1ra-1639/2018 — art. 217 alin. 4 lit. d CP

1ra-1639/2018 — art. 217 alin. 4 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1639/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

03 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Boico Victor

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către inculpatul Jovmir Dumitru, prin care solicită casarea sentinței Judecătoriei

Drochia (sediul Central) din 12 ianuarie 2018 și a deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 16 mai 2018, în cauza penală privindu-l pe

Jovmir Dumitru Xxxxx, născut la xxx xxxx,

originar și domiciliat în mun. xxx, sat. xxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

2018, Jovmir Dumitru a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. d) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub

formă de închisoare pe un termen 3 ani cu ispășirea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a

exercita o anumită activitate legală de administrarea substanțelor narcotice de 3

ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a

executări pedepsei cu închisoare, fiind stabilit un termen de probă pentru

corijare și reeducare, pe perioada de 2 ani.

Totodată prin sentință a fost soluționată chestiunea cu privire la corpurile

delicte.

1.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, data de 20

octombrie 2010 aproximativ la ora 17:30, în procesul percheziției la domiciliu

1

cet. Jovmir Dumitru, locuitor al s. xxx r-l. xxxxx, de către colaboratorii de

politie ai CPR Drochia, a fost depistat și ridicat un pachet de polietilenă de

culoare albastră în care se afla o masă vegetală, uscată și mărunțită de culoare

verde-cafenie, care a fost împachetată, sigilată cu sigila „Pentru pachete” a CPR

Drochia, care în conformitate cu raportul de expertiză nr. 817 din 23.10.2010,

masa vegetală uscată mărunțită de culoare verde-cafenie, este marijuana, care se

atîrnă către substanțe narcotice. Cantitatea de substanță narcotică (marijuana)

alcătuiește 2138,58 gr., prin ce a desfășurat circulația ilegală a substanțelor

narcotice.

Marijuana este inclusă în Lista nr. l Tabelul nr. l „ Substanțe narcotice și

psihotrope ce nu se aplică în scopuri medicale” aprobată prin Hotărârea

Guvernului nr. 1088 din 05.10.2004 și Hotărîrea Guvernului nr. 79 din

23.01.2006, modificată prin Hotîrărea Guvernului nr. 43 din 26.01.2009.

Prima instanță a încadrat acțiunile inculpatului Jovmir Dumitru în baza art.

217 alin. (4) lit. d) Cod penal, - cu indicii calificativi „procurarea, prelucrarea

și păstrarea substanțelor narcotice fără scop de înstrăinare, în proporții

deosebit de mari”, recalificând acțiunile din art. 2171 alin. (4) lit. b) Cod penal.

Jovmir Dumitru, prin care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi

hotărâri de achitare.

În argumentarea apelului inculpatul a invocat că:

- nu s-a luat în considerație faptul că acuzatorul de stat la judecarea

acestei cauze penale nu a prezentat nici un martor al acuzării și nu au fost

audiați în instanța de judecata Bognaci Ruslan si Enachi Valeriu, acești martori

fiind indicați în rechizitoriu;

- acuzatorul de stat în instanța de judecată a prezentat doar numai martorii

acuzării cum ar fi colaboratorii de poliție a IP Drochia- Rață Ghenadie, Luncaru

Vasile și Țurcan Jan, care au fost audiați în instanța de judecată, sunt martorii

care au un interes direct de al învinui în săvârșirea acestei infracțiunii, deoarece

sunt martorii care au cercetat această cauză penală;

- nu s-au apreciat declarațiile martorul apărării Jovmir Cornelia;

- nu s-a luat în calcul declarațiile inculpatului care coroborează cu

declarațiile martorilor acuzării, din care rezultă că în instanța de judecată,

inculpatul Jovmir Dumitru a spus adevărul;

- din declarațiile la nici un martor nu rezultă că inculpatul a vândut careva

substanțe narcotice, nefiind identificat de către organul de urmărire penală cine

a fost cumpărătorul, nu s-a constatat transmiterea cărorva bani, iar careva

mijloace bănești nu au fost depistate;

2

- prin ordonanța din data de 25.10.2010 a fost recunoscut în calitate de

bănuit, ulterior la data de 25.01.2011 prin ordonanță a fost scos de sub urmărire

penală în temeiul art. 63 alin. (3) Cod de procedură penală, după care prin

ordonanța din 05.01.2012 a fost anulată ordonanța de scoatere a sa de sub

urmărire penală, iar la data de 22.05.2012 a fost pus sub învinuire, prin urmare

fiind încălcate flagrant prevederile art. 63 alin. (2) pct. 2, pct.3), alin. (3) Cod de

procedură penală;

- nimeni nu poate fi urmărit de organele de urmărire penală, judecat sau

pedepsit de instanța de judecată de mai multe ori pentru aceeași faptă, fiind

încălcat principiul non bis idem;

- reluarea urmăririi penale a fost efectuată contrar prevederilor art. 22

alin. (2), art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală, art. 4 al Protocolului 7 la

Convenție;

- a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, la o justiție echitabilă și

dreptul de a nu fi urmărit de mai multe ori de organele de urmărire penală

pentru aceiași faptă.

fost respins apelul declarat, cu menținerea sentinței în vigoare.

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat corectitudinea

aplicării de către prima instanță pe parcursul judecării cauzei, a normelor

dreptului procesual-penal ce se referă la examinarea ei obiectivă, multilaterală și

completă, cu respectarea principiului nemijlocirii, oralității și

contradictorialității procesului penal, prin verificarea tuturor împrejurărilor de

fapt și constatarea certă a aspectelor de drept importante pentru justa soluționare

a cauzei, printr-o cercetare amplă a probelor administrate de către organul de

urmărire penală, cărora li s-a dat o apreciere obiectivă din punct de vedere al

pertinenții, utilității, veridicității, concludenții și coroborării reciproce.

Instanța de apel a apreciat ca fiind corectă concluzia primei instanțe,

referitor la recalificarea acțiunilor lui Jovmir Dumitru de la art. 2171 alin. (4) lit.

b) Cod penal la art. 217 alin. (4) lit. d) Cod penal, stabilind cert împrejurările de

fapt și aspectele de drept privind circulația ilegală a substanțelor narcotice prin

prelucrarea și păstrarea lor fără scop de înstrăinare, în proporții deosebit de

mari.

Instanța de apel a constatat că atât din declarațiile martorilor cît și din

probele materiale, s-a confirmat păstrarea ilegală de către inculpatul Jovmir

Dumitru a substanțelor narcotice ce au fost depistate în cadrul percheziției din

20.10.2010, în urma căreia a fost depistată masă vegetală, mărunțită de culoare

verde-cafenie, ridicată de la Jovmir Dumitru, ceea ce constituia marijuană cu

greutate de 2 138,58 gr, ce se atribuie la substanțe narcotice.

3

Totodată instanța de apel a considerat necesar de a exclude din încadrarea

judiciară a faptei prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. d) Cod penal, a elementelor

greșit reținute de prima instanță privind circulația ilegală a ”substanțelor

psihotrope sau a analoagelor lor, comisă prin transportate” acestea nefiind

incriminate de către acuzatorul de stat.

Instanța de apel a respins versiunea inculpatului referitor la înscenarea

faptelor, deoarece din probele cercetate în instanța de judecată s-a constatat

caracterul intenționat al faptei comise, această poziție a inculpatului fiind o

tentativă de a induce în eroare despre adevăratele împrejurări a cauzei, întru

evitarea răspunderii penale.

În cât privește neridicarea amprentelor digitale de pe sacoșa din polister

în care se afla substanța mărunțită de marijuană, instanța de apel a constatat că

împrejurarea dată nu constituie temei de achitare a inculpatului, din motiv că pe

caz au fost administrate suficiente probe ce dovedesc păstrarea ilegală, rezultată

din depozițiile martorilor audiați și constatările din cadrul percheziției petrecute

la domiciliul inculpatului, probe ce nu au fost contestate de apărare în modul

prevăzut de lege, nefiind constatate careva împrejurări ce ar determina

inadmisibilitatea lor, sau nulitatea actelor procesuale.

La fel, instanța de apel nu a constatat nici temei de încetare a procesului

penal în sensul art. 391 alin. (1) pct. 5 Cod procedură penală, deoarece a

constatat că ordonanța procurorului procuraturii Drochia din 05.01.2012 privind

anularea ordonanței de scoatere a lui Jovmir Dumitru de sub urmărirea penală

cu reluarea urmăririi penale a fost emisă în concordanță cu prevederile art. 22

alin. (3) Cod procedură penală, art. 4 pct. 2 al Protocolului adițional CEDO, în

calitate de fapte noi apărând procesul -verbal de audiere a martorilor V. Luncaru

și R. Bugnaci, împrejurare ce se conformă jurisprudenței CtEDO, tratatelor

internaționale, în corespundere cu care prin fapte recent descoperite, invocate în

ordonanța din 05.01.2012, apar împrejurările existente la data adoptării

ordonanței din 25.01.2011, însă care nu puteau fi confirmate în lipsa audierii

martorilor Luncaru Vasile și Bugnaci Ruslan ce a derulat la 05.12.2011 (f.d. 57-

58, vol. 1).

Totodată instanța de apel a menționat faptul că prin respectarea normelor

dreptului internațional și celui național, procuratura Drochia în interiorul

termenului acordat de dispoziția art. 287 Cod de procedură penală, a avut

suficiente temeiuri de a dispune reluarea urmăririi penale în privința lui Jovmir

Dumitru, fiind anulată în corespundere cu legea ordonanța de scoatere de sub

urmărire penală, ceea ce nu a constituit pretinsa afectare a dreptului de a nu fi

urmărit repetat pentru una și aceeași faptă, acest fapt fiind menționat și de către

4

judecătorul de instrucție la pronunțarea încheierii din 25.07.2012 pe marginea

plângerii formulate în ordinea art. 313 Cod de procedură penală.

Jovmir Dumitru, care nu indică nici unul din temeiurile de recurs prevăzute de

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, dar solicită anularea sentinței și a

deciziei, cu dispunerea încetării procesului penal în privința sa.

În argumentarea recursului, recurentul invocă că:

- prin ordonanța din data de 25.10.2010 a fost recunoscut în calitate de

bănuit, ulterior la data de 25.01.2011 prin ordonanță a fost scos de sub urmărire

penală în temeiul art. 63 alin. (3) Cod de procedură penală, după care prin

ordonanța din 05.01.2012 a fost anulată ordonanța de scoatere a sa de sub

urmărire penală, iar la data de 22.05.2012 a fost pus sub învinuire, prin urmare

fiind încălcate flagrant prevederile art. 63 alin. (2) pct. 2, pct.3), alin. (3) Cod de

procedură penală;

- nimeni nu poate fi urmărit de organele de urmărire penală, judecat sau

pedepsit de instanța de judecată de mai multe ori pentru aceeași faptă, fiind

încălcat principiul non bis idem;

- drept probe noi și suficiente care au servit reluarea urmăririi penale, au

fost anexate procesele-verbale de audiere a martorului Luncaru Vasile și

Bugnaci Ruslan;

- ordonanța de anulare a ordonanței de scoatere a persoanei de sub

urmărire penală din data de 05.01.2012, a fost emisă contrar prevederilor art.

22, 287 Cod de procedură penală;

- Curtea Constituțională relevă în pct.8 din hotărârea nr. 26 din

23.11.2010 că prin sintagma „în cazul acumulării ulterioare a probelor

suficiente" din propoziția a doua a alin. (6) art. 63 Cod de procedură penală

legiuitorul nu numai a neglijat normele tehnicii legislative, dar, contrar

prevederilor art. 22 și art. 287 Cod de procedură penală, a permis organelor de

urmărire penală să pună persoana sub învinuire pentru aceeași fapta. Această

sintagmă, fiind mult mai generală după conținut, intră în contradicție cu

prevederea „ apar fapte noi sau recent descoperite ori un viciu fundamental în

cadrul urmăririi precedente de natură să afecteze hotărârea pronunțată" din

art. 22 și art. 287 Cod de procedură penală;

- există circumstanțe care exclud urmărirea penală a inculpatului și anume

existența ordonanței de scoatere de sub urmărire penală din 25.01.2011;

- plângerea sa cu privire la declararea nulă a ordonanței de reținere din

25.02.2014 și ordonanța din 22.11.2016, au fost contestate în baza art. 313 Cod

de procedură penală, însă de către prima instanță și instanța de apel nu a fost

examinată această plângere;

5

- toate aceste încălcări ale instanțelor de judecată au dus la încălcarea

dreptului la un proces echitabil, la o justiție echitabilă, dreptul de a nu fi urmărit

de mai multe ori de organele de urmărire penală pentru aceiași faptă.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit

neîntemeiat, din următoarele considerente.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod

de procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu,

este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.

427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Deși nu indică nici un temei de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, recurentul își manifestă dezacordul cu faptul că a fost urmărit,

judecat și pedepsit de mai multe ori pentru aceeași faptă.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

reține că temeiurile invocate de recurent în recurs nu s-au regăsit și nu s-au

confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest context

următoarele.

Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs,

referitor precum că „prin ordonanța din data de 25.10.2010 a fost recunoscut în

calitate de bănuit, ulterior la data de 25.01.2011 prin ordonanță a fost scos de

sub urmărire penală în temeiul art. 63 alin. (3) Cod de procedură penală, după

care prin ordonanța din 05.01.2012 a fost anulată ordonanța de scoatere a sa

de sub urmărire penală, iar la data de 22.05.2012 a fost pus sub învinuire, prin

urmare fiind încălcate flagrant prevederile art. 63 alin. (2) pct. 2, pct.3), alin.

(3) Cod de procedură penală”, sunt neîntemeiate, or, din materialele cauzei

urmează că de către organul de urmărire nu a fost încălcate prevederile și

termenii prevăzut de art. 63 alin. (2) pct. 2) și pct. 3) Cod de procedură penală,

astfel inculpatul Jovmir Dumitru a fost recunoscut în calitate de bănuit la data

de 25.10.2010 iar scos de sub urmărire penală la 25.01.2011 nefiind încălcat

termenul de 3 luni.

6

Argumentul recurentului precum că „ ordonanța de anulare a ordonanței

de scoaterea persoanei de sub urmărire penală din 05.01.2012, a fost emisă

contrar prevederilor art. 22, art.287 Cod de procedură penală” instanța de

recurs o consideră neîntemeiată, mai mult această chestiune a fost examinată de

către judecătorul de instrucție din cadrul Judecătoriei r-l Drochia, care la data de

25.07.2012 a respins ca fiind tardive și nefondate plângerile inculpatului.

Astfel, analizând materialele cauzei instanța de recurs a constatat faptul că,

ca temei de anulare a ordonanței de scoatere a lui Jovmir Dumitru de sub

urmărire penală, a servit faptul că au fost constatate fapte noi, fiind audiați în

acest sens și martori noi care au făcut declarații și care nu au putut fi audiați

înainte de scoaterea inculpatului Jovmir Dumitru de sub urmărire penală, fapt

care este incident prevederilor art. 287 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală,

care prevede că„ reluarea urmăririi penale după încetarea urmăririi penale,

după scoaterea persoanei de sub urmărire și/sau după clasarea cauzei se

dispune prin ordonanță de către procurorul ierarhic superior dacă se constată

că, apar fapte noi sau recent descoperite, care existau la data adoptării

ordonanței de încetare a urmăririi penale, de scoatere a persoanei de sub

urmărire și/sau de clasare a cauzei, dar despre care nu avea cunoștință organul

de urmărire penală și care sînt de natură să afecteze hotărîrea pronunțată”.

Referitor la argumentul recurentului precum că „ plângerea sa cu privire la

declararea nulă a ordonanței de reținere din 25.02.2014 și ordonanța din

22.11.2016, au fost contestate în baza art. 313 Cod de procedură penală, însă

de către prima instanță cât și de instanța de apel nu a fost examinată această

plângere”, instanța de recurs consideră nejustificat acest argument, or, deși

instanța de apel nu s-a expus acestui fapt, analizând materialele cauzei nu se

constată nici o încălcare la acest capitol.

Prim urmare analizând materialele cauzei se evidențiază faptul că la data

de 22.12.2011, la 26.12.2011 au fost emise ordonanțe de aducere silită a

inculpatului Jovmir Dumitru (f. d. 102-104 vol. I) care nu au putut fi executate

din motiv că la acel moment inculpatul nu se afla la domiciliul său, fapt

constatat prin rapoartele șefului de post CPR Drochia, Postovanu V., (f.d.105,

f.d. 107-109 vol. I). Astfel instanța de recurs conchide că, la baza emiterii

ordonanței de reținere din 25.02.2014, organul de urmărire penală s-a condus

exclusiv de prevederile legale, or, art. 169 alin. (1) Cod de procedură penală

prevede că „organul de urmărire penală adoptă o ordonanță de reținere a

persoanei în cazul în care probele administrate în cauza penală dau temei

rezonabil de a presupune că ea a comis infracțiunea și că persoana respectivă

nu se află în localitatea dată sau locul ei de aflare nu este cunoscut, sau dacă

ea nu s-a prezentat fără motive întemeiate și nu a informat organul care a citat-

7

o despre imposibilitatea prezentării sale. Această ordonanță este obligatorie

pentru executare de către orice colaborator al organului de urmărire penală

sau al poliției care va găsi bănuitul”.

Din materialele cauzei urmează că inculpatul Jovmir Dumitru fiind legal

citat, pentru ai fi adusă la cunoștință ordonanța de punere sub învinuire, nu s-a

prezentat nu a comunicat motivele neprezentării, nu a adus la cunoștință

organului de urmărire penală despre imposibilitatea de a se prezenta,

eschivându-se de organul de urmărire penală, fapt ce confirmă legalitatea

ordonanței din 25.02.2014 cât și cea din 22.11.2016 prin care a fost respinsă

plângerea inculpatului.

Referitor la argumentul recurentului precum că a fost încălcat dreptul

inculpatului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 CEDO, Colegiul penal îl

consideră declarativ, fără o argumentare clară prin ce anume s-a încălcat acest

drept al inculpatului, stabilind că de către prima instanță și instanța de apel s-a

respectat întru totul dreptul inculpatului la un proces echitabil.

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea judecătorească atacată sub

aspectele contestate, deoarece soluția adoptată, este legală și întemeiată, iar

recursul ordinar declarat de către inculpatul Jovmir Dumitru este inadmisibil,

fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Jovmir

Dumitru, împotriva sentinței Judecătoriei Drochia (sediul Central) din 12

ianuarie 2018 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16 mai

2018, în cauza penală privindu-l pe Jovmir Dumitru Xxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 01 noiembrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

8