1ra-102/2018 — art. 217/1 alin. 3 lit. e, f CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 217/1 alin. 3 lit. e, f CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 8 CPP
1ra-102/2018 — art. 217/1 alin. 3 lit. e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-102/2018
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
07 februarie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Petru Ursache,
Judecători – Nadejda Toma, Anatolie Țurcan,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul
Bodnariuc Alexandru în numele inculpatului Cojevnicov Alexandr, prin care se solicită
casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 mai 2017, în cauza penală
în privința lui
Cojevnicov Alexandr XXXXX, născut la XXXXX,
originar și domiciliat în XXXXX, str. XXXXX, ap.
XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
24.08.2016 – 24.01.2017 (prima instanță);
20.04.2017 – 03.05.2017 (instanța de apel);
22.11.2017 – 07.02.2018 (instanța de recurs).
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 24 ianuarie 2017, Cojevnicov
Alexandr a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217/1 alin. (3) lit. e), f) Cod
penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani și 6 luni, cu
privarea de dreptul de a exercita funcții legate de gestionarea drogurilor sau analoagelor
acestora pe un termen de 5 ani.
În baza art. 85 alin. (1) Cod penal, pentru cumul de sentințe, la pedeapsa stabilită, lui
Cojevnicov Alexandr i-a fost adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei aplicate prin
sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 07 martie 2014, astfel fiindu-i stabilită
pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 6 ani și 6 luni, cu executare în
penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a exercita funcții legate de gestionarea
drogurilor sau analoagelor acestora pe un termen de 5 ani.
Potrivit sentinței s-a stabilit că la data de 20.02.2016, ora 22:00, în preajma
Penitenciarului nr. 4, mun. Chișinău, or. Cricova, str. Luceafărul 9, de către angajații
Serviciului Securitate a Penitenciarului nr. 4 Cricova, a fost depistat inculpatul Cojevnicov
Alexandr, a.n. XXXXX, la care a fost depistat și ridicat un pachet cu masă vegetală uscată și
mărunțită, care conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-1054 din
12.03.2016, reprezintă marihuană și se atribuie la substanță narcotică cu cantitatea de 13,355
gr.
De către organul de urmărire penală, acțiunile lui Cojevnicov Alexandr au fost
calificate în baza art. 217/1 alin. (3) lit. e), f) Cod penal - circulația ilegală a substanțelor
narcotice, în scop de înstrăinare, cu următorii indici calificativi - păstrarea și transportarea
1
substanțelor narcotice, săvârșite în scop de înstrăinare, pe teritoriul penitenciarelor, în
proporții mari.
Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Bodnariuc Alexandru în numele
inculpatului, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi
hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie dispusă achitarea lui
Cojevnicov Alexandr.
În motivarea cererii depuse, apelantul a invocat următoarele:
- din momentul recunoașterii lui Cojevnicov Alexandr în calitate de bănuit, acesta a
colaborat cu organul de urmărire penală în scopul stabilirii adevărului în cauză, a dat
declarații, a participat la confruntări, iar fiind citat pentru a fi pus sub învinuire, s-a prezentat
benevol la organul de urmărire penală, unde a fără a-i fi explicate motivele a fost reținut.
Organul de urmărire penală și-a explicat poziția prin faptul că Cojevnicov Alexandr a acționat
cu persoane nestabilite, iar acestea ulterior nu au fost identificate, ceea ce impunea
disjungarea cauzei;
- nevinovăția inculpatului se confirmă prin declarațiile acestuia, date în fața primei
instanțe, care nu au primit aprecierea cuvenită;
- declarațiile martorilor acuzării - Nereuță I., Costin S., Smirnov L. și Zaharia Gh. eronat
au fost puse la baza sentinței de condamnare, deoarece aceștia au declarat că nu țin minte ca
inculpatul să fi participat la sigilarea plicului și cine a ridicat de la inculpat pachetul cu
substanța interzisă;
- în materialele cauzei, unde se regăsesc fotografiile plicului prezentat expertului,
lipsește semnătura inculpatului și mențiunea că acesta a refuzat să semneze plicul;
- scopul de înstrăinare a substanțelor narcotice nu a fost stabilit nici de către ofițerul de
urmărire penală Țurcan V., care la 07 iunie 2016 a întocmit raportul cu propunerea de a-l
pune sub învinuire pe Cojevnicov Alexandr în baza art. 217 alin. (2) Cod penal;
- încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului este eronată, nefiind vorba de o faptă
consumată, ci tentativă de infracțiune;
- prima instanță eronat a apreciat probele, fără a înlătura dubiile constatate la urmărirea
penală și în cadrul cercetării judecătorești.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 mai 2017, pronunțată
integral la 07 iunie 2017, a fost admis apelul declarat, casată total sentința, inclusiv din oficiu,
în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit
modului stabilit pentru prima instanță, prin care Cojevnicov Alexandr a fost recunoscut
vinovat și condamnat în baza art. 217 alin. (3) lit. e) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa
sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu privarea de dreptul de a exercita activități
în domeniul gestionării drogurilor sau analoagelor acestora pe un termen de 4 ani.
În baza art. 85 alin. (1) Cod penal, pentru cumul de sentințe, la pedeapsa stabilită, lui
Cojevnicov Alexandr i-a fost adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei aplicate prin
sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 07 martie 2014, astfel fiindu-i stabilită
pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani și 6 luni, cu executare în
penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a exercita activități în domeniul
gestionării drogurilor sau analoagelor acestora pe un termen de 4 ani.
4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că prima instanță,
apreciind eronat probele din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității,
2
veridicității și coroborării lor reciproce, a ajuns la concluzia greșită privind vinovăția lui
Cojevnicov Alexandr în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217/1 alin. (3) lit. e), f) Cod
penal.
În acest context, apreciind probele administrate în cauză și anume declarațiile martorilor
Nereuță I., Smirnov L., Costin S. și Zaharia Gh., date în fața primei instanțe și verificate în
instanța de apel, procesul-verbal de ridicare din 20.02.2016, raportul de constatare tehnico-
științifică nr. 34/12/1-R-1054 din 12.03.2016 și planșa ilustrativă, procesele-verbale de
confruntare din 20.04.2016 și 29.04.2016, raportul de expertiză nr. 34/12/1-R-1789 din
13.04.2016 și procesul-verbal de examinare a obiectului din 14.04.2016, instanța de apel a
constatat că la 20 februarie 2016, ora 22:00, în preajma Penitenciarului nr. 4, mun. Chișinău,
or. Cricova, str. Luceafărul 9, de către angajații Serviciului Securitate a Penitenciarului nr. 4
Cricova, a fost depistat inculpatul Cojevnicov Alexandr, la care a fost depistat și ridicat un
pachet cu masă vegetală uscată și mărunțită de culoare verde, care conform raportului de
constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-1054 din 12.03.2016, reprezintă marihuană și se
atribuie la substanță narcotică, cu cantitatea de 13,255 gr, ceea ce constituie proporții mari.
În legătură cu constatarea efectuată, instanța de apel a reținut că acțiunile inculpatului
se încadrează juridic în baza art. 217 alin. (3) lit. e) Cod penal - circulația ilegală a drogurilor,
fară scop de înstrăinare, în proporții mari, acțiuni săvârșite în imediata apropiere a
penitenciarului.
Expunându-se asupra necesității casării sentinței, instanța de apel a reținut că prima
instanță, deși a reținut în privința inculpatului, ca fiind constatat, că fapta a avut loc "în
preajma Penitenciarului nr. 4" ulterior, în rezultatul aprecierii probelor, a statuat că fapta a
avut loc "pe teritoriul penitenciarelor". În opinia instanței de apel, prima instanță eronat a
preluat versiunea acuzatorului de stat, redată în rechizitoriu, în conținutul sentinței fiind
atestate contradicții, ceea ce impunea excluderea din învinuirea inculpatului a semnului
calificativ - "săvârșirea faptei pe teritoriul penitenciarelor", deoarece în cauză fapta a fost
comisă în imediata apropiere a Penitenciarului nr. 4.
Statuând asupra necesității reîncadrării juridice a acțiunilor inculpatului, instanța de apel
a reținut că scopul de înstrăinare a substanțelor narcotice urmează a fi stabilit în mod
obligatoriu pentru calificarea faptei în baza art. 217/1 Cod penal, semn care eronat a fost
constatat de către prima instanță. În acest context, instanța de apel a considerat că din
totalitatea probelor administrate nu rezultă scopul de înstrăinare a substanțelor narcotice in
cauză, acesta constituind doare o presupunere neconsolidată. In acest sens, instanța de apel a
constatat că inculpatul se află la evidența medicului narcolog din 14.04.2005 (f.d. 111, vol.
II), ca fiind consumator de substanțe narcotice (hașiș), ceea ce denotă că substanța depistată
la inculpat era pentru consum propriu.
Referindu-se la argumentele apelantului, instanța de apel a apreciat critic alegațiile prin
care se susținea că în acțiunile inculpatului nu se regăsesc elementele componenței de
infracțiune incriminate, or acțiunea de păstrare a substanței narcotice a fost probată prin
totalitatea de probe, iar altă modalitate a laturii obiective, manifestată prin transportare, s-a
confirmat însăși prin declarațiile inculupatului, care a relatat că a cumpărat "ceaiul" de la
Piața Centrală și ulterior s-a deplasat spre locul întâlnirii stabilit în prealabil - mun. Chișinău,
or. Cricova, str. Luceafărul 9, adică în preajma Penitenciarului nr. 4.
3
Totodată, instanța de apel a respins argumentele apelantului prin care s-a suținut
încadrarea juridică greșită a acțiunilor inculpatului, în opinia părții apărării fiind vorba de
comiterea unei tentative de infracțiune. Sub acest aspect, instanța de apel a constatat o
incoerență în solicitarea apelantului, or acesta inițial a pledat pentru dispunerea achitării
inculpatului, ca mai apoi să-și schimbe poziția prin manifestarea dezacordului cu încadrarea
juridică a acțiunilor ultimului.
Suplimentar, instanța de apel a apreciat critic și acele argumente expuse de apelant, prin
care s-a solicitat dispunerea achitării inculpatului din motiv că în pachetul depistat și ridicat
de la ultimul, care a fost sigiliat în absența acestuia, se afla ceai verde. Sub acest aspect,
instanța de apel a constatat că ridicarea pachetului a avut loc în prezența inculpatului, fapt
confirmat prin declarațiile martorilor și procesul-verbal de ridicare din 20.02.2016, iar
substanța ce se afla în acest pachet, potrivit raportului de expertiză din 13.04.2016, reprezintă
marihuană, substanță narcotică, cu masa de 13,255 gr.
În același context de apreciere critică a argumentelor apelantului, instanța a considerat
relevant că însăși inculpatul, la etapa cercetării judecătorești, a recunoscut că pachetul a fost
ridicat de la el, iar partea apărării nu a prezentat careva probe ce ar confirma că în pachetul
ridicat era ceai verde. Din aceste motive, instanța de apel a statuat asupra caracterului
declarativ al argumentelor expuse de apelant, acestea denotând o formă de apărare a
inculpatului.
Referindu-se la categoria și termenul de pedeapsă ce urmează a fi stabilite inculpatului,
instanța de apel a menționat că va ține cont de faptul că infracțiunea comisă face parte din
categoria celor grave, de motivul și scopul faptei, de personalitatea inculpatului, care anterior
a fost condamnat, de faptul că acesta nu se află la evidența medicului psihitaru, însă se află la
evidența medicului narcolog din XXXXX (f.d. 111, vol. I), fiind consumator de substanțe
narcotice (hașiș), de faptul că în cauză nu au fost reținute circumstanțe atenuante, agravante
sau excepționale, precum și circumstanțe care să condiționeze aplicarea prevederilor art. 55
Cod penal.
În același context, instanța de apel a reținut că prin sentința Judecătoriei Centru, mun.
Chișinău din 07 martie 2014 (f.d. 100-102, vol. II), Cojevnicov Alexandr a fost recunoscut
vinovat și condamnat în baza art. 217 alin. (3) lit. c) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa
sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de
a exercita activități legate de substanțe narcotice, psihotrope sau analoagele lor pe un termen
de 3 ani, iar în temeiul art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării
pedepsei cu închisoare pe un termen de probă de 2 ani. În acest sens, instanța de apel a reținut
că inculpatul a săvârșit fapta în perioada termenului de probă, astfel la stabilirea pedepsei
fiind aplicabile prevederile art. 85 Cod penal.
Reieșind din ansamblul circumstanțelor constatate, instanța de apel a conchis asupra
necesității stabilirii față de inculpat a pedepsei definitive cu închisoare pe un termen de 4 ani
și 6 luni, cu executare reală în penitenciar de tip semiînchis și cu pedeapsă complementară
sub formă de privare de dreptul de a exercita activități în domeniul gestionării drogurilor sau
analoagelor acestora pe un termen de 5 ani, considerând că aceste pedepse sunt echitabile și
vor contribui la atingerea scopului legal instituit.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Bodnariuc
Alexandru în numele inculpatului, depus la 07 iulie 2017, care în temeiul art. 427 alin. (1)
4
pct. 6), 8) Cod de procedură penală, și anume că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra
tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluția și nu au fost întrunite elementele infracțiunii, solicită casarea acesteia, cu
dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt complet de judecată.
In motivarea cererii depuse, recurentul invocă următoarele:
- instanța de apel nu s-a expus asupra încălcării procedurii de sigilare și remitere a
pachetului ridicat la instituția de efectuare a expertizei;
- la toate etapele procesului penal inculpatul a declarat că a predat colaboratorilor
pachetul depistat la el, care nu a fost împachetat și sigilat în prezența lui, fapt care nu a fost
combătut de martorii acuzării și se confirmă prin materialele dosarului, or pe plicul remis
expertului lipsește semnătura inculpatului sau menținea că ultimul a refuzat să semneze.
Recurentul invocă că potrivit art. 158 alin. (3) pct. 1) Cod de procedură penală, obiectul poate
fi recunoscut drept corp delict dacă, prin descrierea lui detaliată, prin sigilare, precum și prin
alte acțiuni întreprinse imediat după depistare, a fost exclusă posibilitatea substituirii sau
modificării esențiale a particularităților și semnelor sau a urmelor aflate pe obiect.
În acest context, recurentul invocă că atât organul de urmărire penală, cât și instanțele
de fond și apel nu puteau ajunge la concluzia că la expertul judiciar a ajuns anume substanța
depistată la inculpat și nu alta.
- în procesul-verbal de percheziție și ridicare din 20.02.2016 lipsește o careva mențiune
privind sigilarea obiectului predat, inclusiv în prezența inculpatului, iar din fotografiile
anexate la raportul de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-1054 din 12.03.2016 se
obsevă lipsa semnăturii inculpatului pe plicul prezentat specialiștilor. în prezența acestor
circumstanțe, recurentul consideră că inculpatul nu poartă nici o răspundere pentru substanța
constatată de expert, atât timp cât organul de urmărire penală nu a dovedit că anume ceea ce
predat inculpatul a ajuns în fața expertului.
Pe cauză a fost depusă referință de către procuror, care se pronunță pentru dispunerea
inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat. în motivarea solicitării expuse,
procurorul menționează că instanța de apel just a adoptat soluția de condamnare în privința
inculpatului, iar activitatea instanței de apreciere sau reapreciere a materialului probatoriu în
alt sens decât cel propus de recurent este o prerogativă a acesteia și nu constituie un temei
separat de recurs, prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, astfel invocarea
acestei chestiuni în recursul ordinar fiind lipsită de orice suport legal.
Procurorul menționează că motivele invocate de recurent deja au constituit obiect de
examinare în instanța de apel, iar o altă opinie asupra probelor puse la baza soluției adoptate
nu poate servi drept temei pentru reexaminarea cauzei.
Suplimentar, procurorul relevă că acțiunile efectuate de către organul de urmărire penală
au fost legale, nefiind admisă încălcarea anumitor prevederi ale legii ce ar fi condiționat
comiterea unor erori grave de drept. în acest context, procurorul specifică că potrivit
procesului-verbal de percheziție și ridicare (f.d. 8, vol. I), inculpatul a refuzat de a-l semna,
iar fiind audiat a recunoscut că poseda substanțe narcotice (f.d. 13, vol. I).
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu
materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune inadmisibilitatea acestuia, din
următoarele considerente.
5
Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând
admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva hotărârii instanței de apel,
dispune inadmisibilitatea lui în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat.
Colegiul penal constată că potrivit materialelor cauzei, suplimentar circumstanțelor
reținute de către instanța de apel, se atestă că Cojevnicov Alexandr a refuzat de a semna
procesul-verbal de percheziție și ridicare din 20.02.2016 (f.d. 8, vol. I), prin care s-a
documentat ridicarea de la ultimul a pachetului, care s-a adeverit ulterior că conține o
substanță narcotică, iar ulterior, în aceeași zi, Cojevnicov Alexandr a declarat că poseda o
substanță narcotică și a predat benevol pachetul în care aceasta se afla (f.d. 13, vol. I).
În prezența acestor circumstanțe, Colegiul penal respinge ca neîntemeiate afirmațiile
recurentului, prin care se critică procesul-verbal menționat. Colegiul penal reține că
Cojevnicov Alexandr, personal sau prin intermediul apărătorului, urma să-și exprime acest
dezacord prin modalitățile instituite prin lege – prin înaintarea plângerii în modul prevăzut de
art. 298 Cod de procedură penală și, în cazul dezacordului cu rezultatul examinării plângerii,
cu exercitarea dreptului prevăzut la art. 2991 Cod de procedură penală, acțiuni care nu au fost
exercitate în cauză.
Totodată, Colegiul penal reiterează că Cojevnicov Alexandr, personal sau prin
intermediul apărătorului, urma să exercite dreptul invocării nulităților în procesul penal, în
conformitate cu prevederile art. 251 alin. (4) Cod de procedură penală, conform cărora
încălcarea oricărei alte prevederi legale decât cele prevăzute în alin. (2) atrage nulitatea
actului dacă a fost invocată în cursul efectuării acțiunii – cînd partea este prezentă, sau la
terminarea urmăririi penale – cînd partea ia cunoștință de materialele dosarului, sau în
instanța de judecată – cînd partea a fost absentă la efectuarea acțiunii procesuale, precum
și în cazul în care proba este prezentată nemijlocit în instanță, prevedere aplicabilă în speță,
or la momentul efectuării percheziției și ridicării pachetului cu substanța narcotică de la
Cojevnicov Alexandr, cu întocmirea procesului-verbal corespunzător, ultimul era prezent. În
raport cu această posibilitate, Colegiul penal constată că Cojevnicov Alexandr nu a făcut uz
de drepturile sale legal instituite. Suplimentar, Colegiul penal constată că atât învinuitul
Cojevnicov Alexandr, cât și apărătorul său nu au înaintat obiecții la etapa terminării urmăririi
penale (f.d. 144, vol. I).
În prezența acestor circumstanțe, Colegiul penal constată că instanța de apel just a statuat
asupra legalității acțiunilor organului de urmărire penală și valabilității actelor procesuale
întocmite în urma acestor acțiuni.
Din motivele enunțate, Colegiul penal respinge argumentele recurentului privind
acțiunile organului de urmărire penală, fiind neîntemeiat și principalul motiv care decurge
din acestea – că substanța care a fost transmisă pentru efectuarea expertiză nu este acea
depistată asupra lui Cojevnicov Alexandr, inclusiv din considerentul că, după cum s-a
menționat anterior, acesta a recunoscut că poseda, la momentul efectuării percheziției,
substanța narcotică în cauză. Reieșind din aceste motive, Colegiul penal consideră că erorile
de drept, invocate în cererea deferită prezentei examinări, nu s-au adeverit.
În ansamblul circumstanțelor constatate, din motiv că temeiurile pentru recurs invocate
în cerere nu și-au găsit confirmare, iar alte erori care ar impune soluția casării deciziei
instanței de apel nu s-au depistat, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului
ordinar declarat în cauză, deoarece este vădit neîntemeiat.
6
În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul
penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Bodnariuc Alexandru în
numele inculpatului Cojevnicov Alexandr, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Chișinău din 03 mai 2017, în cauza penală în privința lui Cojevnicov Alexandr XXXXX,
deoarece este vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 martie 2018.
Președinte Petru Ursache
Judecători Nadejda Toma
Anatolie Țurcan
7