1reab-1/2018 — Art.19-58-1b CP RSFSR

Prin sentința Tribunalului militar al garnizoanei Rostov din 30 martie 1942, Bîcov Vasilii Iosifovici a fost condamnat în baza art.19-58-1 „b” Cod penal al RSFSR la 10 ani privațiune de libertate, cu interdicție în drepturi pe un termen de 5 ani.

Potrivit sentinței inculpatul Grosu Semion a fost declarat vinovat și condamnat pentru faptul că, exercitându-și serviciul militar în armata roșie și având intenția să-și trădeze patria, a ținut la păstrare documente personale, privind deținerea cetățeniei române, astfel încât atunci când va nimeri în încercuire la trupele germane, cu ajutorul acestor documente, să aibă posibilitate de a se întoarce la familia sa, care la acel moment locuia în orașul Chișinău.

La 07 septembrie 2017, adjunctul Procurorului General, Roșioru Mircea, declară recurs în anulare și invocând temeiul prevăzut de art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea sentinței Tribunalului militar al garnizoanei Rostov din 30 martie 1942, încetarea procesului penal și reabilitarea lui Bîcov Vasilii Iosifovici, în temeiul art. 3 din Legea Republicii Moldova din 08 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, precum și, din motivul că, în materialele dosarului nu au fost administrate probe veridice care ar demonstra săvârșirea de către Bîcov Vasilii a infracțiunii prevăzute de art. 19-58-1 „b” Cod penal al RSFSR, adică pentru tentativă de trădare de patrie. Judecata nu a stabilit că acțiunile inculpatului erau îndreptate împotriva 1 potențialului militar, independenței statale sau inviolabilității teritoriale a URSS, așa cum prevede dispoziția art.58-1 „b” Cod penal al RSFSR. Concomitent, instanța de judecată a încălcat în mod flagrant dreptul inculpatului la apărare, examinând cauza penală în lipsa apărătorului, a cărui participare în cazul dat era obligatorie. Consideră că condamnarea lui Bîcov Vasilii constituie un viciu fundamental comis în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, deoarece a fost încălcat dreptul inculpatului la un proces echitabil.

Judecând argumentele invocate în recurs în raport cu materialele cauzei și cu prevederile legii penale, Colegiul penal consideră că recursul declarat urmează a fi admis cu casarea hotărârii judecătorești atacate, încetarea procesului penal și reabilitarea condamnatului din următoarele considerente. Potrivit art. 452 alin. (1), coroborat cu art. 453 alin.(1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârii judecătorești irevocabile după epuizarea căilor ordinare de atac. Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată. Articolul 6 alin. (1) pct. 44) Cod de procedură penală, stipulează că prin viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată se înțelege încălcarea esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale. La 30 decembrie 1992 a intrat în vigoare Legea nr. 1225-XII din 08.12.1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice. Colegiul penal menționează, că potrivit art. 3 al Legii nominalizate, sunt declarate nevinovate și urmează a fi reabilitate în fața societății și reintegrate în drepturi, indiferent de locul de trai în prezent, toate persoanele care, în perioada dintre 7 noiembrie 1917 și 23 iunie 1990, au fost supuse represiunilor politice pe teritoriul actualei Republici Moldova, precum și pe teritoriul altui stat, inclusiv cele care au fost condamnate pentru „trădare de patrie” și „agitație antisovietică”, în temeiul art. 54-1 „a”, 54-1 „b” din Codul penal al RSSU și 58-10 alin.2 Cod penal al RSFSR. Sub acest aspect, instanța de recurs reține că, Bîcov Vasilii a fost condamnat la 30 martie 1942, prin sentința Tribunalului militar al garnizoanei Rostov, pentru tentativă de trădare de patrie, fără a-i fi respectat dreptul la un proces echitabil. Ținând cont de cele constatate și de prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod de procedură penală, Colegiul penal găsește prezente în speța dată motive întemeiate de a interveni în hotărârea judecătorească irevocabilă de condamnare a lui Bîcov Vasilii, cu casarea acesteia și, în temeiul prevederilor art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, cu încetarea procesului penal, 2 pe motiv că există circumstanțe care exclud tragerea persoanei la răspundere penală, și reabilitarea condamnatului. În contextul celor expuse, Colegiul lărgit concluzionează că recursul în anulare declarat de procuror este întemeiat și pasibil admiterii.

În conformitate cu art. 457 alin. (3), 453 alin. (1), 435 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod de procedură penală, Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Admite recursul în anulare declarat de Adjunctul Procurorului General, Roșioru Mircea, casează total sentința Tribunalului militar al garnizoanei Rostov din 30 martie 1942, în cauza penală în privința lui Bîcov Vasilii Iosifovici, condamnat în baza art.19-58-1 „b” Cod penal al RSFSR, cu încetarea procesului penal, pe motiv că există circumstanțe care exclud tragerea persoanei la răspundere penală și dispune reabilitarea acestuia. Decizia este irevocabilă. Publicată integral la 06 februarie 2018. Președinte Ursache Petru Judecători Toma Nadejda Timofti Vladimir Alerguș Constantin Țurcan Anatolie 3