1reab-40/2017 — art.58-10 alin.2 CP al RSFSR

Prin sentința Tribunalului militar al bazei aeriene nr. 34 din 10 februarie 1942, Liubinskii Efim Maximovici a fost condamnat în baza art.58-10 alin.(2) Cod penal al RSFSR la pedeapsă capitală, cu confiscarea averii personale.

Potrivit sentinței inculpatul Liubinskii Efim a fost declarat vinovat și condamnat pentru faptul că, fiind ostaș al armatei roșii și având atitudine ostilă față de regimul sovietic, a desfășurat agitație antisovietică de ordin contrarevoluționar printre militari, a criticat capacitatea de luptă a forțelor militare ale armatei roșii, exprimându-și neîncrederea în victoria acesteia, în același timp, a lăudat capacitatea militară a Germaniei naziste. Afară de aceasta, inculpatul instiga ostașii să-și trădeze patria și să dezerteze din unitatea militară.

La 05 iulie 2017, adjunctul Procurorului General, Roșioru Mircea, declară recurs în anulare și invocând temeiul prevăzut de art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea sentinței Tribunalului militar al bazei aeriene nr. 34 din 10 februarie 1942, încetarea procesului penal și reabilitarea lui Liubinskii Efim Maximovici, în temeiul art. 3 din Legea Republicii Moldova din 08 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, precum și, din motivul că, în cadrul examinării cauzei în judecată nu a fost dovedit caracterul contrarevoluționar al acțiunilor inculpatului Liubinskii E., deoarece afirmațiile lui nu conțineau chemări la lichidarea, subminarea sau slăbirea puterii 1 de stat ori la săvârșirea unor infracțiuni contrarevoluționare, așa cum prevede dispoziția art.58-10 alin.(2) Cod penal al RSFSR. Concomitent, instanța de judecată a încălcat în mod flagrant dreptul inculpatului la apărare, examinând cauza penală în lipsa apărătorului, a cărui participare în cazul dat era obligatorie. Consideră condamnarea lui Liubinskii Efim pentru agitație antisovietică constituie un viciu fundamental comis în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, deoarece a fost încălcat dreptul inculpatului la un proces echitabil.

Judecând argumentele invocate în recurs în raport cu materialele cauzei și cu prevederile legii penale, Colegiul penal consideră că recursul declarat urmează a fi admis cu casarea hotărârii judecătorești atacate, încetarea procesului penal și reabilitarea condamnatului din următoarele considerente. Potrivit art. 452 alin. (1), coroborat cu art. 453 alin.(1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârii judecătorești irevocabile după epuizarea căilor ordinare de atac. Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată. Articolul 6 alin. (1) pct. 44) Cod de procedură penală, stipulează că prin viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată se înțelege încălcarea esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale. La 30 decembrie 1992 a intrat în vigoare Legea nr. 1225-XII din 08.12.1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice. Colegiul penal menționează, că potrivit art. 3 al Legii nominalizate, sunt declarate nevinovate și urmează a fi reabilitate în fața societății și reintegrate în drepturi, indiferent de locul de trai în prezent, toate persoanele care, în perioada dintre 7 noiembrie 1917 și 23 iunie 1990, au fost supuse represiunilor politice pe teritoriul actualei Republici Moldova, precum și pe teritoriul altui stat, inclusiv cele care au fost condamnate pentru „trădare de patrie” și „agitație antisovietică”, în temeiul art. 54-1 „a”, 54-1 „b” din Codul penal al RSSU și 58-10 alin.2 Cod penal al RSFSR. Sub acest aspect, instanța de recurs reține că, Liubinskii Efim a fost condamnat la 10 februarie 1942, prin sentința Tribunalului militar al bazei aeriene nr. 34, pentru agitație antisovietică, fără a-i fi respectat un proces echitabil. Ținând cont de cele constatate și de prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod de procedură penală, Colegiul penal găsește prezente în speța dată motive întemeiate de a interveni în hotărârea judecătorească irevocabilă de condamnare a lui Liubinskii Efim, cu casarea acesteia și, în temeiul prevederilor 2 art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, cu încetarea procesului penal, pe motiv că există circumstanțe care exclud tragerea persoanei la răspundere penală, și reabilitarea condamnatului. În contextul celor expuse, Colegiul penal concluzionează că recursul în anulare declarat de procuror este întemeiat și pasibil admiterii.

În conformitate cu art. 457 alin. (3), 453 alin. (1), 435 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod de procedură penală, Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Admite recursul în anulare declarat de Adjunctul Procurorului General, Roșioru Mircea, casează total sentința Tribunalului militar al bazei aeriene nr. 34 din 10 februarie 1942, în cauza penală în privința lui Liubinskii Efim Maximovici, condamnat în baza art.58-10 alin.(2) Cod penal al RSFSR, cu încetarea procesului penal, pe motiv că există circumstanțe care exclud tragerea persoanei la răspundere penală și dispune reabilitarea acestuia. Decizia este irevocabilă. Publicată integral la 19 decembrie 2017. Președinte Ursache Petru Judecători Toma Nadejda Timofti Vladimir Alerguș Constantin Țurcan Anatolie 3