1ra-713/2018 — art. 217 alin. 2 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 217 alin. 2 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
1ra-713/2018 — art. 217 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-713/2018
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
04 aprilie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Gordilă Nicolae
Judecători Covalenco Elena
Diaconu Iurie
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Formusatii Andrei, prin care se
solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 13 decembrie 2017,
în cauza penală privindu-l pe
Șencariuc Vladimir Xxxxx, născut la xxxxx, originar și
domiciliat mun. Xxxxx str. Xxxxx ap. x.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 05.07.2017-10.10.2017
instanța de apel: 31.10.2017-13.12.2017
instanța de recurs: 01.03.2018 - 04.04.2018
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Bălți (sediul central), din 10 octombrie 2017, în
procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,
Șencariuc Vladimir Xxxxxe, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217
alin. (2) Cod penal, la 100 ore muncă neremunerată în folosul comunității.
Potrivit sentinței, Șencariuc V., într-o zi nestabilită, într-un mod necunoscut, a
dobândit droguri sub formă de marijuana, într-o cantitate nestabilită, pe care o păstra
asupra sa, fără scop de înstrăinare. Ulterior, la data de 16 mai 2017, în jurul orei 17:50,
aflându-se în mun. Bălți, str. Dovatar, a fost stopat de către angajații de poliție,
deoarece a apărut o bănuială rezonabilă că ultimul a consumat droguri. Șencariuc V.,
văzând că de el se apropie angajații de poliție a început să fugă și a aruncat jos la
pământ un pachet de hârtie, în care se afla masă vegetală mărunțită cu miros specific.
Ulterior, în cadrul efectuării cercetării la fața locului a fost depistat și ridicat un
pachet din hârtie în care se afla o masă vegetală, uscată, mărunțită, de culoare verde și
o butelie din plastic cu volumul de 1.5 litri, ce au fost ridicate, împachetate și sigilate cu
sigila nr. 130 MAI.
Conform raportului de expertiză nr. 34/12/2-R-588 din 31 mai 2017, masa vegetală
uscată, mărunțită de culoare verde, ridicată la 16 mai 2017, reprezintă marijuana și se
1
atribuie la categoria substanțelor narcotice, cu greutatea totală de 2,754 gr. Depunerile
de substanță de pe pereții interiori ai fragmentelor de butelii din masă plastică,
reprezintă rășină de canabis și se atribuie la categoria substanțelor narcotice, cu
greutatea totală de 0,169 gr.
Acțiunile lui Șencariuc V. au fost încadrate în baza art. 217 alin. (2) Cod penal,
circulația ilegală a substanțelor narcotice, adică, prelucrarea, păstrarea și transportarea
substanțelor narcotice, săvârșite în proporții mari și fără scop de înstrăinare.
Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea acesteia
și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin
care să fie obligat Șencariuc V., să recupereze cheltuielile judiciare în sumă de 2.800 lei.
În motivarea apelului a invocat, că statul și-a onorat obligația de a demonstra
vinovăția persoanei, iar pentru buna desfășurare a procesului penal a suportat
cheltuieli, ce raportate la art. 227 Cod de procedură penală, se încadrează în noțiunea
de cheltuieli judiciare, respectiv art. 229 Cod de procedură penală indică direct că,
condamnatul poate fi obligat la recuperarea cheltuielilor judiciare, la caz pentru
efectuarea expertizei conform raportului de expertiză nr. 34/12/2R-588 din 31 mai 2017,
în sumă de 2.800 lei.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 13 decembrie 2017, a
fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.
În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a apreciat ca nefondată
solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea de la inculpatul, Șencariuc V., în
contul statului a cheltuielilor judiciare, în sumă de 2.800 lei, deoarece acestea sunt
cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului
necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului la comiterea infracțiunii imputate.
Astfel, instanța de apel a menționat, că solicitarea procurorului este neîntemeiată
privind încasarea de la inculpat a sumei de 2.800 lei, pentru efectuarea expertizei
criminalistice, finisată prin raportul nr. 34/12/2R-588 din 31 mai 2017. Prin urmare,
prima instanță corect a reținut obligația pozitivă a statului, în sensul art. 6 par. 2 a
Convenției, prin intermediul organului de urmărire penală de a demonstra în
conformitate cu art. 24, 56 Cod de procedură penală, vinovăția persoanei, sarcina
probațiunii potrivit art. 96-97 Cod de procedură penală fiindu-i atribuită organului de
urmărire penală, persoana acuzată de un delict beneficiind de ”prezumția
nevinovăției”, stipulată la art. 8 Cod de procedură penală, fiind liberată de obligația de
ași demonstra nevinovăția.
În continuare, instanța de apel, ținând cont de faptul, că raportul de expertiză nr.
34/12/2R-588 din 31 mai 2017 (f.d. 28-29) a fost utilizată în sensul art. 93 alin. (2) pct. 1)
Cod de procedură penală, în calitate de probă, fiind pusă la baza învinuirii, s-a
considerat nefondată solicitarea apelantului privind încasarea de la inculpat a
cheltuielilor pentru efectuarea respectivei expertize în sumă de 2.800 lei, deoarece
conform art. 142 alin. (2) Cod de procedură penală, părțile solicită din inițiativă
efectuarea expertizei pentru constatarea circumstanțelor ce ar putea fi utilizate în
2
apărarea sa, vor suporta cheltuieli pe cont propriu, prevederi legale incluse în
conținutul Legii nominalizate, ce nu se referă la cazului dat.
În concluzie, instanța de apel a concluzionat, că raportul de expertiză constituie
proba învinuirii, acumularea căreia întru constatarea vinovăției persoanei, după cum s-
a menționat supra, este pusă în sarcina părții acuzării ce reprezintă statul.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către procuror, prin
care solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei și pronunțarea unei noi
hotărâri privind încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare în sumă de
2.800 lei.
În motivarea recursului invocă argumente similare cu cele invocate în apel.
În drept, procurorul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6)
Cod de procedură penală.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din
următoarele considerente:
Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs
examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă
asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel
pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și
de apel. Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele
reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea
dispozițiilor de drept formal și/sau material.
La temeiurile de drept ale recursului declarat, autorul invocă temeiul de casare
prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume că, hotărârile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel, atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe
care se întemeiază soluția.
Totodată din textul recursului, Colegiul atestă, că autorul în esență critică decizia
instanței de apel adoptată în latura civilă, prin care a fost menținută hotărârea primei
instanțe, prin care a fost respinsă solicitarea acuzatorului de stat de a fi încasate din
contul inculpatului, cheltuielile judiciare pentru efectuarea raportului de expertiză nr.
34/12/2R-588 din 31 mai 2017, în sumă de 2.800 lei.
Așadar, în privința alegaților invocate de procuror se constată, că au constituit
obiect de discuție în instanța de apel și asupra cărora această instanță s-a expus
întemeiat, concluzii pe care le susține și instanța de recurs.
În cauza deferită judecării, recurentul solicită invocând prevederile art. 227 și 229
alin. (1) Cod de procedură penală, încasarea cheltuielilor suportate pentru efectuarea
raportului de expertiză nr. 34/12/2R-588 din 31 mai 2017, în sumă de 2.800 lei,
motivând că legea prevede ca condamnatul să suporte cheltuielile judiciare.
3
Instanța de recurs relevă dispoziția alin. (2) art. 229 potrivit căreia, instanța de
judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare... Prin urmare, se atestă
că norma dată nu poartă un caracter imperativ, ci unul facultativ, lăsând la discreția
instanței de a hotărî asupra chestiunii plății cheltuielilor judiciare, ținând cont de
împrejurările cauzei și suportării acestor cheltuieli.
La fel, Colegiul evidențiază, că în cazurile când expertiza a fost dispusă de către
organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea acuzatorului
de stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor fi achitate din contul
mijloacelor bănești a bugetului de stat.
Prin urmare, se reține că raportul de expertiză nr. 34/12/2R-588 din 31 mai 2017, a
fost ordonată de către organul de urmărire penală în vederea stabilirii circumstanțelor
cauzei, constituind acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului și
formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina părții acuzării.
În acest sens, Colegiul penal statuează, că cheltuielile suportate în cadrul urmăririi
penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii
imputate, prin numirea efectuării expertizei în prezenta cauză, reprezintă cheltuieli
judiciare ce urmează a fi achitate din bugetul de stat.
Astfel, sunt apreciate ca fiind corecte concluziile instanței de apel referitoare la
respingerea solicitării înaintate de către acuzatorul de stat privind încasarea de la
inculpatul, Șencariuc V. a sumei de 2.800 lei, cu titlu de cheltuieli suportate pentru
efectuarea expertizei în prezenta cauză.
În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că nu este incident în speță cazul de
casare invocat de către recurent, ce ar servi drept temei de implicare a instanței de
recurs, în sensul casării hotărârii judecătorești contestate, în latura civilă.
Din considerentele expuse, Colegiul penal apreciază, că argumentele invocate de
recurent sânt nefondate, ceea ce impune concluzia privind inadmisibilitatea recursului
ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1)-(2) pct. 4) CPP, Colegiul penal
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de
circumscripție Bălți, Formusatii Andrei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Bălți din 13 decembrie 2017, în cauza penală în privința lui Șencariuc Vladimir
Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia pronunțată integral la data de 02 mai 2018.
Președinte Gordilă Nicolae
Judecător Covalenco Elena
Judecător Diaconu Iurie
4