1ra-124/2018 — art. 217-1 alin. 3 lit. f CP

1ra-124/2018 — art. 217-1 alin. 3 lit. f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul 1ra-124/2018

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

07 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

procurorul în Procuratura de Circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina și de

inculpatul Baitoi Serghei, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 27 septembrie 2017, în cauza penală în privința lui

Baitoi Serghei XXXXX,

născut la XXXXXX, originar din or. XXXXX, (viza) or. XXXXX,

str. XXXXX, nr. XX, domiciliat în or. XXXXX, str. XXXXXX, nr.

XX, r-nul XXXXX

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală legal

executată.

C O N S T A T Ă :

examinată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, Baitoi Serghei

a fost condamnat în baza art.2171 alin. (3) lit. f) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a practica activitate în

domeniul legat de substanțe narcotice pe un termen de 3 ani.

În conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită a

fost suspendată pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

Solicitarea acuzatorului de stat cu privire la încasarea din contul inculpatului

a cheltuielilor judiciare suportate în legătură cu instrumentarea cauzei penale a fost

respinsă ca neîntemeiată.

urmărind scopul circulației ilegale a drogurilor, etnobotanicilor și analogice

acestora, în scop de profit, la 30 ianuarie 2017 aflându-se în or. Costești, r-nul

Rîșcani, a realizat cet. XXXXXX. contra sumei de 150 lei, droguri, care conform

raportului de expertiză nr. 34/12/2R-150 din 08.02.2017, reprezintă marijuana cu

masa 1,5 gr.

1

Tot el, Baitoi S. la 02 mai 2017, aflându-se în or. Costești, r-nul Rîșcani,

urmărind același scop i-a realizat cet. XXXXX. contra sumei de 300 lei droguri,

care conform raportului de expertiză nr. 34/12/2R-505 din 04.05.2017 reprezintă

marijuana cu masa de 5,446 gr.

blândețea pedepsei a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri de

condamnare conform învinuirii formulate la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul

de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de 3

ani. Încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare

în sumă de 3310 lei.

În argumentarea soluției solicitate s-au menționat următoarele:

- instanța de fond nejustificat a aplicat prevederile art. 90 Cod penal;

- prin stabilirea pedepsei cu dispunerea suspendării executării acesteia nu va

fi atins scopul pedepsei prevăzut la art. 61 Cod penal;

- instanța de fond eronat și contrar prevederilor art. 227 alin. (1) (3) și

art. 229 Cod de procedură penală, a dispus respingerea solicitării acuzatorului de a

încasa din contul inculpatului în beneficiul statului cheltuielile suportate pentru

instrumentarea cauzei.

apelul declarat a fost admis, casată parțial sentința în partea stabilirii pedepsei cu

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin

care, Baitoi S. a fost condamnat în baza art.2171 alin. (3) lit. f) Cod penal, la 2 ani,

6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate legată de

circulația drogurilor, precursorilor, etnobotanicilor analogii acestora pe un termen

de 3 ani.

În rest sentința a fost menținută.

just a apreciat circumstanțele de fapt și de drept, iar acțiunile inculpatului corect au

fost încadrate în baza art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal, pedeapsa numită

inculpatului cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, este nejustificată, la

stabilirea căreia nu s-a ținut cont de prevederile art. 61 și 75 Cod penal, precum și

de circumstanțele reale ale cauzei, care în ansamblu nu permit stabilirea unei

pedepse cu suspendarea condiționată a executării acesteia.

Totodată, Colegiul a conchis, că modalitatea de executare a pedepsei stabilite

inculpatului nu este în acord cu principiul proporționalității având în vedere fapta

2

săvârșită și urmările survenite, ținând cont și de persoana celui vinovat, care la

momentul comiterii infracțiunii era angajat al MAI în funcția de inspector-chinolog

al Departamentului Poliției de frontieră, persoană care în virtutea atribuțiilor de

serviciu, are menirea de a asigura ordinea de drept și de a curma comiterea

infracțiunilor.

În consecință instanța a menționat că în speță este justificată și necesară

stabilirea unei pedepse privative de libertate pe un termen de 2 ani și 6 luni, cu

executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

Solicitarea procurorului privind încasarea din contul inculpatului în beneficiul

statului a cheltuielilor judiciare legate de efectuarea expertizelor criminalistice în

sumă de 3310 lei Colegiul a respins-o, argumentând că acestea sunt acțiuni de

urmărire penală efectuate în vederea demonstrării vinovăției inculpatului. Prin

urmare, este obligația acuzării în calitate de autoritate a statului de a acumula

probele ce demonstrează vinovăția și identifică persoana vinovată în comiterea unei

infracțiuni.

contestat-o cu recurs ordinar solicitând casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării

cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată argumentând că hotărârea

contestată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, deoarece concluzia

instanței de respingere a solicitării privind încasarea din contul inculpatului în

beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în sumă de 3310 lei, este

neargumentată. Consideră, că ținând cont de prevederile art. 229 alin. (1) Cod de

procedură penală aceste cheltuieli urmau a fi încasate din contul inculpatului;

6.1 Decizia instanței de apel este contestată și de inculpat, care, menționând

prevederile pct. 6),10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, solicită, casarea

parțială a hotărârii instanței de apel, cu dispunerea suspendării executării pedepsei

stabilite, invocând următoarele:

- argumentele privind necesitatea executării de către Baitoi S. a pedepsei

stabilite sunt neîntemeiate, ilegale și eronate;

-instanța de apel eronat și-a argumentat decizia adoptată prin faptul că

inculpatul și-a creat o afacere din realizarea substanțelor narcotice, or partea

acuzării nu a invocat acest fapt, prin urmare această circumstanță nu a fost

constatată.

- în speță există un cumul de circumstanțe atenuante care corect au permis

instanței de fond aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal;

-decizia contestată este neargumentată în partea individualizării executării

3

pedepsei stabilite.

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide

inadmisibilitatea acestora, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură

penală instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat, împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate

în recurs sunt vădit neîntemeiate.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent.

7.1 Cu referire la recursul declarat de acuzatorului de stat.

Analizând textul recursului declarat Colegiul reține că, recurentul își

întemeiază recursul pe temeiul de drept prevăzut de pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod

de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel,

în cazul în care hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

În esență, însă, recurentul critică decizia instanței de apel doar în partea

respingerii solicitărilor înaintate de acuzatorul de stat referitor la încasarea

cheltuielilor judiciare din contul inculpatului în mărime de 3310 lei.

Verificând materialele cauzei în raport cu motivele invocate în cererea de

recurs, Colegiul penal conchide că acestea sunt vădit neîntemeiate din următoarele

considerente.

Recurentul solicită în baza art. 229 Cod de procedură penală, încasarea

cheltuielilor suportate pentru efectuarea expertizelor tehnico-criminalistice nr.

34/12/2-R-150 din 08.02.2017 și nr. 34/12/2-R-505 din 04.05.2017 care au fost dispuse

pentru a fi stabilit faptul dacă masa vegetală ridicată de la XXXXX reprezintă

droguri și care este greutatea acestora, motivând că cheltuielile pentru efectuarea

expertizelor menționate au fost suportate de către stat, însă, în opinia sa, ținând cont

de norma de drept sus menționată acestea urmau a fi încasate din contul

inculpatului.

În această ordine de idei, Colegiul penal menționează că argumentele

invocate de către recurent în susținerea solicitării înaintate sunt neîntemeiate,

deoarece art. 143 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că expertiza se dispune

4

și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea circumstanțelor enumerate

în aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul când prin alte probe nu poate fi stabilit

adevărul în cauză (art. 143 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală).

Tot aici, Colegiul penal consideră necesar de a face trimitere la prevederile

alin. (2) art. 143 Cod de procedură penală, care stipulează că plata expertizelor

judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul bugetului de

stat.

Drept urmare celor invocate, se indică că în cazurile când expertiza a fost

dispusă de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la

solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor fi

achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat.

Astfel, se reține că expertizele tehnico-criminalistice nr. 34/12/2-R-150 din

08.02.2017 și nr. 34/12/2-R-505 din 04.05.2017 au fost ordonate de către organul de

urmărire penală în vederea stabilirii dacă masa vegetală ridicată de la XXXXX

reprezintă marijuana și care este greutatea aceasta. Prin urmare, Colegiul conchide

că acestea reprezintă acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului și

formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina părții acuzării.

În sensul dat, Colegiul penal constată, că cheltuielile suportate în cadrul

urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunii incriminate, prin numirea efectuării expertizelor tehnico-criminalistice,

reprezintă cheltuieli judiciare ce sunt achitate din bugetul statutului.

Prin urmare, instanța de recurs conchide că Curtea de apel corect a ajuns la

concluzia, de a respinge solicitările acuzatorului de stat privind încasarea în

beneficiul statului a cheltuielilor judiciare din contul inculpatului.

Așa dar, Colegiul penal consideră ca fiind neîntemeiate criticile formulate de

către acuzatorul de stat în cererea de recurs ordinar, respectiv se decide

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

7.2 Cu referire la recursul declarat de inculpatul

Baitoi Serghei.

Drept temei pentru declararea recursului ordinar, recurentul a invocat

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6),10) Cod de procedură penală, din care rezultă că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul, când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția și s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Lecturând textul recursului declarat Colegiul conchide că, deși recurentul face

5

trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6),10) Cod de procedură penală, din

motivarea recursului rezultă, că de fapt acesta critică decizia instanței de apel

nefiind de acord cu excluderea prevederilor art. 90 Cod penal - condamnarea cu

suspendare condiționată a executării pedepsei.

Colegiul, consideră că temeiurile pentru recurs semnalate de recurent

nu sunt aplicabile în prezenta speță, iar instanța de apel la soluționarea

chestiunii cu privire la individualizarea executării pedepsei stabilite

inculpatului și-a argumentat soluția adoptată, acordând deplină eficiență

prevederilor art. 61, 75.

Or, efectuând o verificare a materialelor din dosar Colegiul conchide, că la

judecarea apelului declarat de procuror, instanța a examinat cauza sub toate

aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă în partea individualizării

pedepsei în privința lui Baitoi S.

În vederea susținerii acestei concluzii instanța de recurs rezultă din aceea că,

pedeapsa penală, potrivit art. 61 Cod penal, este o măsură de constrângere statală și

un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și a altor persoane. Or, ca măsură de

constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de

exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării

legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare

a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea

unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea normei penale în baza căreia a fost

recunoscut vinovat.

Astfel, Baitoi S. a fost condamnat în baza art.2171 alin. (3) lit. f) Cod penal,

sancțiunea căruia prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 7 ani, cu privarea de dreptul

de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la

3 la 5 ani.

În speță, judecarea cauzei a avut loc în baza probelor administrate la faza de

urmărire penală, în conformitate și cu respectarea prevederilor art. 3641 Cod de

procedură penală, și ținând cont de faptul că cauza a fost examinată în procedură

simplificată, noile limite de pedeapsă cu care urma să opereze instanța sunt de la 2

ani până la 4 ani și 8 luni închisoare.

6

Astfel, pedeapsa stabilită inculpatului de 2 ani și 6 luni închisoare, cu privarea

de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate legată

de circulația drogurilor, precursorilor, etnobotanicilor analogii acestora pe un

termen de 3 ani, se încadrează în limitele normei penale date, adică instanța de apel

i-a aplicat pedeapsa ținând cont de noile limite, care au fost reduse cu 1/3 .

Acestea fiind meționate Colegiul relevă, că după ce a stabilit categoria de

pedeapsă, continuând operațiunea de individualizare cu privire la executarea

acesteia, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat,

instanța de judecată poate dispune neexecutarea acesteia. Suspendarea

condiționată (art. 90 Cod penal), ca mijloc de individualizare a executării

pedepsei, conferă instanței de judecată posibilitatea, ca pe lângă stabilirea

cuantumului pedepsei, să se pronunțe și asupra modului de executare a acesteia.

O condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 din Cod penal, constituie

concluzia instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa

stabilită.

Prin urmare, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul

pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea

convingerii, instanța de judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres

prevăzute de lege, inclusiv are în vedere întreaga conduită a condamnatului

înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea ei, în timpul judecății, precum și

alte aspecte ce țin de personalitatea infractorului, bazându-se pe materialele

cauzei administrate în cadrul cercetării judecătorești.

În acest context, instanța de recurs notează, că chiar și în cazul îndeplinirii

tuturor condițiilor prevăzute de prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal, nu se

creează un drept pentru condamnat, ci doar o vocație a ultimului la această

măsură de individualizare judiciară a executării pedepsei stabilite.

Altfel spus, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze dacă scopul

pedepsei poate fi atins de inculpat fără executarea efectivă a acesteia.

La caz, se constată că instanța de apel, în partea descriptivă a deciziei, a

menționat că inculpatul a comis o infracțiune gravă, prin care s-a adus un

prejudiciu grav societății, iar agumentele referitoare la personalitatea acestuia (se

caracterizează pozitiv, a recunoscut vina, deține medalia crucea „pentru serviciu

impecabil”) nu reduc din pericolul social al infracțiunii comise de către acesta, și din

atare considerente pedeapsa stabilită de prima instanță nu-și va atinge scopul de

restabilire a echității sociale, corectare a condamnatului, precum și de prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni.

7

Pentru toate argumentele anterior prezentate, Colegiul penal la fel consideră

că, în cauza deferită judecății, prima instanță nu a ținut seama de prevederile expuse

supra și, ca rezultat, a individualizat greșit pedeapsa în privința lui Baitoi S. pripit

aplicând prevederile art. 90 Cod penal, or, în speța dată instituția suspendării

condiționate a executării pedepsei, nu poate fi aplicată, reieșind din împrejurările

săvârșirii infracțiunii descrise detaliat în actul de sesizare a instanței, precum și

ținând seama de statuările instanței de apel privitor la faptul că infracțiunea comisă

are un impact deosebit asupra sănătății publice și conviețuirii sociale. La fel Colegiul

reține, ca fiind relevante și următoarele argumentele ale instanțe de apel referitor la

faptul că infracțiunea a fost comisă de o persoană care la acel moment era angajat

al MAI în funcția de inspector-chinolog al Departamentului Poliției de frontieră,

persoană, care în virtutea atribuțiilor sale de serviciu, avea menirea de a curma

comiterea infracțiunilor de către alte persoane, însă necătând la acest fapt personal

a comis o infracțiune.

Totodată, luând în considerație, după cum a fost specificat mai sus,

prezența circumstanțelor atenuante, la care face referire inculpatul în recursul

declarat, (săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni, se caracterizează

pozitiv) precum și faptul că prezenta cauză a fost examinată în baza probelor

administrate la faza de urmărire penală (art. 3641 CPP), instanța de recurs

consideră că aceste împrejurări au determinat corect instanța de apel, de a-i

stabili inculpatului pedeapsa închisorii mai aproape de limita minimă prevăzută

de sancțiunea normei penale în baza căreia a fost condamnat. La acest capitol,

Colegiul ține să menționeze, că în cazul în care instanțele de judecată au constatat

circumstanțe atenuante și au redus pedeapsa, după caz până la minim, aceste

circumstanțe nu mai pot servi temei de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal.

Drept urmare, Colegiul penal găsește neîntemeiate alegațiile titularului

dreptului de recurs în partea solicitării de a aplica în privința sa prevederile art. 90

Cod penal, și constată că concluzia instanței de apel, privitor la faptul că corijarea

inculpatului este posibilă doar prin aplicarea față de Baitoi S. a unei pedepse sub

formă de închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis, este

una legală, corectă, motivată și întemeiată.

Pe cale de consecință, Colegiul penal conchide că argumentele invocate în

cererea de recurs privind greșita individualizare a pedepsei nu sunt prezente în

speță, iar instanța ierarhic inferioară și-a motivat just soluția adoptată, acordând

deplină eficiență prevederilor din art. 61 și 75 Cod penal la soluționarea chestiunii

cu privire la stabilirea pedepsei și individualizarea executării acesteia, aplicându-i

8

Lui Baitoi S. o pedeapsă proporțională faptei săvârșite și consecințelor survenite.

Rezumând cele expuse, instanța de recurs nu constată prezența erorilor de

drept ce ar afecta hotărârea atacată sub aspectele invocate, astfel ajunge la

concluzia că recursul este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în Procuratura

de Circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina și de inculpatul Baitoi Serghei,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 27 septembrie 2017,

în cauza penală în privința lui Baitoi Serghei, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 februarie 2018.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

9