul Bacu Andrei și avocatul acestuia, Crinițcaia Tamara, Colegiul consideră că nici acest temei pentru recurs nu este incident în prezenta cauză, iar instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința inculpaților, stabilite conform sancțiunilor articolelor incriminate, iar în sprijinul statuării respective se relevă următoarele. Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei 9 pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul. De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară după cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale săvârșite. În speță, la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanțele de fond au ținut cont de gravitatea infracțiunilor săvârșite, de motivul acestora, de persoana celor vinovați, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovaților, precum și de condițiile de viață ale acestora. Instanța de recurs reține că solicitarea inculpatului Bacu Andrei și a avocatului acestuia privind aplicarea în privința ultimului a art. 79 Cod penal, este neîntemeiată, deoarece cele elucidate de recurenți nu pot servi ca circumstanțe pentru aplicarea unei pedepse mai blânde decât cea prevăzută de lege. Ca excepționale, instanța urmează să stabilească astfel de împrejurări care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și date privind personalitatea făptuitorului (grad de invaliditate - I, II (persoana cu dezabilități severe și accentuate), merite deosebite față de societate, alte circumstanțe de importanță majoră), pe când cele indicate de Bacu Andrei și avocatul său, constituie împrejurări obișnuite. Mai mult, aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal pentru instanța de judecată nu este o obligațiune, dar este un mijloc acordat pentru o individualizare maximă a pedepsei. Astfel, Colegiul conchide că instanța de apel corect s-a expus la acest capitol și a menționat că instanța de fond, ținând cont de toate circumstanțele cauzei și de personalitatea inculpaților, a numit lui Bacu Andrei și Ceban Ivan pedeapsa minimă prevăzută de sancțiunea art. 188 alin. (2) Cod penal. După cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul constată că instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la menținerea sentinței instanței de fond, or în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul că verificând hotărârea atacată în raport cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiuri de casare a acesteia nu s-au stabilit. Reieșind din cele expuse, Colegiul concluzionează că instanța de apel a pronunțat o decizie întemeiată și motivată prin menținerea în privința inculpaților a unor pedepse privative de libertate, pedepse care răspund scopului de corectare și 10 reeducare a inculpaților prevăzut de art. 61 Cod penal și care va duce la formarea unei atitudini pozitive a acestora față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale, iar argumentele invocate de recurenți privind aplicarea pedepsei mai blânde, non privative de libertate, urmând a fi declarate ca neîntemeiate. Urmare celor expuse, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate de recurenți ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, iar solicitările acestora nu au suport probatoriu și contravin probelor administrate în cauză, astfel încât soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar recursurile declarate sunt inadmisibile ca fiind vădit neîntemeiate.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal D E C I D E : Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de inculpatul Bacu Andrei și avocatul său, Crinițcaia Tamara și de avocatul Chiseev Dmitri în numele inculpatului Ceban Ivan, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 22 mai 2018, în cauza penală în privința lui Bacu Andrei și Ceban Ivan, ca fiind vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată publicată la 19 decembrie 2018. Președinte: Elena Covalenco Judecători: Liliana Catan Iurie Diaconu 11