1ra-611/2019 — art. 201/1 alin.1 lit.a, art. 320/1 CP

Prima instanță: 13.09.2017 – 27.09.2018;

Instanța de apel : 18.10.2018 – 20.11.2018;

Instanța de recurs ordinar : 06.02.2019 – 10.04.2019. Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, A C O N S T A T A T : 1. Prin sentința judecătoriei Comrat sediul Ceadîr-Lunga din 27 septembrie 2018 inculpatul Esir Fiodor a fost recunoscut vinovat în sâvirșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit. a) și art. 3201 Cod penal și i-a fost stabilită următoarea pedeapsă cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală : - pe art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis; - pe art. 3201 alin. (1) lit. a) Cod penal sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal prin concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor aplicate inculpatului i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 11 luni cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În conformitate cu art. 84 alin. (4) Cod penal la pedeapsa aplicată prin concurs de infracțiuni parțial a fost adăugată pedeapsa neexecutată în baza sentinței Judecătoriei Comrat din 21.12.2017 pe art. 264 alin. (1) Cod penal și prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 21.03.2018 lui Esir F., i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 an cu privare de 1 dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 1 an cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În conformitate cu art. 65 alin. (4) Cod penal s-a dispus calcularea termenului de pedeapsă complimentară sub formă de privare de dreptul de a conduce mijloace de transport din momentul executării pedepsei de bază. În conformitate cu art. 227, 229 Cod de procedură penală de la inculpatul Esir F. în folosul statului au fost încasate cheltuielile judiciare în mărime de 320 lei, și anume pentru cheltuielile suportate pentru efectuarea expertizei judiciare nr. 103 din 10.04.2017. 2. Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a stabilit că, inculpatul Esir Fiodor, pe data de 03 martie 2017, aproximativ la ora 17:30 aflîndu-se în domiciliul nr. 42 pe str. Sadovaia, s. Congaz, unde a domiciliat soția lui Esir Anna, în cadrul clarificării relațiilor de familie, a făcut scandal. În timpul conflictului apărut, Esir F., intenționat a apucat-o pe soția sa, Esir Anna, de haina ei, a împins- o, în urma cărui fapt ea s-a lovit cu capul de coloana de metal a gardului. După ce a lovit-o cu capul de câteva ori de suprafața din beton, precum și a început să aplice lovituri cu mâinile și picioarele pe diferite părți ale corpului părții vătămate Esir Anna, cauzînd ultimei traumatism cranio-cerebral acut închis, comoție encefalită, plagă în regiunea parietal-occipitală de partea stângă a părții capului acoperită cu păr, echimoze și excoriații în regiunea feței din partea dreaptă cu edemul țesuturilor moi, pe suprafața din spate a mânii drepte la nivelul de 2-3 degete; în regiunea articulației umărului stâng, pe suprafața anterioară a umărului drept; hemoragie de culoare roșu închis în tunica ochiului drept, care în complex au adus la dereglarea sănătății de scurtă durată și au fost calificate ca vătămări corporale ușoare. Tot el, fiind recunoscut ca agresor familial prin încheierea Judecătoriei Comrat din 06.03.2017 în încălcarea ordonanței de protecție, emise de Judecătoria Comrat din 06.03.2017 în privința soției lui, Esir Anna, intenționat nu a îndeplinit măsurile de protecție a victimei violenței în familie, stabilite de instanța de judecată prin ordonanța de protecție, și anume: 04.04.2017 în perioada de timp de la 21:50 pînă la 22:30 trimitea victimei Esir Anna mesaje la telefonul ei mobil prin viber, la fel pe data de 04.04.2017 aproximativ la orele 22:30 a venit la domiciliul victimei, amplasat pe str. Sadovaia, 42, sat. Congaz, unde se afla victima violenței în familie. Tot el, fiind recunoscut ca agresor familial prin încheierea Judecătoriei Comrat din 06.03.2017 în încălcarea ordonanței de protecție, emise de Judecătoria Comrat din 06.03.2017 în privința soției lui Esir Anna, intenționat nu a îndeplinit măsurile de protecție a victimei violenței în familie sub formă de interzicere să se apropie de locul de trai a victimei violenței în familie, stabilite de instanța de judecată în ordonanța de protecție, și anume: 08.05.2017, aproximativ la ora 03:00 a venit la domiciliul, amplasat pe str. Sadovaia, 42, sat. Congaz, unde locuiește victima violenței în familie Esir Anna, unde spărgînd geamul de la ușa de intrare, a intrat în 2 casă; pe data de 21.05.2017, aproximativ la ora 21:30 a venit la domiciliul, amplasat pe str. Sadovaia, 42, sat. Congaz, unde locuiește victima violenței în familie Esir Anna, a intrat în domiciliu și a refuzat să-1 părăsească; pe data de 22.05.2017 aproximativ la ora 22:00 a venit la domiciliu, amplasat pe str. Sadovaia, 42, sat. Congaz, unde locuiește victima violenței în familie Esir Anna, a intrat în domiciliu și a refuzat să-1 părăsească. Tot el, fiind recunoscut ca agresor familial prin încheierea Judecătoriei Comrat din 06.03.2017 în încălcarea ordonanței de protecție, emise de Judecătoria Comrat din 06.03.2017 în privința soției lui Esir Anna, intenționat nu a îndeplinit măsurile de protecție a victimei violenței în familie sub formă de interzicerea să se apropie de locul de trai a victimei Esir Anna, amplasat pe str. Sadovaia, 42, sat. Congaz, stabilite de instanța de judecată în ordonanța de protecție, și anume: pe data de 30.06.2017, aproximativ la ora 18:50 a venit la domiciliul, amplasat pe str. Sadovaia, 42, sat. Congaz, unde s-a aflat victima violenței în familie și la solicitarea Esir Anna, să-1 părăsească, el a început a o înjura cu cuvinte necenzurate, a amenințat-o cu răfuială fizică. Tot el, fiind recunoscut ca agresor familial prin încheierea Judecătoriei Comrat din 06.03.2017 și fiind înștiințat despre consecințele neîndeplinirii condițiilor ordonanței de protecție, pe data de 14 august 2017, aproximativ la ora 19:00 intenționat nu a îndeplinit măsurile de protecție a victimei violenței în familie Esir Anna sub formă de interzicere de a se apropia de locul de trai a victimei, interzicerea oricărui contact vizual, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, precum și aflarea față de victimă la o distanță care ar asigura protecția ei, venind acasă la Esir Anna, unde s-a exprimat cu cuvinte necenzurate, prin ce i-a cauzat ultimei suferințe morale. 3. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul Esir Fiodor, prin care a solicitat casarea sentinței primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărîri în ordinea prevăzută pentru instanța de fond și de ai stabili pedeapsa non privativă de libertate (f.d. 160). În motivarea cererii sale, apelantul a menționat că în cadrul ședinței de judecată el și-a recunoscut vinovăția în întregime și a solicitat examinarea cauzei penale în baza probelor administrate la etapa urmăririi penale, fapt în legătura cu care cauza a fost examinată în ordinea prevăzută de art. 364 Cod de procedură penală. De asemenea a indicat, că instanța de judecată nu a luat în vedere faptul, că infracțiunea săvârșită de către el anterior se referă la categoria infracțiunilor săvîrșite din imprudență, precum și faptul că nu se află la evidența medicului narcolog sau psihiatru, la locul de trai se caracterizează pozitiv, că soția 1-a iertat și nu are careva pretenții față de el, precum și faptul că are doi copii minori la întreținere și este unicul întreținător al familiei. Apelantul a considerat, că prima instanță a încălcat prevederile art. 394 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 20 noiembrie 2018, apelul declarat de către inculpat, a fost respins ca fiind nefondat, fiind 3 menținută sentința fără modificări.

În motivarea soluției, instanța de apel a considerat că prima istanță corect a calificat fapta inculpatului Esir F., vinovăția căruia în săvîrșirea infracțiunilor, prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit. a) și art. 3201 Cod penal, nu se contestă și se confirmă prin materialele dosarului, precum și prin probele, administrate atît în cadrul urmăririi penale, cît prin cele stabilite în ședința instanței de judecată. Colegiul a menționat, că instanța apreciind fiecare probă din punct de vedere al din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu-din punct de vedere al coroborării lor, corect a analizat probele prezentate de partea acuzării de stat în vederea faptului, că inculpatul Esir F., a săvârșit infracțiunile care i se incriminează, fapt care nu a determinat instanța să stea la îndoială referitor la veridicitatea lor și care au fost puse la baza învinuirii și instanța întemeiat 1-a recunoscut pe inculpatul Esir F., vinovat în săvîrșirea infracțiunilor, prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit. a) și art. 3201 Cod penal. Totodată, instanța de apel nu a găsit careva temei legale pentru a pune aceste probe la îndoială, întrucît ele sunt coordonate cu materialele dosarului, din punct de vedere a admisibilității și veridicității lor și nu sunt negate de către însuși inculpat. Inculpatul, Esir F., a atacat sentința doar în partea stabilirii pedepsei. considerând, că instanța ar putea aplica în privința lui prevederile art. 90 Cod penal, solicitînd stabilirea pedepsei nonprivativă de libertate sau munca neremunerată în folosul comunității. Prin sentința Judecătoriei Comrat sediul Ceadîr-Lunga din 27 septembrie 2018 inculpatului Esir F.S., i-a fost stabilită pedeapsa pe de art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni; pe art. 3201 Cod penal - sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni. În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal prin concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor aplicate, inculpatului i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 11 luni cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Colegiul a concluzionat precum că prin sentința instanței de fond inculpatului i-a fost stabilită pedeapsa în limitele sancțiunilor art. 2011 alin. (1) lit. a) și art. 3201 Cod penal, precum și ținînd cont de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală. După cum rezultă din conținutul cererii de apel inculpatul Esir F., a atacat sentința în partea stabilirii pedepsei, considerând, că instanța ar putea aplica în privința lui prevederile art. 90 Cod penal și stabili pedeapsa nonprivativă de libertate sau munca neremunerată în folosul comunității. Din materialele dosarului, rezultă că inculpatul Esir F., a fost condamnat de către Judecătoria Ceadâr-Lunga pentru săvârșirea infracțiunilor intenționate, care se referă la categoria infracțiunilor mai puțin grave. Colegiul judiciar a considerat, că la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța a luat în vedere toate circumstanțele cauzei, atât circumstanțele care atenuează 4 răspunderea - recunoașterea vinovăției și căință lui sinceră, cât și lipsa circumstanțelor agravante. În afară de acest fapt, instanța a ținut cont de personalitatea inculpatului, care la locul de trai se caracterizează pozitiv, după caracter este liniștit, echilibrat, între persoanele de aceeași vârstă se bucură de respect, nu se observa că el să facă abuz de băuturi alcoolice, din partea primăriei sat. Congaz nu au fost înregistrate careva obiecții, are antecedente penale. De asemenea, instanța de judecată a luat în considerație gradul pericolului social al celor săvârșite, care constă în faptul, că inculpatul a săvârșit infracțiuni intenționate, finisate, care sunt urmărite de legea penală și care sunt fapte social- periculoase, în afară de acest fapt inculpatul a săvârșit infracțiuni violente împotriva persoanei. Colegiul a menționat că în ședința de judecată a instanței de apel partea vătămată Esir Anna, a explicat că inculpatul Esir F., și anterior a maltratat-o, și în calitate de martor ocular a fost fiul lor în vârsta de 7 ani. Instanța de apel a menționat că reieșind din caracterul infracțiunii săvârșite și din circumstanțele, la care infracțiunea a fost săvârșită, inculpatul prezintă pericol social pentru persoanele care îl înconjoară, de aceea este imposibilă aplicarea art. 90 Cod penal în privința lui și stabilirea pedepsei nonprivative de libertate sau munca neremunerată în folosul comunității. Astfel, Colegiul a considerat, că prima instanță întemeiat a ajuns la concluzia privind lipsa temeiurilor pentru stabilirea în privința inculpatului a pedepsei, nonprivative de libertate, deoarece corectarea inculpatului și atingerea scopului pedepsei, prevăzute de art. 61 alin. (2) Cod penal este imposibilă fără izolarea lui de societate. Prin urmare, instanța de apel a considerat că prima instanță legal a ajuns la concluzia privind stabilirea pedepsei inculpatului sub formă de închisoare, ținând cont de toate circumstanțele cauzei și de datele privind personalitatea inculpatului cu aplicarea art. 84 Cod penal.

Hotărîrile judecătorești sunt atacate cu recurs ordinar în termen, de către inculpatul Esir Fiodor, prin care indicînd temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, a solicitat casarea hotărîrilor atacate, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate, invocînd că el a comis infracțiuni mai puțin grave, a înțeles totul și s-a căit sincer în ceea ce a comis, soția în ședința de judecată a declarat că îl iartă și a solicitat să nu-i fie stabilită pedeapsa sub formă de închisoare, la întreținerea lui se află doi copii minori, soția nu lucrează, el este unica persoană care întreține familia, la domiciliul se caracterizez pozitiv. Recurentul practic invocă aceleași motive ca și în cererea de apel.

Asupra recursului declarat procurorul a depus referință, prin care a solicitat inadmisibilitatea recursului, din motiv că pedeapsa stabilită inculpatului este legală și întemeiată, proporțională faptelor comise, cît și circumstanțelor reale și 5 personale, corect constatate de prima instanță și menținute de instanța de apel.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente. În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. La caz, Colegiul penal reține că recurentul indică temeiul pentru declararea recursului ordinar prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, în sensul că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal reține că motivele din recurs, invocate de recurent nu s-au confirmat în instanța de recurs ordinar, argumentând în acest context următoarele. Reieșind din motivele recursului declarat de către inculpat, Colegiul penal atestă că acesta critică decizia instanței de apel doar în partea ce ține de pedeapsă, solicitînd aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal. Însă, analizînd conținutul recursului declarat, ținînd cont de temeiul invocat prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, Colegiul penal menționează că este unul declarativ, deoarece în urma examinării materialelor cauzei și a conținutului deciziei instanței de apel, se constată că instanța de apel în decizia sa (f. d. 192-193 pe verso, vol. I) corect și-a motivat soluția în privința vinovăției inculpatului și la aplicarea pedepsei a ținut cont de prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal și totodată a ținut cont și de criteriile de individualizare a pedepsei penale, prevăzute de art. 75 Cod penal, a luat corect în considerare, gravitatea infracțiunilor săvârșite, precum și faptul că cauza a fost examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, a redus corect pedeapsa în conformitate cu prevederile alin. (8) a aceluiași articol. Totodată, Colegiul penal reține că instanța de apel, corect a adoptat soluția în cauza dată în temeiul art. 415 alin. (1) pct. 1) lit. c) Cod de procedură penală, a menținut sentința primei instanțe, prin care s-a stabilit pedeapsa echitabilă aplicată inculpatului, în limitele sancțiunii, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală. 6 Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs, referitor la aplicarea în privința inculpatului Esir Fiodor a prevederilor art. 90 Cod penal, au fost obiect de dispută în cadrul instanței de apel, asupra cărora s-au formulat și s-au punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurentului în prezenta decizie (pct. 5) și f. d. 192-193 pe verso, vol. I, pe care Colegiul penal le însușește, ce este conform practicii CEDO, hotărârea Albert vs România din 16.02.2010. Astfel, instanțele judecătorești inferioare reținând circumstanțele de fapt ale cauzei, personalitatea inculpatului, care la locul de trai se caracterizează pozitiv, după caracter este liniștit, echilibrat, între persoanele de aceeași vârstă se bucură de respect, nu se observa că el să facă abuz de băuturi alcoolice, din partea primăriei sat. Congaz nu au fost înregistrate careva obiecții, inculpatul a comis infracțiuni similare, violente împotriva persoanei, are antecedente penale, întemeiat au ajuns la concluzia neaplicării prevederilor art. 90 Cod penal în speța dată, argumentele din recursul inculpatului fiind declarative. Or, la caz pedeapsa a fost aplicată în strictă conformitate cu prevederile legii ținînd cont de circumstanțele cauzei, personalitatea inculpatului, răspunzînd atît principiului proporționalității cît și scopului pedepsei penale prevăzut de art. 61 alin. (2) Cod penal, iar instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor argumentelor invocate de inculpat, motivîndu-și soluția de respingere a apelului declarat. În virtutea considerentelor expuse, instanța de recurs nu constată prezența erorilor de drept, ce ar genera casarea deciziei contestate sub aspectul invocat, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată și prin urmare se decide adoptarea unei soluții de inadmisibilitate a recursului ordinar declarat de inculpatul Esir Fiodor, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Esir Fiodor, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 20 noiembrie 2018, în cauza penală privindu-l pe Esir Fiodor Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 08 mai 2019. Președinte Timofti Vladimir Judecătorii Cobzac Elena Țurcan Anatolie 7