1ra-576/2017 — art. 164 alin. 2 lit. e CP

1ra-576/2017 — art. 164 alin. 2 lit. e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-576/2017

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

25 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

ALERGUȘ Constantin

TIMOFTI Vladimir

judecând fără citarea părților recursurile ordinare declarate de către inculpatul

Topal Grigori și avocatul Matcovschi Veaceslav în numele inculpatului Bacu Ivan,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din

04 octombrie 2016, în cauza penală privindu-i pe

Topal Grigori xxxx, născut la xxxx,

originar și domiciliat în xxxxxxx.

Bacu Ivan xxxxx, născut la xxxx, originar

și domiciliat în xxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 17.04.2015 – 02.06.2016;

Instanța de apel: 23.06.2016 – 04.10.2016;

Instanța de recurs: 06.02.2017 – 25.04.2017.

Asupra recursurilor ordinare declarate, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit,

C O N S T A T Ă:

I. au fost recunoscuți vinovați de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 164 alin. (2)

lit. e) Cod penal, stabilindu-li-se pedeapsă, după cum urmează:

- lui Topal G. sub formă de închisoare pe un termen de 6 ani, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

- lui Bacu I. sub formă de închisoare pe un termen de 6 ani și 6 luni, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

1

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Tîrzilî S. privind încasarea

prejudiciului material în sumă de 2 000 lei și a prejudiciului moral în mărime de

10 000 lei, a fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului să se expună

instanța de judecată în ordine procedurii civile.

aprilie 2014 Topal G. și Bacu I. de comun acord și prin înțelegere prealabilă,

aflându-se în s. Congazcicul de Jos, r. Comrat, str. Mitul I., lângă casa nr. 113,

contrar voinței lui Tîrzilî S. l-au așezat în automobilul de marca „Audi A4”cu n/î

bulgărești P6380PM, unde au început a-l lovi în regiunea coastelor, apoi l-au dus pe

Tîrzilî S. din s. Congazcicul de Jos la casa lui Bacu I. situată în s. Gaidarî, str.

Lenin. După care Bacu I. l-a legat pe Tîrzilî S. cu un lanț de picioare lângă o

încăpere din subsol și l-a ținut așa timp de 6 ore, contrar voinței ultimului. Prin

acțiunile săvârșite, Tîrzilî S. a fost răpit și în mod ilegal a fost lipsit de posibilitatea

de a circula liber.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, prima instanță a reținut că, în drept,

faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art.

164 alin. (2) lit. e) Cod penal, adică răpirea unei persoane săvârșită de două sau

mai multe persoane.

Topal G. și avocatul Matcovschi V. în numele inculpatului Bacu I.

3.1. Inculpatul Topal G. a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri de achitare în privința lui.

În motivarea cererii de apel, inculpatul a indicat că sentința adoptată este

neîntemeiată și pasibilă pentru a fi casată.

Potrivit art. 385 alin. (3) Cod de procedură penală, dacă în săvârșirea

infracțiunii sunt învinuiți mai mulți inculpați, instanța soluționează chestiunile

prevăzute la alin. (1) al articolului dat, referindu-se la fiecare inculpat în parte.

Prima instanță a dat o apreciere eronată probelor administrate la dosar și greșit

a ajuns la concluzia că inculpații Topal G. și Bacu I. se fac vinovați de comiterea

infracțiunii incriminate prin rechizitoriu.

În continuare, inculpatul Topal G. a indicat că prima instanță incorect a

constatat în acțiunile lui prezența laturii obiective, în situația în care partea vătămată

în cadrul ședinței de judecată a declarat că el doar l-a ținut de mână pe ultimul până

a urcat în mașină.

De asemenea, a menționat și faptul că partea vătămată a dat declarații diferite

referitor la timpul cât a stat izolat.

Apelantul, a mai menționat că prima instanță greșit a indicat că în acțiunile lui

sunt prezente și semnele laturii subiective.

2

În continuare, a menționat că consideră sentința neîntemeiată și în partea

civilă a acesteia, deoarece partea vătămată și-a retras acțiunea civilă în partea

încasării prejudiciului material și moral de la inculpatul Topal G., însă instanța de

judecată nu a adoptat o încheiere privind acceptarea cererii de retragere a acțiunii

civile și încetarea procesului civil în privința lui Topal G., iar prin sentința adoptată

a admis în principiu acțiunea civilă, inclusiv și în partea încasării a prejudiciilor

materiale și morale de la inculpatul Topal G.

3.2. Avocatul Matcovschi V. în numele inculpatului Bacu I. a solicitat

casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare în

privința lui Bacu I., din motivul lipsei elementelor componenței de infracțiune.

În motivarea apelului, avocatul a indicat că în cauza dată nu a fost

administrată nicio altă probă, în afara de declarațiile părții vătămate Tîrzili S., care

nu corespund adevărului.

Infracțiunea de răpire a persoanei constă din mai multe acțiuni care trebuie

neapărat îndeplinite de către făptuitor, însă în cazul dat lipsesc indicii de calificare,

și anume: deplasarea împotriva voinței persoanei, într-un alt loc, cu ținerea

ulterioară contrar voinței.

Apelantul, a mai menționat că nu a fost constatate în acțiunile inculpatului

Bacu I. nici semnele constitutive ale laturii subiective a infracțiunii, și anume,

intenția inculpatului și scopul urmărit de acesta prin săvârșirea infracțiunii.

În continuare, a indicat că prin declarațiile martorilor audiați în ședința de

judecată nu se confirmă faptul că inculpatul Bacu I. a săvârșit infracțiunea de răpire

a persoanei prevăzută de art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal.

2016, apelurile declarate au fost respinse ca fiind nefondate, cu menținerea sentinței

contestate fără modificări.

prima instanță corect a apreciat fiecare probă administrată din punct de vedere al

pertinenței, concludenței și verdicității ei, și toate în ansamblu, concluzionând corect

că vinovăția inculpaților Topal G. și Bacu I. în săvârșirea infracțiunii ce li se

incriminează, a fost dovedită pe deplin.

Astfel, instanța de apel a menționat că în pofida faptului că inculpații nu

recunosc vinovăția în săvârșirea infracțiunii incriminate, aceasta se dovedește prin

declarațiile martorilor audiați, care sunt apreciate de către instanța de apel ca fiind

veridice, fără careva contradicții.

Instanța de apel a indicat că acuzarea a dovedit, prin probele administrate

învinuirea adusă inculpaților, prin urmare ea a fost apreciată ca fiind întemeiată, iar

în acțiunile inculpaților se conțin elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la

art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal.

3

Totodată, instanța de apel a remarcat faptul, că toate probele administrate de

organul de urmărire penală cercetate în cadrul examinării primei instanțe și

verificate în instanța de apel, combat argumentele expuse de către apelanți și

confirmă faptul existenței în acțiunile inculpaților a elementelor constitutive ale

infracțiunii ce li se incriminează.

Prin urmare, instanța de apel a considerat ca fiind nefondat argumentul

apelanților precum că în privința inculpaților urmează a fi adoptată o sentință de

achitare, din cauza lipsei în acțiunile lor a elementelor constitutive ale infracțiunii.

De asemenea, instanța de apel nu a reținut argumentul apelanților privind

faptul că la baza sentinței au fost puse numai depozițiile părții vătămate Tîrzilî S.,

deoarece după cum rezultă din conținutul sentinței, prima instanță a pus la baza

adoptării acesteia probele administrate de organul de urmărire penală, care

demonstrează nemijlocit vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii și care au

fost cercetate în prima instanță, mai apoi verificate în instanța de apel, apreciindu-le

corect din punct de vedere al pertinenței, concludenței și veridicității lor.

Ținând cont de cele expuse mai sus, instanța de apel a respins ca fiind

nefondate argumentele apelanților precum că ei nu l-au răpit pe Tîrzilî S. și nu l-au

transportat contrar voinței acestuia într-un alt loc, cu ținerea ulterioară în pofida

voinței lui.

Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că probele cercetate în instanța de

apel confirmă faptul, că fapta ce li se incriminează inculpaților Bacu I. și Topal G.,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii și este prevăzută de legea penală,

și anume de art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal, întrucât lipsesc careva contradicții

între declarațiile părții vătămate, a martorilor și circumstanțele de fapt stabilite la

faza urmăririi penale, care au fost supuse cercetării în prima instanță, și verificării în

instanța de apel.

avocatul Matcovschi V. în numele inculpatului Bacu I. au atacat-o cu recurs ordinar.

6.1. Inculpatul Topal G. solicită casarea acesteia și pronunțarea unei noi

hotărâri de achitare în privința acestuia, indicând în acest sens că instanța de apel a

dat o apreciere eronată probelor administrate și greșit a ajuns la concluzia precum că

a fost demonstrată implicarea ultimului în răpirea părții vătămate.

Recurentul, mai menționează că instanțele de fond nu au soluționat corect

acțiunea civilă, admițând-o în principiu, urmând ca asupra cuantumului să se expună

instanța de judecată în ordinea procedurii civile, fără ca să se pronunțe asupra cererii

părții vătămate de retragere a acțiunii civile în partea ce ține de încasarea

prejudiciilor cauzate de către inculpatul Topal G.

În drept, recurentul nu invocă nici un temei de casare din cele prevăzute la art.

427 Cod de procedură penală.

4

6.2. Avocatul Matcovschi V. în numele inculpatului Bacu I. solicită casarea

deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare în privința lui

Bacu I., din motiv că nu există fapta infracțională.

În motivarea recursului, avocatul indică că instanța de apel eronat a apreciat

probele administrate, fără a cerceta circumstanțele de fapt reținute prin rechizitoriu,

iar ca rezultat a adoptat o decizie de menținere a sentinței de condamnare.

De asemenea, recurentul menționează că instanțele de fond eronat au

considerat că în cazul dat a fost săvârșită răpirea unei persoane. Nu au luat în

considerație faptul că partea vătămată și-a dat acordul de a se urca în mașina

inculpatului, și știa unde pleacă.

Recurentul, consideră că hotărârea de condamnare și decizia de menținere a

acesteia adoptate la caz sunt în mare parte bazate pe presupuneri, fapt ce contravine

legislației procesual-penale în vigoare.

În drept, recurentul își întemeiază recursul pe prevederile pct. 6) și 8) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală.

penală, acuzatorul de stat și partea vătămată au depus referință privitor la opinia sa

asupra recursurilor declarate.

7.1. Procurorul solicită ca recursurile să fie declarate inadmisibile, ca fiind

vădit neîntemeiate, deoarece recurenții nu și-au motivat cererile de recurs sub

aspectul erorilor prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

7.2. Partea vătămată Tîrzilî S. solicită respingerea recursurilor declarate cu

menținerea hotărârilor adoptate.

în raport cu circumstanțele cauzei Colegiul penal lărgit consideră că recursurile

urmează a fi admise, însă din alte motive decât cele indicate de recurenți în recurs.

Conform art.424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă recursul

numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în raport cu

calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limita temeiurilor prevăzute de

art.427 Cod de procedură penală și formulate în cererea de recurs.

Instanța de recurs este în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate,

fără, însă, a agrava situația inculpaților.

Așadar, în drept soluția instanței de recurs se fundamentează pe prevederile

art. 435 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, potrivit cărora judecând

recursurile instanța este în drept să le admită, cu casarea totală a hotărârii contestate

și cu trimiterea la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată,

când eroarea admisă nu poate fi corectată de instanța de recurs la această etapă a

procedurilor. Prin urmare, instanța de recurs, poate să intervină în soluția instanței

5

de apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept,

care a avut drept consecință adoptarea unei hotărâri nemotivate.

Potrivit prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel la

judecarea apelului trebuie să se pronunțe asupra chestiunilor de fapt, și anume: dacă

fapta reținută a fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat, și dacă da,

în ce împrejurări a fost comisă, dacă există circumstanțe atenuante și agravante,

dacă probele corect au fost apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel,

acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost

corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele

de drept procesual sau penal au fost corect aplicate. În cazul în care se constată

încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile nominalizate supra,

hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu dispunerea rejudecării cauzei

de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Având în vedere cele expuse supra și analizând decizia instanței de apel,

Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel la judecarea cauzei în ordine de

apel a neglijat prevederile art. 321 Cod de procedură penală, și a dispus examinarea

cauzei în lipsa inculpaților fără a-i anunța în căutare, motivând că ei au fost citați

legal.

În contextul dat, Colegiul penal lărgit menționează că potrivit prevederilor art.

321 alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei în prima instanță și în

instanța de apel are loc cu participarea inculpatului, cu excepția cazurilor prevăzute

de alin. (2) al prezentului articol.

În cauza dată, Colegiul penal lărgit remarcă că este incidentă situația

prevăzută la pct. 1) alin. (2) art. 321 Code de procedură penală, și anume că

inculpații Topal G. și Bacu I. se ascund de la examinarea cauzei, din motiv că

aceștia fiind citați legal, nu s-au prezentat în fața instanței, mai mult, ei nici nu au

anunțat instanța de judecată, despre motivul neprezentării lor.

În asemenea situații, instanța de apel trebuia să se conducă de prevederile art.

321 alin. (5) Cod de procedură penală, care stipulează că în cazul neprezentării

nemotivate a inculpatului la judecarea cauzei, instanța este în drept să dispună

aducerea silită a inculpatului și să-i aplice o măsură preventivă sau să o înlocuiască

cu o altă măsură care va asigura prezentarea lui în instanță, iar la demersul

procurorului, să dispună anunțarea inculpatului în căutare.

De asemenea, instanța de apel trebuia să țină seama și de dispozițiile alin. (6)

al aceluiași articol, care prevede că instanța decide judecarea cauzei în lipsa

inculpatului din motivele prevăzute la alin. (2) pct. 1) numai în cazul în care

procurorul a prezentat probe verosimile că persoana pusă sub învinuire și în privința

căreia cauza a fost trimisă în judecată a renunțat în mod expres la exercitarea

6

dreptului de a apărea în fața instanței și de a se apăra personal, precum și se sustrage

de la urmărirea penală și de la judecată.

Reieșind din prevederile menționate supra, se conturează concluzia că instanța

de judecată poate examina cauza în lipsa inculpatului, numai în cazul în care a fost

emisă o încheiere de anunțare în căutare a acestuia, cu deschiderea dosarului de

căutare, iar organele competente au întreprins măsuri de identificare a inculpatului.

Așadar, Colegiul penal lărgit referindu-se la speța dată, constată că la

materialele cauzei nu există vreo încheiere emisă de prima instanță sau de instanța

de apel, potrivit căreia inculpații Topal G. și Bacu I. au fost anunțati în căutare, ceea

ce ar fi permis instanței de apel judecarea apelurilor declarate în lipsa inculpaților.

Tot aici, Colegiul penal lărgit menționează că, potrivit materialelor dosarului,

în cadrul examinării cauzei în prima instanță inculpații Topal G. și Bacu I. au fost

prezenți la examinarea cauzei până la finalizarea cercetării judecătorești, fiindu-le

acordat și dreptul la ultimul cuvânt, fapt ce se confirmă prin procesul verbal al

ședinței de judecată din 18 aprilie 2016 (vol. II, f.d. 190-192).

Astfel, nu pot fi reținute alegațiile procurorului expuse în cadrul ședinței de

judecată din 04 octombrie 2016, precum că „este posibilă continuarea examinării

cauzei în lipsa inculpaților, deoarece de către prima instanță a fost emisă o

încheiere în baza căreia aceștia au fost anunțați în căutare (vol. III, f.d.69 verso).”

Prin urmare, Colegiul penal lărgit remarcă că instanța de apel fără a verifica

faptul invocat de procuror, prin încheiere protocolară a dispus continuarea

examinării cauzei în lipsa inculpaților, ceea ce a dus la comiterea de către aceasta a

încălcării normelor procesual-penale.

Respectiv, pe cale de consecință, se menționează că toate cele expuse supra,

au format opinia Colegiului penal lărgit că, în cauza supusă judecării, la etapa

examinării apelului, instanța a comis o eroare ce nu poate fi corectată de către

instanța de recurs, iar în astfel de situație se impune adoptarea soluției de admitere a

recursurilor declarate, cu casarea totală a deciziei contestate și transmiterea cauzei la

o nouă judecare de către instanța de apel.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și

limitele acesteia, să se pronunțe corespunzător și în strictă conformitate cu

prevederile legii procesual-penale asupra tuturor circumstanțelor de fapt și de drept

ale cauzei și să țină cont de cele invocate în prezenta decizie, să înlăture omisiunile

admise și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile

art. 417 Cod de procedură penală.

Totodată, Colegiul penal lărgit atrage atenția asupra faptului că instanța de

judecată desemnată pentru rejudecarea prezentei cauze penale este Curtea de Apel

Cahul, din motiv că la moment, în cadrul Curții de Apel Comrat activează doar cinci

7

judecători, dintre care trei sunt incompatibili, fiind imposibilă formarea unui alt

complet de judecată în cadrul acestei instanțe de judecată.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursurile ordinare declarate de către inculpatul Topal Grigori și

avocatul Matcovschi Veaceslav în numele inculpatului Bacu Ivan, casează total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 04 octombrie 2016, în cauza

penală privindu-i pe Topal Grigori xxxxx și Bacu Ivan xxxxxx, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Cahul.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 25 mai 2017.

Președinte URSACHE Petru

Judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

ALERGUȘ Constantin

TIMOFTI Vladimir

8