1ra-769/19 — Art. 217 alin. 4 li. b Cp

1ra-769/19 — Art. 217 alin. 4 li. b Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-769/2019

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

26 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte: Timofti Vladimir,

judecători: Toma Nadejda și Boico Victor,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, declarate de

către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu și de către

avocatul Popescu Ion în numele inculpatului Barbanov Alexandru, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11

decembrie 2018, în cauza penală privindu-l pe

Barbanov Alexandru XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 07.12.2012 – 18.07.2018;

Instanța de apel: 31.10.2018 – 11.12.2018;

Instanța de recurs: 04.03.2019 – 26.06.2019;

A C O N S T A T AT :

Barbanov Alexandru a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

revăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal pentru care i s-a stabilit o

pedeapsă sub formă de închisoare, pe un termen de 3 (trei) ani, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, u privarea de dreptul de a exercita

funcții legate de gestionarea drogurilor pe un termen de 4 (patru) ani.

Potrivit art. 385 alin. (4) Cod de procedură penală drept recompensă

pentru încălcarea drepturilor inculpatului la faza judecării cauzei penale, s-a

redus termenul pedepsei definitive aplicate inculpatului Barbanov Alexandru

până la 2 (doi) ani închisoare pe care acesta urmează să o execute în

penitenciare de tip semiînchis.

Alexandru, având scopul păstrării ilegale a drogurilor, fără scop de înstrăinare,

până la data de 09 iunie 2011, când în cadrul acțiunii procesuale percheziția la

1

domiciliul pe care îl închiria inculpatul în strXXXXX, au fost depistate și ridicate

de către colaboratorii de poliție, trei pachețele de hârtie, în interior cu substanțe

în formă de bulgăr și praf de culoare cafenie, care conform raportului de

expertiză nr. 2233 din 14 iulie 2011 constituie heroină cu masa de 1,16 gr.

Tot el, Barbanov Alexandru este învinuit de organul de urmărire penală, că

urmărind scopul circulației ilegale a substanțelor narcotice, în scopul de

înstrăinare, a păstrat în spațiul locativ pe care îl închiria din str. XXXXX, un

pachețel de hârtie în care se afla masă solidă sub formă de praf și bulgări de

culoare cafenie, care conform raportului de expertiză nr. 2241 din 01 iulie 2012

reprezintă 0,40 grame de heroină pe care le-a păstrat la sine pînă la 09 iunie

2011 orele 11:00, aflându-se în curtea casei nr. 33 din str. Avraam Iancu, mun.

Chișinău, i-a distribuit substanțele narcotice menționate mai sus cet. Evgheni

Trocin contra sumei de 1 000 lei.” (vol. II, f. d. 84).

Organul de urmărire penală a calificat faptele incriminate inculpatului în

baza articolului 217/1 alin. (4) lit. d) Cod penal, adică activitatea ilegală privind

păstrarea și distribuirea substanțelor narcotice, săvârșită în scop de înstrăinare,

în proporții deosebit de mari.

municipiului Chișinău, sediul Râșcani Carajeleascov C. și de către avocatul

Popescu I. în numele inculpatului.

3.1. În apel, procurorul solicită: casarea totală a sentinței, prin care inculpatul

Barbanov A., a fost condamnat în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, din

cauza ilegalității. Pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, recunoscându-l pe Barbanov A. culpabil de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 217/1 alin. (4) lit. d) Cod penal, cu stabilirea

pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 7 (șapte) ani, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privare de dreptul de a exercita funcții

legate de gestionarea drogurilor pe un termen de 5 ani, invocând următoarele

argumente:

- instanța de judecată a recalificat neîntemeiat acțiunile inculpatului din

art. 217/1 alin.(4) lit. d) Cod penal, în art. 217 alin.(4) lit. b) Cod penal. Conform

probelor administrate, la faza de urmărire penală și cercetate în ședința de

judecată, s-a stabilit că inculpatul Barbanov A., a săvârșit infracțiunea de

circulație ilegală a drogurilor în scop de înstrăinare, adică ultimul păstra

substanța narcotică, heroina, ridicată din spațiul locativ pe care îl închiria din

XXXXX, în scopul de a înstrăina această substanță. La reîncadrarea juridică a

faptei prejudiciabile comise de către inculpatul Barbanov A., instanța de

judecată s-a axat în mare parte asupra declarațiilor date de către inculpat în

ședința de judecată, care a enunțat că a păstrat substanța narcotică, heroina,

pentru consum propriu, însă fiind audiat în cadrul urmăririi penale, ultimul a

invocat că procura substanțe narcotice atât pentru sine, cât și pentru alte

persoane. Totodată, instanța de judecată a apreciat critic declarațiile martorilor,

Ceban Rodion și Cîșlari Timur, care au declarat că Barbanov Alexandru a

înstrăinat substanțe narcotice altor persoane, chiar fiind ridicate mijloace

2

bănești în cadrul percheziției spațiului locativ al lui Barbanov Alexandr, din

XXXXX, pe motiv că ultimii sunt colaboratori de poliție și au efectuat acțiuni

procesuale de urmărire penală în acea seară. În context, enunțăm că martori

fiind colaboratori de poliție, au fost preîntâmpinați de răspunderea pe care o

poartă în cazul declarațiilor mincinoase, pe când inculpatul se bucură de

beneficiile Legii Mirandei, libertății de a nu mărturisi împotriva sa. Totodată, în

cadrul audierii inculpatului Barbanov Alexandru, a declarat că îl cunoaște pe

Matei Igor, acesta fiind persoana cum declara și în cadrul urmăririi penale, care

îi oferea substanță narcotică, fie consumau împreună. Aceste declarații a

inculpatului fiind coroborate cu declarațiile martorului Cîșlari Timur, care a

enunțat că în cadrul documentării prin măsuri speciale de investigație, prin care

s-a stabilit că Matei Igor și Barbanov Alexandru, au format o rețea prin care

distribuiau substanțe narcotice consumatorilor. Coroborând declarațiile

martorilor Cîșlari Timur, Prisăcaru Igor și Ceban Rodion, persoane care

nemijlocit au efectuat percheziția la domiciliul lui Barbanov Alexandr și cele

declarate de către inculpat, consideră că ultimul a abordat o tactică de apărare

negând faptul că păstra substanțele narcotice pentru realizare, menționând că

sunt destinate pentru consum personal, de altfel conștientizând diferența

gradului prejudiciabil și mărimea pedepsei pentru aceste acțiuni infracționale.

În urma analizei probelor cercetate în cadrul ședinței de judecată, s-a stabilit că

în cadrul urmăririi penale și cercetării judecătorești au fost acumulate

suficiente probe ce demonstrează vinovăția inculpatul de săvârșirea infracțiunii

prevăzute la art. 217/1 alin.(4) lit. d) Cod penal.

3.2. Avocatul Popescu I., în numele inculpatului, declarând apel a solicitat

casarea parțială a sentinței de condamnare, pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Barbanov A. să fie

recunoscut culpabil de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit.

b) Cod penal cu aplicarea art. 90 Cod penal cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei, invocând următoarele argumente:

- reieșind din faptul că inculpatul Barbanov A. își recunoaște vina în

limitele acțiunilor săvârșite de el, la numirea pedepsei, solicită să fie luate în

considerație circumstanțele atenuante precum că inculpatul Barbanov A. este

cetățean al Republicii Moldova, are loc permanent de trai, activ a contribuit la

descoperirea crimei săvârșite, se căiește sincer de cele comise, este tânăr, suferă

de o boală profesională cu diagnosticul „Tuberculoză pulmonară infiltrativă

foarte evolutivă”, cât și Hepatita C, și permanent are necesitate de tratamente în

condiții de staționar, a săvârșit pentru prima dată o infracțiune gravă, regretă

foarte mult de cele săvârșite. Consideră că instanța de apel urmează să

aprecieze și să se expună asupra acestor circumstanțe atenuante prezentate de

apărare și în deosebi starea gravă de sănătate a inculpatului Barbanov A.

Circumstanțele sus enumerate, cât și persoana celui vinovat, permit instanței de

a aplica în privința inculpatului Barbanov A. a prevederile art. 90 Cod penal,

adică condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

3

2018, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către procurorul în

Procuratura municipiului Chișinău (sediul Rîșcani), Carajeleascov Cristina și de

către avocatul Popescu Ion în numele inculpatului, cu menținerea sentinței fără

modificări.

fapt și de drept constatată de prima instanță concordă cu circumstanțele

stabilite și probele administrate, relevate în cuprinsul sentinței.

Sentința cuprinde descrierea circumstanțelor cauzei constatate de instanța

de judecată și enunțarea temeiurilor pentru condamnarea inculpatului în

săvârșirea infracțiunii prevăzute la articolul 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, cu

indicarea motivelor pentru care se resping probele aduse în sprijinul acuzării.

Probele prezentate în sprijinul învinuirii, cercetate și analizate de instanța

de judecată, dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de articolul 217 alin. (4) lit. b) Cod penal.

Concluziile primei instanțe privind vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii constatate sunt motivate temeinic și legal, sub aspectul că în cadrul

procesului penal, s-au demonstrat elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de articolul 217 alin. (4) lit. b) Cod penal.

Față de lucrul judecat de primă instanță, se constată motivarea amplă și

temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul de evaluare și apreciere

a probelor prezentate de părți în raport cu fapta reținută prin sentință în

sarcina inculpatului Barbanov A., astfel fiind în corespundere cu exigențele

articolului 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale.

Totodată, instanța de apel a menționat că, probatoriul administrat în cauză

în raport cu circumstanțele stabilite, conduc la concluzia certă că în cauză nu s-a

stabilit la inculpat scopul de a înstrăina substanțele narcotice depistate.

Or, în cauză nu s-au stabilit acțiuni în urma căreia posesor al substanțelor

aflate la inculpat a devenit o altă persoană, acțiuni care pot urmări atât un scop

pecuniar, cât și gratuit.

Cu privire la motivele invocate în apelul avocatului, în numele inculpatului,

ce vizează aplicarea unei pedepse non privative de libertate au fost apreciate ca

fiind nefondate din următoarele considerente: La soluționarea chestiunii cu

privire la pedeapsa stabilită inculpatului, care, de fapt, este și obiectul apelului

avocatului, în numele inculpatului, se apreciază că prima instanță a acordat

deplină eficiență prevederilor articolelor 7, 61 și 75 Cod penal, astfel fiind

aplicată în limitele legii.

Temeiuri pentru condamnarea inculpatului cu suspendarea executării

pedepsei cu închisoare nu s-au constatat.

procurorul și avocatul Popescu Ion în numele inculpatului Barbanov Alexandru.

6.1. La 01 martie 2019, în termen, declară recurs ordinar procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Radu Sâli, prin care solicită admiterea

4

recursului, casarea deciziei, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel,

într-un alt complet de judecată.

În motivarea recursului, invocând temei de drept prevăzut de pct. 6) și 12)

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente:

- Instanțele au apreciat eronat probele administrate și cercetate în cadrul

ședințelor de judecată;

- Instanța de judecată a recalificat neîntemiat acțiunile inculpatului

Barbanov Alexandr din art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal în art. 217 alin. (4) lit.

b) Cod penal;

- Conform probelor administrate, la faza de urmărire penală și cercetate în

ședința de judecată, s-a stabilit că inculpatul a săvârșit infracțiunea de circulație

ilegală a drogurilor în scop de înstrăinare, adică ultimul păstra substanța

narcotică, heroină, ridicată din spațiul locativ pe care îl închiria din mun.

Chișinău, în scop de a înstrăina această substanță;

- Au fost acumulate suficiente probe ce demonstrează vinovăția

inculpatului de săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod

penal;

- Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel.

6.2. La 16 februarie 2019, prin intermediul oficiului poștal, în termen, declară

recurs ordinar avocatul Popescu Ion în numele inculpatului Barbanov

Alexandru, prin care solicită admiterea recursului, casarea deciziei instanței de

apel cu pronunțarea unei noi hotărâri cu aplicarea în privința inculpatului a

prevederilor art. 90 Cod penal.

În motivarea recursului, invocând temei de drept prevăzut de pct. 6) și 10)

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente:

- Instanțele de judecată i-au aplicat inculpatului o pedeapsă prea aspră, or,

în privința acestuia urmează a fi aplicate prevederile art. 90 Cod penal.

materialelor din dosar, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestora din

următoarele considerente.

Potrivit prevederilor alin. (2) art. 424 Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427,

fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților.

Raportând aceste prevederi la speța examinată, Colegiul reține că

recurenții invocă drept temeiuri pct. 6), 10) și 12) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, care prevede că o hotărâre a instanței de apel poate fi supusă

recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanțele de fond și de

apel în cazul, când: pct. 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau

acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței; pct. 10) s-au aplicat pedepse individualizate contrar

5

prevederilor legale; pct. 12) faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită.

7.1. Referitor la temeiurile de recurs invocate de recurenți prin prisma

pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal constată, că

astfel de erori de drept nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursurilor

declarate, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat

prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în

hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile

declarate, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc, că instanța

de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Colegiul constată, că sunt neîntemeiate argumentele recursurilor potrivit

cărora instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apeluri, or, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată, instanța de apel în

conformitate cu prevederile art. 414 alin.(2) Cod de procedură penală, a

verificat declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță prin

citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal.

În acest sens Colegiul atestă, că la soluționarea cauzei instanța a ținut cont

de prevederile art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a cercetat probele sub

toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, și întemeiat a ajuns la concluzia privind recunoașterea

vinovăției inculpatului Barbanov Alexandru de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal.

Colegiul penal de asemenea constată, că recurenții, de fapt, își exprimă

dezacordul cu aprecierea probelor înfăptuită de către instanța de apel, însă

motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca

motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate.

Reaprecierea probelor, în modul propus de către autorii recursurilor, nu se

încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură penală, iar o altă opinie

asupra probelor, care au fost puse la baza hotărârii instanței de fond, apoi

verificate de instanța de apel, prin continuarea judecării cauzei în fond, nu poate

servi temei pentru reexaminarea cauzei.

6

Colegiul penal consideră, că toate probele prezentate au primit o apreciere

corectă, iar concluziile făcute de instanța de apel rezultă din probele acumulate

la prezenta cauză.

Astfel, Colegiul penal conchide, că este întemeiată concluzia instanței de

apel precum că vinovăția inculpatului de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal este confirmată prin probe pertinente și

concludente, care în ansamblu dovedesc vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii menționate.

Din considerentele menționate supra, Colegiul penal conchide, că opinia

recurenților expusă în recursuri precum că: instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, nu și-a găsit confirmare la

examinarea recursurilor ordinare.

Totodată, Colegiul penal conchide că în speță nu a fost admisă o eroare

gravă de fapt, deoarece pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie

să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de

altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul

de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță și

conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut

drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator

o susține.

Însă, în cadrul examinării prezentei cauze, o atare eroare nu a fost

constatată de către instanța de recurs.

De asemenea instanța de recurs consideră că argumentele recurenților cu

privire la declararea nulității probelor au constituit obiect al examinării în

instanța de apel și aceasta a oferit un răspuns întemeiat asupra acestora.

7.2. Cu referire la temeiul invocat în recursul ordinar, declarat de către

procuror, în baza pct. 12) alin. (1) a art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul

penal atestă că, o astfel de eroare în speța dată nu se constată.

Potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma

penală.

Reieșind din prevederile legale și practica judiciară stabilită, pentru

verificarea existenței temeiului, prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de

procedură penală, instanța de recurs trebuie să țină seama de fapta săvârșită,

așa cum aceasta a fost stabilită de către instanța de apel, dar va supune unui

control riguros încadrarea juridică a faptelor stabilite, verificând dacă acestea au

fost încadrate corect potrivit normei penale.

În speța dată, inculpatul Barbanov Alexandru, a fost condamnat de către

instanța de fond, soluție menținută și de către instanța de apel, în baza art. 217

7

alin. (4) lit. b) Cod penal – „păstrarea drogurilor săvârșită în proporții deosebit de

mari, fără scop de înstrăinare”.

În acest sens Colegiul reține, că argumentele expuse de către acuzatorul de

stat în recursul declarat privind netemeinicia hotărârilor instanțelor ierarhic

inferioare prin care s-a recalificat fapta imputată inculpatului din art. 2171

alin. (4) lit. d) Cod penal în art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, sunt neîntemeiate,

instanța de apel apreciind probele în sensul art. 101 Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și

coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept,

ajungând la concluzia corectă privind menținerea sentinței prin care inculpatul

Barbanov Alexandru a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217

alin. (4) lit. b) Cod penal stabilind cu certitudine scopul principal al infracțiunii

date, și anume – păstrarea substanțelor narcotice în proporții deosebit de mari,

fără scop de înstrăinare.

7.3. Referitor la eroarea de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, invocată în recursul declarat de avocatul Popescu Ion în

numele inculpatului Barbanov Alexandru, potrivit căreia hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond dacă s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale, Colegiul constată că o astfel de eroare nu și-a găsit confirmarea la

examinarea recursului declarat în acest sens, lipsind temeiuri de implicare a

instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate.

În acest sens Colegiul penal reiterează, că potrivit prevederilor art. 7 Cod

penal, la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea penală.

Potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și,

respectiv, are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului,

cât și a altor persoane.

În conformitate cu art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O

pedeapsă mai aspră din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Conform sentinței instanței de fond, menținută prin decizia instanței de

apel, inculpatul a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217 alin. (4)

8

lit. b) Cod penal, a cărui sancțiune prevede pedeapsă cu închisoare de până la 4

ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

La aplicarea pedepsei cu închisoarea inculpatului, instanța de judecată a

ținut cont de personalitatea inculpatului, de gravitatea infracțiunii săvârșite și

anume de faptul că a comis o infracțiune gravă, nu este angajat în câmpul muncii,

nu este integrat în societate, anterior a fost judecat de nenumărate ori pentru

infracțiuni de sustrageri, a expus o poziție procesuală sinceră, nu a fost

prezentată informația că până în prezent a fost implicat în trafic de droguri, iar

din momentul în care a fost pornită urmărirea penală nu a comis careva

infracțiuni și nu a fost în conflict cu legea penală.

Astfel, Colegiul penal consideră, că instanțele de fond, individualizând

pedeapsa inculpatului au ținut cont de prevederile legale expuse supra și au

motivat aplicarea față de inculpat a pedepsei închisorii în baza tuturor

circumstanțelor constatate în speță, determinante pentru stabilirea pedepsei,

ținând cont și de faptul că, inculpatul anterior a fost condamnat, însă nu a făcut

concluziile corespunzătoare, prin urmare, Colegiul consideră, că instanțele

corect au concluzionat că o pedeapsă mai blândă din numărul celor menționate

în sancțiunea normei incriminate inculpatului, nu va asigura scopul pedepsei.

Potrivit prevederilor art. 90 Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu

intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență,

instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa

stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu

suspendare condiționată a executării pedepsei și termenul de probă. În acest

caz, instanța de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate, dacă în

termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă

infracțiune și, prin comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți

încrederea ce i s-a acordat.

Astfel, referitor la argumentele recurentului privind neaplicarea în privința

inculpatului a prevederilor art. 90 Cod penal, instanța de recurs remarcă că

textul art. 90 alin. (1) Cod penal, prin sintagma „poate”, oferă posibilitatea și nu

obligația instanței de judecată de a aplica prevederile acestei norme, în speță

nefiind stabilite careva circumstanțe care ar face posibilă aplicarea în privința

inculpatului a suspendării executării pedepsei închisorii stabilite de către

instanțele de judecată, cu atât mai mult că inculpatul anterior a mai săvârșit

infracțiuni.

În contextul celor expuse mai sus, Colegiul penal reține, că la stabilirea

pedepsei inculpatului Barbanov Alexandru, pentru infracțiunea comisă, prima

instanță și cea de apel nu au comis erori de drept, pedeapsa aplicată inculpatului

este una corectă, deoarece la stabilirea acesteia au fost respectate exigențele

legii, iar argumentele recursului în acest sens sunt neîntemeiate.

9

7.4. În concluzie, Colegiul reține că la examinarea cauzei de către instanța de

apel au fost respectate prevederile legale prescrise de art. 414-419 Cod de

procedură penală, iar temeiurile invocate de către recurenți prevăzute la

art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), 12) Cod de procedură penală, nu și-au găsit

confirmare la examinarea recursurilor. Astfel de erori de drept în speța

examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și

întemeiată, iar recursurile urmează a fi declarate inadmisibile, ca fiind vădit

neîntemeiate.

7.5. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare, declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu și de către avocatul Popescu

Ion în numele inculpatului Barbanov Alexandru, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 11 decembrie 2018, în cauza penală

privindu-l pe Barbanov Alexandru XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 iulie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Boico Victor

10