1ra-1216/15 — art. 217/1 al. 4 lit. b, d CP

1ra-1216/15 — art. 217/1 al. 4 lit. b, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1216/2015

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

15 decembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun, Elena Covalenco, Liliana Catan și Iurie Diaconu,

judecând în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vasile Bolduratu, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18

iunie 2015, în cauza penală privindu-l pe

Sarivan Nicolai Marcu, născut la 07 februarie 1976, originar

din s. Lăpușna, r-l Hîncești, domiciliat mun. Chișinău, str.

Kiev 16/6, ap. 6.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T AT:

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

Sarivan Nicolai Marcu a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2171 alin.

(4) lit. b), d) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis,

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita anumite activități ce țin de

circulația substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor, pe un termen de 3

ani.

alte persoane nestabilite de organul de urmărire penală, urmărind scopul punerii în

circulație ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope și analoagelor lor în scop de

înstrăinare, acționând prin participație, sub forma grupului criminal organizat,

distribuind preventiv rolurile fiecăruia, activând în calitate de coautor, pentru

preparare, păstrare, prelucrare, procurare, expediere, transportare, distribuire și

vânzare, în circumstanțe nestabilite de organul de urmărire penală, a obținut

substanța psihotropă - amfetamină, pe care a păstrat-o la sine până la 30.09.2014,

când o parte din cantitatea de substanță psihotropă obținută, depozitată într-un

pachețel din hârtie de culoare verzuie, a înstrăinat-o lui Balan Alexandru,

investigator sub acoperire la efectuarea măsurii speciale de investigație - achiziția

de control de la membrul grupării Sarivan N., substanță ce ulterior a fost ridicată și

1

care, conform raportului de expertiză chimică nr. 8413 din 03.10.2014 reprezintă

substanță psihotropă - amfetamină, cu masa totală de 0,025 grame.

Tot el, continuîndu-și acțiunile sale criminale, de comun acord și împreună cu

alte persoane nestabilite de organul de urmărire penală, a obținut substanța

narcotică - hașiș, pe care a păstrat-o la sine până la 04.11.2014, când o parte din

cantitatea de substanță narcotică obținută, depozitată într-un șervețel din hârtie, a

înstrăinat-o lui Balan A., substanță care, constituind patru fragmente de substanță

solidă, cleioasă, presată, de culoare cafenie-închisă, ulterior au fost ridicate și care,

conform raportului de expertiză chimică nr. 8851 din 14.11.20, reprezintă substanță

narcotică - hașiș, cu masa totală de 1,61 grame.

Tot el, continuîndu-și acțiunile sale criminale, de comun acord și împreună cu

alte persoane nestabilite de organul de urmărire penală, a obținut substanța

narcotică - hașiș, pe care a păstrat-o la sine până la 06.11.2014, când o parte din

cantitatea de substanță narcotică, obținută, depozitată într-un șervețel, a înstrăinat-

o lui Balan A., la prețul de 1.000 lei, substanță care, constituind o substanță solidă

cleioasă presată în formă de paralelipiped de culoare cafenie-închisă, ulterior a fost

ridicată de la ultimul și care, conform raportului de expertiză chimică nr. 9731 din

12.11.2014 reprezintă substanță narcotică - hașiș, cu masa totală de 98,138 grame.

Tot el, continuîndu-și acțiunile sale criminale, de comun acord și împreună cu

alte persoane nestabilite de organul de urmărire penală, a obținut substanța

narcotică - hașiș, pe care a păstrat-o la sine și la domiciliul său, situat pe str. Kiev

16/6, ap. 6, mun. Chișinău, până la 10.11.2014 când în timp ce încerca să înstrăineze

o parte din cantitatea de substanță narcotică a fost reținut în flagrant membrul

grupării criminale Sarivan Nicolai, iar în cadrul percheziției corporale și la

domiciliul temporar al acestuia, au fost depistate și ridicate mijloace financiare

rezultate din înstrăinarea substanțelor narcotice și 15 plastine de origine vegetală

cleioase, presate, sub formă dreptunghiulară, de culoare brună, care conform

rapoartelor de expertiză chimică nr. 8871 și 8872 din 12.11.2014 reprezintă substanța

narcotică - hașiș, cu masa totală de 1426,493 grame.

admiterea apelului, casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Sarivan N. să fie condamnat în

baza art. 2171 alin. (4), lit. b), d) Cod penal, cu aplicarea art. 3641 Cod de procedură

penală, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen

de 10 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul

de a ocupa anumite funcții în domeniul comercializării substanțelor narcotice,

psihotrope sau analoagelor lor pe un termen de 5 ani.

În motivarea apelului declarat, procurorul a indicat că în prima instanță

vinovăția lui Sarivan N. a fost dovedită pe deplin în baza probelor acumulate în

cadrul urmăririi penale și examinate în ședința de judecată, acțiunile inculpatului

fiind corect încadrate în baza art. 2171 alin. (4), lit. b), d) Cod penal.

Procurorul a menționat că prima instanță, constatând prin sentință că

inculpatul într-adevăr a săvârșit infracțiunea ce i-a fost incriminată, n-a luat în

2

considerație toate circumstanțele cauzei, adică nu a ținut cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite de inculpat, de faptul că infracțiunea a fost

săvârșită de un grup criminal organizat, care nu au participat sub nici o formă la

descoperirea infracțiunii și nu a colaborat cu organul de urmărire penală.

De asemenea, a menționat că prima instanță nu a luat în considerație că art.

2171 alin. (4) Cod penal, prevede expres ca pedeapsă complementară privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate se stabilește

pe un termen de la 1 la 5 ani, însă i-a fost aplicat pedeapsa complementară minimă,

care conform prevederilor art. 65 Cod penal, este aplicabilă și atunci când nu este

prevăzută în calitate de pedeapsă pentru infracțiunile din partea specială, ținând

cont de caracterul infracțiunii săvârșite de cel vinovat.

Procurorul a indicat că prima instanță nu a ținut cont de personalitatea

inculpatului și anume că, la moment nu era în vreo activitate stabilă și utilă

societății, iar infracțiunea de care este învinuit face parte din categoria celor deosebit

de grave, precum și de faptul că traficul ilicit de substanțe narcotice și consumul

abuziv de droguri este problema majoră a societății, ce menține tendințele de

influență negativă atât asupra situației infracționale, cât și asupra sănătății publice.

Reieșind din scopul pedepsei penale, restabilirea echității sociale, corectarea

condamnaților, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea

condamnatului, cât și a altor persoane, procurorul a invocat că stabilirea unei

pedepse prea blânde poate doar să încurajeze comiterea pe viitor de către inculpat

și alte persoane, a altor infracțiuni similare, motiv pentru care inculpatului Sarivan

N. urmează a-i fi stabilită o pedeapsă mai aspră.

3.1. Sentința a fost atacată cu apel și de către avocatul Dogotari Ian în numele

inculpatului, prin care a solicitat casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care lui Sarivan N. să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de 4 ani și 8 luni închisoare.

În motivarea apelului declarat, a indicat că prima instanță n-a reținut drept

circumstanță atenuantă recunoașterea vinovăției și căința sinceră a inculpatului față

de fapta comisă, de asemenea nu a luat în considerație faptul că inculpatul are la

întreținere trei copii minori, fapt confirmat prin certificatele anexate și o mamă în

etate, care de asemenea este la întreținerea inculpatului și este bolnavă, circumstanță

ce urma să fie calificată de către prima instanță drept atenuantă.

Astfel, ținând cont de cele menționate supra și în conformitate cu prevederile

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, avocatul a considerat că prima instanță

urma să reducă pedeapsa inculpatului, în baza art. 78 alin (1) lit. a) Cod penal, la

limita minimă de 4 ani și 8 luni privațiune de libertate.

fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către procuror și avocatul Dogotari

Ian în numele inculpatului, fiind menținută sentința.

4.1. Cu referire la apelul procurorului:

În motivarea deciziei sale instanța de apel a menționat că prima instanță a

stabilit o pedeapsă corectă inculpatului, considerând că sancțiunea de 5 ani

3

închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis conform prevederilor

art. 72 alin. (4) Cod penal și cu privarea de dreptul de a exercita anumite activități ce

țin de circulația substanțelor narcotice, psihotrope, sau a analoagelor lor pe un

termen de 3 ani, este una echitabilă.

În acest context, instanța de apel a susținut poziția primei instanțe de apreciere

critică a solicitării procurorului cu privire la aplicarea față de inculpat a pedepsei sub

formă de 10 ani închisoare, dat fiind că potrivit art. 78 alin. (3) Cod penal, în cazul în

care există circumstanțe agravante se poate aplica pedeapsa maximă prevăzută la

articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod. În circumstanțele

cauzei respective, prin prisma art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, limita

maximă admisibilă a pedepsei aplicate este de 10 ani închisoare.

Prin urmare, procurorul a solicitat aplicarea pedepsei maxime față de inculpat,

deși nu a fost constatată nici o circumstanță agravantă. Respectiv, prima instanță a

conchis justificat să nu rețină ca circumstanță agravantă condamnarea anterioară a

inculpatului, dat fiind faptul că antecedentele penale sunt stinse.

Astfel, instanța de apel a considerat că nu există nici un temei legal de a numi

inculpatului o pedeapsă maximă, ținând cont de lipsa circumstanțelor agravante, iar

pedeapsa stabilită de prima instanță este una echitabilă, motiv pentru care a respins

apelul declarat de procuror.

4.2. Cu referire la apelul avocatului Dogotari Ian în numele inculpatului

Instanța de apel a considerat ca fiind nejustificate argumentele avocatului

invocate în cererea de apel, deoarece prima instanță la stabilirea pedepsei lui Sarivan

N., a luat în considerație toate aceste circumstanțe și a individualizat pedeapsa

corect.

Totodată, sunt lipsite de temei juridic și argumentele avocatului precum că

prima instanță nu a luat în considerație circumstanța atenuantă - existența a 3 copii

minori la întreținere și a unei mame în etate, care se află de asemenea la întreținerea

inculpatului, deoarece prin prisma prevederilor art. 76 Cod penal, aceste împrejurări

nu constituie circumstanțe atenuante.

care solicită casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei lui Sarivan N., cu

pronunțarea unei noi hotărâri în această parte.

În motivarea recursului declarat, recurentul a invocat că în conformitate cu

principiul individualizării pedepsei instanța de judecată aplică pedeapsa luând în

considerație caracterul și gravitatea infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor

comise, personalitatea vinovatului, caracterul și mărimea daunei cauzate,

circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, ținându-se cont de

influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de

viață a familiei.

Instanțele de fond la stabilirea pedepsei cu închisoare de numai 5 ani, au ignorat

faptul privind: clasificarea infracțiunii, care este una deosebit de gravă; antecedentele

penale ale inculpatului; și nu în ultimul rând de gravitatea infracțiunii comisă în mai

multe episoade de circulație a substanțelor narcotice și psihotrope în scop de

4

înstrăinare, de un grup criminal organizat și în proporții deosebit de mari.

Respectiv, instanțele judecătorești fără a lua în considerație cele menționate

supra, au aplicat inculpatului o pedeapsă sub formă de închisoare, sub limita minimă

prevăzută de art. 2171 alin. (4) lit. b), d) Cod penal, sancțiunea căreia prevede

închisoare de la 7 la 15 ani.

Astfel, hotărârea instanței de apel emisă pe caz este pripită și neîntemeiată în

privința inculpatului, deoarece s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

motivele invocate, Colegiul penal consideră că acesta urmează a fi admis, din

următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța admite recursul, casează, parțial sau total, hotărîrea

atacată și dispune rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrilor atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Potrivit explicațiilor date de către Plenul Curții Supreme de Justiție la pct. 14 al

Hotărîrii nr. 22 din 12.12.2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine

de apel”, cu modificările ulterioare, în sensul cerințelor art. 414 Cod de procedură

penală, chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe

prima instanță, prin apel, se transmit instanței de apel: dacă fapta reținută ori numai

imputată s-a săvîrșit ori nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări

s-a comis; în ce constă participația, contribuția materială a fiecărui participant; dacă

există circumstanțe atenuante și agravante; dacă probele corect au fost apreciate;

dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de

probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,

acestea sînt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii; dacă infracțiunea a fost

corect calificată; dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele

de drept procesual, penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate.

În cazul în care s-ar constata încălcări ale prevederilor legale referitor la cele

menționate supra, hotărîrea instanței de fond urmează a fi desființată cu rejudecarea

cauzei.

În opinia Colegiului, instanța de apel judecînd apelul, nu a respectat întocmai

prevederile procesuale obligatorii.

Analizînd decizia atacată, Colegiul lărgit constată că atît prima instanță, cît și

instanța de apel în cauza dată n-au individualizat pedeapsa potrivit prevederilor art.

61, 75 Cod penal și a practicii judiciare constante, ce a dus la stabilirea unei pedepse

neechitabile și se consideră eroare de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod

5

de procedură penală, care stipulează că hotărârea instanței de apel poate fi supusă

recursului pentru a repara o eroare de drept, comisă de aceasta, atunci cînd s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Temeiul menționat mai sus, este invocat de către procuror în recursul ordinar

declarat, indicînd ilegalitatea pedepsei stabilite inculpatului de către instanțele de

fond, ce au ignorat prevederile legale, precum și practica judiciară constantă. Astfel,

inculpatului i-a fost stabilită o pedeapsă prea blîndă în coraport cu fapta comisă de

către acesta și care nu va atinge scopul legii penale de restabilire a echității sociale și

prevenirea comiterii de noi infracțiuni.

Colegiul remarcă că, procurorul în recursul său, nu contestă încadrarea juridică

a acțiunilor inculpatului, criticînd doar netemeinicia deciziei instanței de apel în ce

privește latura pedepsei stabilite ultimului.

Așadar, instanța de recurs menționează că, prin criterii generale de

individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este

obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru

fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale,

ținînd cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, de persoana

celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea,

de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și

de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile

legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu

dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în

partea specială.

Conform prevederilor art. 61 Codului penal, (1) Pedeapsa penală este o măsură de

constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se aplică de

instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvîrșit infracțiuni, cauzînd

anumite lipsuri și restricții drepturilor lor. (2) Pedeapsa are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din

partea condamnaților, cît și a altor persoane.

Pedeapsa este echitabilă cînd ea impune infractorului lipsuri și restricții ale

drepturilor lui proporționale cu gravitatea infracțiunii săvîrșite și este suficientă

pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor intereselor victimei, statului

și întregii societăți, perturbate prin infracțiune, și cînd este capabilă să contribuie la

realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît de condamnat, cît și de alte persoane.

Categoria și termenul (limita) de pedeapsă ce urmează a fi stabilit este în

dependență de circumstanțele atenuante și agravante, prevăzute de art. 76-77 Cod

penal.

6

Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvîrșite, se stabilește

avînd în vedere persoana celui vinovat, iar limitele termenelor de pedeapsă,

prevăzute în partea specială, sînt determinate de încadrarea juridică a faptei și

reflectă gravitatea infracțiunii săvîrșite, care constă în modul și mijloacele de

săvîrșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de

urmările produse sau care s-ar fi putut produce.

Instanța de recurs relevă că, la stabilirea pedepsei, instanța urmează să ia în

considerare că sancționează o faptă ce a fost săvîrșită în trecut, dar privește și spre

viitor pentru a preveni săvîrșirea altor fapte de aceiași persoană sau de alte persoane,

prin ce se realizează funcția de prevenire a săvîrșirii de noi infracțiuni.

Reieșind din cele expuse, instanța de recurs statuează că la judecarea cauzei, atît

prima instanță, cît și cea de apel, pripit au reținut doar anumite circumstanțe și

anume, recunoașterea vinei și căința sinceră a inculpatului, ce au permis aplicarea

pedepsei minime față de inculpat, însă, nu au ținut cont de faptul că infracțiunea

săvîrșită face parte din categoria infracțiunilor deosebit de grave, a fost comisă de un

grup criminal organizat, inculpatul nu a participat sub nici o formă la descoperirea

infracțiunii, precum și de faptul că traficul ilicit de substanțe narcotice și consumul

abuziv de droguri este o problemă majoră a societății, care și menține tendințele de

influență negativă atît asupra situației infracționale, cît și asupra sănătății publice. În

consecință, nu au fost pe deplin respectate criteriile generale de individualizare a

pedepsei, stipulate de art. 75 Cod penal, precum și scopul legii penale, prevăzut de

art. 61 Cod penal.

Din considerentele menționate, Colegiul penal lărgit conchide că soluția

adoptată de către instanța de apel este contrară prevederilor legale, astfel instanța de

apel, judecînd cauza dată, a comis eroarea de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct.

10) Cod de procedură penală, la care se face referință, deci există temeiul de casare a

soluției adoptate: pedeapsa aplicată inculpatului a fost individualizată contrar

prevederilor legale, eroare, care nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Reieșind din aceste circumstanțe, Colegiul penal lărgit consideră necesar a casa

decizia instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel

în partea stabilirii pedepsei în baza învinuirii pe art. 2171 alin. (4) lit. b), d) Cod penal,

în strictă conformitate cu prevederile legii.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, ce prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să-i aplice o pedeapsă individualizată conform prevederilor legale și

potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei și să pronunțe o hotărîre

legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Chișinău, Vasile Bolduratu, casează total decizia Colegiului penal al

7

Curții de Apel Chișinău din 18 iunie 2015, în cauza penală în privința lui Sarivan

Nicolai Marcu și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Pronunțarea integrală la data de 15 ianuarie 2016.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Elena Covalenco

Liliana Catan

Iurie Diaconu

8