1ra-110/2018 — art. 151 alin. 1 CP

Dosarul 1ra-110/2018

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

07 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Pralea Grigore în numele inculpatului Bagrin Ion, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 27 septembrie 2017, în

cauza penală în privința lui

Bagrin Ion XXXXX,

născut la XXXXXXX, originar și domiciliat până la reținere în

s. XXXXX, r-nul XXXXX

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

apel);

recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală legal

executată.

C O N S T A T Ă:

probelor administrate la faza de urmărire penală, Bagrin Ion a fost condamnat în baza

art. 151 alin. (1) Cod penal, la 4 ani închisoare.

În conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită a fost

suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 4 ani.

28 ianuarie 2017, orele 2000 fiind în stare de ebrietate, aflându-se în secția de

pulmonologie din IMSP „Spitalul Municipal Bălți” amplasat în str. Decebal,

nr. 101, mun. Bălți, în urma unui conflict pe care l-a avut anterior cu infirmiera

Lîsîi Lidia, i-a aplicat acesteia o lovitură cu cuțitul în regiunea abdomenului,

cauzându-i conform raportului de expertiză judiciară nr. 37D din 30.01.2017,

vătămări corporale grave.

pedepsei, a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare

a lui Bagrin I. conform învinuirii formulate la 3 ani 4 luni închisoare, cu executarea

în penitenciar de tip semiînchis, argumentând următoarele:

1

- aplicând prevederile art. 90 Cod penal, instanța nu a ținut cont de gravitatea

infracțiunii și urmările care au survenit, precum și de modul săvârșirii faptei;

- la stabilirea pedepsei instanța nu a ținut cont de opinia părții vătămate, care

a solicitat stabilirea unei pedepse privative de libertate.

apelul declarat a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, potrivit căreia Bagrin Ion a fost

condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, la 3 ani 4 luni închisoare, cu executarea

în penitenciar de tip semiînchis.

În rest sentința a fost menținută.

just a apreciat circumstanțele de fapt și de drept, iar acțiunile inculpatului corect au

fost încadrate în baza art. 151 alin.(1) Cod penal, pedeapsa stabilită acestuia cu

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, este prea blândă și nu va asigura atingerea

scopului pedepsei penale, iar instanța de fond la numirea acesteia nu a ținut cont de

prevederile art. 61 și 75 Cod penal.

Sub acest aspect Colegiul a mai menționat, că instanța de fond a reținut ca

circumstanțe atenuante care micșorează esențial gravitatea faptei –căința sinceră și

recunoașterea vinovăției, ceea ce a dus la aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal,

însă, aceste circumstanțe au stat la baza examinării cauzei în procedură simplificată

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, iar Bagrin I. a beneficiat de reducerea

cu 1/3 a limitelor de pedeapsă. În concluzie Colegiul a reținut că instanța de fond a

acordat o dublă valență acelorași circumstanțe atenuante, care inițial au servit temei

de examinare a cauzei în procedură simplificată, iar ulterior, repetat au fost reținute

la aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

în numele inculpatului, care, invocând temeiurile de drept prevăzute la art. 427 alin.

(1) pct. 8), 12) Cod de procedură penală, solicită, casarea acesteia cu menținerea

sentinței.

În argumentarea cererii de recurs recurentul a invocat următoarele:

- pedeapsa numită inculpatului este inechitabilă, la stabilirea căreia nu s-a ținut

cont de vârsta înaintată a acestuia, de faptul că a recunoscut vina și s-a căit sincer de

cele comise;

- inculpatul a fost privat de dreptul la apărare;

- instanța de apel a încălcat art. 5,6 CțEDO;

2

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestuia,

din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Analizând textul recursului Colegiul penal relevă că, deși, avocatul Pralea G.

a invocat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8), 12) Cod de procedură penală, care

stipulează că hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara

eroarea de drept comisă de instanțele de fond ori de apel, atunci cînd nu au fost

întrunite elementele infracțiunii sau faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită, în esență autorul recursului critică hotărârea atacată doar în latura stabilirii

pedepsei, nefiind de acord cu soluția instanței de apel referitor la excluderea prevederilor

art. 90 Cod penal.

Reieșind din prevederile art.414-415 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și este în drept de a casa

sentința parțial sau total, pronunțând o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit,

pentru prima instanță.

În cauza dată, instanța de apel a îndeplinit aceste prevederi ale legii.

Analizând textul deciziei contestate Colegiul penal conchide că instanța de

apel, judecând apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, corect

menționând că prima instanță eronat a reținut ca circumstanțe care permit aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal–căința sinceră și recunoașterea vinovăției, or

recunoscând fapta și solicitând examinarea cauzei în procedură simplificată

inculpatul a beneficiat de reducerea cu 1/3 din limitele de pedeapsă, astfel că aceiași

circumstanță nu mai poate fi reținută la aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

În acest sens, instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Colegiul reiterează faptul că, în speță, judecarea cauzei penale a avut loc

în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în conformitate și

cu respectarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, iar inculpatul potrivit

3

alin. (8) al aceleiași norme a beneficiat de reducere a limitelor de pedeapsă.

Instanța de recurs remarcă că, sancțiunea art. 151 alin. (1) Cod penal în baza

căruia a fost condamnat Bagrin I., prevede pedeapsa închisorii de la 5 la 10 ani.

Reieșind din cele menționate și ținând cont de faptul că cauza a fost examinată în

procedură simplificată, noile limite de pedeapsă cu care urma să opereze instanța

sunt de la 3 ani și 4 luni până la 6 ani și 8 luni închisoare.

Astfel, pedeapsa stabilită inculpatului de 3 ani și 4 luni închisoare, se

încadrează în limitele normei penale date, adică instanța de apel i-a aplicat pedeapsa

ținând cont de noile limite, care au fost reduse cu 1/3 , nefiind constatată vre-o eroare

în acest sens.

La acest capitol instanța de recurs reține, că pedeapsa penală, potrivit art. 61

Cod penal, este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și

reeducare a condamnatului, care are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea acestuia, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni din partea

condamnaților, cât și a altor persoane. Or, ca măsură de constrângere, pedeapsa are

pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește

comportamentul făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării

legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare. Chestiunea de

individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor

circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele

prevăzute de lege.

Astfel, după ce a stabilit pedeapsa potrivit tuturor criteriilor de generalizare a

pedepsei (art.75 Cod penal), continuând operațiunea de individualizare, ținând cont

de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, instanța de judecată poate

dispune neexecutarea pedepsei aplicate vinovatului. Suspendarea condiționată

(art.90 CP), ca mijloc de individualizare a executării pedepsei, conferă instanței de

judecată posibilitatea, ca pe lângă stabilirea cuantumului pedepsei, să se pronunțe și

asupra modului de executare.

O condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal, constituie concluzia

instanței, că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa stabilită.

În speță, însă instanța de apel având în vedere circumstanțele în care a fost

săvârșită infracțiunea, gravitatea și consecințele acesteia, întemeiat a ajuns la

concluzia că în speță nu sunt întrunite condițiile necesare pentru a dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite.

Argumentul recurentului precum că pedeapsa stabilită inculpatului este prea

4

aspră, la numirea căreia nu s-a ținut cont de vârsta înaintată a inculpatului, instanța

de recurs îl respinge ca neîntemeiat. Sub acest aspect se reține că, pedeapsa numită

este echitabilă și direct proporțională cu caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui vinovat,

caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau

agravează răspunderea, și anume, la caz, instanța de apel a luat în considerație că

infracțiunea face parte din categoria celor grave, consecințele survenite în urma

infracțiunii, or părții vătămate i-au fost cauzate vătămări corporale grave, precum și

a ținut cont de opinia acesteia, care atât în instanța de fond cât și cea de apel a pledat

pentru stabilirea în privința inculpatului a unei pedepse mai aspre.

La fel, corect instanța de apel a luat în considerație și personalitatea

inculpatului, care anterior a mai fost condamnat, iar la locul de trai se

caracterizează negativ, fiind o persoană impulsivă, care de nenumărate ori a avut

conflicte cu vecinii.

Ținând cont de toate circumstanțele prezente în speță, Colegiul consideră,

întemeiată concluzia instanței de apel, că prima instanță nu a acordat deplină

eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal și n-a reținut suficiente temeiuri ce ar

permite aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului, iar

corectarea ultimului este imposibilă fără izolarea de societate.

În concluzie, Colegiul penal statuează, că pedeapsa închisorii și modalitatea de

executare a acesteia aplicată lui Bagrin I. de către instanța de apel (3 ani și 4 luni

închisoare), a fost stabilită și individualizată corect, în așa fel încât acesta să se

convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor

fapte similare, iar aplicarea unei pedepse cu dispunerea suspendării executării

acesteia, poate încuraja pe viitor săvârșirea altor infracțiuni.

Mai mult, Colegiul mai reține, că în speță inculpatului i s-a stabilit pedeapsa

la limita minimă prevăzută de sancțiunea normei penale în baza căreia Bagrin I.

a fost condamnat, iar în cazul în care instanțele de judecată au constatat circumstanțe

atenuante și au redus pedeapsa, după caz până la minim, aceste circumstanțe nu

mai pot servi temei de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal.

În continuare, Colegiul penal găsește neîntemeiate alegațiile titularului

dreptului de recurs prin care se invocă că inculpatului i-a fost încălcat dreptul la

apărare, or careva argumente în susținerea acestor afirmații recurentul nu a invocat.

Analizând actele cauzei în aspectul vizat Colegiul penal nu constată o asemenea

încălcare, or atât la urmărirea penală cât și în cadrul cercetării judecătorești Bagrin I.

a fost asistat de avocatul Pralea G., care i-a acordat asistență juridică în bază de

contract, acesta fiind asigurat cu posibilitatea de a-și exercita dreptul la apărare prin

5

.

toate mijloacele și metodele neinterzise de lege

Colegiul respinge ca neîntemeiate argumentele invocate în partea solicitării de

a menține sentința și constată că concluzia instanței de apel, privitor la faptul că

corijarea inculpatului este posibilă doar prin aplicarea față de Bagrin I. a unei

pedepse sub formă de închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip

semiînchis, este una legală, corectă, motivată și întemeiată.

Pe cale de consecință, Colegiul penal conchide că argumentele invocate în

cererea de recurs privind greșita individualizare a pedepsei nu sunt prezente în

speță, iar instanța ierarhic inferioară la soluționarea chestiunii cu privire la stabilirea

pedepsei și-a motivat just soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor

din art. 61 și 75 Cod penal, aplicându-i lui Bagrin I. o pedeapsă proporțională faptei

săvârșite și consecințelor survenite.

Rezumând cele expuse, instanța de recurs nu constată prezența erorilor de

drept ce ar afecta hotărârea atacată sub aspectele invocate, astfel ajunge la

concluzia că recursul este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Pralea Grigore în

numele inculpatului Bagrin Ion împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 27 septembrie 2017, în cauza penală în privința lui Bagrin Ion, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 februarie 2018.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

6