1ra-248/2018 — art. 264 alin. 1 CP

1ra-248/2018 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-248/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

31 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare, împotriva sentinței Judecătoriei Orhei din 09

august 2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17

octombrie 2017, declarate de Adjunctul procurorului-șef al Procuraturii de

circumscripție Chișinău, Vasile Bolduratu, și de avocatul Eugen Chirsanov în

numele inculpatului

Gheorghișenco Ivan XXXX, născut la

XX XXXXX XXXX, originar și locuitor al s. XXXXX

XXX, r-nul XXXXXX, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 16.03.2016 – 09.08.2017,

instanța de apel: 29.08.2017 – 17.10.2017,

instanța de recurs: 22.12.2017 – 31.01.2018.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal la amendă în mărime de 250

unități convenționale, ce constituie 5000 lei, fără privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea acuzării privind încasarea de la

inculpat în contul statului a cheltuielilor pentru efectuarea expertizelor judiciare în

sumă de 6803 lei.

Gheorghișenco I., pe traseul Vadul Rașcov - Șoldănești L-173, la intersecția cu

1

drumul local ce duce spre s. Cușmirca, lângă „Fântâna Eroilor”, dispunând de

permis valabil de conducere cu categoriile „ B”, „F”, nr. 125418518, conducând

mijlocul de transport „Volkswagen Golf”, n.î. XXXX, a încălcat prevederile pct.

2, 3, 40 alin. (1) lit. a), b), 41 alin. (1) lit. d), 42 alin. (3), (4); 45 alin. (1) lit. b), d),

(2); 82.1) din Anexa nr. 1 a Regulamentului Circulației Rutiere, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009, care prevăd că în Republica

Moldova vehiculele se conduc pe partea dreaptă a carosabilului în sensul de mers.

Se interzice circulația pe drumurile publice a autovehiculelor care au volanul

amplasat pe partea dreaptă a axei longitudinale, cu excepția vehiculelor aflate în

traficul internațional. Participanții la trafic sunt obligați să respecte regulile de

circulație, semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră, semnalele și indicațiile

agentului de circulație, condițiile tehnice ale prezentului Regulament și prin

acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i expună

pericolului, precum și să nu creeze neîntemeiat obstacole circulației care ar depăși

pe acele care sunt provocate de circumstanțe iminente. Înaintea virării la stânga sau

întoarcerii, conducătorul de vehicul trebuie: a) să se apropie din timp de axa

drumului, în cazul circulației dublu sens, sau de marginea stângă a carosabilului cu

circulația în sens unic; b) să cedeze trecerea vehiculelor care vin din sens opus și

urmează să se deplaseze înainte sau la dreapta, precum și pietonilor. Întoarcerea

vehiculului este interzisă: d) în locurile în care vizibilitatea drumului este mai mică

de 100 m., cel puțin într-o direcție, dacă conducătorul vehiculului nu este ajutat de

о persoană aflată în afara vehiculului. 3) Pe drumurile cu circulația dublu sens care

au cel puțin două benzi într-o direcție este interzisă intrarea pe partea carosabilului

destinată circulației în sens opus. 4) Pe drumurile cu circulație dublu sens care au

trei benzi pentru circulație delimitate prin marcajul longitudinal (cu excepția

marcajului 1.9), banda din mijloc este destinată circulației în ambele sensuri, dar

intrarea pe această bandă este permisă numai pentru efectuarea manevrelor de

ocolire, depășire, preselectare pentru virare la stânga sau întoarcere. Intrarea pe

banda extremă stânga destinată circulației în sens opus este interzisă. Pe sectoarele

de drum din afara localităților, pe care benzile de circulație, cu lățime sporită, sunt

separate de acostamentul cu lățime sporită (prin marcajul 1.6 b), conducătorii

vehiculelor ce urmează a fi depășite sunt obligați să se deplaseze spre dreapta pe

acostament, pentru a nu crea obstacole vehiculelor care depășesc. Conducătorul

trebuie sa conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând

permanent seama de următorii factori: b) dexteritatea în conducere care i-ar

permite să prevadă situațiile periculoase; d) situația rutieră. În cazul în care în

limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să

reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului.

Copiii cu vârsta de până la 12 ani pot fi transportați doar în autoturismul care este

utilat cu sistem de reținere (sau cu alte mijloace de adaptare: pernă specială, scaun

de încălțare, care acordă posibilități de aplicare a centurilor de siguranță standard)

a copiilor, cu respectarea următoarelor cerințe: a) sistemul de reținere a copiilor

corespunde standardelor de siguranță; b) sistemul de reținere a copiilor corespunde

2

masei și taliei copilului; c) poziția copilului pe scaun permite aplicarea corectă

(bazin/umăr) a centurii de siguranță.

Astfel, inculpatul nu a manifestat prudență sporită la conducerea mijlocului

de transport, nu a adaptat viteza la condițiile rutiere (traseu de prundiș), nu a luat în

considerație condițiile rutiere și, fără a lua măsurile necesare pentru a nu pune în

pericol siguranța traficului, nu a dotat automobilul cu scaun pentru copii, a

manevrat și se deplasa neregulamentar pe partea stângă a traseului, unde nu s-a

isprăvit cu conducerea autoturismului și, în rezultat, s-a tamponat cu automobilul

„Mazda 626”, n.î. XXXXX, condus de Antohii V., care se deplasa regulamentar,

în rezultatul cărui fapt:

conducătorului autoturismului „Mazda 626”, n.î. XXXXX, Antohii V., i-au

fost cauzate, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1109D din

25.05.2015, leziuni corporale sub formă de fractura sternului în treimea medie fără

deplasare care, în ansamblu, se califică ca leziuni corporale medii, cu dereglarea

sănătății de lungă durată;

pasagerilor automobilului „Volkswagen Golf”, n.î. XXXXX, Soltuz T. i-au

fost cauzate, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1108D din

19.05.2015, leziuni corporale sub formă de leziune traumatică cerebrală în focar,

traumatism asociat, traumatism cranio-cerebral închis, contuzie cerebrală gr. II-III

forma mezencefalică, fractura oaselor nazale fără deplasare, plăgi ale feței care, în

ansamblu, se califică ca leziuni corporale medii, cu dereglarea sănătății de lungă

durată;

lui Gheorghișenco M. i-au fost cauzate, conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 1105D din 19.11.2015, leziuni corporale sub formă de fractura

coastelor VIII, IX, X pe stânga care, în ansamblu, se califică ca leziuni corporale

medii, cu dereglarea sănătății de lungă durată;

minorei XXX X. i-au fost cauzate, conform raportului de expertiză medico-

legală nr. 1107D din 19.05.2015, leziuni corporale sub formă de leziune traumatică

intracerebrală, traumă cranio cerebrală acută închisă, comoție cerebrală, echimoză

a frunții, edem al țesuturilor moi occipital care, în ansamblu, se califică ca leziuni

corporale ușoare, cu dereglarea sănătății de scurtă durată.

Instanța a reținut că în ședința de judecată inculpatul a declarat inițial că

vinovăția o recunoaște parțial. Se deplasa pe partea dreaptă a carosabilului și

ajungând în curbă, la distanța de 30-40 m., a văzut automobilul „Mazda 626” care

se apropia cu viteză sporită, iar șoferul a început a frâna și a derapa. În câteva

secunde, automobilul „Mazda 626” a ieșit pe contrasens și l-a tamponat.

Tamponarea a avut loc pe banda sa de circulație, în apropiere de mijlocul traseului.

El se deplasa pe partea sa, iar când partea vătămată a început a frâna, a început să

se ferească spre dreapta. Dacă s-ar fi deplasat pe partea stângă a carosabilului și l-

ar fi observat pe Antohii V. la distanța de 30 m., nu ar fi reușit să treacă pe partea

dreaptă. Nu este de acord cu expertiza prin care s-a stabilit că el este vinovat.

Automobilul său nu era dotat cu scaun pentru copii.

În ședința de judecată anterioară finisării cercetării judecătorești, inculpatul a

înaintat o cerere, solicitând aplicarea amnistiei, însă după explicarea condițiilor

3

obligatorii – recunoașterea integrală a vinovăției și căința sinceră, inculpatul și-a

retras cererea, renunțând la ea.

Totodată, declarațiile inculpatului sunt irelevante or, nu sunt consecutive,

fiind combătute prin declarațiile părții vătămate Antohii V. și ale martorului

Gheorghișenco M., rapoartele de expertiză medico-legale și autotehnice.

Astfel, partea vătămată Antohii V. a relatat că, intrând în cotitură, a văzut în

fața sa, la distanța de 30-50 m., automobilul „Volkswagen Golf” care se deplasa pe

contrasens. A frânat brusc, însă automobilul „Volkswagen Golf” continua

deplasarea pe contrasens. Neavând posibilitatea să iasă de pe traseu, deoarece din

ambele părți ale drumului era pădure, frânând, a încercat să treacă mai pe stânga pe

la mijlocul drumului, dar în ultimul moment, și automobilul „Volkswagen Golf” a

virat spre partea dreaptă a traseului, în rezultatul cărui fapt s-a comis tamponarea,

finisându-se la mijlocul drumului, care era acoperit cu prundiș.

Martorul Gheorghișenco M., mama inculpatului, a comunicat că se deplasau

în automobil împreună cu soțul său, fiica sa și nepoțica. La volan era fiul său, soțul

său era pe bancheta din față, ea se afla în spatele soțului cu nepoțica în brațe, iar

fiica sa era în spatele șoferului. În timp ce se deplasau pe drumul din pădure, soțul

a strigat că vine un automobil peste ei, iar când a privit înainte a văzut un nor de

praf și mașina părții vătămate, apoi automobilele s-au ciocnit. Nu-și amintește mai

multe, deoarece și-a pierdut cunoștința.

Expertul Centrului tehnico-criminalistic și expertizei judiciare, Cozlovschi

G., a indicat că potrivit raportului de expertiză nr. 2841 din 06.03.2015, a fost

stabilită poziția mijloacelor de transport în momentul tamponării în raport unul față

de celălalt și față de marginea părții carosabile. Pe planul-schiță nr. 3 este redată

poziția automobilului „Volkswagen Golf”, care în momentul tamponării se deplasa

pe banda de sens opus, aproximativ la o distanță de 2,8 m. de la marginea dreaptă a

părții carosabile, după direcția de deplasare a automobilului „Mazda 626”, cu

revenire pe banda sa de deplasare.

Potrivit raportului de expertiză traseologică în transport nr. 2841 din

06.03.2015, în momentul tamponării poziția reciprocă a automobilelor

„Volkswagen Golf” și „Mazda 626” a fost sub un unghi de aproximativ 155-165º.

Traiectoria de deplasare și poziția aproximativă (în interval/limită) a automobilelor

în momentul tamponării în raport cu elementele părții carosabile, este ilustrată

schematic.

Conform raportului de expertiză judiciară tehnică auto primară în cadrul

genului de expertiză „Cercetarea circumstanțelor AR” și „Cercetarea urmelor

mijloacelor de transport (traseologică MT)” cu nr. 166 din 10.02.2016, cu

fototabelele și schițele anexate, în momentul inițial de coliziune partea față stângă

a automobilului „Mazda 626” a intrat în contact cu partea față stângă a

automobilului „Volkswagen Golf”. Axele longitudinale ale automobilelor, în

momentul inițial de coliziune, se aflau aproximativ sub un unghi de 32º. Poziția

reciprocă a automobilelor, în momentul inițial de coliziune, este prezentată în

schema nr. 1, anexa nr. 2 a prezentului raport de expertiză. Poziția reciprocă a

automobilelor, relativ elementelor părții carosabile, în momentul inițial de

4

coliziune, este prezentată în schema nr. 2, anexa nr. 2 a prezentului raport de

expertiză. Dacă automobilul „Mazda 626”, aflându-se în stare de frânare, se

deplasa paralel marginii drepte a părții carosabile, conform direcției sale de

deplasare, coliziunea cu automobilul „Volkswagen Golf” ar fi fost exclusă. În

momentul creării obstacolului de circulație de către conducătorul automobilului

„Volkswagen Golf”, conducătorul automobilului „Mazda 626” trebuia să acționeze

în conformitate cu cerințele art. 45.2 al Regulamentului Circulației Rutiere.

Conducătorul automobilului „Volkswagen Golf” trebuia să acționeze în

conformitate cu prevederile art. 42.2 al Regulamentului Circulației Rutiere.

Astfel, probele administrate confirmă în totalitate vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii incriminate, acțiunile acestuia urmând a fi încadrate în baza

art. 264 alin. (1) Cod penal.

La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța a ținut cont de prevederile art.

61, 75 Cod penal, că nu au fost constatate circumstanțe agravante, că acesta a

comis pentru prima dată o infracțiune mai puțin gravă, nu are antecedente penale,

nu este căsătorit și este angajat în câmpul muncii, se caracterizează pozitiv, nu se

află la evidența medicului narcolog și psihiatru, că potrivit cazierului

contravențional, la 25.01.2011 și 20.09.2013 acesta a fost sancționat

contravențional în temeiul art. 233 alin. (3) și, respectiv art. 242 alin. (1) Cod

contravențional, achitând amenda aplicată, concluzionând că reeducarea și

corectarea lui este posibilă cu aplicarea unei pedepse sub formă de amendă or,

infracțiunea săvârșită face parte din categoria celor mai puțin grave.

În același timp, instanța a conchis că cererea acuzării privind încasarea din

contul inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în mărime de

6803 lei pentru efectuarea a 7 expertize medico-legale și autotehnice, este

neîntemeiată, aceasta constituind obligația acuzării, în calitate de autoritate a

statului, de a acumula probele necesare pentru identificarea persoanei vinovate în

săvârșirea unei infracțiuni și demonstrarea vinovăției acesteia.

Obligația pozitivă a statului constă în colectarea probelor necesare în

vederea constatării faptei penale, identificării făptuitorului și implicit asumarea

cheltuielilor pentru efectuarea examinărilor medico-legale în scopul stabilirii

gradului vătămărilor corporale ale victimelor și expertizelor autotehnice în scopul

cercetării detaliilor mijloacelor de transport, cercetării mijloacelor de transport etc.

apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care inculpatul să fie condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal la amendă în

mărime de 250 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de 2 ani, și cu încasarea în beneficiul statului a

cheltuielilor judiciare în mărime de 6803 lei.

Apelantul a invocat că aplicarea pedepsei complementare – privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport, ar fi binevenită și echitabilă în raport

cu infracțiunea comisă și opinia publică.

5

Or, inculpatul nu și-a recunoscut vina în săvârșirea infracțiunii incriminate,

iar anterior a fost tras la răspundere contravențională pentru comiterea unor

contravenții în domeniul conducerii mijloacelor de transport.

Potrivit art. 229 alin. (1), (2), (3) Cod de procedură penală, cheltuielile

judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului. Instanța

de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare sau poate

elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul.

Astfel, inculpatul urma a fi condamnat pentru comiterea infracțiunii

prevăzute la art. 264 alin. (1) Cod penal cu aplicarea pedepsei complementare și cu

încasarea cheltuielilor judiciare.

3.1. A declarat apel și avocatul Eugen Chirsanov, solicitând casarea sentinței

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat din lipsa

elementelor constitutive ale infracțiunii.

Apelantul a indicat că inculpatul nu și-a recunoscut vina, declarând că

conducea automobilul cu prudență și cu o viteză redusă, aproximativ 45 km/h.

În momentul în care din curbă a apărut cu viteză excesivă automobilul

„Mazda”, el imediat a început a manevra spre dreapta, eliberând banda de

deplasare a acestuia, dar ultimul continua să se deplaseze spre banda lui,

producând coliziunea.

Astfel, conducătorul automobilului „Mazda” este vinovat de comiterea

accidentului, acesta deplasându-se cu viteză excesivă în curbă, având vizibilitatea

redusă a traseului și, în momentul când a observat automobilul „Volkswagen

Golf”, ce se deplasa pe axa drumului, a frânat brusc, deplasându-se ulterior pe

contrasens și tamponând automobilul inculpatului.

Nevinovăția inculpatului se confirmă și prin schema accidentului rutier din

02.10.2014, în care este fixat locul impactului, pe banda sa de deplasare,

corespunzător, pe contrasens pentru partea vătămată.

Totodată, de către expert au fost stabilite vitezele de deplasare de 45 km/h

pentru automobilul „Volkswagen Golf” și de 80 km/h pentru automobilul

„Mazda”.

Poziția inculpatului se probează prin:

schema accidentului rutier din 02.10.2014, conform căreia locul tamponării

automobilelor a avut loc pe banda de deplasare a inculpatului și tabelul-foto;

raportul de expertiză nr. 2841 din 06.03.2015 prin care s-a stabilit că

automobilul „Volkswagen Golf” a fost tamponat de automobilul „Mazda” din

direcția stânga spre dreapta, sub unghi spre interior;

raportul de expertiză judiciară nr. 166 din 25.11.2015, în pct. 7 fiind indicat

că dacă automobilul „Mazda”, aflându-se în stare de frânare se deplasa paralel

marginii drepte a părții carosabile, conform direcției sale de deplasare, coliziunea

cu automobilul „Volkswagen Golf” ar fi fost exclusă;

declarațiile părții vătămate că a observat automobilul „Volkswagen Golf”

doar când a parcurs curba și, deoarece acesta se deplasa pe partea lui, concomitent

cu frânarea, a decis să-l ocolească din stânga, deplasându-se spre contrasens, dar

nu a putut evita coliziunea, căci și inculpatul a manevrat în aceeași direcție.

6

Mai mult, despre faptul că Regulamentul Circulației Rutiere interzice

manevra de ocolire, partea vătămată a aflat doar în instanța de judecată, fapt ce nu-

l eliberează de răspundere.

Scoaterea lui Antohii V. de sub urmărire penală este nefondată or, acesta a

comis încălcări grave ale Regulamentului Circulației Rutiere, pct. 45 alin. (1) lit.

d) – a condus cu viteză excesivă, neținând cont de situația rutieră (vizibilitate

redusă din cauza curbei și drum prin pădure, carosabil cu prundiș); pct. 45 alin. (2)

- interzicerea manevrei de ocolire a obstacolelor cu deplasarea pe contrasens, fiind

admisă doar frânarea.

Urmează a fi reținut și comportamentul conducătorilor auto în situația

riscantă și anume că, în timp ce inculpatul o corecta prin eliberarea benzii de

deplasare a automobilului ce venea în întâmpinare, partea vătămată o agrava prin

continuarea deplasării pe contrasens.

Or, potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 166 din 25.11.2016,

continuarea deplasării automobilului „Mazda” pe banda sa ar fi exclus producerea

accidentului.

Totodată, fiind constatate divergențe între rapoartele de expertiză efectuate,

apărarea a solicitat dispunerea efectuării expertizei de către Centrul Național de

Expertize Judiciare, însă cererea a fost respinsă din motiv că nu a fost adresată în

scris, iar partea vătămată nu a înaintat acțiune civilă privind repararea

prejudiciului.

octombrie 2017, ambele apeluri au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a statuat că instanța de fond corect a stabilit situația de fapt,

vinovăția inculpatului fiind dovedită cu certitudine și fără echivoc, iar fapta

săvârșită a fost încadrată juridic corespunzător probelor administrate, care au fost

corect apreciate, cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate în

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, vinovăția inculpatului se confirmă prin declarațiile părții vătămate

Antohii V., că intrând în cotitură, a văzut în fața sa automobilul „Volkswagen

Golf” care se deplasa pe contrasens, a frânat brusc, însă automobilul „Volkswagen

Golf” își continua deplasarea pe contrasens. Neavând posibilitatea să iasă de pe

traseu, deoarece din ambele părți ale drumului era pădure, frânând, a încercat să

treacă mai pe stânga pe la mijlocul drumului, dar în ultimul moment, și

automobilul „Volkswagen Golf” a virat spre partea dreaptă a traseului, în rezultatul

cărui fapt s-a comis tamponarea.

Potrivit declarațiilor martorul Gheorghișenco M., care era în automobilul

inculpatului, aflându-se pe bancheta din spate cu nepoțica în brațe, în timp ce se

deplasau pe drumul din pădure, soțul a strigat că vine un automobil peste ei, iar

când a privit înainte a văzut un nor de praf și mașina părții vătămate ce se deplasa

în direcția lor.

Conform explicațiilor expertului Cozlovschi G., planul-schiță nr. 3 al

raportului de expertiză nr. 2841 redă poziția automobilului „Volkswagen Golf” în

7

momentul tamponării, care se deplasa pe banda de sens opus, aproximativ la o

distanță de 2,8 m. de la marginea dreaptă a părții carosabile, după direcția de

deplasare a automobilului „Mazda”, cu revenire pe banda sa de deplasare.

Potrivit raportului de expertiză traseologică în transport nr. 2841 din

06.03.2015, în momentul tamponării (contactului inițial) poziția reciprocă

(unghiul) a automobilelor „Volkswagen Golf” și „Mazda 626” a fost sub unghi de

aproximativ 155-165º. Traiectoria de deplasare și poziția aproximativă (în

interval/limită) a automobilelor date în momentul tamponării în raport cu

elementele părții carosabile, este ilustrată schematic în schița nr. 3, anexa nr. 4. a

raportului de expertiză.

Conform raportului de expertiză judiciară tehnică auto primară în cadrul

genului de expertiză „Cercetarea circumstanțelor AR” și „Cercetarea urmelor

mijloacelor de transport (traseologică MT)” cu nr. 166 din 10.02.2016, cu

fototabelele și schițele anexate, în momentul inițial de coliziune, partea față stângă

a automobilului „Mazda 626” a intrat în contact cu partea față stângă a

automobilului „Volkswagen Golf”. Axele longitudinale ale automobilelor, în

momentul inițial de coliziune, se aflau aproximativ sub un unghi de 32º. Poziția

reciprocă a automobilelor, în momentul inițial de coliziune, este prezentată în

schema nr. 1, anexa nr. 2 a prezentului raport de expertiză. Poziția reciprocă a

automobilelor, relativ elementelor părții carosabile, în momentul inițial de

coliziune, este prezentată în schema nr. 2, anexa nr. 2 a prezentului raport de

expertiză. Dacă automobilul „Mazda 626”, aflându-se în stare de frânare, se

deplasa paralel marginii drepte a părții carosabile, conform direcției sale de

deplasare, coliziunea cu automobilul de model „Volkswagen Golf” ar fi fost

exclusă. În momentul creării obstacolului de circulație de către conducătorul

automobilului „Volkswagen Golf”, conducătorul automobilului „Mazda 626”

trebuia să acționeze în conformitate cu cerințele art. 45.2 al Regulamentului

Circulației Rutiere. Conducătorul automobilului „Volkswagen Golf” trebuia să

acționeze în conformitate cu prevederile art. 42.2 al Regulamentului Circulației

Rutiere.

Or, instanța de fond, analizând obiectiv probele administrate prin prisma

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, veridicității și coroborării lor, care dovedesc fără echivoc vinovăția

inculpatului, corect i-a încadrat acțiunile pe art. 264 alin. (1) Cod penal, ca

încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce

mijlocul de transport, ce a cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității

corporale sau sănătății.

Totodată, instanța de fond corect a respins poziția apărării prin care se

susține că în acțiunile inculpatului nu se întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii incriminate, fiind stabilit că fapta a fost comisă de acesta, fiind

administrate suficiente probe care dovedesc vinovăția lui în săvârșirea infracțiunii

imputate.

În același timp, declarațiile inculpatului date în cadrul urmăririi penale și

cercetării judecătorești prin care susține nevinovăția sa, sunt irelevante, acestea

8

nefiind consecutive, fiind combătute prin declarațiile proprii, rapoartele de

expertiză medico-legale, auto-tehnice, declarațiile părții vătămate și ale martorului

Gheorghișenco M., care contravin poziției de apărare a inculpatului, fiind făcute în

scopul eschivării de la răspundere penală.

Prin încheierea din 17.10.2017, instanța de apel s-a expus asupra afirmației

apărării că instanța de fond neîntemeiat a respins demersul de numire a expertizei

judiciare auto-tehnice de către Centrul Național de Expertize Judiciare care urma

să stabilească legătura de cauzalitate între încălcări și consecințe, concluziile căreia

ar servi la stabilirea vinovăției sau nevinovăției persoanelor implicate în accident

or, toate circumstanțele care au importanță probatorie pentru cauză au fost deja

elucidate prin raportul de expertiză traseologică în transport, raportul de expertiză

judiciară tehnică auto primară, nefiind necesară dispunerea efectuării unei

expertize auto-tehnice suplimentare.

La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de fond corect a ținut cont de

prevederile art. 61, 75 Cod penal, că nu au fost constatate circumstanțe agravante,

iar faptul că acesta a comis pentru prima dată o infracțiune mai puțin gravă, nu are

antecedente penale, nu este căsătorit și este angajat în câmpul muncii au fost

apreciate ca fiind circumstanțe atenuante. Totodată, inculpatul se caracterizează

pozitiv, nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, iar potrivit cazierului

contravențional, la 25.01.2011 și 20.09.2013 acesta a fost sancționat

contravențional în temeiul art. 233 alin. (3) Cod contravențional și respectiv art.

242 alin. (1) Cod contravențional, achitând amenda aplicată, concluzionând că

reeducarea și corectarea lui este posibilă cu aplicarea unei pedepse sub formă de

amendă și fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Or, în instanța de apel, acuzarea nu a mai considerat necesară aplicarea

pedepsei complementare în privința inculpatului.

Totodată, cererea acuzării privind încasarea din contul inculpatului în

beneficiul statului a cheltuitelor judiciare, este nefondată, acestea fiind cheltuieli

efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probelor pentru

dovedirea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, și ele urmează

a fi trecute în contul statului.

Astfel, concluzia instanței de fond în care menționează obligația pozitivă a

statului de a colecta probe necesare în vederea constatării faptei penale,

identificării făptuitorului și asumarea cheltuielilor aferente procesului penal din

contul statului, este întemeiată.

Potrivit art. 227 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penal, cheltuieli

judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal. Cheltuielile judiciare cuprind sumele cheltuite

pentru restituirea contravalorii obiectelor deteriorate sau nimicite în procesul de

efectuare a expertizei sau de reconstituire a faptei și nu cheltuielile suportate

integral pentru efectuarea unei expertize când aceasta are statut de probă în

procesul penal.

Prin urmare, cheltuielile suportate în cadrul urmăririi penale în vederea

demonstrării vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate pentru

9

efectuarea expertizelor judiciare sunt cheltuieli achitate din bugetul statului, iar

instanța de fond corect a respins ca fiind neîntemeiată solicitarea acuzării privind

încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare în mărime de 6803 lei.

Vasile Bolduratu, a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea parțială a

deciziei și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată, în partea privind respingerea cererii privind încasarea cheltuielilor

judiciare.

Recurentul a invocat că instanța de apel a omis că în cadrul examinării

cauzei statul a suportat cheltuieli judiciare pentru efectuarea expertizelor medico-

legale și autotehnice în sumă de 6803 lei, ce urmează a fi încasați de la inculpat în

beneficiul statului, în conformitate cu art. 227-229 Cod de procedură penală, iar

instanța, contrar prevederilor art. 385 alin. (1) pct. 14), 397 pct. 5) Cod de

procedură penală, nu a dispus acest fapt.

Or, soluția instanței de apel de a menține sentința referitor la încasarea

cheltuielilor de judecată contravine normelor legale în vigoare, în art. 229 Cod de

procedură penală fiind expusă clar obligativitatea suportării cheltuielilor judiciare

de către condamnat.

În drept, recursul este fondat pe temeiul prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

5.1. A declarat recurs ordinar și avocatul Eugen Chirsanov, în care solicită

casarea hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care inculpatul să fie achitat din lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii.

Recurentul a indicat că inculpatul nu și-a recunoscut vina, relatând că

conducea automobilul cu prudență și cu viteză redusă, aproximativ 45 km/h.

În momentul în care din curbă a apărut cu viteză excesivă automobilul

„Mazda”, inculpatul imediat a început a manevra spre dreapta, eliberând banda

de deplasare a acestuia, dar ultimul continua să se deplaseze spre banda lui,

producând coliziunea.

Astfel, conducătorul automobilului „Mazda” este vinovat de comiterea

accidentului, acesta deplasându-se cu viteză excesivă în curbă, având vizibilitatea

redusă a traseului și, în momentul când a observat automobilul „Volkswagen

Golf”, ce se deplasa pe axa drumului, a frânat brusc, deplasându-se ulterior pe

contrasens și tamponând automobilul inculpatului.

Nevinovăția inculpatului se confirmă și prin schema accidentului rutier din

02.10.2014, în care este fixat locul impactului, pe banda sa de deplasare,

corespunzător, pe contrasens pentru partea vătămată.

Totodată, de către expert au fost stabilite vitezele de deplasare de 45 km/h

pentru automobilul de model „Volkswagen Golf” și de 80 km/h pentru automobilul

de model „Mazda”.

În același timp, poziția inculpatului se probează prin:

10

schema accidentului rutier din 02.10.2014, conform căreia locul tamponării

automobilelor a avut loc pe banda de deplasare a inculpatului și tabelul-foto;

raportul de expertiză nr. 2841 din 06.03.2015 prin care s-a stabilit că

automobilul de model „Volkswagen Golf” a fost tamponat de automobilul de

model „Mazda” din direcția stânga spre dreapta sub unghi spre interior;

raportul de expertiză judiciară nr. 166 din 25.11.2015, în pct. 7 fiind indicat

că dacă automobilul de model „Mazda”, aflându-se în stare de frânare se deplasa

paralel marginii drepte a părții carosabile, conform direcției sale de deplasare,

coliziunea automobilului de model „Mazda” cu automobilul de model

„Volkswagen Golf” ar fi fost exclusă;

declarațiile părții vătămate că a observat automobilul de model „Volkswagen

Golf” doar când a parcurs curba și, deoarece acesta se deplasa pe partea lui,

concomitent cu frânarea, a decis să-l ocolească din stânga, deplasându-se spre

contrasens, dar nu a putut evita coliziunea, căci și inculpatul a manevrat în aceeași

direcție.

Mai mult, despre faptul că Regulamentul Circulației Rutiere interzice

manevra de ocolire, partea vătămată a aflat doar în instanța de judecată, fapt ce nu-

l eliberează de răspundere.

Scoaterea lui Antohii V. de sub urmărire penală este nefondată or, acesta a

comis încălcări grave ale Regulamentului Circulației Rutiere, pct. 45 alin. (1) lit.

d) – a condus cu viteză excesivă, neținând cont de situația rutieră (vizibilitate

redusă din cauza curbei și drum prin pădure, carosabil cu prundiș); pct. 45 alin. (2)

- interzicerea manevrei de ocolire a obstacolelor cu deplasarea pe contrasens, fiind

admisă doar frânarea.

Urmează a fi reținut și comportamentul conducătorilor auto în situația

riscantă și anume că, în timp ce inculpatul o corecta prin eliberarea benzii de

deplasare a automobilului ce venea în întâmpinare, partea vătămată o agrava prin

continuarea deplasării pe contrasens.

Or, potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 166 din 25.11.2016,

continuarea deplasării automobilului „Mazda” pe banda sa ar fi exclus producerea

accidentului.

Totodată, fiind constatate divergențe între rapoartele de expertiză efectuate,

apărarea a solicitat dispunerea efectuării expertizei de către Centrul Național de

Expertize Judiciare, însă cererea a fost respinsă din motiv că nu a fost adresată în

scris, iar partea vătămată nu a înaintat careva acțiune civilă privind repararea

prejudiciului.

Prin încheierea din 17.10.2017, instanța de apel a respins demersul apărării

privind numirea expertizei auto-tehnice, neglijând faptul că stabilirea legăturii

cauzale din punct de vedere tehnic ține de competența exclusivă a experților în

domeniu și nu a instanțelor de judecată. Or, în rapoartele de expertiză efectuate nu

este nici un răspuns la întrebarea solicitată, iar prin respingerea demersului

instanțele de judecată au împiedicat la stabilirea circumstanțelor importante pentru

soluționarea justă a cauzei, prin ce inculpatului i s-a încălcat dreptul la un proces

echitabil, prevăzut la art. 6 CEDO.

11

În același timp, concluzia privind nevinovăția lui Antohii V. este nefondată

și contravine concluziilor experților auto-tehnici, potrivit căror în acțiunile ambilor

conducători auto au fost constatate încălcări ale Regulamentului Circulației

Rutiere, iar care din aceste încălcări sunt în legătură cauzală cu comiterea

accidentului urmau a fi stabilite de experți or, dacă nu există legătura cauzală, nu

este nici infracțiune.

În drept, recursul este fondat pe temeiul prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 8)

Cod de procedură penală.

nominalizate pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate,

Colegiul penal concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din

următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 10) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul când instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, când hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când nu au fost întrunite

elementele infracțiunii, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar al

avocatului, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept clar definite (pct. 5.1.

din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în

mod concludent că instanțele de fond și apel, legal și întemeiat au constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului,

și încadrarea juridică corectă a acțiunilor lui infracționale, în strictă conformitate

cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin

prisma cumulului de probe suficiente anexate la dosar, inclusiv declarațiile părții

vătămate, ale martorului Gheorghișenco M., ale expertului Cozlovschi G., raportul

de expertiză traseologică în transport nr. 2841 din 06.03.2015, raportul de expertiză

judiciară tehnică auto primară în cadrul genului de expertiză „Cercetarea

circumstanțelor AR” și „Cercetarea urmelor mijloacelor de transport (traseologică

MT)” cu nr. 166 din 10.02.2016, toate probele fiind apreciate în conformitate cu

prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor, și care atestă cert

și clar că până la impact inculpatul se deplasa neregulamentar pe contrasens, adică

pe banda de deplasare a părții vătămate, generând astfel cauzalitatea producerii

accidentului respectiv, instanțele indicând motivele pentru care au respins probele

și versiunile apărării, instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul apărării, probele administrate pe caz demonstrând cu

12

concludență prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii prevăzute

la art. 264 alin. (1) Cod penal (pct. 2., 4., 5.1. din decizie).

În această consecutivitate se observă că și argumentele recurentului că: „în

momentul în care din curbă a apărut cu viteză excesivă automobilul „Mazda”,

inculpatul imediat a început a manevra spre dreapta, eliberând banda de

deplasare a acestuia..., urmează a fi reținut și comportamentul conducătorilor

auto în situația riscantă și anume că, în timp ce inculpatul o corecta prin

eliberarea benzii de deplasare a automobilului ce venea în întâmpinare...”

coroborează cu împrejurările de fapt și de drept constatate de instanțe, astfel încât

concluzia ulterioară conținută în recurs că conducătorul automobilului „Mazda”

este vinovat de comiterea accidentului, este divergentă și contravine prevederilor

pct. 2, 3, 40 alin. (1) lit. a), b), 41 alin. (1) lit. d), 42 alin. (3), (4); 45 alin. (1) lit. b),

d), (2); 82.1) din Anexa nr. 1 a Regulamentului Circulației Rutiere, adică regulilor

de securitate a circulației vădit încălcate de inculpat, care prevăd clar că în

Republica Moldova vehiculele se conduc pe partea dreaptă a carosabilului în

sensul de mers, pe drumurile cu circulația dublu sens care au cel puțin două benzi

într-o direcție este interzisă intrarea pe partea carosabilului destinată circulației în

sens opus, intrarea pe banda extremă stânga destinată circulației în sens opus este

interzisă (pct. 2., 4., 5.1. din decizie).

Totodată, cu privire la argumentele din recursul declarat de procuror (pct. 5.

din decizie), se reține că instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind soluția încasării cheltuielilor judiciare în

strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală, corect ținând

cont de prevederile art. 385 alin. (1) pct. 14), 227 alin. (1) și (3), 143 alin. (1) pct.

2), 6), alin. (2) Cod de procedură penală, care prescriu expres că la adoptarea

sentinței, instanța de judecată soluționează cine și în ce proporție trebuie obligat să

plătească cheltuielile judiciare, suportate pentru asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede

altă modalitate, expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru

constatarea gradului de gravitate și a caracterului vătămărilor integrității corporale,

altor cazuri când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză, iar plata

acestor expertize judiciare se face din contul mijloacelor bugetului de stat,

instanțele just, argumentat și în limitele competenței legale statuând că, în speță,

cheltuielile judiciare pentru expertizele medico-legale și autotehnice urmează a fi

făcute din contul mijloacelor bugetului de stat, instanța de apel pronunțându-se

argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apelul acuzării (pct. 2.-5. din decizie).

La stabilirea pedepsei inculpatului, instanțele just și argumentat au ținut

cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, conform căror la aplicarea legii penale

se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât

din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate

de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în

13

strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 2., 4. din decizie).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei). Art. 6 din CEDO impune în sarcina instanței, obligația de a efectua

o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu

excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora, iar obligația motivării

deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca

impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO,

pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursurile vizate sunt întemeiate doar pe critica modului în

care instanțele au apreciat probele și circumstanțele cauzei (pct. 2. - 5.1. din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2), 229

alin. (1) și (3) Cod de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o

apreciere greșită a probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu

propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare,

instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, inculpatul.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă

apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel

privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în alt

sens decât cel pe care îl propun părțile este o competență și prerogativă legală a

acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor

incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în

recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursurile nominalizate au constituit deja

obiect de examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri

argumentate în acest sens (pct. 2.- 5.1. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și

circumstanțelor cauzei care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform

jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea

din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

14

Împrejurările enunțate denotă în mod evident, că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că

instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile

declarate, că în acțiunile inculpatului au fost întrunite elementele infracțiunii, că

instanțele au aplicat acestuia pedepse individualizate conform prevederilor legale,

și că recursurile ordinare sunt vădit neîntemeiate.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că

acesta este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursurile ordinare de pe rol sunt vădit neîntemeiate,

acestea urmează a fi declarate inadmisibile.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de Adjunctul procurorului-

șef al Procuraturii de circumscripție Chișinău, Vasile Bolduratu, și de avocatul

Eugen Chirsanov, împotriva sentinței Judecătoriei Orhei din 09 august 2017 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2017 în

privința inculpatului Gheorghișenco Ivan XXXXX, pe motiv că sunt vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 februarie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

15