1ra-1639/2018 — Art. 217 alin. 4 lit. d CP

Prin sentința Judecătoriei Drochia (sediul Central) din 12 ianuarie 2018, Jovmir Dumitru a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. d) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen 3 ani cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate legală de administrarea substanțelor narcotice de 3 ani. În temeiul art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executări pedepsei cu închisoare, fiind stabilit un termen de probă pentru corijare și reeducare, pe perioada de 2 ani. Totodată prin sentință a fost soluționată chestiunea cu privire la corpurile delicte. 1.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, data de 20 octombrie 2010 aproximativ la ora 17:30, în procesul percheziției la domiciliu 1 cet. Jovmir Dumitru, locuitor al s. xxx r-l. xxxxx, de către colaboratorii de politie ai CPR Drochia, a fost depistat și ridicat un pachet de polietilenă de culoare albastră în care se afla o masă vegetală, uscată și mărunțită de culoare verde-cafenie, care a fost împachetată, sigilată cu sigila „Pentru pachete” a CPR Drochia, care în conformitate cu raportul de expertiză nr. 817 din 23.10.2010, masa vegetală uscată mărunțită de culoare verde-cafenie, este marijuana, care se atîrnă către substanțe narcotice. Cantitatea de substanță narcotică (marijuana) alcătuiește 2138,58 gr., prin ce a desfășurat circulația ilegală a substanțelor narcotice. Marijuana este inclusă în Lista nr. l Tabelul nr. l „ Substanțe narcotice și psihotrope ce nu se aplică în scopuri medicale” aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1088 din 05.10.2004 și Hotărîrea Guvernului nr. 79 din 23.01.2006, modificată prin Hotîrărea Guvernului nr. 43 din 26.01.2009. Prima instanță a încadrat acțiunile inculpatului Jovmir Dumitru în baza art. 217 alin. (4) lit. d) Cod penal, - cu indicii calificativi „procurarea, prelucrarea și păstrarea substanțelor narcotice fără scop de înstrăinare, în proporții deosebit de mari”, recalificând acțiunile din art. 2171 alin. (4) lit. b) Cod penal.

Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către inculpatul Jovmir Dumitru, prin care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare. În argumentarea apelului inculpatul a invocat că: - nu s-a luat în considerație faptul că acuzatorul de stat la judecarea acestei cauze penale nu a prezentat nici un martor al acuzării și nu au fost audiați în instanța de judecata Bognaci Ruslan si Enachi Valeriu, acești martori fiind indicați în rechizitoriu; - acuzatorul de stat în instanța de judecată a prezentat doar numai martorii acuzării cum ar fi colaboratorii de poliție a IP Drochia- Rață Ghenadie, Luncaru Vasile și Țurcan Jan, care au fost audiați în instanța de judecată, sunt martorii care au un interes direct de al învinui în săvârșirea acestei infracțiunii, deoarece sunt martorii care au cercetat această cauză penală; - nu s-au apreciat declarațiile martorul apărării Jovmir Cornelia; - nu s-a luat în calcul declarațiile inculpatului care coroborează cu declarațiile martorilor acuzării, din care rezultă că în instanța de judecată, inculpatul Jovmir Dumitru a spus adevărul; - din declarațiile la nici un martor nu rezultă că inculpatul a vândut careva substanțe narcotice, nefiind identificat de către organul de urmărire penală cine a fost cumpărătorul, nu s-a constatat transmiterea cărorva bani, iar careva mijloace bănești nu au fost depistate; 2 - prin ordonanța din data de 25.10.2010 a fost recunoscut în calitate de bănuit, ulterior la data de 25.01.2011 prin ordonanță a fost scos de sub urmărire penală în temeiul art. 63 alin. (3) Cod de procedură penală, după care prin ordonanța din 05.01.2012 a fost anulată ordonanța de scoatere a sa de sub urmărire penală, iar la data de 22.05.2012 a fost pus sub învinuire, prin urmare fiind încălcate flagrant prevederile art. 63 alin. (2) pct. 2, pct.3), alin. (3) Cod de procedură penală; - nimeni nu poate fi urmărit de organele de urmărire penală, judecat sau pedepsit de instanța de judecată de mai multe ori pentru aceeași faptă, fiind încălcat principiul non bis idem; - reluarea urmăririi penale a fost efectuată contrar prevederilor art. 22 alin. (2), art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală, art. 4 al Protocolului 7 la Convenție; - a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, la o justiție echitabilă și dreptul de a nu fi urmărit de mai multe ori de organele de urmărire penală pentru aceiași faptă.

Prin decizia Colegiul penal al Curții de Apel Bălți din 16 mai 2018, a fost respins apelul declarat, cu menținerea sentinței în vigoare. 3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat corectitudinea aplicării de către prima instanță pe parcursul judecării cauzei, a normelor dreptului procesual-penal ce se referă la examinarea ei obiectivă, multilaterală și completă, cu respectarea principiului nemijlocirii, oralității și contradictorialității procesului penal, prin verificarea tuturor împrejurărilor de fapt și constatarea certă a aspectelor de drept importante pentru justa soluționare a cauzei, printr-o cercetare amplă a probelor administrate de către organul de urmărire penală, cărora li s-a dat o apreciere obiectivă din punct de vedere al pertinenții, utilității, veridicității, concludenții și coroborării reciproce. Instanța de apel a apreciat ca fiind corectă concluzia primei instanțe, referitor la recalificarea acțiunilor lui Jovmir Dumitru de la art. 2171 alin. (4) lit. b) Cod penal la art. 217 alin. (4) lit. d) Cod penal, stabilind cert împrejurările de fapt și aspectele de drept privind circulația ilegală a substanțelor narcotice prin prelucrarea și păstrarea lor fără scop de înstrăinare, în proporții deosebit de mari. Instanța de apel a constatat că atât din declarațiile martorilor cît și din probele materiale, s-a confirmat păstrarea ilegală de către inculpatul Jovmir Dumitru a substanțelor narcotice ce au fost depistate în cadrul percheziției din 20.10.2010, în urma căreia a fost depistată masă vegetală, mărunțită de culoare verde-cafenie, ridicată de la Jovmir Dumitru, ceea ce constituia marijuană cu greutate de 2 138,58 gr, ce se atribuie la substanțe narcotice. 3 Totodată instanța de apel a considerat necesar de a exclude din încadrarea judiciară a faptei prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. d) Cod penal, a elementelor greșit reținute de prima instanță privind circulația ilegală a ”substanțelor psihotrope sau a analoagelor lor, comisă prin transportate” acestea nefiind incriminate de către acuzatorul de stat. Instanța de apel a respins versiunea inculpatului referitor la înscenarea faptelor, deoarece din probele cercetate în instanța de judecată s-a constatat caracterul intenționat al faptei comise, această poziție a inculpatului fiind o tentativă de a induce în eroare despre adevăratele împrejurări a cauzei, întru evitarea răspunderii penale. În cât privește neridicarea amprentelor digitale de pe sacoșa din polister în care se afla substanța mărunțită de marijuană, instanța de apel a constatat că împrejurarea dată nu constituie temei de achitare a inculpatului, din motiv că pe caz au fost administrate suficiente probe ce dovedesc păstrarea ilegală, rezultată din depozițiile martorilor audiați și constatările din cadrul percheziției petrecute la domiciliul inculpatului, probe ce nu au fost contestate de apărare în modul prevăzut de lege, nefiind constatate careva împrejurări ce ar determina inadmisibilitatea lor, sau nulitatea actelor procesuale. La fel, instanța de apel nu a constatat nici temei de încetare a procesului penal în sensul art. 391 alin. (1) pct. 5 Cod procedură penală, deoarece a constatat că ordonanța procurorului procuraturii Drochia din 05.01.2012 privind anularea ordonanței de scoatere a lui Jovmir Dumitru de sub urmărirea penală cu reluarea urmăririi penale a fost emisă în concordanță cu prevederile art. 22 alin. (3) Cod procedură penală, art. 4 pct. 2 al Protocolului adițional CEDO, în calitate de fapte noi apărând procesul -verbal de audiere a martorilor V. Luncaru și R. Bugnaci, împrejurare ce se conformă jurisprudenței CtEDO, tratatelor internaționale, în corespundere cu care prin fapte recent descoperite, invocate în ordonanța din 05.01.2012, apar împrejurările existente la data adoptării ordonanței din 25.01.2011, însă care nu puteau fi confirmate în lipsa audierii martorilor Luncaru Vasile și Bugnaci Ruslan ce a derulat la 05.12.2011 (f.d. 57- 58, vol. 1). Totodată instanța de apel a menționat faptul că prin respectarea normelor dreptului internațional și celui național, procuratura Drochia în interiorul termenului acordat de dispoziția art. 287 Cod de procedură penală, a avut suficiente temeiuri de a dispune reluarea urmăririi penale în privința lui Jovmir Dumitru, fiind anulată în corespundere cu legea ordonanța de scoatere de sub urmărire penală, ceea ce nu a constituit pretinsa afectare a dreptului de a nu fi urmărit repetat pentru una și aceeași faptă, acest fapt fiind menționat și de către 4 judecătorul de instrucție la pronunțarea încheierii din 25.07.2012 pe marginea plângerii formulate în ordinea art. 313 Cod de procedură penală.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către inculpatul Jovmir Dumitru, care nu indică nici unul din temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, dar solicită anularea sentinței și a deciziei, cu dispunerea încetării procesului penal în privința sa. În argumentarea recursului, recurentul invocă că: - prin ordonanța din data de 25.10.2010 a fost recunoscut în calitate de bănuit, ulterior la data de 25.01.2011 prin ordonanță a fost scos de sub urmărire penală în temeiul art. 63 alin. (3) Cod de procedură penală, după care prin ordonanța din 05.01.2012 a fost anulată ordonanța de scoatere a sa de sub urmărire penală, iar la data de 22.05.2012 a fost pus sub învinuire, prin urmare fiind încălcate flagrant prevederile art. 63 alin. (2) pct. 2, pct.3), alin. (3) Cod de procedură penală; - nimeni nu poate fi urmărit de organele de urmărire penală, judecat sau pedepsit de instanța de judecată de mai multe ori pentru aceeași faptă, fiind încălcat principiul non bis idem; - drept probe noi și suficiente care au servit reluarea urmăririi penale, au fost anexate procesele-verbale de audiere a martorului Luncaru Vasile și Bugnaci Ruslan; - ordonanța de anulare a ordonanței de scoatere a persoanei de sub urmărire penală din data de 05.01.2012, a fost emisă contrar prevederilor art. 22, 287 Cod de procedură penală; - Curtea Constituțională relevă în pct.8 din hotărârea nr. 26 din 23.11.2010 că prin sintagma „în cazul acumulării ulterioare a probelor suficiente" din propoziția a doua a alin. (6) art. 63 Cod de procedură penală legiuitorul nu numai a neglijat normele tehnicii legislative, dar, contrar prevederilor art. 22 și art. 287 Cod de procedură penală, a permis organelor de urmărire penală să pună persoana sub învinuire pentru aceeași fapta. Această sintagmă, fiind mult mai generală după conținut, intră în contradicție cu prevederea „ apar fapte noi sau recent descoperite ori un viciu fundamental în cadrul urmăririi precedente de natură să afecteze hotărârea pronunțată" din art. 22 și art. 287 Cod de procedură penală; - există circumstanțe care exclud urmărirea penală a inculpatului și anume existența ordonanței de scoatere de sub urmărire penală din 25.01.2011; - plângerea sa cu privire la declararea nulă a ordonanței de reținere din 25.02.2014 și ordonanța din 22.11.2016, au fost contestate în baza art. 313 Cod de procedură penală, însă de către prima instanță și instanța de apel nu a fost examinată această plângere; 5 - toate aceste încălcări ale instanțelor de judecată au dus la încălcarea dreptului la un proces echitabil, la o justiție echitabilă, dreptul de a nu fi urmărit de mai multe ori de organele de urmărire penală pentru aceiași faptă.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit neîntemeiat, din următoarele considerente. În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. Deși nu indică nici un temei de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, recurentul își manifestă dezacordul cu faptul că a fost urmărit, judecat și pedepsit de mai multe ori pentru aceeași faptă. Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține că temeiurile invocate de recurent în recurs nu s-au regăsit și nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest context următoarele. Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs, referitor precum că „prin ordonanța din data de 25.10.2010 a fost recunoscut în calitate de bănuit, ulterior la data de 25.01.2011 prin ordonanță a fost scos de sub urmărire penală în temeiul art. 63 alin. (3) Cod de procedură penală, după care prin ordonanța din 05.01.2012 a fost anulată ordonanța de scoatere a sa de sub urmărire penală, iar la data de 22.05.2012 a fost pus sub învinuire, prin urmare fiind încălcate flagrant prevederile art. 63 alin. (2) pct. 2, pct.3), alin. (3) Cod de procedură penală”, sunt neîntemeiate, or, din materialele cauzei urmează că de către organul de urmărire nu a fost încălcate prevederile și termenii prevăzut de art. 63 alin. (2) pct. 2) și pct. 3) Cod de procedură penală, astfel inculpatul Jovmir Dumitru a fost recunoscut în calitate de bănuit la data de 25.10.2010 iar scos de sub urmărire penală la 25.01.2011 nefiind încălcat termenul de 3 luni. 6 Argumentul recurentului precum că „ ordonanța de anulare a ordonanței de scoaterea persoanei de sub urmărire penală din 05.01.2012, a fost emisă contrar prevederilor art. 22, art.287 Cod de procedură penală” instanța de recurs o consideră neîntemeiată, mai mult această chestiune a fost examinată de către judecătorul de instrucție din cadrul Judecătoriei r-l Drochia, care la data de 25.07.2012 a respins ca fiind tardive și nefondate plângerile inculpatului. Astfel, analizând materialele cauzei instanța de recurs a constatat faptul că, ca temei de anulare a ordonanței de scoatere a lui Jovmir Dumitru de sub urmărire penală, a servit faptul că au fost constatate fapte noi, fiind audiați în acest sens și martori noi care au făcut declarații și care nu au putut fi audiați înainte de scoaterea inculpatului Jovmir Dumitru de sub urmărire penală, fapt care este incident prevederilor art. 287 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, care prevede că„ reluarea urmăririi penale după încetarea urmăririi penale, după scoaterea persoanei de sub urmărire și/sau după clasarea cauzei se dispune prin ordonanță de către procurorul ierarhic superior dacă se constată că, apar fapte noi sau recent descoperite, care existau la data adoptării ordonanței de încetare a urmăririi penale, de scoatere a persoanei de sub urmărire și/sau de clasare a cauzei, dar despre care nu avea cunoștință organul de urmărire penală și care sînt de natură să afecteze hotărîrea pronunțată”. Referitor la argumentul recurentului precum că „ plângerea sa cu privire la declararea nulă a ordonanței de reținere din 25.02.2014 și ordonanța din 22.11.2016, au fost contestate în baza art. 313 Cod de procedură penală, însă de către prima instanță cât și de instanța de apel nu a fost examinată această plângere”, instanța de recurs consideră nejustificat acest argument, or, deși instanța de apel nu s-a expus acestui fapt, analizând materialele cauzei nu se constată nici o încălcare la acest capitol. Prim urmare analizând materialele cauzei se evidențiază faptul că la data de 22.12.2011, la 26.12.2011 au fost emise ordonanțe de aducere silită a inculpatului Jovmir Dumitru (f. d. 102-104 vol. I) care nu au putut fi executate din motiv că la acel moment inculpatul nu se afla la domiciliul său, fapt constatat prin rapoartele șefului de post CPR Drochia, Postovanu V., (f.d.105, f.d. 107-109 vol. I). Astfel instanța de recurs conchide că, la baza emiterii ordonanței de reținere din 25.02.2014, organul de urmărire penală s-a condus exclusiv de prevederile legale, or, art. 169 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că „organul de urmărire penală adoptă o ordonanță de reținere a persoanei în cazul în care probele administrate în cauza penală dau temei rezonabil de a presupune că ea a comis infracțiunea și că persoana respectivă nu se află în localitatea dată sau locul ei de aflare nu este cunoscut, sau dacă ea nu s-a prezentat fără motive întemeiate și nu a informat organul care a citat- 7 o despre imposibilitatea prezentării sale. Această ordonanță este obligatorie pentru executare de către orice colaborator al organului de urmărire penală sau al poliției care va găsi bănuitul”. Din materialele cauzei urmează că inculpatul Jovmir Dumitru fiind legal citat, pentru ai fi adusă la cunoștință ordonanța de punere sub învinuire, nu s-a prezentat nu a comunicat motivele neprezentării, nu a adus la cunoștință organului de urmărire penală despre imposibilitatea de a se prezenta, eschivându-se de organul de urmărire penală, fapt ce confirmă legalitatea ordonanței din 25.02.2014 cât și cea din 22.11.2016 prin care a fost respinsă plângerea inculpatului. Referitor la argumentul recurentului precum că a fost încălcat dreptul inculpatului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 CEDO, Colegiul penal îl consideră declarativ, fără o argumentare clară prin ce anume s-a încălcat acest drept al inculpatului, stabilind că de către prima instanță și instanța de apel s-a respectat întru totul dreptul inculpatului la un proces echitabil.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea judecătorească atacată sub aspectele contestate, deoarece soluția adoptată, este legală și întemeiată, iar recursul ordinar declarat de către inculpatul Jovmir Dumitru este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Jovmir Dumitru, împotriva sentinței Judecătoriei Drochia (sediul Central) din 12 ianuarie 2018 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16 mai 2018, în cauza penală privindu-l pe Jovmir Dumitru Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 01 noiembrie 2018. Președinte Timofti Vladimir Judecătorii Toma Nadejda Boico Victor 8