1ra-36/2018 — Art. 171 alin. 3 lit. b CP

Prin sentința Judecătoriei Bălți din 17 septembrie 2015, Caragea Serghei a fost achitat de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Potrivit sentinței s-a stabilit că Caragea Serghei, de către organul de urmărire penală, a fost învinuit în faptul că acționând cu intenție, fiind în stare de ebrietate alcoolică, prin constrângere fizică și psihică, la data de 01.08.2014, aproximativ la ora 05:00, aflându-se pe câmpul amplasat pe porțiunea dintre teritoriul aeroportului din mun. Bălți și poligonul militar din preajma satului Elizaveta, mun. Bălți, folosindu-se de faptul că era numai el cu minora XXXXX, a. n. XXXXX și nu erau văzuți de nimeni, a apucat-o de mână, a trântit-o la pământ, apoi i-a astupat cu mâna gura și a întreținut un raport sexual forțat, în formă obișnuită. Tot el, de către organul de urmărire penală, a fost învinuit în faptul că acționând cu intenție, fiind în stare de ebrietate alcoolică, prin constrângere fizică și psihică, la data de 02.08.2014, aproximativ la ora 13:00, uitându-se după vacă pe câmpul din apropiere, văzând- o pe minora XXXXX, a. n. XXXXX, care se ducea după altă vacă, folosindu-se de faptul că nu este văzut de nimeni, a întreținut cu ultima un raport sexual în formă obișnuită. Tot el, de către organul de urmărire penală, a fost învinuit în faptul că acționând cu intenție, fiind în stare de ebrietate alcoolică, prin constrângere fizică și psihică, la data de 03.08.2014, aproximativ la ora 12:00, în timp ce se afla pe același teritoriu pe porțiunea dintre aeroportul din mun. Bălți și poligonul militar din preajma satului Elizaveta, mun. Bălți, prin aceleași metode, apucând-o forțat pe minora XXXXX, a.n. XXXXX, de mână și punându-i piedică, a violat-o, după care a amenințat-o să nu spună nimănui despre cele întâmplate pe parcursul celor 3 zile. Acțiunile lui Caragea Serghei, de către organul de urmărire penală, au fost încadrate conform indicilor calificativi - violul, adică raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică și psihică, a unei persoane minore în vârstă de până la 14 ani. 1

Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Caragea Serghei să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal și să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de închisoare, pe un termen de 15 ani, cu executare în penitenciar de tip închis. În motivarea cererii depuse, apelantul a invocat următoarele: - probele la care s-a referit acuzarea au fost doar transcrise în partea descriptivă a sentinței, fără a fi analizate în cumul cu alte probe; totodată, prima instanță neîntemeiat a exclus din probatoriu declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate, totodată respingând nemotivat demersul procurorului privind audierea reprezentantului de la asistența socială, deși acesta a asistat la petrecerea tuturor acțiunilor de urmărire penală; - partea vătămată minoră a fost audiată în condiții speciale, cu participarea specialistului, în urma cărui fapt s-a constatat că "cu fiecare discuție ulterioară primei se schimbă conținutul și forma experienței trăite, se diminuează actualitatea informației, se pierd detalii"; totodată, în ședința de judecată, reprezentantul legal al părții vătămate minore a precizat că "se face tot posibilul ca minora să nu-și aducă aminte de cazul întâmplat"; în opinia apelantului, afirmațiile expuse combat concluziile primei instanțe asupra "influențării minorei de mama sa, dat fiind faptul că fetița este credulă", ceea ce la rândul său denotă că prima instanță neîntemeiat a statuat asupra excluderii din probatoriu a declarațiilor reprezentantului legal al părții minore, bazându-se pe faptul că aceasta nu a putut concretiza care anume cuvinte i-a spus minora în legătură cu cele întâmplate; în acest context, apelantul a indicat că martorul Clipa A., fiind audiată în ședința de judecată, a comunicat că anume ea era prima persoană care a auzit de la minoră cele întâmplate și împreună cu ultima i-au povestit mamei minorei despre caz; - referindu-se la chestiunea adresării părții vătămate minore la poliție peste o perioadă îndelungată, apelantul a menționat că din declarațiile tuturor martorilor audiați în cadrul ședinței de judecată rezultă că stăpânul stânei, Botnari V., a făcut o adunare cu toți ciobanii, în cadrul căruia a interzis informarea organului de urmărire asupra celor întâmplate la stâna pe care o gestionează; anume din aceste considerente, mama minorei s-a deplasat în alt raion pentru depunerea plângerii, fiind relevant și faptul că însăși inculpatul, în cadrul ședinței de judecată, a menționat că împreună cu administratorul stânei, Botnari V., i-a transmis mamei minorei 7000 lei pentru a nu-l denunța organului de urmărire penală; - fiind reținut și audiat, Caragea Serghei a recunoscut vina și în mod benevol a depus declarații, nu a comunicat că ar fi fost maltratat și nu avea pe corpul său semne care ar fi indicat aplicarea violenței asupra sa, iar la citirea declarațiilor inculpatului în ședința de judecată, și anume la punerea în discuție a faptului dacă declarațiile au avut un caracter benevol, inculpatul nu a răspuns, zâmbind; - apreciind nivelul de dezvoltare socială a inculpatului, instanța de judecată a dat o apreciere neîntemeiată declarațiilor ultimului, deși tototdată s-a referit la raportul de expertiză psihiatrică legală efectuat în privința acestuia; în acest context, apelantul a indicat că Caragea Serghei a fost supus expertizării pe o durată de 30 de zile, în cadrul căreia s-a aflat sub controlul specialiștilor, unde nefiind influențat de poliție sau procuror, după cum a concluzionat instanța, a comunicat că "am violat-o; ea singură a venit la mine și a vrut", astfel confirmându-și propria poziție, expusă la etapa urmăririi penale; - chestiunea nedereglării integrității himenului, în opinia apelantului, se datora particularității de elasticitate a acestuia, iar faptul lipsei spermatozoizilor pe hainele 2 inculpatului sau a părții vătămate minore se datora adresării la organul de urmărire penală peste o perioadă îndelungată; - fiind în cunoștință de cauză, inculpatul nu s-a prezentat la pronunțarea sentinței motivate, ceea ce combate concluzia instanței asupra nivelului redus de dezvoltare a acestuia, or inculpatul este predispus să inducă în eroare participanții procesului, în scopul evitării răspunderii și pedepsei penale. Apelantul a conchis că prima instanță a omis să aprecieze toate probele în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, abordându-le în favoarea exclusivă a inculpatului.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16 iunie 2017, pronunțată integral la 12 iulie 2017, apelul declarat a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă hotărârâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Caragea Serghei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 10 ani, cu executare în penitenciar de tip închis. 4.1. În motivarea soluției adoptate, în urma audierii pe viu a inculpatului, a reprezentantului legal al părții vătămate Dracenco T., a martorilor Condratiuc V., Clipa A., verificând ansamblul de probe existent în cauză (f.d. 69 verso, 70-71, vol. II), instanța de apel a considerat că vinovăția inculpatului a fost confirmată, or prima instanță a examinat cauza superficial, în lipsa unei cercetări obiective a probelor prezentate de partea acuzării, cu aprecierea eronată a împrejurărilor cauzei, iar drept rezultat a efectuat constatări eronate, care la rândul său au impus soluția achitării inculpatului. În acest context, instanța de apel a statuat că prima instanță, la rândul său, neobiectiv a apreciat declarațiile martorilor ca fiind date în favoarea inculpatului, selectând doar circumstanțele ce favorizează poziția apărării. În susținerea poziției sale, instanța de apel a dat o apreciere conținutului desfășurat al declarațiilor martorilor, reprezentantului legal al părții vătămate și părții vătămate (f.d. 71- 72, vol. III) și a statuat că acestea coroborează cu probele scrise, cercetate la caz și probează existența faptei incriminate inculpatului, la caz fiind relevante constatările expuse atât în raportul de expertiză psihiatrică legală în privința părții vătămate minore, nr. 366a-2014 din 25.09.2014 (f.d. 58-59, vol. I), cât și în cel efectuat în privința inculpatului, cu nr. 360a-2014 din 23.09.2014 (f.d. 65-66, vol. I). Instanța de apel a considerat că prima instanță, la rândul său, neîntemeiat a statuat asupra irelevanței declarațiilor reprezentantului legal al părții vătămate Dracenco T., bazându-se pe faptul că aceasta nu a putut concretiza care anume cuvinte i-au fost comunicate de către minoră după comiterea faptelor, or martorul Clipa A. a fost prima persoană care a aflat despre cele întâmplate de la minoră și anume acest martor, împreună cu minora, i-au povestit lui Dracenco T. despre cazul ce a avut loc. Instanța de apel a reținut că declarațiile martorilor Botnari V. și Petcov Șt. nu prezintă relevanță, deoarece nu confirmă sau infirmă careva chestiuni ce ar avea tangență cu învinuirea adusă lui Caragea Serghei. Referindu-se la poziția inculpatului de nerecunoaștere a vinovăției, instanța de apel a constatat că aceasta vine în contradicție atât cu probatoriul administrat în cauză, precum și cu declarațiile date de către primul la etapa urmăririi penale. În acest sens, instanța de apel a reținut că toate acțiunile de urmărire penală au fost petrecute cu participarea lui Caragea Serghei, care a indicat locul unde a fost săvârșită fapta, iar fiind reținut și audiat de către procuror, cu participarea avocatului, ultimul a recunoscut vina și a depus declarații în mod 3 benevol, fară a comunica procurorului despre maltratări și neavând pe corpul său urme de aplicare a violenței, relatând că "totul s-a întâmplat, căci XXXXX venea la mine și mă gâdilea, ea singură vroia ca să facem aceste fapte". În același context, instanța de apel a reținut că inculpatul, ulterior, la examinarea cauzei în prima instanță și în apel, a invocat maltratarea sa în momentele de reținere și audiere și influențarea în vederea depunerii declarațiilor de recunoaștere a vinovăției. Apreciind această versiune, instanța de apel a reținut că de către procuror, în ședința de judecată în apel, a fost prezentată ordonanța Procuraturii mun. Bălți din 10.05.2017, prin care s-a dispus refuzarea pornirii urmării penale pe faptul presupusei maltratări a lui Caragea Serghei, din motivul lipsei faptului infracțiunii, totodată fiind dispusă clasarea procesului penal, iar ordonanța respectivă nu a fost contestată. Instanța de apel a considerat eronate concluziile expuse în sentință, privitoare la inexistența violului reieșind din considerentul imposibilității dereglării himenului (care la partea vătămată s-a dovedit a fi integru) în cadrul unui raport sexual în formă obișnuită. În acest sens, instanța de apel a reținut că violul se consideră consumat odată cu începerea realizării actului sexual, indiferent de consecințe, iar prin noțiunea de "raport sexual" se presupune un act fiziologic de penetrare, care se poate exprima inclusiv și prin introducerea membrului viril în vestibulul vaginului. Reieșind din cele expuse, instanța de apel a reținut ca fiind constatată comiterea de către Caragea Serghei a infracțiunii de viol asupra minorei în vârstă de până la 14 ani, și anume că Caragea Serghei, acționând cu intenție, fiind în stare de ebrietate alcoolică, prin constrângere fizică și psihică, la data de 01.08.2014, aproximativ la ora 05:00, aflându-se pe câmpul amplasat pe porțiunea dintre teritoriul aeroportului din mun. Bălți și poligonul militar din preajma satului Elizaveta, mun. Bălți, folosindu-se de faptul că era numai el cu minora XXXXX, a. n. XXXXX și nu erau văzuți de nimeni, a apucat-o de mână, a trântit-o la pământ, apoi i-a astupat cu mâna gura și a întreținut un raport sexual forțat, în formă obișnuită. Suplimentar, instanța de apel a constatat că tot Caragea Serghei, acționând cu intenție, fiind în stare de ebrietate alcoolică, prin constrângere fizică și psihică, la data de 02.08.2014, aproximativ la ora 13:00, uitându-se după vacă pe câmpul din apropiere, văzând-o pe minora XXXXX, a. n. XXXXX, care se ducea după altă vacă, folosindu-se de faptul că nu este văzut de nimeni, a întreținut cu ultima un raport sexual în formă obișnuită. Totodată, instanța de apel a constatat că tot Caragea Serghei, acționând cu intenție, fiind în stare de ebrietate alcoolică, prin constrângere fizică și psihică, la data de 03.08.2014, aproximativ la ora 12:00, în timp ce se afla pe același teritoriu pe porțiunea dintre aeroportul din mun. Bălți și poligonul militar din preajma satului Elizaveta, mun. Bălți, prin aceleași metode, apucând-o forțat pe minora XXXXX, a. n. XXXXX, de mână și punându-i piedică, a violat-o, după care a amenințat-o să nu spună nimănui despre cele întâmplate pe parcursul celor 3 zile. Instanța de apel a constatat că acțiunile inculpatului se încadrează în baza art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal, cu următorii indici calificativi – violul, adică raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică și psihică, a unei persoane minore în vârstă de până la 14 ani. Referindu-se la chestiunea individualizării pedepsei, instanța de apel a reținut că infracțiunea comisă face parte din categoria celor excepțional de grave, că inculpatul se caracterizează negativ la locul de trai, că nu se află la evidența medicilor narcolog și psihiatru, că nu are antecedente penale, precum și faptul că pe rolul instanței de apel se află cauza penală 4 privind învinuirea lui Caragea Serghei în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. art. 145 alin. (2) lit. i), 186 alin. (5), 197 alin. (2) lit. a) Cod penal. Totodată, instanța de apel a reținut lipsa în cauză a circumstanțelor agravante și atenuante, considerând relevant și comportamentul inculpatului, care nu și-a recunoscut vina și și-a modificat cu persistență declarațiile, date în opinia instanței de apel în vederea evitării răspunderii penale. În legătură cu circumstanțele constatate, instanța de apel a decis să-i stabilească inculpatului pedeapsa sub formă de închisoare, pe un termen de 10 ani, cu executare în penitenciar de tip închis, care în opinia instanței de apel este echitabilă și capabilă de a atinge scopurile legale instituite.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Janu Anatolie în numele inculpatului, depus la 14 august 2017, care în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, și anume că nu au fost întrunite elementele infracțiunii, solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței. În motivarea cererii depuse, recurentul a invocat următoarele: - în motivarea deciziei adoptate, instanța de apel s-a condus doar de formulări generale și de rupturi din declarațiile martorilor, întru confirmarea vinovăției inculpatului, lăsând fără apreciere motivele invocate de avocat la judecarea apelului; - condamnarea inculpatului a fost efectuată în baza reaprecierii probelor acumulate până la examinarea cauzei în prima instanță, or procurorul nu a prezentat careva probe noi întru confirmarea învinuirii imputate, situație care în ansamblu este contrară jurisprudenței CțEDO și care a constituit obiect de examinare la Curte (cauza Mischie c. României), în cadrul căreia s-a statuat că este interzisă condamnarea după o sentință de achitare, dacă nu sunt prezentate probe noi, care să răstoarne probatoriul administrat în fond; - învinuirea înaintată inculpatului este una abstractă, prin folosire de noțiuni exagerate după părerea recurentului ("minoră, în vârstă de 14 ani", "constrângere fizică și psihică", "în repetate rânduri" etc), învinuirea în ansamblu fiind imprecisă, neconfirmată prin nici o probă, contrară dreptului inculpatului la un proces echitabil și, în particular, lezând dreptul acestuia la apărare; - starea de ebrietate la săvârșirea infracțiunii, după cum i-a fost incriminată inculpatului, nu a fost suficient demonstrată, or la materialele cauzei a fost anexat un singur proces-verbal de constatare a faptului stării de ebrietate, nr. 2790, care confirmă această stare la 06.08.2014, când inculpatul a fost reținut, însă nicidecum nu confirmă că inculpatul se afla în starea dată la 01, 02 sau 03 august 2014, când au fost săvârșite faptele; - potrivit doctrinei penale, raportul sexual presupune un act sexual normal între bărbat și o femeie, iar în cazul deferit judecării, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 551 din 07.08.2014, la momentul examinării părții vătămate XXXXX, integritatea himenului s-a dovedit a fi nedereglată, iar săvârșirea unui raport sexual în formă obișnuită, fără dereglarea integrității celui din urmă, este imposibilă; - acțiunea de constrângere fizică a părții vătămate, incriminată inculpatului, este infirmată prin declarațiile primei, care în cadrul efectuării expertizei medico-legale în privința sa, la 07.08.2014, a declarat că nu a fost bătută, totodată fiind relevant că în raportul întocmit s-a menționat că la partea vătămată nu s-au depistat leziuni corporale vizibile, inclusiv și în regiunea organelor genitale externe; - acțiunea de constrângere psihică a părții vătămate nu și-a găsit confirmare; 5 - însăși partea vătămată, audiată în ședința de judecată din 03.06.2015, în condiții speciale, a menționat că "cu Serioja nu s-a întâmplat nici o situație niciodată", "când eram cu Serioja atunci noi doar vorbeam, nu făceam nimic", iar în confirmarea celor relatate de partea vătămată vin concluziile expuse în rapoartele de expertiză medico-legală - că la examinarea cet. Caragea Serghei leziuni corporale, inclusiv și în regiunea organelor genitale nu s-au depistat (raportul nr. 549 din 07.08.2014), că în fragmentele examinate din petele suspecte de pe chiloți și pantaloni sânge și spermatozoizi nu s-au depistat (raportul nr. 696 din 04.09.2014), aceeași constatare fiind făcută și în privința îmbrăcămintei inculpatului (raportul nr. 697 din 04.09.2014). În acest context, recurentul consideră că concluziile enunțate în raporturile de expertiză indică cert că infracțiunea de viol nu a avut loc în zilele de 01-03.08.2014 și, respectiv, nu a fost săvârșită de Caragea Serghei. - în actul de expertiză psihiatrico-legală nr. 366a-2014 din 25.09.2014 s-a menționat că partea vătămată minoră relatează cu greu despre cele întâmplate; menționând că "el m-a violat", partea vătămată a fost întrebată despre amănuntele cazului și a repetat același lucru, iar când a fost întrebată dacă cunoaște sensul noțiunilor de viol și relații sexuale, a răspuns că "nu" și că "mama mi-a spus că el m-a violat". În acest context, recurentul consideră relevant de a menționa că prin același act de expertiză s-a conchis că "partea vătămată povestește anevoios despre evenimentele importante pentru cauză, la întrebări răspunde după o pauză îndelungată și folosește expresii stereotipe, clișee preluate de la adulți". În același act de expertiză s-a menționat că "particularitatea psihologică a părții vătămate este sugestibilitatea sporită, ce înseamnă că ea poate fi influențată de către persoane mature", această concluzie fiind expusă și în fișa de constatare, în care s-a menționat că "minora XXXXX este ușor influențabilă și credulă". - faptul că atât partea vătămată, cât și inculpatul au fost influențați de către organul de urmărire penală este confirmat prin concluziile expuse în actul de expertiză psihiatrico-legală nr. 360a-2014 din 23.09.2014, efectuat în privința inculpatului, potrivit căruia "s-a încercat de câteva ori de a discuta despre cazul dat cu Caragea. Se închide, nu răspunde sau răspunde scurt "am violat-o", dar nu poate lămuri sensul acestui cuvânt, redă "așa a spus poliția", apoi redă "eu nu am făcut nimic, am fugit de acolo că venea fratele ei", apoi redă "ea singură a venit la mine și a vrut" etc. - concluziile expuse în actele de expertiză psihiatrică legală concordează cu declarațiile dubioase ale martorului Dracenco T., mama părții vătămate minore, care în fața instanței a declarat că "fiica mi-a spus că violul a fost doar într-o zi" și că "la urmărirea penală eu nu am spus că fiica a fost violată de trei ori", iar după intervenirea procurorului și prezentarea semnăturii ei depuse sub declarațiile date la urmărirea penală, acest martor și-a adus aminte și de celelalte zile în care ar fi avut loc presupusele acte de viol; - declarațiile martorului Clipa A. sunt exagerate, în situația în care acest martor declară că partea vătămată i-a spus că a fost violată, ultima neștiind măcar sensul noțiunii de viol, fiind relevant și faptul că acest martor a declarat că "XXXXX nu mi-a spus că Serioja a dezbrăcat-o". În concluzie, recurentul a invocat că învinuirea adusă inculpatului este una nejustificată, bazată doar pe declarațiile părții vătămate, obținute în condiții dubioase la urmărirea penală, declarații care nici nu au fost ulterior confirmate la examinarea cauzei în instanța de judecată.

Pe cauză a fost depusă referință de către procuror, care pledează pentru inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat. În motivarea soluției 6 propuse, procurorul menționează că instanța de apel, în urma analizei ample a probelor, just a reținut încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului și corect a adoptat soluția de condamnare a acestuia. Suplimentar, procurorul menționează că activitatea instanței de apel, privind aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel propus de recurent constituie o prerogativă legală a acestei instanțe, nefiind un temei separat pentru recurs potrivit art. 427 Cod de procedură penală, astfel invocarea acestei chestiuni la etapa examinării recursului ordinar fiind lipsită de suport legal. Totodată, procurorul indică că motivele invocate de recurent au constituit obiect de examinare la judecarea apelului, iar o altă opinie asupra probelor puse la baza hotărârii de condamnare nu poate servi drept temei pentru reexaminarea cauzei.

Judecând recursul ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal lărgit decide respingerea acestuia, ca inadmisibil, din următoarele considerente. Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul ordinar, instanța de recurs îl respinge, ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate. Colegiul penal lărgit reține că, potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie indicate de recurent. Examinând motivele invocate în recursul ordinar, Colegiul penal lărgit constată că acestea implică o critică asupra probelor puse de către instanța de apel la baza condamnării lui Caragea Serghei, critică care în opinia recurentului este justificată și impune necesitatea casării deciziei atacate. În contextul dat, Colegiul penal lărgit reține că art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede o listă exhaustivă de temeiuri pentru recurs, a cărei analiză denotă faptul că chestiunile privind aprecierea probelor nu sunt reflectate în conținutul acestui articol, astfel neconstituind un temei pentru recurs separat. În acest sens, este necesar de a reitera că potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților. Totodată, Colegiul penal lărgit statuează că critica aprecierii probelor, care la caz comportă o solicitare de reapreciere a acestora, nu poate fi supusă analizei la etapa examinării cauzei în ordine de recurs ordinar, deoarece instanța de recurs este abilitată de a se pronunța asupra chestiunilor de drept, care constituie erori cu caracter procedural sau material, iar aprecierea probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține de judecarea fondului cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de către instanța de recurs. În contextul dat, Colegiul penal reiterează că instanța de recurs verifică legalitatea și temeinicia hotărârilor judecătorești atacate, exclusiv prin prisma prezenței sau absenței temeiurilor pentru recurs, prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală. Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit respinge argumentele recurentului în partea dată, ca fiind de jure inadmisibile. În același context, Colegiul penal lărgit constată că temeiul pentru recurs invocat în cerere, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, și anume că nu au fost întrunite elementele infracțiunii, nu și-a găsit confirmare la judecarea prezentului recurs ordinar, fiind invocat nemijlocit întru susținerea criticii privind aprecierea probelor care, după cum s-a menționat anterior, este inadmisibilă la această etapă a procesului penal. În legătură cu cele expuse, Colegiul penal lărgit apreciază corectitudinea constatărilor instanței de apel, expuse la pct. 4.1. al prezentei decizii, chestiunile invocate în recursul 7 ordinar deferit prezentei judecări fiind pe deplin abordate la etapa judecării apelului, asupra acestora fiind expuse concluzii relevante în decizia atacată, care nu necesită o reiterare din motivul temeiniciei și plenitudinii lor. Totodată, Colegiul penal lărgit constată că nu pot fi reținute drept plauzibile argumentele recurentului privind caracterul abstract al învinuirii înaintate lui Caragea Serghei, precum și susținerea influențării ultimului și a părții vătămate de către organul de urmărire penală. Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit reține că motivele menționate urmau a fi puse în discuție la etapa corespunzătoare a procesului penal, în conformitate cu prevederile art. 251 alin. (4) Cod de procedură penală, potrivit cărora încălcarea oricărei alte prevederi legale decât cele prevăzute în alin. (2) atrage nulitatea actului dacă a fost invocată în cursul efectuării acțiunii – când partea este prezentă, sau la terminarea urmăririi penale – când partea ia cunoștință de materialele dosarului, sau în instanța de judecată – când partea a fost absentă la efectuarea acțiunii procesuale, precum și în cazul în care proba este prezentată nemijlocit în instanță. Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit constată că potrivit procesului-verbal de informare a învinuitului și apărătorului despre terminarea urmăririi penale și prezentarea materialelor pe cauza penală, din 16 decembrie 2014, ultimii expres au indicat că nu au careva cereri, semnând în acest sens (f.d. 166, vol. I). Din considerentele enunțate, Colegiul penal lărgit respinge motivele invocate de recurent în partea dată. În ansamblul circumstanțelor constatate, din motiv că temeiul pentru recurs invocat în cerere nu și-a găsit confirmare, argumentele aduse în susținerea existenței erorii de drept fiind inadmisibile, precum și din considerentul că celelalte argumente invocate de recurent sunt neîntemeiate, iar alte erori care ar impune soluția casării hotărârii atacate nu s-au depistat, Colegiul penal lărgit conchide asupra respingerii recursului ordinar declarat în cauză, ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

În conformitate cu art. 338, 434, 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Se respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către avocatul Janu Anatolie în numele inculpatului Caragea Serghei, în cauza penală în privința lui Caragea Serghei XXXXX, cu menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16 iunie 2017. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 23 februarie 2018. Președinte Petru Ursache Judecători Nadejda Toma Vladimir Timofti Constantin Alerguș Anatolie Țurcan 8