1ra-175/18 — Art.361 alin.1 CP

Prima instanță: 07.04.2017 - 04.05.2017;

Instanța de apel: 24.05.2017 - 16.10.2017;

Instanța de recurs: 11.12.2017 - 17.01.2018. CONSTATĂ: 1. Prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul central din 04 mai 2017, Calestru Vasile a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.361 alin.(1) Cod penal la amendă în mărime de 350 unități convenționale. 2. Prima instanță, examinând cauza în procedura prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, a constatat că Calestru Vasile, având scopul confecționării, deținerii și folosirii unor documente oficiale false, care acordă drepturi, în anul 2016, data exactă nefiind stabilită, prin răzuire, a introdus în blancheta cărții internaționale de asigurare pentru autovehicule „Carte Verde” nr.XXXXX pe semiremorca de model „Schmitz”, n/î XXXXX, cu termenul de valabilitate expirat (23.09.2015-22.09.2016), eliberată de către compania de asigurări „Moldova Astrovaz” SA, date false, și anume, prin răzuirea și modificarea rechizitelor în rubrica nr.3 „Valabilitatea-valid” a falsificat termenul de valabilitate al documentului, indicând ilegal termenul 30.12.2015-29.12.2016, pe care l-a deținut și folosit până la data de 05 noiembrie 2016, ora 18.00, când l-a prezentat la PTF „Giurgiulești-Galați”, rutier internațional pe direcția ieșire din R.Moldova, la controlul trecerii frontierei de stat. 3. Împotriva sentinței au declarat apeluri: - procurorul, prin care a solicitat casarea acesteia în partea încasării cheltuielilor de judecată, rejudecarea cauzei în această parte, conform procedurii stabilite pentru prima instanță, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie încasate din contul inculpatului cheltuielile de judecată în mărime de 550 lei, invocând că instanța eronat a respins solicitarea acuzatorului de stat de a fi încasate din contul inculpatului cheltuielile de judecată pentru efectuarea raportului de constatare nr.649 din 30.11.2016 și raportului de expertiză nr.34/13/3/1-R-533 din 09.12.2016; - avocatul S.Donea în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei în această parte, conform procedurii stabilite pentru prima instanță, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui V.Calestru să-i fie aplicată pedeapsa în limitele sancțiuni art.361 alin.(1) Cod penal, în vigoare la data comiterii 1 infracțiunii, invocând că instanța a aplicat o pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 16 octombrie 2017, apelurile declarate de către procuror și avocatul S.Donea în numele inculpatului au fost admise, casată sentința în partea stabilirii pedepsei penale și în latura civilă, rejudecată cauza în această parte și pronunțată o nouă hotărâre, prin care lui V.Calestru în baza art.361 alin.(1) Cod penal i-a fost aplicată pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 225 unități convenționale, iar solicitarea procurorului privind încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor de judecată în mărime de 550 lei a fost respinsă. În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute. În motivarea soluției date instanța de apel a reținut că, sentința a fost contestată doar în partea stabilirii pedepsei penale și încasării cheltuielilor judiciare. Cu referire la apelul declarat de către avocatul S.Donea în numele inculpatului, instanța de apel a indicat că, la stabilirea categoriei pedepsei penale, prima instanță a dat deplină eficiență prevederilor art.7, 61, 75 Cod penal, ținând cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, care face parte din categoria celor ușoare, de motivul acesteia, de persoana inculpatului, care se caracterizează pozitiv la locul de trai, are un copil minor la întreținere, este angajat în câmpul muncii, anterior nu a fost judecat, că circumstanțe care agravează răspunderea nu au fost stabilite, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia, și corect a conchis că inculpatului urmează a-i fi aplicată o pedeapsă sub formă de amendă. Pe de altă parte însă, instanța de apel a sesizat că prima instanță i-a aplicat lui V.Calestru o pedeapsa în alte limite decât cele prevăzute de sancțiunea normei penale incriminate. Astfel, instanța de apel a stabilit că infracțiunea a fost săvârșită la 05.11.2016, iar potrivit art.361 alin.(1) Cod penal (în vigoare la această dată), pentru săvârșirea acesteia se aplică amendă în mărime de până la 300 unități convenționale sau muncă neremunerată în folosul comunității de la 150 la 200 ore, sau închisoare de până la 2 ani. Prin urmare, în temeiul art.10 alin.(1) Cod penal, precum și ținând cont că inculpatul și-a recunoscut vina și a solicitat examinarea cauzei penale în baza art.3641 Cod de procedură penală, instanța de apel a conchis că acestuia urmează a-i fi redusă amenda stabilită, de la 350 unități convenționale, la 225 unități convenționale. Cu referire la apelul declarat de către procuror, instanța de apel a indicat că, reieșind din prevederile art.143 alin.(1) pct.6) și alin.(2) Cod de procedură penală, în cazurile când expertiza a fost dispusă de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat. Respectiv, instanța de apel a precizat că, în speță, raportul de constatare nr.649 din 30.11.2016 și cel de expertiză nr.34/13/3/1-R-533 din 09.12.2016, au fost efectuate la solicitarea organului de urmărire penală pentru constatarea existenței semnelor de falsificare a blanchetei cărții internaționale de asigurare pentru autovehicule „Carte Verde” a mijlocului de transport de model „Schmitz Cargobullsko 24”, cu n/î XXXXX și cu termenul de valabilitate 30.12.2015-29.12.2016, eliberată de către compania de asigurări „Moldova Astrovaz” SA, acestea fiind acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse în seama părții acuzării.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar procurorul care, invocând temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia în partea cheltuielilor de judecată, rejudecarea cauzei în această parte, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună încasarea de la V.Calestru a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizelor, în mărime de 550 lei, pe motiv că hotărîrea atacată nu 2 cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; - instanța nu a ținut cont de prevederile art.227 alin.(1) și (2) pct.5) și 229 alin.(1) Cod de procedură penală și incorect a soluționat chestiunea legată de cheltuielile judiciare.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către procuror în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, ținând cont de opinia avocatului S.Donea în numele inculpatului și a inculpatului expusă în referință, prin care se solicită declararea inadmisibilității recursului ordinar declarat, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente. Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond ori de apel. Recurentul în recurs a invocat ca temei de casare a deciziei instanței de apel art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Analizând temeiul respectiv în raport cu motivele invocate în recursul declarat, Colegiul penal constată că acesta nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului. Motivele recurentului, precum că instanța de apel eronat a respins cererea în vederea compensării cheltuielilor judiciare, încălcând astfel prevederile art.227 și 229 Cod de procedură penală, sunt neîntemeiate. Astfel, potrivit art.227 alin.(1) și (3) și 229 alin.(1) Cod de procedură penală, cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate. La caz, recurentul nu a ținut cont că cheltuielile pentru efectuarea raportului de constatare nr.649 din 30.11.2016 și cel de expertiză nr.34/13/3/1-R-533 din 09.12.2016, în sumă totală de 550 lei, sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale întru acumularea probatoriului necesar și că acestea sunt trecute, de fapt, în contul statului și nu urmează a fi puse pe seama condamnatului, or, aceste acțiuni țin de activitatea organului de urmărire penală, care are un rol activ în procesul de depistare a diferitor circumstanțe care dovedesc infracțiunea și identifică făptuitorul, pentru aducerea învinuirii de stat. Trecerea cheltuielilor judiciare în procesul penal în contul statului își are temeiul în necesitatea desfășurării procesului penal din oficiu, pentru ca nici un infractor să nu rămână nepedepsit. Or, într-o situație contrară, acest principiu nu-și mai are valoarea. Colegiul penal consideră că instanța de apel corect a admis apelul procurorului atât în partea stabilirii pedepsei penale, cât și în latura civilă, pe motiv că prima instanță nu s-a expus inclusiv în privința solicitării procurorului privind încasarea de la inculpat în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în sumă de 550 lei pentru efectuarea expertizelor sus- menționate, respingând totodată solicitarea acestuia în acest sens, ca fiind nefondată. Cu referire la argumentul recurentului, precum că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, Colegiul remarcă că recursul repetă textul apelului, argumentele expuse de recurent fiind anterior invocate în apel, iar instanța de apel, examinându-le în ansamblu, le-a dat o apreciere corespunzătoare, conform art.414 Cod de procedură penală, pronunțându-se argumentat și detaliat asupra lor. Subsecvent, Colegiul conchide că decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului în latura stabilirii pedepsei și respingerea acestuia în partea încasării de la inculpat în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală. Prin urmare, argumentele recurentului sunt neîntemeiate, decizia instanței de apel fiind bine argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art.394 Cod de procedură penală. 3 Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel atacată, Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii judecătorești contestate. Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiul invocat de către procuror nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar da temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul-șef al Procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 16 octombrie 2017, în cauza penală în privința lui Calestru Vasile, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 14 februarie 2018. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Iurie Diaconu 4