1ra-1241/2017 — Art. 190 alin. 2 lit. c CP

Prin sentința Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani din 16 februarie 2017, Ciornîi Andrei a fost condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau a exercita anumită activitate economică pe un termen de 3 ani. În conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani. S-a dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul lui Sidorov Marin prejudiciul material în sumă de 19 727 lei.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că, Ciornîi Andrei la 26 august 2015 aflându-se în gospodăria cet. XXXXXX din XXXXX, str. XXXXX, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul vânzării automobilului de model „XXXXX” cu n/î XXXXX, caroseria nr. XXXXX, motorul XXXXX, a dobândit de la Sidorov Marin în două tranșe bani în sumă de XXXXX Euro și respectiv XXXXX Euro, care conform cursului oficial al 1 BNM constituiau suma de XXXXX lei. Banii primiți de la partea vătămată Ciornîi A. i-a însușit, eschivându-se de la predarea automobilului.

Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, care, invocând blândețea pedepsei, a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare a lui Ciornîi A. conform învinuirii formulate la 3 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a exercita activitate de întreprinzător pe un termen de 3 ani, argumentând următoarele: - aplicând prevederile art. 90 Cod penal, instanța nu a ținut cont de personalitatea inculpatului, care anterior de mai multe ori a fost condamnat, inclusiv și pentru infracțiuni similare; - la 30.12.2008 inculpatul a fost eliberat condiționat înainte de termen de executarea pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 12.10.2005, însă concluziile necesare nu le-a făcut, și în scurt timp de la stingerea antecedentelor penale (30.12.2014) a săvârșit din nou o infracțiune gravă, analogică celei pentru care anterior a fost condamnat; - prejudiciul cauzat nu a fost recuperat.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 19 aprilie 2017 apelul declarat a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, potrivit căreia Ciornîi Andrei a fost condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a exercita activitate de întreprinzător pe un termen de 3 ani. În rest sentința a fost menținută.

În motivarea soluției adoptate Colegiul a menționat că, deși instanța de fond just a apreciat circumstanțele de fapt și de drept, iar acțiunile inculpatului corect au fost încadrate în baza art. 190 alin.(2) lit. c) Cod penal, pedeapsa stabilită acestuia cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, este prea blândă și nu va asigura atingerea scopului pedepsei penale, iar instanța de fond la numirea acesteia nu a ținut cont de prevederile art. 61 și 75 Cod penal, greșit individualizând pedeapsa stabilită inculpatului. În consecință, instanța de apel a menționat, că inculpatul nu este la prima abatere, dânsul anterior de mai multe ori a fost condamnat, inclusiv și pentru infracțiuni similare, fiindu-i acordată încrederea de către instanțele de judecată, prin numirea unor pedepse non-privative de libertate, sau eliberarea condiționată înainte de termen. Prin urmare, Colegiul a conchis, că pedepsele aplicate inculpatului anterior nu și-au atins scopul, și, în circumstanțele stabilite, acestuia 2 urmează a-i fi numită o pedeapsă privativă de libertate.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de avocatul Dmitric A. în numele inculpatului, care solicită, casarea acesteia cu menținerea sentinței. În argumentarea cererii de recurs recurentul a invocat următoarele: - pedeapsa numită inculpatului este inechitabilă la stabilirea căreia nu s-a ținut cont de faptul că, acesta a recunoscut parțial vina, s-a căit sincer de cele comise și s-a obligat să repare prejudiciul cauzat; - privându-l de libertate pe Ciornîi A. instanța a neglijat faptul că acesta are la întreținere doi copii; - repararea prejudiciului cauzat nu a fost posibilă din motive obiective, întrucât Ciornîi A. nu a dispus de o sursă de venit permanentă mai având și doi copii la întreținere; - izolarea inculpatului va avea un efect contrar celui urmărit de legea penală, or reintegrarea acestuia în societate va fi un proces de lungă durată și în lipsa susținerii din partea familiei, care în asemenea situație riscă să se destrame, nu va mai avea nici un efect pozitiv. - instanța de apel a neglijat argumentele apărării fiind admise doar cele ale acuzării, iar în consecință a adoptat o decizie nemotivată, prin ce a încălcat prevederile art. 6 din CEDO.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol. Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Analizând textul recursului Colegiul penal relevă că, deși, avocatul Dmitric A. a invocat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanțele de fond ori de apel, atunci cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și s-au aplicat pedepse 3 individualizate contrar prevederilor legale, în esență autorul recursului critică hotărârea atacată doar în latura stabilirii pedepsei, nefiind de acord cu soluția instanței de apel referitor la excluderea prevederilor art. 90 Cod penal. Reieșind din prevederile art.414-415 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și este în drept de a casa sentința parțial sau total, pronunțând o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță. În cauza dată, instanța de apel a îndeplinit aceste prevederi ale legii. Analizând textul deciziei contestate Colegiul penal conchide că instanța de apel, judecând apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, menționând că prima instanță pripit a aplicat prevederile art. 90 Cod penal, fără a ține cont că inculpatul anterior a fost condamnat, precum și de faptul că prejudiciul cauzat nu a fost recuperat, stabilindu-i o pedeapsă inechitabilă, care nu va atinge scopul prevăzut de legea penală. În acest sens, instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Astfel, Colegiul penal reține, că sancțiunea normei penale în baza căreia Ciornîi A. a fost recunoscut vinovat prevede pedeapsa închisorii de la 2 la 6 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 3 ani. Instanța de apel i-a stabilit pedeapsa de 3 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de-a exercita activitate de întreprinzător pe un termen de 3 ani. Astfel, se constată, că pedeapsa numită inculpatului de instanța de apel, se încadrează în limitele sancțiunii normei penale în baza căreia acesta a fost condamnat, nefiind constatată vre-o eroare în acest sens. La acest capitol instanța de recurs reține, că pedeapsa penală, potrivit art. 61 Cod penal, este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Or, ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie 4 individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege. Astfel, după ce a stabilit pedeapsa potrivit tuturor criteriilor de generalizare a pedepsei (art.75 Cod penal), continuând operațiunea de individualizare, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, instanța de judecată poate dispune neexecutarea pedepsei aplicate vinovatului. Suspendarea condiționată (art.90 CP), ca mijloc de individualizare a executării pedepsei, conferă instanței de judecată posibilitatea, ca pe lângă stabilirea cuantumului pedepsei, să se pronunțe și asupra modului de executare. O condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal, constituie concluzia instanței, că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa stabilită. În speță, însă instanța de apel având în vedere circumstanțele săvârșirii infracțiunii și personalitatea inculpatului, întemeiat a ajuns la concluzia că acesta nu întrunește condițiile necesare pentru a dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite. Argumentul recurentului precum că pedeapsa stabilită inculpatului este prea aspră, instanța de recurs îl respinge ca neîntemeiat, din considerentul că aceasta este echitabilă și direct proporțională cu caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, și anume, la caz, instanța de apel a luat în considerație că prejudiciul material nu a fost recuperat, infracțiunea face parte din categoria celor grave, inculpatul nu este la prima abatere de la lege, anterior acesta a fost condamnat de 4 ori (f.d.82, vol. II), inclusiv și pentru infracțiuni similare. Tot aici, Colegiul reține, că inculpatului anterior i s-a acordat încredere fiind dispusă suspendarea executării pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Rîșcani (f.d.85-90, vol. I). La fel, în privința Ciornîi A. au mai fost aplicate și prevederile art. 91 alin. (4) Cod penal, acestuia fiind eliberat de pedeapsă înainte de termen, pedepse care însă, nu și-au atins scopul de corectare și reeducare. Ținând cont de toate circumstanțele prezente în speță, Colegiul consideră, întemeiată concluzia instanței de apel, că prima instanță nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal și n-a reținut suficiente temeiuri ce ar 5 permite aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului, iar corectarea ultimului este imposibilă fără izolarea de societate. Colegiul penal, statuează că pedeapsa închisorii și modalitatea de executare a acesteia aplicată lui Ciornîi A. de către instanța de apel (3 ani închisoare), a fost stabilită și individualizată corect, în așa fel încât acesta să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare, iar aplicarea unei pedepse mai blânde, poate încuraja pe viitor săvârșirea altor infracțiuni. Generalizînd cele menționate mai sus, Colegiul conchide că erorile stipulate la pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, la care se face referire în recurs nu sunt prezente în speță, deoarece instanța de apel examinând cauza s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, nefiind admisă nici o eroare gravă de fapt care ar fi afectat soluția instanței și a făcut o individualizare a pedepsei în concordanță cu prevederile legii. Reieșind din circumstanțele menționate, Colegiul penal conchide, că hotărîrea atacată este legală și întemeiată, iar recursul ordinar declarat urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Dmitric Anatolie în numele inculpatului Ciornîi Andrei împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 19 aprilie 2017, în cauza penală în privința lui Ciornîi Andrei, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată la 23 noiembrie 2017. Președinte Ghenadie Nicolaev Judecătorii Constantin Alerguș Vladimir Timofti 6