1ra-167/2018 — Art. 217/1 alin. 2 CP

Prin sentința Judecătoriei Ungheni sediul Central din 22 mai 2017, adoptată în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Ochinciuc A. a fost condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, la pedeapsă sub formă de 100 ore muncă neremunerată.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că, Ochinciuc A., în scop de consum personal și fără scop de înstrăinare, în circumstanțe nestabilite de organul de urmărire penală, a intrat în posesia substanțelor narcotice- marijuana, pe care a consumat-o prin fumare, la domiciliu cet. Haceaturean T. din s. Sculeni, r-nul Ungheni, unde aceștia locuiau la gazdă până la 03.12.2016, când în rezultatul percheziției efectuate de către angajații IP Ungheni, la domiciliul respectiv, în odaia de baie au fost depistate și ridicate două fragmente din sticlă de masă plastică și un capac improvizat din staniol pe pereții cărora se află substanță de culoare întunecată cu miros specific, care conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/2/2-R-220 din 21.12.2016, reprezintă substanță narcotică rășină de canabis masa totală a căreia în formă uscată constituie 0,11 gr. 1 Substanței narcotică rășină de canabis, potrivit Listei substanțe/or narcotice, psihotrope și a plantelor care astfel de substanțe, depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, adoptată prin HG nr. 79 din 23.01.2006, cu modificările adoptate prin HG nr. 43 din 23.01.2009 și nr. 825 din 09.11.2011, în cantitățile depistate, constituie proporții mari.

Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare a lui Ochinciuc A. în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, la 8 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, iar în temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, având în vedere sentința din 21.04.2017 și în baza acestei legi, prin cumul parțial a-i stabili o pedeapsă finală în formă de închisoare pe un termen de 3 ani și 6 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. În motivarea apelului declarat, autorul acestuia a menționat că, cauza a fost trimisă în judecată la 05.04.2017, la dosar fiind anexată și revendicarea în care nu există informația de comitere a unei alte infracțiuni, astfel în cadrul dezbaterilor judiciare acuzatorul de stat nu a solicitat aplicarea unei pedepsei prin concurs de infracțiuni conform art. 84 alin.(4) Cod penal, deoarece la 21.04.2017 de către Judecătoria Ungheni, inculpatul a fost condamnat în baza art. 166 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite pe o perioadă de probă de 4 ani, fapt despre care instanța nu a fost informată.

Prin decizia Colegiul penal al Curții de Apel Bălți din 25 septembrie 2017, apelul declarat a fost admis, fiind dispusă casarea sentinței în latura pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care Ochinciuc A. a fost condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, la 8 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, iar în temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial, luând în considerație sentința Judecătoriei Ungheni din 21.04.2017, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani și 6 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Instanța de apel a considerat că, instanța de fond nu a individualizat corect pedeapsa stabilită inculpatului, ținând cont de situația prezentă pe caz și prevederile legale, precum și nu s-a ținut cont nici de sentința anterioară emisă de Judecătoria Ungheni la 21.04.2017 în privința lui Ochinciuc A. în baza art. 166 alin. (2) lit. c), d) Cod penal. La individualizarea și stabilirea pedepsei lui Ochinciuc A., instanța de apel ținând cont de prevederile art. 7, 61, 75-78, 84 Cod penal, de gravitatea infracțiunii comise, motivul acestora, de personalitatea celui vinovat, de prezența circumstanțelor atenuante, de lipsa circumstanțelor agravante și condițiile lui de viață, concluzionând că acesta poate fi corectat și reeducat doar în condițiile aplicării unei pedepse sub formă de închisoare. 2 Or, inculpatul fiind anterior condamnat prin sentința judecătoriei Ungheni din 06.10.2011, iar prin ordonanța procurorului din 26.05.2015, procesul penal în privința lui Ochinciuc A. a fost încetat din motivul împăcării părților, nu și-a făcut concluziile necesare, nu sa corectat și reeducat, n-a dus o viață conform legilor statului și normelor de conviețuire socială și a comis din nou infracțiuni, dintre care pentru una a fost condamnat prin sentința judecătoriei Ungheni din 21.04.2017, iar a doua este prezenta învinuire.

Împotriva deciziei instanței de apel declară recurs ordinar avocatul Medeleanu R. în numele inculpatului, care invocând temei de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu menținerea în vigoare a sentinței. În motivarea recursului declarat, autorul acestuia invocă următoarele argumente: - instanța de apel neîntemeiat și contrar normelor procedural penale a admis apelul procurorului casând parțial sentința primei instanțe în partea stabilirii pedepsei fără a lua în considerație toate circumstanțele atenuante, existând o cercetare superficială și în final a adoptat o hotărâre neîntemeiată și ilegală; - instanța de apel, contrar prevederilor art. 410 Cod de procedură penală, a admis apelul declarat, stabilindu-i inculpatului o pedeapsă sub formă de închisoare în alte limite decât cele prevăzute de lege; - instanța de apel nu a luat în considerație faptul că, inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (2) Cod penal, neavând antecedente penale; - instanța de apel nu a luat în considerație circumstanțele atenuante la individualizarea pedepsei și inexistența unor circumstanțe agravante; - instanța de apel nu a luat în considerație faptul că antecedentele penale sunt stinse și prin aplicarea prevederilor art. 84 alin. (4) Cod penal, luând în considerație circumstanțele atenuante, urma să aplice prevederile art. 90 Cod penal, cu stabilirea unui termen de probă maxim, fapt ce ar restabili echitatea socială și ar preveni săvârșirea de noi infracțiuni; - instanța de apel nu a ținut cont de datele personale ale inculpatului, de conduita procesuală a acestuia și nu a identificat în speță, împrejurări pertinente care să justifice acordarea de circumstanțe atenuante judiciare; - instanța de apel, contrar prevederilor art. 76 Cod penal, circumstanțelor pe care legea penală le califică ca circumstanțe atenuante, nu le-a justificat de a le considera în acest fel; - în speță nu sunt identificate careva interdicții de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, în privința inculpatului. 6.1. În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra 3 recursului ordinar declarat, solicitând inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat. Precum a fost menționat supra, recurentul invocă temei de casare a hotărârilor contestate pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise în instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Analizând acest temei în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal constată că acesta nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate. Potrivit conținutului recursului, recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de fond, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului Ochinciuc A. și critică decizia instanței de apel numai în partea stabilirii pedepsei, invocând că, în speță nu au fost identificate careva interdicții de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, în privința inculpatului, or, acesta se caracterizează pozitiv la locul de trai, și-a recunoscut vinovăția s-a căit sincer de cele comise și în instanța de fond, cauza a fost examinată în ordinea prevăzută la art. 3641 Cod de procedură penală. Motivele recurentului, precum că instanța de apel incorect a individualizat pedeapsa și neîntemeiat nu a aplicat în privința inculpatului alte pedepse alternative, Colegiul penal le consideră neîntemeiate. La acest capitol, Colegiul penal atestă că, potrivit art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane. 4 Totodată, conform art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă, iar la stabilirea categoriei și termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină seama de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. De asemenea, Colegiul consideră necesar de evidențiat că, în art. 90 Cod penal sunt prevăzute condițiile pentru acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei, și anume se prevede că instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana vinovatului și considerând necesar poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând obligatoriu în hotărâre motivele condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și termenul de probă. Colegiul penal menționează, că la stabilirea pedepsei inculpatului instanța de apel, a ținut seama pe deplin de principiile de aplicare a pedepsei prevăzute de art. 61 Cod penal, de criteriile generale de individualizare a ei, stipulate în art. 75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei care agravează ori atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corijării și reeducării acestuia și corect au conchis că inculpatul a comis o infracțiune ușoară din intenție, anterior fiind condamnat prin sentințele Judecătoriei Ungheni din 06.10.2011 și 21.04.2017, iar prin ordonanța procurorului din 26.05.2015, procesul penal intentat în privința acestuia în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, a fost încetat din motivul împăcării părților, prin urmare corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă doar prin aplicarea unei pedepse cu închisoare. Colegiul reiterează faptul că, în speță, judecarea cauzei penale a avut loc în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în conformitate și cu respectarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală și potrivit alin. (8) al acestui articol, inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate la faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare. Colegiul penal atestă că, sancțiunea art. 217 alin. (2) Cod penal, în baza căruia a fost condamnat Ochinciuc A., prevede pedeapsă cu amendă în mărime de la 400 la 700 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de pînă la 150 de ore, sau cu închisoare de pînă la 1 an, iar persoana juridică se pedepsește cu amendă în mărime de la 5000 la 7000 unități convenționale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice. Însă, în cauză deferită judecății, se constată că, potrivit sentinței adoptate în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Ochinciuc A. a fost condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, la pedeapsă sub formă de 100 ore 5 muncă neremunerată. După care, legalitatea sentinței a fost verificată de instanța de apel, care a dispus casarea sentinței în latura pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care Ochinciuc A. a fost condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, la 8 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, iar în temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial, luând în considerație sentința Judecătoriei Ungheni din 21.04.2017, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani și 6 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, statuând că prima instanță nu a individualizat corect pedeapsa stabilită inculpatului, or, anterior Ochinciuc A. a fost condamnat prin sentința Judecătoria Ungheni din 21.04.2017, în baza art. 166 alin. (2) lit. c), d) Cod penal. La baza acestei concluzii, instanța de apel a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, a ținut cont de circumstanțele cauzei, legate de scopul și motivele faptei, gravitatea infracțiunii săvârșite, de faptul că inculpatul și-a recunoscut vina și s-a căit sincer, precum și de persoana acestuia, care anterior a fost condamnat, astfel fiind predispus de a comite infracțiuni, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de prevenirea de a săvârși infracțiuni noi. Colegiul penal menționează că argumentele recurentului, precum că la stabilirea pedepsei instanța de apel, nu a ținut cont de circumstanțele atenuante prezente în cauză, precum că inculpatul și-a recunoscut vina, nu pot fi reținute, deoarece recunoașterea vinei este o circumstanță atenuantă, mai mult că această circumstanță este un drept al inculpatului, care deja a fost luat în considerație de către instanța de apel la aplicarea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani și 6 luni, or, recunoașterea vinovăției care atrage incidența procedurii simplificate, nu poate fi valorificată ca o circumstanță atenuantă judiciară prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. f) Cod penal, deoarece ar însemna că aceleiași situații de drept să i se acorde o dublă valență juridică. În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că n-a fost constatată prezența în speța examinată a erorii de drept, ce ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate. Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale prescrise la art. 414 - 418 Cod de procedură penală, impunându-se în consecință inadmisibilitatea recursului ordinar declarat la caz, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Medeleanu Roman în numele inculpatului Ochinciuc Andrei, împotriva deciziei Colegiului 6 penal al Curții de Apel Bălți din 27 septembrie 2017, în cauza penală în privința lui Ochinciuc Andrei XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 14 februarie 2018. Președinte Petru Ursache Judecătorii Constantin Alerguș Vladimir Timofti 7