1ra-1241/2017 — art. 190 alin. 2 lit. c CP

Dosarul 1ra-1241/2017

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

25 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Ghenadie Nicolaev,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Dmitric Anatolie în numele inculpatului Ciornîi Andrei, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 19 aprilie 2017,

în cauza penală în privința lui

Ciornîi Andrei XXXX,

născut la XXXXXX, originar din XXXX, domiciliat până la

reținere în XXXXXX, XXXXXXX

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

(prima instanță);

apel);

recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă:

Ciornîi Andrei a fost condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal,

la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau a exercita

anumită activitate economică pe un termen de 3 ani.

În conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani.

S-a dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul lui Sidorov Marin

prejudiciul material în sumă de 19 727 lei.

Andrei la 26 august 2015 aflându-se în gospodăria cet. XXXXXX din

XXXXX, str. XXXXX, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei

persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul vânzării

automobilului de model „XXXXX” cu n/î XXXXX, caroseria

nr. XXXXX, motorul XXXXX, a dobândit de la Sidorov Marin în două tranșe bani

în sumă de XXXXX Euro și respectiv XXXXX Euro, care conform cursului oficial al

1

BNM constituiau suma de XXXXX lei. Banii primiți de la partea vătămată

Ciornîi A. i-a însușit, eschivându-se de la predarea automobilului.

pedepsei, a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri de

condamnare a lui Ciornîi A. conform învinuirii formulate la 3 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a exercita

activitate de întreprinzător pe un termen de 3 ani, argumentând următoarele:

- aplicând prevederile art. 90 Cod penal, instanța nu a ținut cont de

personalitatea inculpatului, care anterior de mai multe ori a fost condamnat,

inclusiv și pentru infracțiuni similare;

- la 30.12.2008 inculpatul a fost eliberat condiționat înainte de termen de

executarea pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău

din 12.10.2005, însă concluziile necesare nu le-a făcut, și în scurt timp de la

stingerea antecedentelor penale (30.12.2014) a săvârșit din nou o infracțiune gravă,

analogică celei pentru care anterior a fost condamnat;

- prejudiciul cauzat nu a fost recuperat.

apelul declarat a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, potrivit căreia Ciornîi Andrei a

fost condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a exercita

activitate de întreprinzător pe un termen de 3 ani.

În rest sentința a fost menținută.

fond just a apreciat circumstanțele de fapt și de drept, iar acțiunile inculpatului

corect au fost încadrate în baza art. 190 alin.(2) lit. c) Cod penal, pedeapsa stabilită

acestuia cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, este prea blândă și nu va

asigura atingerea scopului pedepsei penale, iar instanța de fond la numirea

acesteia nu a ținut cont de prevederile art. 61 și 75 Cod penal, greșit

individualizând pedeapsa stabilită inculpatului.

În consecință, instanța de apel a menționat, că inculpatul nu este la prima

abatere, dânsul anterior de mai multe ori a fost condamnat, inclusiv și pentru

infracțiuni similare, fiindu-i acordată încrederea de către instanțele de judecată,

prin numirea unor pedepse non-privative de libertate, sau eliberarea condiționată

înainte de termen. Prin urmare, Colegiul a conchis, că pedepsele aplicate

inculpatului anterior nu și-au atins scopul, și, în circumstanțele stabilite, acestuia

2

urmează a-i fi numită o pedeapsă privativă de libertate.

avocatul Dmitric A. în numele inculpatului, care solicită, casarea acesteia cu

menținerea sentinței.

În argumentarea cererii de recurs recurentul a invocat următoarele:

- pedeapsa numită inculpatului este inechitabilă la stabilirea căreia nu

s-a ținut cont de faptul că, acesta a recunoscut parțial vina, s-a căit sincer de cele

comise și s-a obligat să repare prejudiciul cauzat;

- privându-l de libertate pe Ciornîi A. instanța a neglijat faptul că acesta are

la întreținere doi copii;

- repararea prejudiciului cauzat nu a fost posibilă din motive obiective,

întrucât Ciornîi A. nu a dispus de o sursă de venit permanentă mai având și doi

copii la întreținere;

- izolarea inculpatului va avea un efect contrar celui urmărit de legea penală,

or reintegrarea acestuia în societate va fi un proces de lungă durată și în lipsa

susținerii din partea familiei, care în asemenea situație riscă să se destrame, nu va

mai avea nici un efect pozitiv.

- instanța de apel a neglijat argumentele apărării fiind admise doar cele ale

acuzării, iar în consecință a adoptat o decizie nemotivată, prin ce a încălcat

prevederile art. 6 din CEDO.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității

acestuia, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul

în care constată că este vădit neîntemeiat.

Analizând textul recursului Colegiul penal relevă că, deși, avocatul Dmitric

A. a invocat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, care

stipulează că hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara

eroarea de drept comisă de instanțele de fond ori de apel, atunci cînd instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, instanța a admis

o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și s-au aplicat pedepse

3

individualizate contrar prevederilor legale, în esență autorul recursului critică

hotărârea atacată doar în latura stabilirii pedepsei, nefiind de acord cu soluția

instanței de apel referitor la excluderea prevederilor art. 90 Cod penal.

Reieșind din prevederile art.414-415 Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și este în

drept de a casa sentința parțial sau total, pronunțând o nouă hotărâre, potrivit

modului stabilit, pentru prima instanță.

În cauza dată, instanța de apel a îndeplinit aceste prevederi ale legii.

Analizând textul deciziei contestate Colegiul penal conchide că instanța de

apel, judecând apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar,

menționând că prima instanță pripit a aplicat prevederile art. 90 Cod penal, fără a

ține cont că inculpatul anterior a fost condamnat, precum și de faptul că prejudiciul

cauzat nu a fost recuperat, stabilindu-i o pedeapsă inechitabilă, care nu va atinge

scopul prevăzut de legea penală.

În acest sens, instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Astfel, Colegiul penal reține, că sancțiunea normei penale în baza căreia

Ciornîi A. a fost recunoscut vinovat prevede pedeapsa închisorii de la 2 la 6 ani, cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate pe un termen de până la 3 ani. Instanța de apel i-a stabilit pedeapsa de 3

ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de

dreptul de-a exercita activitate de întreprinzător pe un termen de 3 ani. Astfel, se

constată, că pedeapsa numită inculpatului de instanța de apel, se încadrează în

limitele sancțiunii normei penale în baza căreia acesta a fost condamnat, nefiind

constatată vre-o eroare în acest sens.

La acest capitol instanța de recurs reține, că pedeapsa penală, potrivit art. 61

Cod penal, este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și

reeducare a condamnatului, care are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea acestuia, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni din partea

condamnaților, cât și a altor persoane. Or, ca măsură de constrângere, pedeapsa

are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește

comportamentul făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

4

individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării

legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare. Chestiunea de

individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor

elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de lege.

Astfel, după ce a stabilit pedeapsa potrivit tuturor criteriilor de generalizare

a pedepsei (art.75 Cod penal), continuând operațiunea de individualizare, ținând

cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, instanța de judecată

poate dispune neexecutarea pedepsei aplicate vinovatului. Suspendarea

condiționată (art.90 CP), ca mijloc de individualizare a executării pedepsei,

conferă instanței de judecată posibilitatea, ca pe lângă stabilirea cuantumului

pedepsei, să se pronunțe și asupra modului de executare.

O condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal, constituie

concluzia instanței, că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa stabilită.

În speță, însă instanța de apel având în vedere circumstanțele săvârșirii

infracțiunii și personalitatea inculpatului, întemeiat a ajuns la concluzia că acesta

nu întrunește condițiile necesare pentru a dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei stabilite.

Argumentul recurentului precum că pedeapsa stabilită inculpatului este

prea aspră, instanța de recurs îl respinge ca neîntemeiat, din considerentul că

aceasta este echitabilă și direct proporțională cu caracterul și gradul prejudiciabil

al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui vinovat,

caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau

agravează răspunderea, și anume, la caz, instanța de apel a luat în considerație că

prejudiciul material nu a fost recuperat, infracțiunea face parte din categoria celor

grave, inculpatul nu este la prima abatere de la lege, anterior acesta a fost

condamnat de 4 ori (f.d.82, vol. II), inclusiv și pentru infracțiuni similare. Tot

aici, Colegiul reține, că inculpatului anterior i s-a acordat încredere fiind

dispusă suspendarea executării pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei

Rîșcani (f.d.85-90, vol. I). La fel, în privința Ciornîi A. au mai fost aplicate și

prevederile art. 91 alin. (4) Cod penal, acestuia fiind eliberat de pedeapsă

înainte de termen, pedepse care însă, nu și-au atins scopul de corectare și

reeducare.

Ținând cont de toate circumstanțele prezente în speță, Colegiul consideră,

întemeiată concluzia instanței de apel, că prima instanță nu a acordat deplină

eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal și n-a reținut suficiente temeiuri ce ar

5

permite aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului, iar

corectarea ultimului este imposibilă fără izolarea de societate.

Colegiul penal, statuează că pedeapsa închisorii și modalitatea de executare

a acesteia aplicată lui Ciornîi A. de către instanța de apel (3 ani închisoare), a fost

stabilită și individualizată corect, în așa fel încât acesta să se convingă de

necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte

similare, iar aplicarea unei pedepse mai blânde, poate încuraja pe viitor săvârșirea

altor infracțiuni.

Generalizînd cele menționate mai sus, Colegiul conchide că erorile stipulate

la pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, la care se face referire în

recurs nu sunt prezente în speță, deoarece instanța de apel examinând cauza s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, nefiind admisă nici o eroare

gravă de fapt care ar fi afectat soluția instanței și a făcut o individualizare a

pedepsei în concordanță cu prevederile legii.

Reieșind din circumstanțele menționate, Colegiul penal conchide, că

hotărîrea atacată este legală și întemeiată, iar recursul ordinar declarat urmează a

fi declarat inadmisibil, deoarece este vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Dmitric Anatolie în

numele inculpatului Ciornîi Andrei împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 19 aprilie 2017, în cauza penală în privința lui Ciornîi Andrei, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 23 noiembrie 2017.

Președinte Ghenadie Nicolaev

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

6