1ra-1282/2016 — art. 217/1 alin. 4 lit. b, d CP

1ra-1282/2016 — art. 217/1 alin. 4 lit. b, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1282/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Nadejda Toma, Vladimir Timofti,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat avocatul

Dogotari Ian în numele inculpatului Sarivan Nicolai, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 20 martie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 28 martie 2016, în cauza penală în privința lui

Sarivan Nicolai Marcu, născut la 07

februarie 1976, originar din s. Lăpușna, r-nul

Hîncești, domiciliat în mun. Chișinău, str. Kiev

16/6, ap. 6.

Termenul de examinare a cauzei:

25.01.2016-28.03.2016 (instanța de apel)

27.05.2016-22.06.2016 (instanța de recurs)

C O N S T A T Ă:

judecată în baza probelor administrate la faza urmăririi penale, Sarivan Nicolai a fost

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. b), d) Cod

penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita anumite activități ce țin

de circulația substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor, pe un termen de 3 ani.

persoane nestabilite de organul de urmărire penală, urmărind scopul punerii în circulație

ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope și analoagelor lor în scop de înstrăinare,

acționând prin participație, sub forma grupului criminal organizat, distribuind preventiv

rolurile fiecăruia, activând în calitate de coautor, pentru preparare, păstrare, prelucrare,

procurare, expediere, transportare, distribuire și vânzare, în circumstanțe nestabilite de

1

organul de urmărire penală, a obținut substanța psihotropă - amfetamină, pe care a păstrat-

o la sine până la 30.09.2014, când o parte din cantitatea de substanță psihotropă obținută,

depozitată într-un pachețel din hârtie de culoare verzuie, a înstrăinat-o lui Balan Alexandru,

investigator sub acoperire la efectuarea măsurii speciale de investigație – achiziția de

control de la membrul grupării Sarivan N., substanță ce ulterior a fost ridicată și care,

conform raportului de expertiză chimică nr. 8413 din 03.10.2014 reprezintă substanță

psihotropă - amfetamină, cu masa totală de 0,025 grame.

Tot el, continuându-și acțiunile sale criminale, de comun acord și împreună cu alte

persoane nestabilite de organul de urmărire penală, a obținut substanța narcotică - hașiș, pe

care a păstrat-o la sine până la 04.11.2014, când o parte din cantitatea de substanță narcotică

obținută, depozitată într-un șervețel din hârtie, a înstrăinat-o lui Balan A., substanță care,

constituind patru fragmente de substanță solidă, cleioasă, presată, de culoare cafenie-

închisă, ulterior au fost ridicate și care, conform raportului de expertiză chimică nr. 8851

din 14.11.2014, reprezintă substanță narcotică - hașiș, cu masa totală de 1,61 grame.

Tot el, continuându-și acțiunile sale criminale, de comun acord și împreună cu alte

persoane nestabilite de organul de urmărire penală, a obținut substanța narcotică - hașiș, pe

care a păstrat-o la sine până la 06.11.2014, când o parte din cantitatea de substanță narcotică

obținută, depozitată într-un șervețel, a înstrăinat-o lui Balan A., la prețul de 1.000 lei,

substanță care, constituind o substanță solidă, cleioasă, presată în formă de paralelipiped de

culoare cafenie-închisă, ulterior a fost ridicată de la ultimul și care, conform raportului de

expertiză chimică nr. 9731 din 12.11.2014, reprezintă substanță narcotică - hașiș, cu masa

totală de 98,138 grame.

Tot el, continuându-și acțiunile sale criminale, de comun acord și împreună cu alte

persoane nestabilite de organul de urmărire penală, a obținut substanța narcotică - hașiș, pe

care a păstrat-o la sine și la domiciliul său, situat pe str. Kiev 16/6, ap. 6, mun. Chișinău,

până la 10.11.2014, când în timp ce încerca să înstrăineze o parte din cantitatea de substanță

narcotic, a fost reținut în flagrant, iar în cadrul percheziției corporale și la domiciliul

temporar al acestuia, au fost depistate și ridicate mijloace financiare rezultate din

înstrăinarea substanțelor narcotice și 15 plastine de origine vegetală cleioase, presate, sub

formă dreptunghiulară, de culoare brună, care conform rapoartelor de expertiză chimică nr.

8871 și 8872 din 12.11.2014 reprezintă substanța narcotică - hașiș, cu masa totală de

1426,493 grame.

solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 2171 alin. (4) lit. b), d) Cod

penal, cu aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, prin care inculpatului

să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 10 ani, cu executare în

penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții în domeniul

comercializării substanțelor narcotice, psihotrope sau analoagelor lor pe un termen de 5 ani.

2

În motivarea apelului procurorul a indicat că prima instanță n-a luat în considerație

toate circumstanțele cauzei, în particular nu a ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil

al infracțiunii săvârșite de inculpat, de faptul că infracțiunea face parte din categoria celor

deosebit de grave, a fost săvârșită de un grup criminal organizat, de faptul că inculpatul nu

a participat sub nici o formă la descoperirea infracțiunii și nu a colaborat cu organul de

urmărire penală, de personalitatea inculpatului și anume că, la moment nu era încadrat în

vreo activitate stabilă și utilă societății, precum și de faptul că traficul ilicit de substanțe

narcotice și consumul abuziv de droguri este problema majoră a societății, ce menține

tendințele de influență negativă atât asupra situației infracționale, cât și asupra sănătății

publice.

Totodată, apelantul a menționat că prima instanță nu a luat în considerație că art. 2171

alin. (4) Cod penal, prevede expres ca pedeapsă complementară privarea de dreptul de a

ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate, pe un termen de la 1 la 5 ani,

însă inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa complementară minimă, care conform

prevederilor art. 65 Cod penal, este aplicabilă și atunci când nu este prevăzută în calitate de

pedeapsă pentru infracțiunile din Partea special a Codului penal, ținând cont de caracterul

infracțiunii săvârșite de cel vinovat.

Astfel, reieșind din scopul pedepsei penale, și anume de restabilire a echității sociale,

de corectare a condamnaților, precum și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, atât din

partea condamnatului, cât și a altor persoane, apelantul a invocat că stabilirea unei pedepse

prea blânde poate doar să încurajeze comiterea pe viitor de către inculpat și alte persoane, a

altor infracțiuni similare, motiv pentru care inculpatului Sarivan N. urmează a-i fi stabilită

o pedeapsă mai aspră.

3.1. Sentința a fost atacată cu apel și de către avocatul Dogotari Ian în numele

inculpatului, prin care a solicitat casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei și pronunțarea

unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Sarivan N. să-

i fie stabilită o pedeapsă sub formă de 4 ani și 8 luni închisoare.

În motivarea apelului declarat, a indicat că prima instanță n-a reținut drept

circumstanțe atenuante recunoașterea vinovăției și căința sinceră a inculpatului față de fapta

comisă, de asemenea nu a luat în considerație faptul că inculpatul are la întreținere trei copii

minori, fapt confirmat prin certificatele anexate și o mamă în etate, care de asemenea este

la întreținerea inculpatului și este bolnavă, circumstanță ce urma să fie calificată de către

prima instanță drept atenuantă.

Astfel, ținând cont de cele invocate și în conformitate cu prevederile art. 3641 alin.

(8) Cod de procedură penală, apelantul a considerat că prima instanță urma să reducă

pedeapsa inculpatului, în baza art. 78 alin. (1) lit. a) Cod penal, la limita minimă de 4 ani și

8 luni privațiune de libertate.

3

pronunțată integral 16 iulie 2015, apelurile declarate au fost respinse, ca nefondate, cu

menținerea sentinței.

4.1. În motivarea soluției adoptate, cu referire la apelul declarat de procuror, instanța

de apel a menționat că prima instanță stabilit o pedeapsă corectă inculpatului, considerând

că pedepsele principală și complementară, stabilite inculpatului, sunt echitabile.

Procurorul a solicitat aplicarea pedepsei maxime față de inculpat, deși nu a fost

constatată nici o circumstanță agravantă. Respectiv, prima instanță a conchis justificat să nu

rețină ca circumstanță agravantă condamnarea anterioară a inculpatului, dat fiind faptul că

antecedentele penale sunt stinse.

În acest context, instanța de apel a susținut poziția primei instanțe de apreciere critică

a solicitării procurorului cu privire la aplicarea față de inculpat a pedepsei închisorii pe un

termen de 10 ani, dat fiind că potrivit art. 78 alin. (3) Cod penal, în cazul în care există

circumstanțe agravante, se poate aplica pedeapsa maximă prevăzută la articolul

corespunzător din Partea specială a Codului penal. În circumstanțele cauzei, prin prisma

prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, limita maximă admisibilă a

pedepsei cu închisoare este de 10 ani închisoare.

Astfel, instanța de apel a considerat că nu există nici un temei legal de a stabili

inculpatului o pedeapsă maximă, ținând cont de lipsa circumstanțelor agravante, iar

pedeapsa stabilită de prima instanță este una echitabilă, motiv pentru care a respins apelul

declarat de procuror.

4.2. Cu referire la apelul declarat de avocat în numele inculpatului, instanța de apel

a reținut că argumentele invocate sunt neîntemeiate, deoarece prin prisma prevederilor art.

76 Cod penal, existența a 3 copii minori la întreținere și a unei mame în etate, care se află

de asemenea la întreținerea inculpatului, nu constituie circumstanțe atenuante, iar prima

instanță a luat în considerație aceste circumstanțe și a individualizat în mod corespunzător

pedeapsa aplicată inculpatului.

casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

În motivarea cererii, recurentul a indicat că instanțele de fond și apel, la stabilirea

pedepsei cu închisoare de numai 5 ani, au ignorat faptele privind clasificarea infracțiunii,

care este una deosebit de gravă, antecedentele penale ale inculpatului și gravitatea

infracțiunii, comisă în mai multe episoade de circulație a substanțelor narcotice și psihotrope

în scop de înstrăinare, de un grup criminal organizat și în proporții deosebit de mari.

Respectiv instanțele judecătorești, fără a lua în considerație argumentele invocate, au aplicat

inculpatului o pedeapsă sub formă de închisoare, sub limita minimă prevăzută de art. 2171

alin. (4) lit. b), d) Cod penal, sancțiunea căruia prevede închisoare de la 7 la 15 ani.

4

2015, pronunțată integral la 15 ianuarie 2016, a fost admis recursul ordinar declarat, casată

total decizia atacată și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

atât prima instanță, cât și cea de apel pripit au reținut doar anumite circumstanțe,

recunoașterea vinei și căința sinceră a inculpatului, ce au permis aplicarea pedepsei minime

față de inculpat, însă nu au ținut cont de faptul că infracțiunea săvârșită face parte din

categoria infracțiunilor deosebit de grave, a fost comisă de un grup criminal organizat,

inculpatul nu a participat sub nici o formă la descoperirea infracțiunii, precum și de faptul

că traficul ilicit de substanțe narcotice și consumul abuziv de droguri este o problemă majoră

a societății, care menține tendințele de influență negativă atât asupra situației infracționale,

cât și asupra sănătății publice.

În urma celor expuse, instanța de recurs a statuat că nu au fost pe deplin respectate

criteriile generale de individualizare a pedepsei, stipulate de art. 75 Cod penal, precum și

scopul legii penale, prevăzut de art. 61 Cod penal.

Astfel, instanța de recurs a conchis că soluția adoptată de către instanța de apel era

contrară prevederilor legale, fiind comisă eroarea de drept prevăzută de art. 427 alin. (1)

pct. 10) Cod de procedură penală, la care recurentul a făcut trimitere, astfel persistând

temeiul de casare a soluției adoptate: pedeapsa aplicată inculpatului a fost individualizată

contrar prevederilor legale, eroare care nu putea fi corectată de către instanța de recurs, fiind

necesară casarea totală a deciziei atacate, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași

instanță de apel.

pronunțată integral la 18 aprilie 2016, apelul declarat de avocat în numele inculpatului a

fost respins, ca nefondat, iar apelul declarat de procuror a fost admis parțial, casată parțial

sentința în partea stabilirii pedepsei și pronunțată o nouă hotărâre în partea dată, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Sarivan Nicolai, recunoscut vinovat în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. b), d) Cod penal, a fost condamnat,

prin aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, la 7 ani închisoare,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

sau de a exercita anumite activități ce țin de circulația substanțelor narcotice, psihotrope sau

a anloagelor lor pe un termen de 5 ani.

de apel a constatat că recunoașterea de către inculpat a vinovăției în săvârșirea infracțiunii

incriminate în mod eronat a fost reținută, de către prima instanță, drept circumstanță

atenuantă, or recunoașterea vinovăției, care în cauză a atras incidența procedurii simplificate

de judecare a cauzei, în temeiul art. 3641 Cod de procedură penală, nu mai putea fi

5

valorificată drept circumstanță atenuantă, deoarece ar însemna că aceleiași situații de drept

i se acordă o dublă valență juridică.

Totodată, instanța de apel a constatat că inculpatul anterior a fost tras la răspundere

penală, conform materialelor cauzei (f.d. 235, vol. I), condamnarea anterioară urmând să-l

convingă asupra necesității corijării comportamentului său și încetării conduitei

infracționale, acest fapt neavând însă loc, deoarece inculpatul și-a continuat activitatea

infracțională, fapt ce dovedește că pedeapsa anterioară nu și-a atins scopul și inculpatul,

aflându-se la libertate, nu a conștientizat prejudiciabilitatea acțiunilor sale și importanța

valorilor sociale lezate, săvârșind o nouă infracțiune deosebit de gravă, în componența unui

grup criminal organizat și neparticipând sub nici o formă la descoperirea infracțiunii comise.

În același timp, instanța de apel a reținut că inculpatul a comis o infracțiune ce

atentează la circulația legală a substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor, iar

criminalitatea creată de droguri, prin consecințele sale de ordin social, economic, medical,

cultural și politic, cauzează prejudicii considerabile nu numai intereselor de stat, dar și celor

ale societății și ale multor persoane particulare.

Astfel, instanța a conchis că în pofida circumstanțelor expuse, instanța de fond a

aplicat inculpatului pedeapsa sub formă de închisoare, în cuantum mai apropiat de limita

minimă prevăzută la sancțiunea de la art. 2171 alin. (4) lit. b), d) Cod penal.

În contextul celor constatate, instanța de apel a considerat că scopul legii penale, în

cauza deferită judecării, putea fi atins doar prin aplicarea unei pedepse privative de libertate,

în mărimea care ar atinge scopul de reeducare a inculpatului, dar și de prevenire a săvârșirii

de noi infracțiuni atât din partea ultimului, cât și din partea altor persoane, motiv pentru care

instanța a conchis asupra necesității admiterii apelului declarat de procuror.

Cu privire la apelul declarat de avocat în numele inculpatului, instanța de apel a

reținut că solicitarea acestuia privitor la stabilirea față de inculpat a unei pedepse în limita

minimă prevăzută de sancțiunea art. 2171 alin. (4) lit. b), d) Cod penal este neîntemeiată,

deoarece recunoașterea vinovăției de către inculpat nu mai putea fi valorificată ca

circumstanță atenuantă, în virtutea efectului judecării cauzei în procedură simplificată

asupra pedepsei aplicate inculpatului.

În același context, instanța de apel a reținut că prezența copiilor minori la întreținerea

inculpatului poate fi luată în considerație la individualizarea pedepsei, dar nu constituie un

criteriu pentru stabilirea pedepsei în limita minimă prevăzută de lege.

Totodată, cu referire la faptul caracterizării pozitive a inculpatului, instanța de apel a

reținut că partea apărării nu a prezentat careva probe în susținerea acestui argument, ceea

ce atestă netemeinicia motivului dat.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de apel a menționat că va ține

cont de gravitatea infracțiunii, care este una deosebit de gravă, de prezența circumstanței

atenuante – căința sinceră a inculpatului, de lipsa circumstanțelor agravante, de motivul

infracțiunii, de persoana vinovatului, care anterior a fost condamnat, dar a continuat să

6

încalce legea penală, de faptul că infracțiunea comisă atentează la relațiile sociale cu privire

circulația legală a substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor, de faptul că

infracțiunea a fost comisă de un grup criminal organizat, iar inculpatul nu a participat sub

nici o formă la descoperirea infracțiunii. De asemenea, la individualizarea pedepsei, instanța

de apel a menționat luarea în considerare a faptului că inculpatul are la întreținere trei copii.

Astfel, instanța a conchis de a stabili inculpatului pedeapsa cu închisoare pe un

termen de 7 ani, cu executare în penitenciar de tip închis și cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții sau de a exercita anumite activități ce țin de circulația substanțelor narcotice,

psihotrope sau a analoagelor lor pe un termen de 5 ani, în limitele sancțiunii prevăzute la

art. 2171 alin. (4) lit. b), d) Cod penal, în raport cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, considerând că această pedeapsă este una echitabilă și va realiza scopul

instituit de legea penală.

Dogotari Ian în numele inculpatului, depus la 12 mai 2016, care în temeiul art. 427 alin. (6)

Cod de procedură penală, sub aspectul că instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței, solicită casarea acestora, în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie stabilită pedeapsa de

4 ani 8 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita anumite

activități ce țin de circulația substanțelor narcotice, psihotrope sau analoagelor lor pe un

termen de 3 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În motivarea cererii depuse, recurentul a invocat următoarele:

- instanțele de fond și apel urmau a considera drept circumstanță atenuantă prezența

la întreținerea inculpatului a trei copii minori;

- inculpatul a recunoscut integral fapta săvârșită, ceea ce a contribuit esențial la

elucidarea și stabilirea tuturor circumstanțelor care au importanță pentru soluționarea justă

și rapidă a cauzei, a înaintat cererea în vederea examinării cauzei în procedură simplificată,

se caracterizează pozitiv, are trei copii minori la întreținere și se căiește sincer în cele

comise, iar în prezența circumstanțelor date, instanțele de fond și apel urmau să reducă

pedeapsa aplicată inculpatului, la limita minimă prevăzută de sancțiune, și anume de 4 ani

8 luni închisoare, în conformitate cu prevederile art. 78 alin. (1) lit. a) Cod penal.

inadmisibilitatea recursului declarat, din motiv că solicitările invocate de recurent nu sunt

aplicabile din punct de vedere al prezenței unei erori de drept, prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, iar pedeapsa stabilită este aplicată în dependență de circumstanțele

atenuante și agravante prevăzute de art. 76-77 Cod penal, de efectele acestora prevăzute la

art. 78 Cod penal și în coroborare cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

7

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs va decide

asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal reține că recurentul invocă temeiul pentru recurs, prevăzut la art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, și anume că instanța a admis o eroare gravă de

fapt, care a afectat soluția instanței. Acest temei instanța de recurs îl apreciază ca fiind

eronat indicat, or criticile recurentului vizează doar operațiunea individualizării pedepsei

aplicate inculpatului, efectuată de către instanțele judecătorești, circumstanță care indică

asupra existenței altui temei de recurs, și anume a celui prevăzut de art. 427 alin. (1) pct.

10) Cod de procedură penală - s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Determinând că criticile recurentului privesc individualizarea pedepsei aplicate

inculpatului, motive care au fost indicate inclusiv în cererea de apel și asupra cărora instanța

de apel s-a expus, Colegiul penal le apreciază ca fiind neîntemeiate, deoarece instanța de

apel, la rejudecarea cauzei, s-a conformat indicațiilor instanței de recurs, care vizau inclusiv

chestiunea individualizării pedepsei și s-a pronunțat în mod argumentat în partea dată,

concluzii pe care Colegiul penal le susține pe deplin, din următoarele considerente.

Astfel, Colegiul penal constată reținerea, de către instanța de apel, a faptului că

solicitarea apărării privitor la stabilirea față de inculpat a unei pedepse în limita minimă

prevăzută de sancțiunea art. 2171 alin. (4) lit. b), d) Cod penal era neîntemeiată, deoarece

recunoașterea vinovăției de către inculpat nu mai putea fi valorificată ca circumstanță

atenuantă, în virtutea efectului judecării cauzei în procedură simplificată, care implică

reducerea limitelor minime și maxime a pedepsei cu o treime.

Colegiul penal reține că instanța de apel, la rândul său, a conchis asupra faptului că

prezența copiilor minori la întreținerea inculpatului putea fi luată în considerație la

individualizarea pedepsei, dar nu constituia un criteriu pentru stabilirea pedepsei în limita

minimă prevăzută de lege.

Totodată, cu referire la faptul caracterizării pozitive a inculpatului, instanța de apel

corect a reținut că partea apărării nu a prezentat careva probe în susținerea acestui argument,

ceea ce atesta netemeinicia lui.

Colegiul penal constată că, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

apel a ținut cont de gravitatea infracțiunii, care este una deosebit de gravă, de prezența

circumstanței atenuante – căința sinceră a inculpatului, de lipsa circumstanțelor agravante,

de motivul infracțiunii, de persoana vinovatului, care anterior a fost condamnat, dar a

continuat să încalce legea penală, de faptul că infracțiunea comisă atentează la relațiile

sociale cu privire circulația legală a substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor,

de faptul că infracțiunea a fost comisă de un grup criminal organizat, iar inculpatul nu a

participat sub nici o formă la descoperirea infracțiunii. De asemenea, la individualizarea

pedepsei, instanța de apel a ținut cont de faptul că inculpatul are la întreținere trei copii.

8

Astfel, instanța de apel a conchis de a stabili inculpatului pedeapsa cu închisoare pe

un termen de 7 ani, cu executare în penitenciar de tip închis și cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții sau de a exercita anumite activități ce țin de circulația substanțelor narcotice,

psihotrope sau a analoagelor lor pe un termen de 5 ani. Colegiul penal apreciază că pedeapsa

în cauză a fost stabilită în limitele sancțiunii prevăzute la art. 2171 alin. (4) lit. b), d) Cod

penal, în raport cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, fiind echitabilă

și care va realiza scopul instituit de legea penală.

Colegiul penal conchide că argumentele recurentului, care au constituit obiect de

discuție inclusiv la judecarea cauzei în ordine apel, au fost examinate multiaspectual,

instanța de apel pronunțându-se motivat asupra chestiunilor invocate.

În sensul celor constatate, reieșind din plenitudinea expunerii instanței de apel asupra

motivelor, care inclusiv au fost invocate în recursul deferit prezentei examinări, Colegiul

penal conchide că temeiul pentru recurs, invocat de recurent, nu și-a găsit confirmare, iar

motivele de apreciere critică a individualizării pedepsei aplicate inculpatului, sunt

neîntemeiate. Totodată, Colegiul penal nu atestă alte careva erori, ce ar constitui temei de

implicare în soluția instanței de apel, în sensul casării hotărârii acesteia.

Din aceste motive, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului ordinar

declarat, deoarece este vădit neîntemeiat.

penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Dogotari Ian în numele

inculpatului Sarivan Nicolai, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 28 martie 2016, în cauza penală în privința lui Sarivan Nicolai Marcu, deoarece este

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 08 iulie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecători Nadejda Toma

Vladimir Timofti

9