1ra-1554/2017 — art.217-1 alin. 3 lit. f, art. 217 alin. 2 CP

1ra-1554/2017 — art.217-1 alin. 3 lit. f, art. 217 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1554/2017

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

12 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Ursache Petru,

judecători – Timofti Vladimir, Alerguș Constantin, Toma Nadejda, Țurcan

Anatolie,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Cojocaru Tudor și de către

inculpatul Cimpoieș Eugeniu, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2016, în cauza penală privindu-l pe

Cimpoieș Eugeniu Xxxxx, născut la xxxxx, domiciliat

în mun. Xxxxx, str. Xxxxx xxx, ap.xx.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

Asupra recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Cimpoieș Eugeniu a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal, și în baza acestei norme legale, i s-a stabilit o

pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 5 ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau

de a exercita o anumită activitate ce ține de circulația substanțelor narcotice pe un

termen de 5 ani.

Cimpoieș Eugeniu a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art.217 alin.(2) Cod penal și în baza acestei norme legale, i s-a stabilit o pedeapsă

sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis.

1

În temeiul art.84 alin.(l) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul

parțial al pedepselor stabilite, lui Cimpoieș Eugeniu i s-a aplicat o pedeapsă

definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani și 2 luni, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții sau de a exercita o anumită activitate ce ține de circulația substanțelor

narcotice pe un termen de 5 ani.

În temeiul art.106 Cod penal, de la Cimpoieș Eugeniu s-a confiscat în contul

statului suma de 1 200 lei rezultată din infracțiune.

primul episod, Cimpoieș Eugeniu, în perioada 13.08.2015 - 14.08.2015, în timp ce

se afla pe str.Studenților, mun.Chișinău, a înstrăinat o substanță de culoare cafenie

asemănătoare cu heroina, contra sumei de 1 200 lei, agentului sub acoperire cu date

cifrate Xxxxx, iar conform raportului de expertiză nr.8375 din 07.09.2015, s-a

stabilit: „Substanța solidă în formă de praf și bulgări de culoare cafenie deschisă, cu

nuanță bej, ridicată la 13.08.2015 de la investigatorul sub acoperire Xxxxx

reprezintă heroină cu cantitatea de 0,120 gr” și conform raportului de expertiză

nr.8804 din 15.09.2015, s-a concluzionat că, „Substanța solidă în formă de praf și

bulgări de culoare cafenie deschisă, cu nuanță bej ridicată la 14.08.2015 de la

investigatorul sub acoperire Xxxxx, reprezintă heroină cu cantitatea de 0,053 gr”.

Prima instanță a mai reținut că, Cimpoieș Eugeniu, a păstrat ilegal substanțe

psihotrope și narcotice fără scop de înstrăinare. La 14.08.2015, în urma efectuării

acțiunii de urmărire penală - cercetarea la fața locului în garajul nr.124 din cadrul

CCG 12, amplasat pe str-la Studenților, mun.Chișinău, pe care îl arenda Cimpoieș

Eugeniu, au fost ridicate o sticlă din plastic cu volumul 1l, în care se conținea lichid

de culoare cafenie, seringa cu volumul de 2 ml, în care se afla substanță de culoare

cafenie, pachet din polietilenă, în care se conținea praf de culoare cafenie, seringă

cu volumul 10 ml, în care se conținea lichid de culoare gălbuie în volum de 2 ml,

seringă cu volumul 10 ml, în care se conțineau depuneri de culoare gălbuie,

dispozitiv cu tub din sticlă, pachet din polietilenă în care se conținea folie de staniol,

șase bucăți din metal de formă cilindrică, 3 seringi volumul 2 ml, fără lichid, 5

seringi volumul 1 ml, fără lichid. Conform raportului de expertiză nr.8804 din

15.09.2015, lichidul de culoare cafenie deschisă din seringa medicală cu capacitatea

de 3 ml, ridicată din același loc reprezintă soluție de heroină în cantitate de 0,2 ml

(0,02 grame în stare uscată), care face parte din categoria substanțelor narcotice.

Substanța solidă de culoare cafenie deschisă în formă de bulgăre și prezentată într-

un pachețel de folie de staniol, în cantitate de 0,06 grame reprezintă substanță

narcotică - heroină. Cantitatea totală a heroinei constituie 0,08 grame. Lichidul

transparent din seringa cu capacitatea de 10 ml, reprezintă soluție de metanfitamină

în cantitate de 0,9 ml, care face parte din categoria substanțelor narcotice. Depunerile

de culoare cafenie de pe cele cinci obiecte metalice (0,34 grame), precum și

substanța solidă de culoare cafenie închisă, lipicioasă într-un pachețel de hîrtie

2

(0,718 grame), de formă cilindrică, reprezintă substanță narcotică - rășină de

cannabis, cu cantitatea totală de 1,058 grame.

în numele inculpatului Cimpoieș Eugeniu, prin care a solicitat admiterea apelului,

casarea sentinței primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care, inculpatul Cimpoieș Eugeniu să fie achitat

pe învinuirea de comiterea infracțiunilor prevăzute de art.2171 alin.(3) lit.b), f) și

art.217 alin.(2) Cod penal.

În motivarea cererii de apel declarate, apelantul a invocat că, sentința primei

instanțe este neîntemeiată și ilegală, iar vinovăția lui Cimpoieș Eugeniu în comiterea

infracțiunilor incriminate nu se confirmă prin probele cercetate în ședințele de

judecată, sub aspectul pertinenței, concludenței, utilității și veridicității acestora. La

fel, apelantul a menționat că, acțiunile ce constituie măsuri speciale de investigații

au fost dispuse și efectuate în cadrul cauzei penale nr.2015028050. Ulterior, ofițerul

de urmărire penală Tocan Roman, în temeiul ordonanței din 14.08.2015, emisă în

cadrul cauzei penale nr.2015021830, în care Cimpoieș Eugeniu fusese reținut și

respectiv avea calitatea de bănuit, a dispus ridicarea din cauza penală

nr.2015028050, a mai multor acte, fiind efectuat un transfer de probe dintr-o cauză

penală în altă, și anume, actele întocmite ca urmare a măsurilor speciale de

investigații efectuate în cadrul cauzei penale nr.2015028050 au fost transferate prin

ridicare și anexare, la cauza penală nr.2015021830. Astfel, apelantul a considerat că,

aceste acțiuni, în ceea ce ține de ridicarea și anexarea la altă cauză penală a actelor

procesuale întocmite ca urmare a măsurilor speciale de investigații dispuse,

contravin prevederilor art.1325 alin.(9) Cod de procedură penală, iar o încheiere a

judecătorului de instrucție în cazul dat lipsește. În opinia apelantului, aceste probe

puse de instanța de fond la baza sentinței contestate, care au fost dobîndite cu

încălcarea prevederilor art.1325 alin.(9) Cod de procedură penală, prin prisma art.94

alin.(l) pct.8) Cod de procedură penală, sunt inadmisibile.

2016, a fost admis apelul declarat, casată sentința, inclusiv din oficiu în baza art.409

alin.(2) Cod de procedură penală, în partea stabilirii pedepsei acestuia și pronunțată

o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, în această parte, după

cum urmează:

Lui Cimpoieș Eugeniu, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art.2171 alin.(3) lit. f) Cod penal, i s-a stabilit o pedeapsă sub formă de închisoare

pe un termen de 5 (cinci) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis,

cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate ce ține de circulația substanțelor narcotice pe un termen de 5 (cinci) ani.

Lui Cimpoieș Eugeniu, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art.217 alin.(2) Cod penal, i s-a stabilit o pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen de 6 (șase) luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

3

În temeiul prevederilor art.84 alin.(l) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni,

prin cumul parțial al pedepselor stabilite, lui Cimpoieș Eugeniu i s-a aplicat o

pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani și 2 (două)

luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul

de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate ce ține de circulația

substanțelor narcotice pe un termen de 5 (cinci) ani.

În temeiul prevederilor art.385 alin.(4) Cod de procedură penală, drept

recompensă pentru încălcarea drepturilor lui Cimpoieș Eugeniu în cursul urmăririi

penale, acestuia i s-a stabilit o pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe un

termen de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate ce ține de circulația substanțelor narcotice pe un termen de 5

(cinci) ani.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a considerat, că referitor la

episodul I - ce ține de comiterea infracțiunii prevăzute de art.2171 alin.(3) lit.f) Cod

penal, la pronunțarea sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt

și de drept și just a tras concluzia că, inculpatul a săvîrșit infracțiunea prevăzută la

art.2171 alin.(3) lit. f) Cod penal, după semnele calificative înstrăinarea ilegală a

drogurilor în proporții mari, împrejurări constatate din totalitatea de probe acumulate

la cauza penală, fiind corect apreciate, respectîndu-se prevederile art.101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității, iar toate în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

La etapa urmăririi penale, fiind audiat în calitate de învinuit, Cimpoieș Eugeniu

a refuzat să facă declarații (f.d.179, vol. I).

Fiind audiat în ședința instanței de apel, inculpatul Cimpoieș Eugeniu a susținut

declarațiile date în prima instanță, conform cărora, vina în comiterea infracțiunii

incriminate nu o recunoaște și că, la 14.08.2015, aproximativ la orele 12:00-13:00

s-a deplasat pînă la garaj pentru a-și lua bicicleta, iar când a intrat în garaj, a intrat

poliția și l-a pus cu fața în jos, ținîndu-1 așa 15-20 de minute, după ce a fost condus

la IP Rîșcani. După o oră l-au adus înapoi în garaj, comunicîndu-i că, au găsit ceva

în garaj. I-au ridicat polițiștii cheia de la garaj, geanta, pașaportul tehnic, portmoneul

și 240 de lei. Ulterior a întrebat colaboratorii de poliție unde sunt martorii asistenți,

dar i s-a comunicat că, inculpatul a vîndut ceva cuiva, însă nici pînă în ziua de astăzi,

nu cunoaște ce anume. Nu cunoaște cine este persoana pe nume Xxxxx. În perioada

13.08.2015-14.08.2015 nu a transmis agentului sub acoperire suma de 600 lei. La

14.08.2015 nu i-a fost făcută percheziție corporală (f.d.141, vol.II).

Deși inculpatul Cimpoieș Eugeniu nu și-a recunoscut vina în comiterea

infracțiunii prevăzute la art.2171 alin.(3) lit. f) Cod penal, aceasta este demonstrată

pe deplin prin următoarele probe administrate de către organul de urmărire penală,

cercetate de către instanța de fond și verificate de către instanța de apel și anume

prin: declarațiile martorului Balamatiuc Oleg; martorului Nereuță Ivan; procesul-

4

verbal privind examinarea și controlul transmiterii banilor din 13.08.2015 (f.d.13,

vol. I); procesul-verbal de consemnare a măsurilor speciale de investigații din

14.08.2015 (f.d.24, vol. I); procesul-verbal de ridicare din 13.08.2015 (f.d.27, vol.I);

procesul-verbal privind examinarea și controlul transmiterii banilor din 14.08.2015

(f.d.35, vol. I); procesul-verbal de ridicare din 14.08.2015 (f. d. 41, vol.I); raportul

de expertiză nr.8375 din 07.09.2015 (f. d. 75, vol. I); raportul de expertiză nr.8364

din 11.09.2015 (f.d.82, vol. I); ordonanță de recunoaștere și de anexare a corpurilor

delicte la cauza penală din 23.09.2015 (f.d.91, vol. I); procesul-verbal de percheziție

corporală din 14.08.2015 (f.d.97, vol. I).

Coroborând probele nominalizate, instanța de apel a considerat că, instanța de

fond a conchis corect că, în acțiunile inculpatului Cimpoieș Eugeniu se întrunesc

semnele componenței de infracțiune prevăzute de art.2171 alin.(3) lit. f) Cod penal.

Instanța de apel a menționat că în ceea ce privește episodul II - ce ține de

comiterea infracțiunii prevăzute de art.217 alin.(2) Cod penal, considerînd că prima

instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a tras concluzia că,

inculpatul a săvîrșit infracțiunea prevăzută la art.217 alin.(2) Cod penal, după

semnele calificative păstrarea substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor

lor, săvîrșite în proporții mari și fără scop de înstrăinare.

La etapa urmăririi penale, fiind audiat în calitate de învinuit, Cimpoieș Eugeniu

a refuzat să facă declarații (f. d. 179, vol.I).

Fiind audiat în ședința instanței de apel, inculpatul Cimpoieș Eugeniu a susținut

declarațile date în prima instanță, conform cărora, vina în comiterea infracțiunii

incriminate nu o recunoaște și că, la 14.08.2015, aproximativ la orele 12:00-13:00

s-a deplasat pînă la garaj pentru a-și lua bicicleta, iar când a intrat în garaj, a intrat

poliția și 1-a pus cu fața în jos, ținîndu-1 așa 15-20 de minute, după ce a fost condus

la IP Rîșcani. După o oră l-au adus înapoi în garaj, comunicîndu-i că au găsit ceva

în garaj. I-au ridicat cheia de la garaj, geanta, pașaportul tehnic, portmoneul și 240

de lei. Ulterior a întrebat colaboratorii de poliție unde sunt martorii asistenți, dar i s-

a comunicat că, inculpatul a vîndut ceva cuiva, însă nici pînă în ziua de astăzi nu

cunoaște ce anume. Nu cunoaște cine este persoana pe nume Xxxxx. În perioada

13.08.2015-14.08.2015 nu a transmis agentului sub acoperire suma de 600 lei. La

14.08.2015 nu i-a fost făcută percheziție corporală (f.d.141, vol. II).

Deși inculpatul Cimpoieș Eugeniu nu și-a recunoscut vina nici în comiterea

infracțiunii prevăzute la art.217 alin.(2) Cod penal, aceasta este demonstrată pe

deplin prin următoarele probe administrate de către organul de urmărire penală,

cercetate de către instanța de fond și verificate de către instanța de apel și anume

prin declarațiile martorului Balamatiuc Oleg; martorului Nereuță Ivan; martorului

Manțoc Sergiu; procesul-verbal de cercetare la fata locului din 14.08.2015 (f.d.50,

vol.I); raportul de expertiză nr.8804 din 15.09.2015 (f.d.58, vol. I).

Coroborând probele nominalizate, instanța de apel a considerat că, instanța de

fond a conchis corect că, în acțiunile inculpatului Cimpoieș Eugeniu se întrunesc

5

semnele componenței de infracțiune prevăzute de art.217 alin.(2) Cod penal, după

semnele calificative păstrarea substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor

lor, săvîrșite în proporții mari și fără scop de înstrăinare, împrejurări care au fost

constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate,

respectîndu-se prevederile art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor.

Referitor la încălcarea dreptului lui Cimpoieș Eugeniu la interpret, conform

art.251 alin.(2), (3) Cod de procedură penală, încălcarea prevederilor legale

referitoare la prezența interpretului, dacă sînt obligatorii potrivit legii, atrage

nulitatea actului procedural. Nulitatea prevăzută în alin.(2) nu se înlătură în nici un

mod, poate fi invocată în orice etapă a procesului de către părți, și se ia în considerare

de instanță, inclusiv din oficiu, dacă anularea actului procedural este necesară pentru

aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că într-adevăr, dreptul respectiv al

acestuia a fost încălcat de către organul de urmărire penală or, ordonanța de

recunoaștere în calitate de bănuit a fost întocmită în limba română, după care

Cimpoieș Eugeniu a fost audiat în calitate de bănuit, interpretul fiind absent. Prin

ordonanța din 17.08.2015, Cimpoieș Eugeniu a fost recunoscut în calitate de învinuit

în lipsa interpretului și fără a-i fi înmînată informația cu privire la drepturile și

obligațiile pe care le are în această calitate, contrar prevederilor art.281 alin.(2),

art.66 alin.(3) Cod de procedură penală. La fel, în absența interpretului au fost

întocmite procesul-verbal de reținere, procesul-verbal de percheziție corporală,

comunicarea ordonanței de recunoaștere în calitate de bănuit, audierea în calitate de

bănuit, comunicarea ordonanței de recunoaștere în calitate de învinuit și audierea în

calitate de învinuit, comunicarea ordonanței de recunoaștere în calitate de bănuit din

23.09.2015, audierea în calitate de bănuit din 23.09.2015 (f.d. 95, 97-98, 100, 102-

103, 106-108, 167, vol.I).

Conform art.251 alin.(l) Cod de procedură penală, încălcarea prevederilor legale

care reglementează desfășurarea procesului penal atrage nulitatea actului procedural

numai în cazul în care s-a comis o încălcare a normelor procesuale penale ce nu

poate fi înlăturată decît prin anularea acelui act.

Totodată, reieșind din prevederile legale nominalizate în coroborare cu

circumstanțele de fapt elucidate, instanța de apel a conchis că, în speță, încălcările

respective nu duc în sine la nulitatea actelor procesuale care s-au efectuat în lipsa

interpretului or, în ședințele de judecată ale primei instanțe și ale instanței de apel,

aceste neajunsuri au fost remediate, inculpatului fiindu-i asigurat dreptul la interpret.

Cu referire la actele: comunicarea ordonanței de recunoaștere în calitate de

învinuit din 28.09.2016, audierea în calitate de învinuit din 29.09.2015, informarea

despre terminarea urmăririi penale, prezentarea materialelor urmăririi penale,

instanța de apel a considerat neîntemeiată alegația apelantului precum că, deși în

6

aceste acte se atestă semnătura translatorului, acesta nu a participat, fiind incluse

date false or, apelantul nu a prezentat probe care să demonstreze aceste afirmații.

Totodată, dat fiind că, totuși s-a constatat încălcarea dreptului lui Cimpoieș

Eugeniu la interpret, acest fapt a fost luat în considerare de către instanța de apel la

stabilirea pedepsei inculpatului. Aceiași soluție este valabilă și pentru indicarea

greșită în rechizitoriu a datei la care Cimpoieș Eugeniu a luat cunoștință cu acesta.

Contrar alegațiilor apelantului, instanța de apel a considerat că, lui Cimpoieș

Eugeniu nu i s-a lezat dreptul la un proces echitabil prin faptul că, investigatorul sub

acoperire cu date cifrate, Xxxxx nu a fost audiat în prima instanță or, stabilirea

existenței unei provocări sau înscenări poate fi efectuată și în lipsa audierii acestuia,

prin analiza circumstanțelor cauzei, iar în speță, lipsesc criteriile care stabilesc

existența înscenării sau a provocării.

Cu referire la argumentul apelantului precum că, în speță, a fost efectuat un

transfer de probe - acte întocmite ca urmare a măsurilor speciale de investigații din

cauza penală nr.2015028050 în cauza penală nr.2015021830, în lipsa unei încheieri

a judecătorului de instrucție, contrar prevederilor art.1325 alin.(9) Cod de procedură

penală, instanța de apel a considerat că, aceste circumstanțe într-adevăr reprezintă o

încălcare de procedură, dar nu una care să genereze inadmisibilitatea, prin prisma

prevederilor art.94 alin.(l) pct.8) Cod de procedură penală, a probelor transferate

dintr-un dosar în altul. Instanța de apel a reiterat în acest context că, art.1325 alin.(9)

Cod de procedură penală nu prevede o sancțiune pentru lipsa încheierii judecătorului

de instrucție. Totodată, instanța de apel a relevat că, existența încălcării în sine va fi

luată în considerare de către instanța de apel la stabilirea pedepsei inculpatului

Cimpoieș Eugeniu.

Cu referire la răspunderea penală a inculpatului Cimpoieș Eugeniu pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art.2171 alin.(3) lit.f) Cod penal, aceasta se

pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani, iar

persoana juridică se pedepsește cu amendă în mărime de la 7 000 la 9 000 unități

convenționale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu

lichidarea persoanei juridice.

Astfel, instanța de apel a menționat că în temeiul art.16 alin.(4) Cod penal,

infracțiunea dată este una gravă.

În privința inculpatului Cimpoieș Eugeniu, nu au fost reținute circumstanțe

atenuante prevăzute la art.76 Cod penal.

Contrar celor indicate în rechizitoriu, instanța de apel nu a depistat circumstanțe

agravante prevăzute la art.77 Cod penal, precum și nici temeiuri de liberare a

inculpatului de la răspundere penală prevăzute de art.53 Cod penal.

Astfel, avînd în vedere circumstanțele cauzei, ținând cont de principiile generale

de aplicare a pedepsei consfințite în art.61 alin.(2) din Codul penal, reieșind din

caracterul infracțiunii, care potrivit prevederilor art.16 alin.(4) Cod penal este una

7

gravă, de limitele pedepsei prevăzute de art.2171 alin.(3) lit.f) Cod penal, de faptul

că, inculpatul nu și-a recunoscut vina, de atitudinea lui față de cele săvârșite, având

în vedere că inculpatul a fost anterior condamnat, instanța de apel a considerat că,

pedeapsa cu închisoarea, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate

ce ține de circulația substanțelor narcotice, aplicată inculpatului de către prima

instanță este justificată, echitabilă și rațională, fiind una ce implică o suferință pe

măsură a-și atinge scopul său de constrângere, reeducare și exemplaritate, pedeapsa

dată fiind și de natură de a-1 face pe inculpat să-și revizuiască atitudinea față de

valorile sociale și comportamentul lor față de membrii societății.

Totodată, cu referire la numirea pedepsei inculpatului Cimpoieș Eugeniu,

reieșind din faptul că, s-a constatat existența mai multor încălcări procesuale comise

de către organul de urmărire penală, încălcări care au fost stabilite supra, instanța de

apel a considerat că, acestea urmează a fi luate în considerare la stabilirea pedepsei

inculpatului.

Cu referire la răspunderea penală a inculpatului Cimpoieș Eugeniu pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art.217 alin.(2) Cod penal, aceasta se pedepsește

cu amendă în mărime de la 400 la 700 unități convenționale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunității de pînă la 150 de ore, sau cu închisoare de pînă

la 1 an, iar persoana juridică se pedepsește cu amendă în mărime de la 5 000 la 7 000

unități convenționale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu

lichidarea persoanei juridice.

Astfel, în temeiul art.16 alin.(2) Cod penal, infracțiunea dată este una ușoară.

În privința inculpatului Cimpoieș Eugeniu nu s-au reținut circumstanțe atenuante

prevăzute la art.76 Cod penal.

Contrar celor indicate în rechizitoriu, instanța de apel nu a depistat circumstanțe

agravante prevăzute la art.77 Cod penal, precum și nici temeiuri de liberare a

inculpatului de la răspundere penală prevăzute de art.53 Cod penal.

Astfel, avînd în vedere circumstanțele cauzei, ținând cont de principiile generale

de aplicare a pedepsei consfințite în art.61 alin.(2) din Codul penal, reieșind din

caracterul infracțiunii, care potrivit prevederilor art. 16 alin.(2) Cod penal este una

ușoară, de limitele pedepsei prevăzute de art.217 alin.(2) Cod penal, de faptul că,

inculpatul nu și-a recunoscut vina, de atitudinea lui față de cele săvârșite, având în

vedere că inculpatul a fost anterior condamnat, instanța de apel a considerat că,

pedeapsa cu închisoarea, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate

ce ține de circulația substanțelor narcotice, aplicată inculpatului de către prima

instanță este justificată, echitabilă și rațională, fiind una ce implică o suferință pe

măsură a-și atinge scopul său de constrângere, reeducare și exemplaritate, pedeapsa

dată fiind și de natură de a-1 face pe inculpat să-și revizuiască atitudinea față de

valorile sociale și comportamentul lor față de membrii societății.

8

Cu referire la numirea pedepsei inculpatului Cimpoieș Eugeniu, reieșind din

faptul că, s-a constatat existența mai multor încălcări procesuale comise de către

organul de urmărire penală, încălcări care au fost stabilite supra, acestea au fost luate

în considerare la stabilirea pedepsei inculpatului Cimpoieș Eugeniu.

Astfel, conform art.385 alin.(4) Cod de procedură penală, dacă, în cursul

urmăririi penale sau judecării cauzei, s-au constatat încălcări ale drepturilor

inculpatului, precum și s-a stabilit din vina cui au fost comise aceste încălcări,

instanța examinează posibilitatea reducerii pedepsei inculpatului drept recompensă

pentru aceste încălcări.

Prin urmare, inclusiv din oficiu în baza art.409 alin.(2) Cod de procedură penală,

instanța de apel a conchis să caseze sentința în partea stabilirii pedepsei inculpatului

Cimpoieș Eugeniu, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță în această parte, iar în baza art.385 alin.(4) Cod de procedură penală,

drept recompensă pentru încălcarea drepturilor lui Cimpoieș Eugeniu în cursul

urmăririi penale, acestuia i s-a stabilit o pedeapsă definitivă sub formă de închisoare

pe un termen de 3 ani și 6 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate ce ține de circulația substanțelor narcotice pe un termen de 5 ani.

În ceea ce privește soarta corpurilor delicte, instanța de apel a considerat că,

prima instanță a conchis corect ca soarta acestora să fie hotărâtă în conformitate cu

art. 162 Cod de procedură penală. Cu referire la cheltuielile judiciare, prima instanță

a dispus just confiscarea de la Cimpoieș Eugeniu în contul statului a sumei de 1 200

lei rezultată din infracțiune.

5.1. - procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Cojocaru Tudor, prin

care indicînd temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală,

a solicitat casarea parțială a deciziei atacate în partea stabilirii pedepsei, cu

excluderea aplicării prevederilor art. 385 alin. (4) Cod de procedură penală și

menținerea sentinței fără modificări, deoarece apelul avocatului în numele

inculpatului a fost greșit admis.

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive :

- potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel în cazurile cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale;

- recurentul consideră că la adoptarea sentinței instanța de fond a individualizat

corect în mod echitabil pedeapsa conform criteriilor prevăzute de art.75 Cod penal,

iar stabilirea pedepsei de către instanța de apel cu aplicarea prevederilor art.385

alin.(4) CPP nu este una echitabilă în raport cu fapta comisă, comportamentul

inculpatului în timpul și după comiterea infracțiunii, precum și pretinsele încălcări

procesuale admise;

9

- prin decizia supusă contestării instanța de apel, la pct.45 al deciziei invocă că

reieșind din prevederile legale nominalizate în coroborare cu circumstanțele de fapt

elucidate, Colegiul penal conchide că, în speță, încălcările respective nu duc în sine

la nulitatea actelor procesuale care s-au efectuat în lipsa interpretului or, în

ședințele de judecată ale primei instanțe și ale instanței de apel, aceste neajunsuri au

fost remediate, inculpatului fiindu-i asigurat dreptul la interpret;

- urmează a se remarca că, instituția aplicării prevederilor art.385 alin.(4) Cod

de procedură penală nu trebuie privită, ca un avantaj acordat de lege infractorilor, ci

trebuie apreciată ca un mijloc preventiv de apărare socială, care derivă din

organizarea unei politici penale adaptate la realitatea socială concretă;

- ținînd cont de cele expuse precum și de faptul că instanța de apel se contrazice

la aplicarea pedepsei, fapt care denotă că nu și-a motivat pe deplin concluzia de

aplicare a prevederilor art. 385 alin.(4) Cod de procedură penală, aceasta greșit și

exagerat a micșorat pedeapsa stabilită de către instanța de fond;

- în cazul dat decizia instanței de apel urmează a fi casată cu menținerea sentinței

instanței de fond, deoarece pedeapsa stabilită de către instanța de apel nu va atinge

scopul pedepsei penale: restabilirea echității sociale, corectarea și corijarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, respectiv decizia

instanței de apel adoptată pe caz este neîntemeiată, deoarece careva temei pentru

stabilirea unei pedepse mai blînde pe cauza dată lipsesc.

5.2. – inculpatul Cimpoieș Eugeniu, prin care indicînd temeiurile prevăzute de

art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală și art. 6 CEDO, a solicitat

casarea integrală a deciziei atacate, cu adoptarea unei noi soluții prin care inculpatul

să fie achitat în raport cu învinuirile aduse pentru lipsa elementelor infracțiunilor

incriminate în acțiunile acestuia.

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive :

- art.427 alin.(l) pct.6) și pct.8) Cod de procedură penală, instanța de apel nu s-

a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă

de fapt, care a afectat soluția instanței, sau nu au fost întrunite elementele

infracțiunii;

- se constată că la baza soluției dispuse de instanța de apel, au fost puse în

exclusivitate probele din primă instanță, soluția fiind motivată fără a face o analiză

a tuturor probelor în ansamblu care dovedesc sau nu vinovăția inculpatului, fiind

efectuată doar o apreciere vagă a acestora. Mai mult decît atît, prin prisma art.94

alin.(l) pct. 3), 8), 11) Cod de procedură penală, aceste date, sunt inadmisibile ca

probe. În același timp, motivarea respingerii argumentelor apărării nu corespund

Legii procesual penale;

- recurentul menționează că instanța de apel nu a respectat prevederilor art. 101

Cod de procedură penală;

10

- astfel, urmărirea penală pe cauza penală nr.2015021830, a fost pornită în baza

indicilor constitutivi ai infracțiunii prevăzute de art.2171 alin.(3) lit.f) Cod penal, la

data de 14 august 2015, pe faptul circulației ilegale a substanțelor narcotice,

psihotrope sau a analoagelor în scop de înstrăinare, săvîrșite în proporții mari;

- temei pentru pornirea urmăririi penale, a servit denunțul colaboratorului de

poliție Luchian Sergiu, înregistrat sub nr. 1856, datat cu 14.08.2015, în care se indică

că la data de 14.08.2015, fiind implicat în grupul de lucru pe cauza penală nr.

2015028050, urmare a autorizării și petrecerii măsurii speciale de investigații cu

Cimpoieș Eugeniu, acesta a vândut investigatorului sub acoperire contra sumei de

600 lei, un pachețel din folie de staniol, ce conține substanță narcotică – heroină;

- din acest act rezultă cu certitudine că încă la data de 14.08.2015, colaboratorul

de poliție Luchian Sergiu cunoștea, fără a exista un raport de expertiză chimică care

ar stabili natura substanței, că praful din pachețelul ridicat constituie heroină;

- este de menționat, că acțiunile ce constituie măsuri speciale de investigații au

fost dispuse și efectuate în cadrul cauzei penale nr. 2015028050. Ulterior, ofițerul

de urmărire penală Tocan Roman, în temeiul ordonanței de 14.08.2015, emisă în

cadrul cauzei penale nr.2015021830, în care Cimpoieș Eugeniu fusese reținut, și

respectiv avea calitatea de bănuit, a dispus ridicarea din cauza penală

nr.2015028050, a următoarelor acte: raportul ofițerului de investigații Luchian

Sergiu; proces - verbal privind controlul transmiterii banilor din 13.08.2015;

ordonanța privind autorizarea măsurilor speciale de investigații - investigația sub

acoperire; ordonanța privind autorizarea măsurilor speciale de investigații -

urmărirea vizuală; ordonanța privind autorizarea măsurilor speciale de investigații -

achiziția de control; proces - verbal de consemnare a măsurilor speciale de

investigații; ordonanță de ridicare din 13.08.2015; proces - verbal de ridicare din

13.08.2015; proces - verbal de audiere a martorului; ordonanța privind dispunerea

efectuării expertizei chimice; scrisoare de însoțire; înștiințare; comunicare; proces -

verbal privind controlul transmiterii banilor din 14.08.2015; ordonanță de ridicare

din 14.08.2015; proces - verbal de ridicare din 14.08.2015; proces - verbal de audiere

a martorului; ordonanță privind dispunerea efectuării expertizei chimice; scrisoare

de însoțire; înștiințare; comunicare;

- recurentul menționează că este cert faptul că în cazul dat a fost efectuat un

transfer de probe, dintr-o cauza penală în altă, și anume, actele întocmite urmare a

măsurilor speciale de investigații efectuate în cadrul cauzei penale nr. 2015028050

au fost transferate prin ridicare și anexare, la cauza penală nr. 2015021830;

- recurentul consideră că aceste acțiuni, ce țin de ridicarea și anexarea la altă

cauză penală a actelor procesuale întocmite ca urmare a măsurilor speciale de

investigații dispuse, contravin prevederilor art.1325 alin. (9) Cod de procedură

penală, potrivit cărora judecătorul de instrucție poate dispune, prin încheiere

motivată, folosirea datelor obținute în urma efectuării măsurilor speciale de

investigații dintr-o cauză penală în alta doar dacă infracțiunea săvîrșită este de

11

același gen sau în privința infracțiunilor de terorism, crimă organizată sau

infracțiunilor ce atentează la securitatea statului, dar nu mai tîrziu de 3 luni din

momentul obținerii informației;

- o încheiere a judecătorului de instrucție în cazul dat lipsește;

- motivarea instanței de apel, precum că deși aceasta reprezintă o încălcare de

procedură și nu este prevăzută nici o sancțiune pentru lipsa încheierii judecătorului

de instrucție, contravine prevederilor art.95 alin.(l) Cod de procedură penală, potrivit

cărora sunt admisibile probele pertinente, concludente și utile administrate în

conformitate cu prezentul cod;

- este de menționat că instanța de apel nu a dat nici o apreciere declarațiilor

martorilor Manțoc Sergiu, Balamatiuc Oleg, Nereuță Ivan, prin redarea în sentință,

indicînd doar că inclusiv prin acestea se dovedește vinovăția inculpatului Cimpoieș

Eugeniu în comiterea infracțiunii;

- la fel au fost lăsate fără apreciere și declarațiile inculpatului Cimpoieș

Eugeniu, care a declarat că nu consumă și nu comercializează substanțe narcotice, și

că la data de 14.08.2015 a fost reținut în incinta garajului nr.124 din cadrul CCG -

12, amplasat în mun. Chișinău, str-la Studenților 16/3, după care a fost percheziționat

și ridicate bunurile pe care le avea asupra sa, după care a fost escortat la sediul

Inspectoratului de Poliție al sectorului Rîșcani, mun. Chișinău, apoi revenind la

garajul nr.124 unde a fost efectuată cercetarea la fața locului. Consideră că este

victima unei înscenări și provocări. Astfel, se constată că declarațiile inculpatului

coroborează cu materialele cauzei penale, referitor la consecutivitatea și modul

derulării acțiunilor procesuale;

- astfel, cet. Cimpoieș Eugeniu a fost reținut la data de 14 august 2015, ora de

facto 15:40, fapt confirmat prin procesul - verbal de reținere din aceiași dată;

- tot la data de 14 august 2015, între orele 1832-1835, cet. Cimpoieș Eugeniu a

fost supus percheziției corporale, fiind ridicate mai multe bunuri, printre care 3

bancnote cu nominalul de 50 lei și 5 bancnote cu nominalul de 20 lei;

- potrivit procesului - verbal de cercetare la fața locului din 14.08.2015,

cercetarea la fața locului în garajul nr.124 din cadrul CCG - 12 a fost efectuată între

orele 1710-1750;

- conform procesului - verbal privind examinarea și controlul transmiterii

banilor din 13.08.2015, rezultă că lui Begu Ion i-a fost transmisă suma de 600 lei,

pentru efectuarea achiziției de control;

- potrivit procesului - verbal privind examinarea și controlul transmiterii banilor

din 14.08.2015, în care lipsește semnătura lui Xxxxx la rubrica transmiterii banilor,

se pretinde că acestuia i-a fost transmisă suma de 600 lei, pentru efectuarea achiziției

de control;

- în condițiile în care Cimpoieș Eugeniu a fost reținut imediat după efectuarea

unei pretinse achiziții de control, la data de 14.08.2015, orele 1540, în incinta

garajului nr.124 din cadrul CCG - 12, după care s-a aflat în custodia colaboratorilor

12

de poliție, fiindu-i ridicate bunurile pe care le avea asupra sa, nu este clar în ce mod

la acesta a fost depistată doar o singură bancnotă, din cele nouă, utilizate la

efectuarea achiziției de control din 14.08.2015, și anume la Cimpoieș Eugeniu ar fi

fost depistată o bancnotă cu nominalul de 50 lei, seria E 0097, nr. 965254;

- faptul că percheziția lui Cimpoieș Eugeniu a avut loc concomitent cu reținerea

acestuia, se confirmă prin declarațiile martorilor Balamatiuc Oleg și Nereuță Ivan,

care coroborează și cu declarațiile inculpatului;

- în cadrul procesului, lui Cimpoieș Eugeniu i-a fost încălcat și dreptul la

interpret, mai multe acte procesuale fiind întocmite în absența interpretului, față de

care instanța de fond nu s-a expus nici într-un mod;

- de asemenea, prin neaudierea investigatorului sub acoperire cu date cifrate

Begu Ion, inclusiv prin admiterea demersului acuzatorului de stat privitor la

renunțarea de la acest martor, fără a fi prezentate careva acte privind imposibilitatea

prezentării acestuia în instanța de judecată, în condițiile în care partea apărării a

insistat asupra audierii acestuia, lui Cimpoieș Eugeniu nu i s-a asigurat respectarea

garanțiilor ce țin de un proces echitabil, fiind în imposibilitate de a stabili lipsa sau

prezența unei provocări sau înscenări;

- este de menționat, că partea apărării nu a avut acces la datele obținute urmare

a măsurilor speciale de investigații dispuse pînă la finalizarea urmăririi penale. În

cadrul acțiunii procesuale de prezentare a materialelor urmăririi penale, datată cu

28.09.2015, apărătorul precedent a solicitat termen pentru a prezenta o eventuală

cerere. La data de 02.10.2015, Cimpoieș Eugeniu și-a ales un alt apărător, care în

aceiași zi a solicitat, prin cerere scrisă, cu anexarea împuternicirilor, termen pentru

a face cunoștință cu materialele cauzei penale și a prezenta cererile și demersurile

pînă la data de 08.10.2015;

- totodată, la data de 02.10.2015, cauza penală a fost expediată cu rechizitoriu

în instanța de judecată;

- în cadrul ședinței de judecată preliminare, o cerere privind inadmisibilitatea

probelor a fost înaintată, fiind respinsă prin încheiere protocolară de instanța de

judecată;

- recurentul consideră că instanța de apel a ignorat prevederile art. 414, 417 Cod

de procedură penală, examinînd pur formal apelul declarat și fără a concretiza care

circumstanțe sunt relevante pentru prezenta cauză, a adoptat o soluție neargumentată

la modul cuvenit, or motivarea soluției pronunțate de instanța de judecată constituie

o îndatorire care înlătură orice aspect discreționar în realizarea justiției, acordînd

părților din proces posibilitatea să-și formeze convingerea cu privire la legalitatea și

temeinicia soluției adoptate, iar instanțelor de recurs elementele necesare pentru

exercitarea controlului judecătoresc. Motivarea hotărîrilor de către instanțele

naționale constituie o obligație impusă acestora și prin prevederile art.6 din CEDO.

13

lărgit consideră că acestea urmează a fi respinse ca inadmisibile, cu menținerea

deciziei atacate din următoarele motive.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul se declară în

termen de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

În speță se constată, că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au

declarat recursuri ordinare în termen.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecînd

recursul, instanța de recurs este în drept să-l respingă ca inadmisibil, cu menținerea

hotărîrii atacate.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

6.1. Cu privire la recursul declarat de procurorul Cojocaru Tudor.

Drept temei pentru recursul declarat au fost invocate prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 10) Cod de procedură penală, adică cazul cînd s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale - temei care nu și-a găsit confirmarea la

judecarea recursului ordinar declarat.

Verificînd legalitatea hotărîrii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit

reține că temeiul invocat de recurent nu s-a confirmat în urma cercetării materialelor

cauzei, invocînd în acest context următoarele.

În esență, recurentul critică decizia contestată în sensul că instanța de apel nu a

individualizat, conform prevederilor 75 Cod penal, pedeapsa aplicată inculpatului

Cimpoieș Eugeniu, incorect aplicînd prevederile art. 385 alin. (4) Cod de procedură

penală.

În continuare, instanța de recurs susține că, pedeapsa aplicată inculpatului

trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată, capabilă să restabilească echitatea

socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod

penal, și să fie în strictă conformitate cu dispozițiile Părții speciale a Codului penal,

ținîndu-se cont de limitele fixate în sancțiunea infracțiunii incriminate.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizate în așa fel, încît inculpatul să se convingă de necesitatea respectării

legii penale și evitarea în viitor a săvîrșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea

unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Totodată, conform prevederilor art.385 alin.(4) Cod de procedură penală, dacă,

în cursul urmăririi penale sau judecării cauzei, s-au constatat încălcări ale drepturilor

inculpatului, precum și s-a stabilit din vina cui au fost comise aceste încălcări,

14

instanța examinează posibilitatea reducerii pedepsei inculpatului drept recompensă

pentru aceste încălcări.

Așadar, Colegiul penal lărgit statuează că instanța de apel corect a casat sentința

în partea stabilirii pedepsei inculpatului Cimpoieș Eugeniu și a pronunțat o nouă

hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, cu aplicarea prevederilor art.

385 alin. (4) Cod de procedură penală, constatînd încălcări ale drepturilor

inculpatului, totodată, conducîndu-se și de principiul individualizării pedepsei (art.

7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei

prevăzute în art. 75 alin. (1) Cod penal.

Totodată, Colegiul penal lărgit menționează că instanța de apel just a ținut cont

de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, cum sunt gravitatea și

caracterul prejudiciabil al faptei penale, atitudinea făptuitorului față de cele săvârșite

și urmările survenite în aspectul nerecunoașterii vinei. Nu în ultimul rând, instanța

de apel a notificat și datele referitor la personalitatea inculpatului, ce nu este la prima

abatere de lege, anterior fiind condamnat, la fel, instanța de apel a constatat existența

mai multor încălcări procesuale comise de către organul de urmărire penală, încălcări

care au fost luate în considerare la stabilirea pedepsei inculpatului Cimpoieș

Eugeniu.

În lipsa circumstanțelor prevăzute de art. 76, 77 Cod penal, ținând cont de

principiile generale de aplicare a pedepsei prevăzute în art.61 alin.(2) Cod penal,

reieșind din caracterul infracțiunilor comise, care potrivit prevederilor art. 16 alin.(2)

și (4) Cod penal este una ușoară și respectiv gravă, de limitele pedepsei prevăzute

de art.2171 alin. (3) lit. f) și art. 217 alin.(2) Cod penal, de faptul că, inculpatul nu

și-a recunoscut vina, de atitudinea lui față de cele săvârșite, având în vedere că

inculpatul a fost anterior condamnat, astfel, că pedeapsa numită inculpatului

Cimpoieș Eugeniu de către instanța de apel, rămâne a fi una legală, utilă și eficientă

pentru executare, în vederea corectării lui.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit conchide că instanța de apel în

decizia sa (f. d. 233-236, vol. II) corect a indicat prevederile art. 61, 75 Cod penal,

art. 385 alin. (4) Cod de procedură penală și ținînd cont de personalitatea

inculpatului, a aplicat pedeapsă echitabilă, argumente ce sunt acceptate și însușite

de către instanța de recurs, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CEDO,

care în pct. 37 a hotărîrii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010,

statuează că art. 6§1 din CEDO, obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest

fapt nu poate fi înțeles ca impunînd un răspuns detaliat pentru fiecare argument

(Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de

proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile

esențiale supuse atenției sale.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit atestă că eroarea de drept invocată de recurent

prin prisma prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu și-a

15

găsit confirmare în cadrul examinării cauzei în ordine de recurs.

6.2. Cu privire la recursul declarat de inculpatul Cimpoieș Eugeniu.

Referitor la temeiurile de recurs invocate de recurent prin prisma pct. 6) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, care stabilește, că hotărîrile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel, în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, sau acesta este expus

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței,

Colegiul penal lărgit constată că temeiurile menționate nu și-au găsit confirmare la

examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea

cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură

penală, hotărîrea cuprinzînd motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor relevante invocate în apelul

avocatului Popa Alexandru în numele inculpatului Cimpoieș Eugeniu, motivarea

soluției corespunde dispozitivului hotărîrii atacate, dispozitivul fiind expus clar și

instanța de apel nu a admis nici o eroare gravă de fapt.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit remarcă faptul, că potrivit art. 414

alin.(1) Cod de procedură penală instanța de apel, judecînd apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia instanței

de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

În opinia Colegiului penal lărgit, instanța de apel, în conformitate cu prevederile

art. 101 Cod de procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele

administrate la dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și concludenții, atât pe

cele obținute în procesul urmăririi penale cât și în cadrul ședințelor de judecată, cât

ale apărării atât și ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția

inculpatului Cimpoieș Eugeniu privind săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art.

2171 alin. (3) lit. f), art. 217 alin. (2) Cod penal, să fie întemeiată și legală.

Conținutul probelor și admisibilitatea lor, este analizată în textul deciziei

instanței de apel, (f.d.227-229, 230-231, vol. II), instanța de apel expunîndu-se în

mod argumentat și asupra motivelor relevante invocate în apelul avocatului Popa

Alexandru, care a solicitat casarea sentinței primei instanțe și pronunțarea unei noi

hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care, inculpatul

Cimpoieș Eugeniu să fie achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunilor

prevăzute de art.2171 alin.(3) lit.b), f) și art.217 alin.(2) Cod penal.

16

Colegiul penal lărgit conchide că instanța de apel a stabilit cu certitudine toate

circumstanțele de fapt și aspectele de drept, a tras concluzia corectă și întemeiat a

casat sentința în partea stabilirii pedepsei inculpatului Cimpoieș Eugeniu.

Cu referire la motivul invocat de recurent precum că „în cazul dat a fost efectuat

un transfer de probe, dintr-o cauza penală în altă, și anume, actele întocmite urmare

a măsurilor speciale de investigații efectuate în cadrul cauzei penale nr.

2015028050 au fost transferate prin ridicare și anexare, la cauza penală nr.

2015021830”, Colegiul penal lărgit constată, că acestea sunt neîntemeiate și

menționează că instanța de apel în decizia adoptată s-a expus asupra acestui motiv

relevant invocat în apel și și-a motivat corect soluția adoptată. În acest sens, Colegiul

penal lărgit reține, că instanța de apel întemeiat și just a reținut ca încălcare, conform

prevederilor art. 385 alin. (4) Cod de procedură penală, ce a fost luată în considerare

de către instanța de apel la stabilirea pedepsei inculpatului, fapt ce permite

Colegiului penal lărgit de a concluziona temeinicia soluției judiciare privind

vinovăția inculpatului Cimpoieș Eugeniu în comiterea infracțiunilor imputate, adică

înstrăinarea ilegală a substanțelor narcotice în proporții mari, și păstrarea

substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor, săvîrșite în proporții mari și

fără scop de înstrăinare, acțiunile lui corect fiind încadrate de către prima instanță în

art. 2171 alin. (3) lit. f) și art. 217 alin. (2) Cod penal. Or, baza probantă administrată

în prezenta cauză, denotă caracterul infracțional al faptelor comise de către inculpat,

iar nerecunoașterea de către el a vinovăției nu este altceva decât o poziție de apărare

manifestată prin încercarea evitării răspunderii penale pentru infracțiunile comise.

Cu privire la argumentul invocat de recurent, precum că „acțiunile ce țin de

ridicarea și anexarea la altă cauză penală a actelor procesuale întocmite ca urmare

a măsurilor speciale de investigații dispuse, contravin prevederilor art.1325 alin. (9)

Cod de procedură penală” Colegiul penal lărgit îl consideră neîntemeiat și

menționează că instanța de apel corect a considerat că aceste circumstanțe într-

adevăr reprezintă o încălcare de procedură, dar nu una care să genereze

inadmisibilitatea, prin prisma prevederilor art.94 alin.(l) pct.8) Cod de procedură

penală, a probelor transferate dintr-un dosar în altul. Colegiul penal lărgit conchide

în acest context că, art.1325 alin.(9) Cod de procedură penală nu prevede o sancțiune

pentru lipsa încheierii judecătorului de instrucție.

Reieșind din cele menționate supra, Colegiul penal lărgit conchide, că în speța

dată nu se constată erorile de drept prevăzute de art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

În recursul ordinar depus autorul mai invocă ca temei prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 8) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărîrile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Autorul recursului consideră că „nu s-a dovedit faptul comiterii infracțiunii

imputate, nefiind întrunite elementele infracțiunii”.

17

La acest capitol, Colegiul penal lărgit menționează că, sub aspectul situației de

„neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri cînd s-a produs

condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește

latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acțiuni și prejudiciu).

Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel corect a respectat prevederile

art.414 Cod de procedură penală și a supus verificării declarațiile martorilor

Balamatiuc Oleg și Nereuță Ivan, Manțoc Sergiu și probele materiale scrise

administrate, în urma la ce a conchis asupra temeiniciei soluției pronunțate de

instanța de apel referitor la vinovăția inculpatului, expusă în pct. 4.1. a prezentei

decizii, considerînd că argumentele apărării cu privire la nevinovăția acestuia nu și-

au găsit confirmare în cadrul cercetării judecătorești.

Probele indicate sînt amănunțit și detaliat descrise în decizia instanței de apel (f.

d. 227-229; 230-231, vol. II), care sînt pertinente și concludente, coroborează între

ele și nu prezintă careva dubii.

Prezența în acțiunile inculpatului atît a elementelor care caracterizează latura

obiectivă a infracțiunilor imputate, cît și a celor care caracterizează latura

subiectivă a acestor infracțiuni, au fost demonstrate prin probele descrise în

decizia instanței de apel, acumulate la faza urmăririi penale și examinate în

cadrul ședințelor de judecată a instanței de apel.

Instanța de recurs ordinar, fără a reitera întreaga motivare a instanței de apel, pe

care și-o însușește sub aspectul stării de fapt și de drept reținute, conchide asupra

legalității și temeiniciei concluziei instanței de apel, care a constatat existența faptei

și vinovăției inculpatului Cimpoieș Eugeniu în comiterea infracțiunilor prevăzute de

art. 2171 alin. (3) lit. f) și art. 217 alin. (2) Cod penal, fiind stabilite în cauză toate

elementele constitutive ale înstrăinării ilegale a substanțelor narcotice în proporții

mari, și păstrării substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor, săvîrșite în

proporții mari și fără scop de înstrăinare Astfel, instanța de apel s-a pronunțat asupra

circumstanțelor de fapt și de drept relevante și și-a motivat concluziile prin cumulul

de probe administrate în cauză, cărora le-a dat o apreciere justă și obiectivă, prin

prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine

toate aspectele de fapt și de drept, ceea ce contrazic temeiul prevăzut de pct. 8 alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală invocat de recurent. Prin urmare, se constată

că au fost respectate prevederile art.101 Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit însușește motivele instanței de apel (f.d 234-235, vol. II),

cu privire la neacceptarea motivelor privind încălcarea art. 6 CEDO, nefiind

constatate încălcări în speța dată a dreptului la interpret, nefiind stabilite și

provocarea sau înscenarea infracțiunilor de către colaboratorii de poliție.

În conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecînd apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor

18

examinate de prima instanță și celor cercetate și verificate în cadrul ședinței instanței

de apel, ajungînd corect la concluzia că sentința atacată urmează a fi menținută în

vigoare, ca fiind legală, întemeiată și motivată, în partea stabilirii vinovăției și

calificării acțiunilor comise de către inculpat.

6.3. În baza celor expuse, Colegiul penal lărgit conchide că recursurile ordinare

declarate de către procurorul Cojocaru Tudor și de către inculpatul Cimpoieș

Eugeniu, urmează a fi respinse ca inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate, cu

menținerea deciziei atacate, deoarece temeiurile invocate de recurenți nu s-au

confirmat în instanța de recurs ordinar.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Cojocaru Tudor și de către inculpatul

Cimpoieș Eugeniu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 14 decembrie 2016, în cauza penală privindu-l pe Cimpoieș Eugeniu Xxxxx, cu

menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 25 ianuarie 2018.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

19