1ra-1914/2018 — art.321 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.321 CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.8,10,16 CPP
1ra-1914/2018 — art.321 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-1914/2018
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E
24 octombrie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte Timofti Vladimir
judecători Toma Nadejda
Boico Victor
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul
Gaina Rodica în numele inculpatului Albu Ion, prin care se solicită casarea deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30 mai 2018, în cauza penală în privința lui
Albu Ion XXXXX, născut la XXXXX,
originar din XXXXX, domiciliat în
XXXXX.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 02.08.2017-22.03.2018;
Instanța de apel: 19.04.2018-30.05.2018;
Instanța de recurs: 22.08.2018-24.10.2018.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Central din 22 martie 2018, Albu Ion a
fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 321 Cod penal la 3 ani închisoare.
În temeiul art. 85 alin. (1) Cod penal, pentru cumul de sentințe, la pedeapsa
stabilită s-a adăugat parțial pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Bălți din
20.06.2014, stabilindu-i pedeapsa definitivă de 10 ani 6 luni închisoare, cu executarea
în penitenciar de tip închis.
Pentru a pronunța sentința instanța a constatat că, Albu Ion, fiind condamnat
și executând pedeapsa în penitenciarul nr. 11 Bălți, amplasat în mun. Bălți, str. Ștefan
cel Mare 78a, la data de 12 iunie 2017, aproximativ la 14:00, aflându-se cu alți deținuți
în celula nr. 4, instigând pe ceilalți deținuți la dezordini în masă, a aprins cu ajutorul
brichetei o pernă și câteva cârpe, contrar Statutului executării pedepsei de către
condamnați, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 583 din 26.05.2006, care
prevede că, deținuții sunt obligați să se abțină de la acțiuni sau activități care ar crea
dificultăți la îndeplinirea obligațiunilor de serviciu ale personalului penitenciarului,
intenționat prin acțiuni violente nu s-a supus cerințelor legale ale angajaților
Penitenciarului, și anume de a se calma și stinge focul, continuând să fie agresiv,
numind pe colaboratorii Penitenciarului nr. 11 mun. Bălți cu cuvinte necenzurate.
1
Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 321 Cod penal, conform
indicilor calificativi: „Nesupunerea prin violență cerințelor legitime ale administrației
penitenciarului, săvârșită de o persoană care execută pedeapsa în penitenciar”.
Nefiind de acord cu sentința a declarat apel inculpatul, care a solicitat casarea
acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare, argumentând, că prin
înregistrarea video și declarațiile martorilor nu se confirmă vinovăția lui în comiterea
infracțiunii imputate, deoarece el se afla singur în celulă.
Totodată, a considerat că i-a fost aplicată o pedeapsă prea aspră pentru cele
săvârșite, menționând că a aprins perna ce-i aparține, și nu este averea statului.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30 mai 2018 a fost
respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, cu menținerea hotărârii atacate.
În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut, că instanța de fond
corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe
prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,
concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra vinovăției
inculpatului Albu Ion de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 321 Cod penal.
Instanța de apel a indicat că, deși inculpatul nu a recunoscut vinovăția în
săvârșirea infracțiunii imputate, vinovăția acestuia este dovedită pe deplin prin
cumulul de probe administrate de către organul de urmărire penală, examinate de către
instanța de fond și verificate de către instanța de apel, astfel, reținând că, prima instanță
a făcut o analiză amplă a probelor cercetate, iar concluziile privind vinovăția
inculpatului în săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lui rezultă din probele
administrate, cărora le-a fost dată o apreciere legală sub toate aspectele, complet și
obiectiv.
Referitor la argumentele inculpatului, precum că a incendiat perna în semn de
protest, deoarece nu cunoștea motivul pentru care era deținut în izolatorul disciplinar,
și din motiv că în izolator nu erau condiții normale, instanța de apel le-a considerat
neîntemeiate, or, inculpatul putea primi răspuns la aceste întrebări prin mijloace legale,
însă acesta a recurs la acțiuni violente de nesupunere față de personalul
penitenciarului.
La fel, ca nefondate au fost respinse și argumentele inculpatului referitor la faptul
că a incendiat perna și îmbrăcămintea sa personală și nu cea oferită de penitenciar, or,
instanța de apel a menționat că, prin aceste acțiuni, inculpatul a pus în pericol atât viața
și sănătatea sa, cât și a altor persoane ce se aflau în penitenciar, iar în afară de aceasta,
manifestând un comportament agresiv, i-a numit pe colaboratorii penitenciarului cu
cuvinte injurioase și i-a amenințat cu răfuială fizică, prin ce a înjosit demnitatea
acestora.
Cu referire la motivul invocat de apelant, precum că i-a fost aplicată o pedeapsă
prea aspră pentru infracțiunea comisă, instanța de apel a considerat că este nefondat,
or, verificând legalitatea pedepsei stabilite, a reținut că, prima instanță a respectat
prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii comise, de
circumstanțele cauzei, de consecințele survenite în urma săvârșirii infracțiunii, de
personalitatea inculpatului, care anterior a fost condamnat și a comis prezenta
infracțiunea în perioada executării pedepsei în penitenciar, de influența pedepsei
asupra corectării vinovatului, de comportamentul acestuia în cadrul examinării cauzei
2
și de atitudinea lui față de cele comise, întemeiat a considerat că corectarea și
reeducarea inculpatului este posibilă doar prin izolarea acestuia de societate,
stabilindu-i o pedeapsă sub formă de închisoare, care va atinge scopul pedepsei penale.
Decizia instanței de apel, pronunțată integral la data de 27 iunie 2018, este
atacată, la 24 iulie 2018, cu recurs ordinar de către avocatul Gaina Rodica în numele
inculpatului, care invocând temeiurile de drept prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 8) –
nu au fost întrunite elementele infracțiunii, pct. 10) – s-au aplicat pedepse individualizate
contrar prevederilor legale, pct. 16) Cod de procedură penală - norma de drept aplicată
în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme date anterior
de către Curtea Supremă de Justiție, solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării
cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată.
În susținerea solicitărilor sale, recurentul relevă că, instanțele de fond și-au bazat
hotărârile în exclusivitate pe declarațiile martorilor acuzării, care sunt colaboratori ai
penitenciarului, iar alți martori, inclusiv și deținuții celulei nr. 4, nu fost audiați, deci
poziția lor nu a fost cercetată.
În opinia apărării, cauza a fost cercetată unilateral, doar în baza probelor
prezentate de acuzare și cercetate în instanța de fond, or, la judecarea apelului nu au
fost prezentate probe noi, care ar demonstra vinovăția inculpatului, astfel ultimului i-a
fost îngrădit accesul la justiție, la un proces echitabil și contradictoriu, prin ce au fost
încălcate normele procedurale și normele internaționale de examinare a unei cauze
penale și în acest sens, fiind notificate pct.14.5 și 14.6 din Hotărârea nr.10 a Plenului
Curții Supreme de Justiție.
La fel, consideră că, în speță, este aplicabil și temeiul prevăzut la pct.16) alin. (1) al
art.427 Cod de procedură penală, deoarece instanța de apel incorect a aplicat
prevederile art. 414 Cod de procedură penală, examinând cauza contrar dispozițiilor
Hotărârii explicative a Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din 12.12.2005, cu
modificările și completările ulterioare.
Procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar
declarat de avocatul Gaina Rodica în numele inculpatului, solicitând inadmisibilitatea
acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia
din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care
constată că este vădit neîntemeiat.
8.1. Colegiul penal, lecturând recursul declarat de partea apărării, constată că
aceasta își exprimă dezacordul său cu hotărârea de condamnare a inculpatului Albu Ion
pentru infracțiunea imputată în baza art. 321 Cod penal, deoarece în acțiunile acestuia
nu sunt întrunite elementele infracțiunii, invocând temeiului de drept prescris în art.
427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel
pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de
apel, atunci când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.
3
În acest sens, instanța de recurs menționează, că potrivit art. 113 alin. (1) Cod
penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a
corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele
componenței infracțiunii prevăzute de norma penală.
Colegiul penal reține, că acest temei include cazurile când nu a fost stabilită fapta
care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin
intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au fost stabilite
faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.
În conformitate cu materialele cauzei inculpatul Albu Ion a fost recunoscut vinovat
și condamnat de prima instanță în baza art. 321 Cod penal, conform indicilor
calificativi: „Nesupunerea prin violență cerințelor legitime ale administrației
penitenciarului, săvârșită de o persoană care execută pedeapsa în penitenciar”, soluție
menținută de către instanța de apel, care a constatat că, prima instanță corect a stabilit
circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin рrisma art.
101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,
veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra vinovăției inculpatului de
săvârșirea infracțiunii imputate.
Analizând decizia atacată, Colegiul penal consideră, că instanța de apel legal și
întemeiat a menținut concluzia primei instanțe privind vinovăția inculpatului Albu Ion
în săvârșirea infracțiunii constatate, deoarece la judecarea apelului declarat de inculpat,
a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de
prima instanță, conform materialelor din cauza penală, respectând prevederile art. 414
alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a
pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând
motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 5 din
prezenta decizie soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu
o consideră necesară.
Subsidiar, Colegiul penal subliniază că, potrivit jurisprudenței CtEDO nu se mai
impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu
prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în care acestea și-au motivat
decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o
acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs
eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele
jurisdicției acestor instanțe (hotărîrea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.Finlandei).
8.2. În ce privește alegațiile avocatului recurent, precum că, inculpatului i-a fost
îngrădit accesul la justiție, la un proces echitabil și contradictoriu, invocând că, cauza a
fost cercetată unilateral, doar în baza probelor prezentate de acuzare și cercetate în
instanța de fond, or, la judecarea apelului nu au fost prezentate probe noi, care ar
demonstra vinovăția inculpatului, prin ce au fost încălcate normele procedurale și
normele internaționale de examinare a unei cauze penale și în acest sens, fiind
notificate pct.14.5 și 14.6 din Hotărârea nr.10 a Plenului Curții Supreme de Justiție,
Colegiul penal le consideră nefondate, or, din analiza materialelor dosarului se constată
că, în speță, nu a fost pronunțată hotărâre de achitare, ca ulterior, la judecarea cauzei în
instanța de apel, acuzatorul de stat să solicite audierea inculpatului și să prezinte în
ședința de judecată anumite probe în susținerea acuzațiilor penale aduse inculpatului.
4
Totodată, instanța de recurs menționează că, potrivit art. 414 alin. (1) Cod de
procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia
hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor
din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, iar alin. (3)
al art.413 Cod de procedură penală, stipulează că, instanța de apel, la cererea părților,
poate cerceta suplimentar probele administrate în primă instanță și poate administra
probe noi.
Așadar, instanța de apel a respectat aceste prevederi, or, în hotărârea sa a relevat
că: „În ședința instanței de apel, partea apărării, care cere achitarea inculpatului, deși
consideră că inculpatul este nevinovat, însă nu a solicitat reluarea cercetării
judecătorești, audierea martorilor în instanța de apel conform regulilor generale pentru
examinarea cauzelor în prima instanță și cercetarea suplimentară a probelor prezentate
la materialele cauzei. Reiese că partea apărării a fost de acord cu declarațiile martorilor,
precum și cu probele prezentate de partea acuzării în ședința instanței de fond.” (f.d.163-
164). Acest fapt, fiind confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată întocmit în
instanța de apel, or, careva cereri sau demersuri din partea inculpatului sau a
avocatului acestuia nu au fost înaintate. (f.d.160-161)
Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal conchide că, în speță, inculpatului
Albu Ion nu i-a fost lezat dreptul la un proces echitabil, drept garantat de art. 6 din
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
8.3. Referitor la temeiul de drept prevăzut la pct.10) alin. (1) al art.427 Cod de
procedură penală, Colegiul penal constată că acest temei doar este indicat de către
avocat în recursul declarat, însă nu este argumentat în acest sens, astfel, instanța de
recurs nu se va expune asupra acestui temei, deoarece nu este clară poziția părții
apărării referitor la pedeapsa stabilită inculpatului pentru infracțiunea săvârșită, în
condițiile când în recurs apărarea solicită achitarea inculpatului.
8.4. În ce privește temeiul de drept prevăzut de pct.16) alin. (1) al art.427 Cod de
procedură penală, indicat de către partea apărării în recursul declarat, Colegiul penal
subliniază că aceste temei poate fi invocat atunci când norma de drept aplicată în
hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme date anterior
de către Curtea Supremă de Justiție în cauze similare. Acest temei este îndreptat spre
unificarea practicii judiciare.
În acest sens Colegiul penal menționează că la invocarea temeiului respectiv de
drept, sarcina probațiunii îi revine recurentului, care prin exemple elocvente cu referire
la cauze concrete, trebuie să demonstreze faptul că instanța de recurs în cauze
anterioare a adoptat soluții contradictorii cu cele reținute în speța în cauză.
Mai mult, se mai reține și faptul că, în spețe care pun problema divergenței de
jurisprudență, rolul Curții nu este acela de a constata din oficiu asupra căror cauze s-a
aplicat diferit normele de drept, ci acestea trebuie să fie indicate expres în textul
recursului, pentru a fi supuse verificării.
Prin urmare, Colegiul conchide că motivarea recursului avocatului prin prisma
pct. 16) alin. (1) a art. 427 Cod de procedură penală se consideră necorespunzătoare
potrivit cerințelor avute în vedere de legislator la stabilirea acestui temei de recurs.
5
8.5. În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată
prezența în speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de
implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.
Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în
ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de
art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de avocatul
Gaina Rodica în numele inculpatului Albu Ion se declară inadmisibil, fiind vădit
neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Gaina Rodica în numele
inculpatului Albu Ion împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din
30 mai 2018, în cauza penală în privința lui Albu Ion XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată integral la data de 23 noiembrie 2018.
Președinte Timofti Vladimir
Judecător Toma Nadejda
Judecător Boico Victor
6