1ra-988/2018 — art. 217 alin. 2 CP

Prin sentința Judecătoriei Drochia /sediul Central/ din 15.12.2017, cauza fiind examinată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în procedura prevăzută de art. 364¹ Cod de procedură penală, Bețivu Ion a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe un termen de 100 ore.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Bețivu Ion într-o perioadă nedeterminată de timp a intrat în posesia drogurilor a căror circulație este interzisă – marihuană în cantitate de 178,112 gr și rășină de canabis în cantitate de 2,048 gr., pe care le păstra la el în gospodăria din satul XXXXX, fiind depistate în rezultatul percheziției legale efectuată la data de 16 octombrie 2017, cantități, care conform Hotărârii Guvernului nr.79 din 23.01.2006, cu modificările ulterioare, constituie droguri în proporții mari. Astfel, acțiunile inculpatului au fost calificate de către prima instanță conform prevederilor art. 217 alin. (2) Cod penal – „Circulația ilegală a substanțelor 1 narcotice, manifestată prin procurarea și păstrarea substanțelor narcotice în proporții mari, fără scop de înstrăinare”.

Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către procurorul în Procuratura raionului Drochia, Tomac Dorin, prin care a solicitat casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care, a fi încasate cheltuielile de judecată din contul inculpatului în sumă de 2 800 lei, invocând că prima instanța a ignorat prevederile art. 227 – 229 Cod de procedură penală, cu privire la achitarea de către inculpat a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizei criminalistice pe droguri în sumă de 2 800 lei.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21 februarie 2018 apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței. 4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a indicat că, cheltuielile judiciare invocate de procuror reprezintă plata din bugetul de stat pentru efectuarea: raportului de expertiză nr. 34/12/2-R-1444 din 17 octombrie 2017. Conform art. 143 alin. (1) Cod de procedură penală, expertiza medico-legală se efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea gradului de gravitate și a caracterului vătămărilor integrității corporale a părților vătămate cât și în alte cazuri când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză iar conform alin. (2) din același articol, plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat. Instanța de apel a mai indicat că, cheltuielile de judecată respective constituie cheltuieli efectuate în vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate și nu pot fi puse în seama inculpatului, astfel, menționând că legea procesual - penală nu prevede achitarea de către inculpat a cheltuielilor judiciare cerute de apelant, astfel prevederile legale la care a făcut trimitere nu stabilesc asemenea cheltuieli ce pot fi încasate din contul inculpatului (relevantă în acest context fiind practica judiciară - decizia Curții Supreme de Justiție din 28 martie 2017 privindu-l pe Godzun Dmitrii.). Astfel, instanța de apel a considerat nefondate argumentele aduse de procuror că prima instanță a ignorat prevederile art.227-229 Cod de procedură penală, cu privire la achitarea de către inculpat a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizei criminalistice pe droguri în sumă de 2 800 lei, deoarece sunt declarative și expuse în viziunea autorului apelului, în sensul atacat de procuror hotărârea primei instanțe fiind una legală și întemeiată.

Decizia instanței de apel, este atacată cu recurs ordinar de către procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Octavian Bodareu, indicând temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin care 2 solicită casarea deciziei cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel de către alt complet de judecată, invocând că: - instanțele de judecată au interpretat eronat prevederile art. 227 alin. (1) Cod de procedură penală; - conform art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului, astfel, instanța de judecată îl poate obliga pe inculpat să recupereze cheltuielile judiciare; - instanțele de judecată nu au clarificat obiectiv necesitatea încasării cheltuielilor de judecată, adoptând o decizie neargumentată în această latură.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal constată că acesta este inadmisibil, din următoarele considerente. În speță se constată că recurentul sa conformat prevederilor art. 422 Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. La caz, Colegiul penal reține că recurentul indică ca temei pentru declararea recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Astfel, Colegiul penal menționează că, argumentul acuzării precum că conform art. 229 Cod de procedură penală, condamnatul suportă cheltuielile judiciare, se califică ca declarativ, acest motiv a fost obiect de dispută atât în cadrul primei instanțe(f.d. 92) cât și în cadrul instanței de apel(f.d. 112 – 114), asupra căruia s-au formulat și s-au punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurentului, pe care Colegiul penal le însușește, ce este conform practicii CEDO, hotărîrea Albert vs România din 16.02.2010. Prin urmare Colegiul penal indică că, suma de 2 800 lei, este compusă din costul pentru efectuarea raportului de expertiză pe caz, cheltuieli ce urmează a fi achitate conform prevederilor art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală (red. 3 05.04.2012), din contul mijloacelor bugetului de stat, care conform art. 10 Cod penal, este mai favorabil pentru inculpat. Colegiul penal invocă că aceste cheltuieli sunt puse pe seama statului prin intermediul organelor de resort care pornesc urmărirea penală și se compun din cheltuieli evidente și necesare în vederea constatării faptei infracționale. Astfel hotărârea atacată este legală, iar recursul ordinar urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Octavian Bodareu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21 februarie 2018, în cauza penală privindu-l pe Bețivu Ion XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 19 septembrie 2018. Președinte Timofti Vladimir Judecători Toma Nadejda Boico Victor 4